Alegerea in casatorie [3]

In cartea sa, Voia lui Dumnezeu ca mod de viata, editura Kerigma, pag. 35, Jerry Sittser afirma:

"Dumnezeu vrea, intr-adevar, un anumit lucru de la noi - sa cautam Imparatia Lui, inainte de toate. Insa Dumnezeu ne ingaduie sa urmam mai multe cai posiblie pentru a o transpune in practica, intr-un final, pe cea care reprezinta voia Lui. De exemplu, Dumnezeu nu a pregatit pentru noi o anumita persoana cu care sa ne casatorim si pe care noi trebuie sa o "gasim". Exista mai multe persoane cu care ne-am putea casatori, daca alegem sa facem pasul acesta. De asemenea, Dumnezeu nu a planuit o cariera anume pentru noi, pe care trebuie sa o descoperim. Exista mai multe cariere pe care le-am putea imbratisa si probabil chiar o vom face. Voia "speciala" a lui Dumnezeu in ce ne priveste vizeaza hotararea de a-L urma pe El pe primul loc in toate lucrurile. In felul acesta cand luam anumite decizii legate de viitor, putem avea incredere ca ceea ce alegem corespunde voii lui Dumnezeu pentru viata noastra."

Nu discut "transpunerea in practica", expresie care ma face sa ma gandesc la unele conceptii de astazi, care considera Cuvantul lui Dumnezeu o chestiune teoretica, lipsita de viata. Ma opresc doar la chestiunea in discutie. Observam, dupa cum spuneam in partea a II-a legata de alegerea in casatorie, ideea conform careia ar exista mai multe persoane cu care ne-am putea casatori, ramanand astfel in voia lui Dumnezeu.

In ce priveste aceasta, mai exista varianta de a exista o singura persoana randuita de Dumnezeu pentru fiecare in parte, in conditia in care acea persoana se va casatori pentru ca aceasta este voia lui Dumnezeu pentru ea. Este semnificativ sa intelegem doua lucruri:
- casatoria nu este mai importanta decat trairea pentru Dumnezeu, daca este o piedica in calea trairii crestine reale, aceasta trebuie ocolita (ma refer inainte de pasul casatoriei, nu dupa);
- casatoria nu este pentru aceasta putin importanta, ci este esentiala; aceasta se vede din modul in care Dumnezeu Insusi se raporteaza la ea, la cum o defineste, in fapt.

Asocierea unei cariere cu casatoria, din citatul de mai sus este fara valoare in context. Faptul ca cineva ar putea alege orice cariera nu impune faptul ca ar putea alege orice partener in viata. Aceasta ar insemna ca cei care stiu sa se descurce pe pamant mai bine, pot alege mai usor o sotie si alte implicatii despre care nu e necesar sa discutam.

Venim acum la exemplul lui Avraam. El este un exemplu de credinta pentru noi. In ce priveste casatoria lui Isaac, fiul sau, Avraam merge din nou prin credinta, dar pe baza unor principii clare. El ii porunceste robului sau sa ii ia o sotie lui Isaac, dar aceasta sa nu fie dintre fetele popoarelor Canaanului.

Fara sa intram in detalii, observam cum Dumnezeu aduce exact persoana potrivita pentru Isaac, fara ca acesta sa faca nimic.

Exemplul acesta este esential. Faptul ca multi nu pot spune ca au fost calauzit asemanator in viata, in alegerea partenerului, este irelevant. Adevarul nu trebuie sa fie probat de majoritatea ca sa existe. Adevarul si standardul lui Dumnezeu sunt punctul de plecare.

Exemplul lui Isaac si al Rebecai este definitoriu in discutia de fatza. Avraam are doi fii. Iata cum ajung ei sa se casatoreasca:

1. Ismael - Genesa 21: 20 - 21

"Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit in pustie si a ajuns vanator cu arcul. A locuit in pustiul Paran si mama-sa i-a luat o nevasta din tara Egiptului."

2. Isaac - Genesa [marturia robului lui Avraam] 24: 42 - 45

"Eu am ajuns azi la izvor si am zis: 'Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, daca binevoiesti sa-mi dai izbanda in calatoria pe care o fac, iata, eu stau la izvorul de apa si fata care va iesi sa scoata apa si careia ii voi zice: Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta, si care va raspunde: 'Bea tu insuti si voi da de baut si camilelor tale', fata aceea sa fie nevasta pe care a randuit-o Domnul pentru fiul stapanului meu!'"

Este o diferenta majora. In ambele cazuri altcineva alege pentru acesti oameni. Dar, este o alegere a lui Agar, care ii ia o sotie lui Ismael dupa cum stie ea, compatibila cu ea, din Egipt si este o alegere a lui DUMNEZEU care ii alege sotia lui Isaac, calauzind pe Avraam, pe robul lui Avraam, pe familia fetei si pe Rebeca insasi intr-un mod miraculos. Este o diferenta mare, nu?

Exemplui acesta al lui Isaac nu trebuie sa ne convinga sa mergem la fantana si sa asteptam sa vina fata... Ci, ne arata importanta suveranitatii lui Dumnezeu in casatorie. Dumnezeu nu greseste. Pe noi trebuie sa ne preocupe voia lui Dumnezeu.

Asadar, devine clar faptul ca, in casatorie, alegerea trebuie sa o faca Dumnezeu. Acela care doreste sa se casatoreasca in voia lui Dumnezeu va cauta voia lui Dumnezeu. Dumnezeu are o singura sotie pentru cei pentru care are, cei doi vor deveni un singur trup, iar familia astfel formata il va reprezenta pe Dumnezeu pe pamant, printre altii, printre alte cupluri formate dupa un criteriu sau altul, mai mult sau mai putin inteligent.

Concluzia este una simpla. Dumnezeu considera casatoria esentiala pentru cei care sunt randuiti sa se casatoreasca. Prin urmare, exista providenta si suveranitate in casatorie. Noi trebuie si putem sa stim voia lui Dumnezeu cu privire la cea cu care ne casatorim (la cel cu care ne casatorim).

In sprijinul acestui principiu biblic stau multe pasaje, experiente si versete. De asemenea, vom face observatia ca societatea posmodernista ii conduce pe cei care gandesc in termenii ei sa rationeze dupa logica ei. Este important sa vedem ca sinergismul, ecumenismul si falsa toleranta practicata de societatea globalizata de astazi impune consecinte in toate domeniile existentei umane. In ce priveste casatoria, opinia prezentata de Sittser este una de inteles in aceste conditii. Noi trebuie, insa, sa ramanem la Scripturi!

Dumnezeu sa va dea intelepciunea lui de sus, pentru a cunoaste cu adevarat relatia aceea cu El, din care izvorasc toate celelalte.

Alegerea in casatorie [2]

Deci, am inteles pana acum cateva principii care trebuie sa ne fie clare:

- casatoria inseamna unirea a doua persoane, un barbat si o femeie, de asa maniera incat ei sunt un singur trup;
- copiii lui Dumnezeu nu se pot casatorii cu fetele oamenilor, fara sa pacatuiasca astfel impotriva lui Dumnezeu;
- este gresit sa alegi pe baza frumusetii fizice, dupa vointa proprie si dupa criterii personale subiective;
- Dumnezeu cere samanta dumnezeiasca, deci, alegerea partenerului este esentiala;
- Dumnezeu ii cere barbatului sa fie responsabil de alegerea partenerei, adica sa nu se casatoreasca cu o fata care nu il are pe Dumnezeu (aceasta nu inseamna ca femeia nu e responsabila de cu cine se casatoreste);

Este clar ca un copil de Dumnezeu nu poate alege o fata din lumea asta, care nu-l cunoaste pe Dumnezeu si sa fie in acelasi timp in voia Domnului. Ne vom intreba acum - putem alege, dintre fetele Domnului pe oricine? Sau Dumnezeu are si aici o limita? Si, aceasta limita se refera la un grup de fete, cu care suntem noi "compatibili" sa zic asa, sau are in vedere o singura persoana?

Alegerea in casatorie [1]

De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup.

Versetul ne spune ca unirea cu sotia inseamna despartire de parinti. In ce sens? In sensul ca de acum, odata casatoriti, cei doi sunt un singur trup. Este, insa, evident ca parintii sunt si ei un singur trup, dupa aceeasi regula. Prin urmare, avem de-a face cu familii distincte, separate; entitati unice, de sine statatoare.

Acest verset aduce o importanta deosebita asupra unirii unul barbat cu o femeie. Este vorba de intemeierea unei noi entitati, un nou trup, acela al familiei pe care cei doi o formeaza. Prin urmare este esential cu cine te casatoresti. Fiindca un nou trup se formeaza. Ei se vor identifica unul cu celalalt si amandoi impreuna.

Cand au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul nu este decat carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

In acest pasaj, din Genesa 6, gasim o situatie trista. Fiii lui Dumnezeu, uitand parca sa mai cheme Numele Domnului, s-au uitat la fetele oamenilor. Si au vazut ca sunt frumoase. Din toate si-au luat de neveste pe acelea pe care si le-au ales. Observati cum EI si-au luat si EI si-au ales.

Expresia "fiii lui Dumnezeu" regaseste in original Elohim pentru Dumnezeu. Este cuvantul cu care incepe Biblia. Desi inca de acum Dumnezeu apare in original si ca YHWH, atunci cand in capitolul 5 se prezinta spita de neam a lui Adam, fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu apare aici ca Elohim.

Elohim, este, asadar, tatal lui Adam. Adam a nascut pe Abel, dar Abel a murit. Spita de neam a lui Adam din capitolul 5 ne duce direct la Set (pe care Adam l-a avut in locul lui Abel). Este momentul cand oamenii au inceput sa cheme Numele Domnului. Acestea sunt fiii lui Dumnezeu, cei nascuti din Adam, pe linia Abel/Set. Nu este momentul sa dovedim pe larg aici faptul ca Genesa 6 prezinta pe fiii lui Dumnezeu ca fiind cei nascuti pe linia Dumnezeu-Adam-Abel/Set.


Observam aici modalitatea acestor oameni de a alege. Iata cum au ales:
- pe baza frumusetii fizice (au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase);
- fara sa-L consulte pe Dumnezeu in vreun fel;
- alegand ei, subiectiv;

Reactia lui Dumnezeu a fost una de parere de rau. Dumnezeu nu a aprobat aceasta. De ce? Pentru a intelege inima lui Dumnezeu, vom cita un pasaj din profeti. Desi, cronologic este mai tarziu, vedem acolo ce cauta si ce urmareste Dumnezeu prin casatorie, legat de ceea ce discutam aici:

"Acum, catre voi se indreapta porunca aceasta, preotilor!
Daca nu veti asculta, daca nu va veti pune inima ca sa dati slava Numelui Meu, zice Domnul ostirilor, voi arunca in voi blestemul, si voi blestema binecuvantarile voastre; da, le-am si blestemat, pentru ca n-aveti pe inima porunca Mea.
Iata, va voi nimici samanta, si va voi arunca balega in fata, balega vitelor pe care le jertfiti, si veti fi luati impreuna cu ele.
Veti sti atunci ca Eu v-am dat porunca aceasta, pentru ca legamantul Meu cu Levi sa ramana in picioare, zice Domnul ostirilor.
Legamantul Meu cu el era un legamant de viata si de pace. I l-am dat ca sa se teama de Mine; si el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.
Legea adevarului era in gura lui, si nu s-a gasit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine in pace si in neprihanire, si pe multi i-a abatut de la rau.
Caci buzele preotului trebuie sa pazeasca stiinta, si din gura lui se asteapta invatatura, pentru ca el este un sol al Domnului ostirilor.
Dar voi v-ati abatut din cale, ati facut din Lege un prilej de cadere pentru multi, si ati calcat legamantul lui Levi, zice Domnul ostirilor.
De aceea si Eu va voi face sa fiti dispretuiti si injositi inaintea intregului popor, pentru ca n-ati pazit caile Mele, ci cautati la fata oamenilor, cand talmaciti Legea.
N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem asa de necredinciosi unul fata de altul, pangarind astfel legamantul parintilor nostri?
Iuda s-a aratat necredincios, si in Iuda si la Ierusalim s-a savarsit o uraciune; fiindca Iuda a spurcat ce este inchinat Domnului, ce iubeste Domnul, si s-a unit cu fiica unui dumnezeu strain.
Domnul va nimici pe omul care a facut lucrul acesta, pe cel ce vegheaza si raspunde, il va nimici din corturile lui Iacov, si va nimici pe cel ce aduce un dar de mancare Domnului ostirilor.
Iata acum ce mai faceti: Acoperiti cu lacrimi altarul Domnului, cu plansete si gemete, asa incat El nu mai cauta la darurile de mancare, si nu mai poate primi nimic din mainile voastre.
Si daca intrebati: ,Pentru ce?... Pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, careia acum nu-i esti credincios, macar ca este tovarasa si nevasta cu care ai incheiat legamant!
Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viata si ne-a pastrat-o? Si ce cere acel Unul singur? Samanta dumnezeiasca! Luati seama dar in mintea voastra, si nici unul sa nu fie necredincios nevestei din tineretea lui!
Caci Eu urasc despartirea in casatorie, - zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, - si pe cel ce isi acopera haina cu silnicie, - zice Domnul ostirilor. - De aceea, luati seama in mintea voastra, si nu fiti necredinciosi!"
Voi obositi pe Domnul prin cuvintele voastre, si mai intrebati: "Cu ce L-am obosit?" - "Prin faptul ca ziceti: ,Oricine face rau este bun inaintea Domnului, si de el are placere! Sau: "Unde este Dumnezeul dreptatii?"


Versetul 15 este foarte important in studiul de fatza. Acolo, expresia "samanta dumnezeiasca" este "samanta de Elohim". Se clarifica deja multe pentru cei care au citit cu atentie acest material prezentat pe scurt. Dumnezeu doreste samanta dumnezeiasca, iar aceasta este inteleasa prin studierea Genesei, cum am facut mai sus.

Astfel, fiii lui Dumnezeu din Genesa 6 au esuat. Au gandit fireste si au actionat ca si cum Duhul lui Dumnezeu nu ar fi fost in ei, pe cand a fost. Aceasta a provocat tristete Domnului.

Ei au facut niste greseli grave:
- s-au uitat la fete care nu erau dintre fetele Domnului;
- s-au lasat atrasi de frumusete;
- s-au lasat influentati de numar mare de fete dintre care putea alege;
- au considerat ca isi pot alege ei partenerul de casatorie, dupa criterii subiective, proprii, dupa cum ii placea fiecaruia;
- l-au neglijat pe Dumnezeu in aceasta alegere esentiala, fapt ce i-a costat mult.

Invatam de aici, pana acum faptul ca Dumnezeu nu vrea ca noi sa ne casatorim cu oricine, dar ca omul poate gresi in alegerea in casatorie. Deci, omul este responsabil cu cine se casatoreste intr-un sens clar. Care este acesta? Omul este responsabil sa stie voia lui Dumnezeu cu privire la partenerul de casatorie. Omul lui Dumnezeu nu se poate casatori cu oricine.

Cum reactionezi cand mergi la doctor?

Cum reactionezi cand un doctor vine la tine sa-ti spuna ce ai? Daca te simti rau, ce faci? Cand esti bolnav, de obicei initiezi un miting impotriva farmaciilor?

Povestea ofensarii

"Sa nu-i ofensam cu adevarul", spun ei. Si asa se naste teoria care sta in spatele Emerging Church, despre care am inceput sa studiem cu ceva timp in urma. Este un intreg sistem, care este pur si simplu o inselatarie. Am fost in misiune pe sate, unde am vorbit cu oamenii, noi, niste tineri. Ei bine, reactiile lor au fost cele pe care Evangheliile ni le prezinta - unii au primit mesajul, altii nu. Unii au vorbit urat, altii au plans si au multumit.

In timp ce "noile metode" sunt testate pe piata, roadele se vad - oameni care se schimba pentru ceea ce au primit. Iar ce au primit nu este adevarul Evangheliei, sacrificat pentru aceste metode "contemporane". In fapt, ele sunt contemporane doar pentru ca acum este mai usor sa fie aplicate, in amestecul deja creat.

Este posibila evolutia?

Termenii in care ateismul si evolutionismul se propun ca modele, sisteme de idei, sunt definiti pe baza unor speculatii. Daca matematica ar fi realizata pe speculatii, atunci cine ar mai merge la scoala? Daca nu am stii ca 1 pus 1 fac 2, atunci am specula si restul ar fi cladit doar pe o speculatie. Asa ca, dupa un timp, s-ar darama.

Numai ca, matematica functioneaza. Dar, cu evolutia nu este asa. Cei care cred in evolutie nu se comporta ca si cum ar crede in ea, ca sa nu zic mai mult (ca si cum ar fi adevarata). Chiar daca presupunerea ca evolutia ar fi adevarata ar exista, ea ar exista aleatoriu, fiindca nu exista un absolut care sa o descopere omului. Prin urmare, nu exista nici o baza pentru care omul ar putea crede ca evolutia este adevarata. Este ca si cum, prin regulile sistemului, cineva ar vrea sa descopere meta-regulile, cele care au generat regulile sistemului, fara ca macar sa stie ca exista aceste meta-reguli si, fara ca macar sa fie nevoit sa caute undeva.

Evolutia nu explica viata. Este imposibil ca cineva dintr-un sistem sa poata explica sistemul, fara ajutor din afara, fara a se detasa. Evolutia in sine presupune aleatorul. Daca, sa zicem ca, aleator, s-ar descoperi teoria evolutiei din sistem, atunci nu s-ar cunoaste ca este teoria evolutie, fiindca totul e aleator si nimic nu poate fi luat ca reper.

Adevar absolut sau relativ?

Pamantul devine tot mai mult o oala, unde toti suntem amestecati intr-o aceeasi ciorba. Cine doreste aceasta are ca scop inalturarea conceptului de adevar, sau de adevar absolut. Infiltrarea in biserici conduce la idei si directii straine adevarului si care lupta impotriva adevarului.

Pentru tine ce inseamna adevarul? Daca este absolut, vei intelege ca creativitatea ta nu poate sa-l reprezinte. Adevarul este unul singur, motiv pentru care nu poate fi prezentat alterat, dupa opinia cuiva. Cand vorbim despre absolute, atat esenta cat si forma sunt unice.

Sa se dea mult de lucru oamenilor acestora

In Exodul, Iesirea, Scriptura reda niste cuvinte a lui Faraon care nu pot fi trecute cu vederea:

Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.

Pentru fiecare generatie de oameni, diavolul a pregatit munci grele, cu scopul de a-i tine pe oamenii lui Dumnezeu ocupati, pentru a-i distrage de la adevar si de la inchinarea fatza de Dumnezeu.

Iata cateva dintre aceste munci grele:
- tinerii sunt pusi sa invete, pentru a-si face o viata, un viitor, o cariera;
- adultii sunt pusi sa lucreze, sa stranga, sa faca, sa investeasca;

Este un miraj al faimei, al bogatiei. Este o iluzie. Paiele au fost vopsite si amblate frumos, iar oamenii sunt atrasi sa le cumpere. Dar, pentru a le cumpara, trebuie sa munceasca. Si sunt asa de multe "nevoi", asa de multe posibilitati, incat nu se mai termina dorinta de imbogatire. Hambarele sunt vesnic marite... Acaparam, strangem, muncim... Oare cand ne vom opri?

Cand se va trezi poporul lui Dumnezeu macar sa strige catre Dumnezeu pentru ajutor? Ca, se pare ca ne place asa... Da, trebuie sa traim aici, pentru asta muncim, invatam. Dar, surplusul este de zeci de ori mai mare decat nevoia. Restul sunt mofturi pentru care trebuie sa lucram ca robi. In tot acest timp, lucrarea lui Dumnezeu e neglijata. Te miri atunci de ce atatea erezii, de ce atatea atacuri azi, de ce atatea lovituri si de ce nu merge bine lucrarea lui Dumnezeu prin credinta...

Fiecare isi vede de treaba lui, pe cand Casa Domnului este parasita... In aceste conditii, la ce te poti astepta? Esti gata sa fii Moise si Aron pentru generatia ta? Nu avem speranta decat la Dumnezeu. Doar El, in mila Lui, mai poate interveni.

Imparatul

Fiii lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei. Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”

Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea; şi s-au scârbit de copiii lui Israel. Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări de pe câmp: în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

Exodul isi incepe relatarea prin a ne prezenta cadrul in care Domnul Dumnezeu a intervenit pentru a Se descoperi pe Sine Insusi mai mult omenirii. Dupa ce s-a descoperit lui Avraam, lui Isaac si lui Israel ca Dumnezeul cel atotputernic (El Sadai), se descopere aici copiilor lui Israel ca Cel ce zice "Eu sunt Cel ce sunt". E Numele Sau din generatie in generatie, pentru totdeauna.

Dar poporul era intr-o aspra robie. Imparatul, Faraonul, ii tinea robi si le dadea de lucru. Iti tinea ocupati. In tot acest timp, poporul nu a avut timp sa aduca jertfe lui Dumnezeu. Nu au avut nici un weekend in care sa mearga trei zile sa se inchine Domnului, Celui care este.

Imparatul de aici, s-a aratat "dibaci" fatza de poporul lui Dumnezeu. Oamenii sai le-au facut "viata amara" prin muncile la care i-au supus. E ceea ce face lumea si astazi, la comanda imparatului lumii acesteia, a domnului puterii vazduhului care lucreaza acum in fii neascultarii.

Intr-o astfel de situatie, intervine Dumnezeu si are o discutie cu Moise, care avea vreo 40 de ani:

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte ,Eu sunt’, m-a trimis la voi.”

Mesajul este ca va scoate poporul din robia Egiptului.

Cand Moise ajunge si ii cere imparatului, lui Faraon, sa lase poporul sa plece, in Numele lui Dumnezeu, Faraon ii raspunde:

Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

Ei bine, Dumnezeu ii va arata lui Faraon CINE este El. Faraon va afla cine este Domnul, dar va muri fara sa fie dintre cei care sunt ai Domnului. Pentru ca si-a impietrit inima.

Cand a vazut cerinta lui Moise, Faraon i-a raspuns:

„Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: ,Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.’ Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.”

Acum, Egiptul e lumea de aici. Faraon este imparatul lumii de jos, cel care nu-l cunoaste pe Dumnezeu si ii asupreste pe copiii lui Dumnezeu. Robia este grea, poporul lucreaza la niste constructii facute cu paie. Lumea de aici este produsul unor paie... va arde cu tot ce este in ea. Totul este trecator, vremelnic. Copiii lui Dumnezeu sunt luati in deradere - "sa nu mai umble dupa naluci".

Imparatul de jos vrea sa-ti dea de lucru sa te tina ocupat, sa nu poti lucra pentru Domnul. Lumea are mesajul acesta: nu exista Dumnezeu, nu mai umbla dupa naluci! In tot acest context, Dumnezeu a venit sa aduca eliberare celor care sunt robi. Saracilor li s-a propovaduit Evanghelia. Iertarea si eliberarea lui Dumnezeu din lanturile pacatului si a robiei fatza de diavolul a fost descoperita.

Acum, daca esti copilul Sau, esti liber. Ce faci, te mai dai rob? Lucrezi toata ziua la caramizi de paie, sau ai inceput sa investesti in lucrarea lui Dumnezeu? Ce hambare construiesti - pentru imparatul de jos, sau in Imparatia Cerurilor? Cat din timpul tau este dat lumii? Daca raspunzi la aceasta intrebare, vei raspunde si la aceasta - sunt oare eu rob imparatului de jos?

Este Dumnezeu pentru tine ceva real, sau o naluca? Dupa ce umbli? Sa stii ca se vede in viata ta, timpul da pe fatza adevarul.

Dumnezeu este Imparatul adevarat, care isi tine supusii in libertate. O libertate dincolo de orice intelegere omeneasca... Sau El e Regele tau, sau esti rob imparatului de jos, lucrezi toata ziua pentru el, pentru lumea de aici. Iti strangi bani, mergi la treaba, faci orice dar nu citesti Cuvantul, nu te rogi, nu petreci timp sa memorezi adevarul, nu te duci sa discuti cu altii, sa prezinti Evanghelia, nu slujesti pe frati...

Ba chiar, unii de acum au impresia ca, cu banii castigati din muncile lor de paie, pot plati pe altii sa lucreze in Imparatia lui Dumnezeu. Pastorii sunt vazuti ca angajati care sunt platiti sa faca vizite, sa faca evangheliare etc etc. Iar noi sa stam in banci sa consumam, ca deaia platim. Aberant! Asta nu e biserica lui Dumnezeu. Este o robie, cine traieste asa este slujitorul imparatului de jos, al banului... pe care Biblia il numeste Mamona si care inseamna diavolul.

Imparatul nostru este Domnul, daca traim cu El si ascultam de El, in toate zilele vietii noastre.

O noua lucrare

Oare va mai ramane ceva din miscarea evanghelica din Romania? Ma intreb aceasta fiindca o noua directie si o noua lucrare se naste din mijlocul bisericilor, majoritatea lipsite de atentia necesara apararii credintei adevarate, de ani de zile deja.

La ce ma refer? Ma refer la faptul ca se nasc tot felul de idei. Noile generatii (ca ei au intrebari si incearca sa faca ceva, fiind tineri, chestiune valabila in majoritatea cazurilor, din pacate) incearca sa aduca o schimbare, un suflu nou in adunari. Dar cum?

Se promoveaza inventivitatea omului, ceea ce, la prima vedere este un lucru bun, doar ca trebuie sa vedem cum se aplica aceasta. Pai, in primul rand, Scriptura e vazuta ca ineficienta. Studiul biblic este vazut ca un timp de plictiseala. Spiritualitatea devine ceva de "timp". Auzim - acum sa avem un timp spiritual. Apoi vom juca niste jocuri si ne vom bucura. Ce, crestinii nu stiu sa se bucure? A se citi "ce, crestinii nu stiu sa se bucure ca lumea?". Fiindca, cu adevarat, o alta categorie pentru a se face o comparatie nu exista...

Citeam undeva despre "o scrisoare din iad". E un filmulet, care ar trebui (pentru asta e facut) sa ne sperie putin si sa ne punem pe treaba, sa facem ceva pentru Domnul. Ma gandeam ca, daca o scrisoare reala din cer nu ne face sa lucram, cum ne va face o scrisoare fictiva din iad? Tot mai multi "lideri" de tineret imbratiseaza forme care se nasc din dorinta de a face noua generatie sa inteleaga ceva.

Aici intervine ceva interesant. Este vorba despre un cumul de factori. Intai, vorbim despre tineri adolescenti care nu sunt nascuti din nou, dar care sunt copii fratilor nostri si vin la adunarile noastre si de tineret. Apoi, vom lua in calcul presiunea globalizarii evanghelice si a conformarii la cultura americana, despre care nu discutam aici (cum s-a format si ce a condus la existenta ei... ar fi interesant de observat ca nu este consecinta gandirii crestine, chiar daca multi i-ar prezenta consecintele influentei in mediul evanghelic american, astazi, ca o alta forma de inchinare).

Liderii de astazi cauta metode sa atinga gandirea noilor generatii, care nu sunt insa nascute din nou. Tinerii nascuti din nou sunt amestecati printre si incet, aceste metode li se adreseaza si lor. Se ajunge la incercarea implementarii acestor metode in biserici. Aici intervine o problema majora pentru promotorii tendintelor acestora. Bisericile, de obicei, opun rezistenta, fiindca ceva strain adevarului incearca sa intre ca invatatura. Ceva ce se adresa tinerilor necrestini (copii de crestini sau nu, tot necrestini) incearca sa se adreseze acum crestinilor, ceea ce este lipsa de autenticitate in adevar.

Se naste o lucrare paralela cu a Bisericii, independenta de marea trimitere, care aduce roade pe masura. Se argumenteaza ca tinerii vin, se convertesc. Numarul insa nu poate decide calitatea si aceasta NICIODATA. Faptul ca oamenii cred minciuni si se duc cu miile este o caracteristica a omenirii. Intotdeauna cei multi au tras la starvuri.

Apoi, ce sa mai spun de psihologie. Cand eram mai mic (vreo 3 ani) nu intelegeam de ce intra psihologia in adunarile (tinerilor mai ales), fiindca mi se parea ceva gresit. Dar nu puteam intelege, nici nu puteam vedea ce se intampla. Dar, iata ce ne invata liderii nostri de tineret si nu doar, experti in cele pamantesti si cu o buna imagine de sine:
- oamenii se impart, chipurile, in patru mari categorii, fiecare trebuie sa fie in una din aceste categorii. Sunt teste, se fac consultatii si, daca un tanar spune ceva sau face ceva, e de vina temperamentul, cum zic ei. Duhul Sfant? A, ba chiar si Domnul Isus ar fi fost parte dintr-o categorie din cele specificate de ei, pe baza, desigur, studiilor unui mare intelept din lumea aceasta.

Pe langa faptul ca rad, plang si aproape ca strig de suferinta, cand vad tineri care cred asta si cand vad ca lucrurile astea lipsite de valoare intra in biserici sub pretextul ca ar ajuta. Cata lipsa de orice...

Daca cineva are duhul linistit si e bland... eu ma duc si-i zic ca e frumos cum e si ii incurajez pe tineri sa fie tot asa. Si cineva ma contrazice si-mi zice ca persoana aia e introvertita si deaia e asa. Ce sa mai zici? Cum sa explici viata unui om mort? Cum sa-i vorbesti logic celui care si-a vandut principiile reale?

Se naste astfel o noua lucrare. Personal sunt cu totul impotriva ei. Fara rezerve. M-am gandit mult la chestiunile astea si sunt clare deja pentru mine. Imi dau seama ca sunt duhuri impotrivitoare lui Cristos, sau anticristi care s-au sculat in ceasul de pe urma si care sunt multi.

Multi sunt inselati si abatuti de la adevar de mirajul generat de incercarea de implinire a unei nevoi izvorate din mandria personala, cu care a uitat sa lupte impreuna cu Cristos.

- psihologia ne invata ce sa facem, cum sa facem, ne inlocuieste logica si totul devine astfel diferit. Cei care merg pe drumul acesta s-ar putea sa nu se mai intoarca niciodata. Cand se schimba logica, Dumnezeu singur mai poate face ceva... Vorbesc aici de schimbare a gandirii, de spalare a creierului in sens real.


Acum, sunt multe de zis. Nu mi-am propus o abordare aprofundata. E doar o vorbire intentionata, adresata celor care se intreaba legat de cele spuse. Ce sa fie intre Dumnezeu si sistemul omului? Ce sa fie intre voia lui Dumnezeu si voia omului? Ce sa fie intre gandirea duhovniceasca si gandirea firii pamantesti?

Ce se intampla, tradus este asa... imagineaza-ti urmatorul scenariu adevarat:
- duminica la biserica, fratii vin imbracati in hainele criminalilor;
- unii vin cu servietele celor care tortureaza la ei, avand printre altele si Biblia;
- fetele vin imbracate ca prostituatele din tara;
- baietii vin cu sapci intoarse, cu beciuge in nas (ramase de la craciun, dupa taierea porcului) isi dau cate o palma ca salut si scuipa pe jos niste seminte;
- cineva vine cu cateva carti scrise de autori celebrii, la studiul biblic, pentru a le preda celor prezenti, ca filozofie de viata;
- apoi unul cu o personalitate puternica, dupa cum ne invata evolutia, se ridica si explica niste chestiuni din Biblie pe intelesul tuturor (adica a tuturor).

Este doar noua lucrare. Este o alta forma a ceea ce se intampla de fapt - cei din biserici incep sa copieze lumea si ideile lumii sunt implementate voit in biserici. Este o noua lucrare, cu roadele ei. Aceste roade se vor vedea, mai devreme sau ma tarziu, la vremea lor. Pana atunci, noi ar trebui sa fim in gradina la privit. Nu la privit cum se intampla atrocitatile, ci la smuls iarba si buruiana pe care nu noi am semanat-o.

Cum este lucrarea ta? Este ea produsul prezentei Duhului Sfant in viata ta? Este ea lucrarea lui Dumnezeu, cel suveran? Este lucrarea ta lucrarea Lui? Esti dintre sfintii lui Dumnezeu, acea singura categorie de oameni placuti Domnului, sau dintre cele patru optiuni pe care lumea le bifeaza in procesul de indobitocire a indivizilor?

"V-am scris in vederea celor ce cauta sa va rataceasca. Cat despre voi..." - vezi I Ioan 2. Mult har!

Ganduri anonime...

Gandesti duhovniceste atunci cand citesti o meditatie duhovniceasca, semnata de un "autor necunoscut" si iti face impresia ca tu scris-o, candva. Nu fiindca ai mandria care-ti cere o recunoastere proprie a unei valori, ci fiindca vezi si cum e semnata.

A iubi atunci cand inima si gandul iti dovedesc necurmat ca esti uitat, ca esti respins este dovada unui mare caracter. A iubi atunci cand stii ca nimeni nu te intelege, dar nu in zadar, este insa divin.

Intre cel care rupe o floare dand cu piciorul in ea si cel care o ia pentru cea pe care o iubeste este o diferenta ca intre rau si bine, chiar daca floarea e rupta si moare in ambele cazuri. Invatam ca exista suferinta in lucrurile pe care le facem, atunci cand le facem pentru bine si exista si atunci cand le facem pentru rau. Diferenta este ca, daca facem binele, ajungem sa fim bine primiti de Dumnezeu.

Daca un om plange fara o rana fizica, intelept nu e acela care-l opreste din plans, ci cel care-l ajuta sa stie cu adevarat pentru ce plange.

Capacitatea de a judeca astfel incat sa intelegi diferenta dintre absolut si relativ, cunoscand absolutul, depaseste orice potenta omeneasca. Acela care intelege valoarea Cuvantului lui Dumnezeu atunci cand se gandeste la el, l-a auzit pe Dumnezeu vorbind.

Cine are mai mult decat fratele sau, nu este pentru a se lauda cu aceasta, ci pentru a-l aduce si pe fratele sau la aceeasi valoare. Dar, daca se ingamfa si se crede o clipa mai bun, acea clipa ii va fi socotita ca o clipa de nebunie. Atunci, el a uitat complet de Dumnezeu.

Sa uiti cand stii in suferinti
De raul ce-ai primit
Sa ierti cand nimeni pe pamant
Deloc nu te-a iubit
Sa plangi cu cei ce nicaieri
Cu tine nu au plans
Si sa-i zidesti pe cei ce ieri
Cu vorbe te-au atins
De dorul fratilor sa iei
Dureri si lovituri
Si sa nu dai napoi decat
Argintii cei mai puri
Cu rosii flori de indurari
Si frunze de iertari
La toti ce sunt pe-acest pamant
In cele patru zari
Sa semeni cu Pastorul bland
Numit "Emanuel"
Caci doar asa, pe-acest pamant
Vei fi si "tu cu El".


Daca eu sunt o floare si toata viata mea este modul cel mai frumos pe care-l port de-a aduce rod, atunci mi-am trait menirea si moartea mea este lucrul cel mai normal.

Cand vezi ca totul in jur este strain si cand intelegi ca orice implinire nu este decat o tresarire doar, iti mai cade un solz de pe ochi, pentru a vedea mai clar ca adevarata nevoie a ta este sa stai in prezenta lui Dumnezeu.

Noi oamenii ne cunoastem unii pe altii. Cu Dumnezeu e mai mult. Pe El Il cunoastem, dar, dincolo de orice experienta umana, relatia cu Dumnezeu presupune ca El sa fie in noi si noi sa fim in El. Este o pratasie care intrece orice poate experimenta omul, chiar si avand cunostinta de existenta lui Dumnezeu.

O tendinta generalizata

"In articolul de pe 14 ianuarie, 2008 din revista Newsweek , 'Da dragostei, dar nu casatoriei?' Bonnie Eslinger scrie despre a alege dragostea, dar instista ca nu are deloc nevoie de casatorie", spune Al Mohler intr-un articol recent.

Mi-am adus aminte imediat de tendinta de azi de a se renunta la forma bisericeasca, orice ar insemna aceasta, pentru ideea centrala a crestinismului, cum se sugereaza tot mai des - dragostea.

Interesant nu? Gasim acelasi timpar in cel putin doua domenii. Sa fie oare tendinta societatii? Atunci, de ce este aceasta? Care ar fi implicatiile reale?

Ca sa dau un exemplu, vom observa modul in care au evoluat lucrurile in Grecia, in ce priveste relatia individ-biserica. Pe blogul sau, Daniel Branzei scrie:

"Pe cand treceam cu masina prin oras, una din gazdele mele mi-a aratat niste mici constructii expuse pentru vanzare mai pretutindeni si m-a intrebat daca stiu ce sunt ele. I-am spus ca si in America exista astfel de “shack”-uri puse in spatele casei pentru depozitarea masinii de tuns iarba si a uneltelor folosite pe langa casa. . Gazda mea a ras si mi-a spus ca la greci este altfel; cledirile acelea erau … mici biserici personale pe care oamenii le cumparau si le puneau in spatele casei, pe balcon sau pe terasa. Le-as putea numi “biserici la purtator”. Mi s-a explicat ca grecii nu mai merg ca pe vremuri “la biserica”, pentru ca nu au incredere nici in preotii corupti de acolo si nici in enoriasii ipocriti cu care ar trebui sa stea impreuna. Ei si-au pastrat totusi sentimentul religios si-si fac slujbe singuri acasa, sau cheama la “biserica lor” din cand in cand un preot “mai sincer”."

Tenis de masa

Am mai jucat din cand in cand tenis de masa. Avem o masa... e de lemn, dar cam subreda... Trebuie reparata.

Oricum, nu putem face ca in video-ul de mai jos, am cadea cu tot cu masa.




La noi un joc tine cam cat punctul din video-ul de mai jos, dar incercam sa imbunatatim, atat cat putem. Nu facem performanta din asta:




Antrenamentul ne-ar lua timp si... nu avem suficiente mingi:

Loc pentru mesaje anonime

Aici vor fi postate mesaje anonime de la diverse articole, a celor care comenteaza articolele si nu pot sa se identifice. Le voi raspunde sistematic. Dialogul insa nu va fi posibil decat afara din anonimat.

Cum i-a vorbit Ingerul Domnului lui Avraam

Este frumos sa citesti Genesa. Totul este extraodinar, fascinant. Foarte mult invat de din istoria lui Avraam si din modul in care el s-a raportat la Dumnezeu.

In capitolul 22 gasim pasajul care ne arata cum Avraam a fost gata sa-si jertfeasca fiul pentru Dumnezeu, fiindca se temea de Dumnezeu. In versetul 12 avem:

"Ingerul i-a zis: 'Sa nu pui mana pe baiat si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine"

Avraam a fost incercat de Dumnezeu, fiindca Dumnezeu a vrut sa vada:
- nu daca e religios;
- nu daca e extremist;
- ci, daca se teme de El

Textul scoate in evidenta, printre multe altele, faptul ca exista doua mesaje pe care Ingerul Domnului i le aduce lui Avraam intr-o ordine importanta. Textul specifica: "Ingerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam".

Atunci ce i-a spus prima oara? I-a spus de ce Dumnezeu i-a cerut sa-l aduca pe Isaac jertfa. I-a spus ca a fost o incercare a raportarii in fatza lui Dumnezeu - daca se teme de el. Noi, mai ales incurajati de presiunea societatii orientata pe sentiment (astazi), am zice ca e vorba de dragoste (ma refer aici la intelegerea unora, eronata, ca dragostea este un sentiment; chiar daca spun altceva... ma refer la traire). Avraam l-a iubit pe Dumnezeu, nu? Da, probabil ca da! Dar testul din partea lui Dumnezeu a fost clar - se teme Avraam de Mine? Teama de Dumnezeu si iubirea de Dumnezeu, atunci cand exista in realitate, sunt ca Tatal si Fiul (una si totusi distincte).

Apoi, Avraam are timp sa mai faca ceva. El numeste muntele, aduce arderea de tot a berbecelui. Interesant e textul care spune ca Avraam a adus berbecele ca ardere de tot "in locul fiului sau".

Apoi, Ingerul ii vorbeste a doua oara. In aceasta parte el ii spune cum il va binecuvanta foarte mult, ii va inmulti samanta... toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in el... De ce? "...pentru ca ai ascultat de porunca Mea". Definitia Noului Testament pentru iubire este aceasta - "ascultarea de poruncile lui Dumnezeu".

Dar, desi legatura dintre teama si iubire, fatza de Dumnezeu sunt un subiect atragator aici, nu la asta vreau sa ma refer. Uitati-va ca Ingerul a vorbit de doua ori. "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu" - prima oara. "si restul se vor da pe deasupra" (restul, in economia lui Dumnezeu). Cu alte cuvinte - Avraam, intai de toate, relatia cu Dumnezeu e cea mai importanta si apoi, vazand ca pui pret pe relatia asta mai presus de orice, Dumnezeu te binecuvanta.

Avraam nu a facut asta pentru binecuvantare. El a plecat cu un fiu pe care-l iubea, sa-l jertfeasca Domnului. Desigur, aici e vorba si de credinta. Avraam credea ca Dumnezeu il va invia, daca va muri, fiindca i-a promis deja ca in Isaac va avea o samanta.

Deci, Domnul nu a amestecat lucrurile. Nici noi nu trebuie sa le amestecam. Sa cautam, asadar, Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui. Sa pazim pentru aceasta poruncile Domnului... cu scumpatate.

Demers contra pornografiei

Demersul acesta este contra pornografiei. Generatiile de tineri trebuie sa se hotarasca: Dumnezeu sau pornografia. Avem nevoi de pocainta. Citeste demersul si semneaza-l, daca esti pentru. Acest post poate fi semnat si sub anonimat. Daca sunteti in problema asta, luati legatura cu mine imediat, cu frati apropiati si martirisiti-va! Lucrurile sunt deosebit de grave, nu le lasati asa!


--------------------------------------------------

"Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu preacurvesti'. Dar eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca sa o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui' "

Pornografia, in orice forma, este provocarea unei situatii in care cineva sa se uite ca sa pofteasca trupul fotografiat sau fimat. Aceasta este ceea ce Domnul Isus a definit ca preacurvie. Este ceva rau, este asadar de condamnat si sunt impotriva oricarei forme de pornografie.

Vreau sa ii ajut pe tinerii care au astfel de probleme. Ma voi implica de acum in asta. Voi fi atent la mine si voi veghea sa nu cad intr-o astfel de situatie. Daca voi avea probleme voi gasi imediat ajutor din partea fratilor. Voi face totul, in ce ma priveste sa fac aduc unitate in lupta aceasta impotriva pornografiei.

Nu voi denigra pe nimeni care a cazut in asta si voi pastra secretul, cand mi-l va marturisi cineva. Voi face tot ce pot sa ajut si ma voi implica in rugaciune pentru tinerii care au aceste probleme. Noi suntem chemati sa ajutam, nu sa denigram.

Daca sunt eu cel care are probleme, vreau sa va rugati pentru mine. Vreau sa ma pocaiesc, vreau sa vorbesc cu cineva. Nu voi aduce peste ceilalti pedeapsa Domnului fiindca nu vreau sa ma pocaiesc, dar, in acest timp, ma prefac ca totul este bine, fatza de fratii mei. Nu vreau asta. Vreau sa ma pocaiesc de pacatul acesta greu.

Nu vreau sa preacurvesc in inima mea. Dar nu reusesc. Am nevoie de ajutor. Ma puteti ajuta?

Are Dumnezeu putere sa ma scape? DA!!! Vreau sa fiu curat pentru sotia mea, sa ma pastrez nespurcat. Vreau sa am o familie sfanta si sa fiu un tanar sfant. Pentru Dumnezeu!

Nu voi cocheta cu pornografia. Voi face tot ce pot sa previn contactul cu pagini murdare. Voi folosi internetul doar pentru pagini curate. Voi lupta pentru sfintenie in viata mea si a prietenilor mei. Asa, prietenii mei vor stii ca au un prieten adevarat!

--------------------------------------------------
--------------------------------------------------


Mai bine ai arunca la gunoi calculator, mai bine ai accepta sa rada toti de tine ca nu ai internet acasa... decat sa ajungi in IAD! Lucrurile sunt serioase, nu e film, nu e pantomima, e realitatea!!! E viata ta!

Acest demers te cheama la post si rugaciune pentru generatiile de azi. Lupta-te lupta cea buna a credinte! E generatia ta acum, esti tu acum. Pavel e in cer. Timotei s-a dus acasa. Acum, lupta e in mainile tale, viata ta e in joc. Suntem in razboi!

Indiferent in ce situatie esti, dintre cele de mai sus, sau alta care nu e acolo, semeaza manifestul. Fa si tu un manifest pe blogul tau. Generatiile noastre au nevoie de adevarul ca suntem frati si ca Dumnezeu iarta pacate, schimba vieti, nu de basmele si povestile despre ce bine ar fi sa... si certurile de partide, de cuvinte si de vorbe.

Amenintarea pornografiei

Am scris multe articole prin care am incercat sa prezint tendintele gresite de astazi, la care noi suntem expusi. Totusi, in timp ce am aratat ca nu trebuie sa fim la lumea (relevanti) pentru a prezenta lumii Evanghelia, mi-am dat seama ca am neglijat o chestiune importanta.

Exista astazi lucruri pe care doar generatia noastra le are, lucruri negative, rele, care doar pe noi ne ataca in forma aceasta. Trebuie sa vedem care sunt problemele generatiei noastre si sa venim cu ele la Dumnezeu.

Pornografia. Este o amenintare reala. Puterea ei se vede. Spiritul senzualitatii si al eroticului a intrat pana si in reclamele de la televizor. Numai ca... televizorul e cam demodat. Internetul este acum adevarata problema a generatiilor de adolescenti si tineri.

Exista chiar un demers destul de puternic care promoveaza productii pornografice media, realizate cu actori crestini. Actorii trebuie sa fie casatoriti, iar filmele se adreseaza provocarii familiilor crestine la o viata sexuala implinita. Suntem gata sa spunem NU la asa ceva? Oare ce va urma pentru generatiile care vin? Acest mod de a privi lucrurile este unul gresit, anti-biblic si imoral. Dar, oare, generatiile noastre mai au puterea sa i se adreseze pe nume?

In sondaje de opinie realizate printre cei care s-au declarat crestini evanghelici, un procent foarte mare dintre intervievati, au declarat sub anonimat ca sunt dependenti de pornografie pe internet. Ei sunt din generatiile noastre.

Exista un mare pericol. Pericolul vine mai ales din modul in care Biserica trateaza pornografia in ce-i priveste pe tinerii ei. Biserica din Romania a preferat sa se bucure de libertatea falsa adusa de revolutie. Bisericile s-au golit, multe s-au inchis... Oamenii au devenit liberi, multe biserici dorm. E o realitate. Ce vor face bisericile noastre in fata amenitarilor care au inceput sa darame generatiile de tineri? Batranii sunt prinsi de traditii, adultii sunt prinsi in munca lor, iar tinerii invata de pe internet cum sa-si traiasca viata sexuala si ca nu e nevoie pentru asta de o sotie. Biblia ne avertizeaza ca vor veni vremurile cand oamenii vor pofti trupul altuia...

Societatea a devenit una care e modelata de curve si prostituate "soft". Imi pare rau ca trebuie sa vorbesc asa, dar situatia sta sa explodeze. Trebuie sa facem ceva. Trebuie sa ne trezim. Cine stie cati tineri traiesc in dependenta de pornografie si nu are cine sa-i ajute.

Perfectionismul ii sperie. Mimarea de la intalnirile noastre, a unei perfectiuni departe de realitate ii invinovateste si nu-i ajuta cu nimic. Nu facem fata. Ceva e gresit. Noi trebuie sa ajutam generatiile care vin nu sa-i speriem atunci cand vor sa se pocaiasca. Nu-i atragem cu nimic, le spunem doar Cuvantul. Dar, atunci cand ei, cercetati de Cuvant vor sa vina, trebuie sa fim pregatiti sa-i primim.

Da, Domnul este cel care da putere. El e Tatal nostru. Iar Biblia ne spune ca Biserica e mama noastra... Asta ar trebui sa insemne ceva. Mesajul meu este fata de toti care pot ajuta. Tinerii au nevoie de ajutor. Lupta lor e si lupta noastra. Lupta noastra e si lupta lor.

Am propus ca parintii sa-si verifice copii, sa instaleze pe calculatoarele lor un soft de protectie, pentru a nu vedea accidental imagini care sa-i urmareasca. Sondajele arata ca in cateva zile dupa ce tinerii sunt expusi, incearca sa imite ceea ce vad. Fete sau baieti, nu conteaza. Din 300 a venit un tata la mine. Fata lui are 13 ani. I-am instalat un program de protectie pe calculator. In tot acest timp se discuta daca sa cantam din cartile rosii sau negre... Dati-mi cartile mie, ca le vopsesc eu... daca asta-i problema!

Hainele cu care se imbracau doar femeile usoare sunt acum vandute peste tot. Alte haine nici nu mai sunt. Biserica a dormit in tot acest timp, sau s-a lasat inselata de aburelile inconstientilor care au indraznit sa spuna "e doar o forma, la haine va uitati voi, uitati-va la inima". Si acum vedem inima, da. Inima ranita a unei generatii care e dependenta de pornografie...

Hainele sunt facute sa puna in evidenta senzualitatea. Moda dicteaza. Moda a facut societatea de acum, care e senzuala. Tineri senzuali in afara - tineri senzuali in inima. Diavolul se preface in inger de lumina. Copii lui Dumnezeu nu au nici un motiv sa se prefaca in diavoli...!!! Daca arata pe din afara senzual, atunci e fiindca sunt si pe dinauntru. Si e grav, e grav.

Tinerilor, nu asteptati cu frica sa va adanciti in dependenta aceasta. Vorbiti cu fratii carora le pasa. Mie imi pasa. Sunt si altii carora le pasa. E un adevarat macel... Unii va vor spune ca exista consecinte. Da, dar consecintele sunt treaba lui Dumnezeu, nu a omului. Noi avem datoria sa ne ajutam unii pe altii. E treaba lui Dumnezeu sa rezolve consecintele, sa le aleaga sau sa ierte deplin. E treaba Lui. Oricum, mantuirea noastra nu tine de nimic din ce facem sau platim noi. Intelegeti, nu va lasati prinsi in mrejele astea.

Parintii nostri au luptat cu alcoolul si tutunul. Acum societatea se pare ca a imbratisat ceea ce spunea bunica - nu-s bune, lasati-va! Dar avem o problema mult mai mare. Cand bei, te imbeti, vad toti. Cand te uiti pe internet la pornografie esti numai tu. Apoi, pozezi in continuare ca nimic nu s-a intamplat. Dar Dumnezeu stie si ai nevoie de pocainta imediata si de schimbare. Cu aceste lucruri nu e de jucat. Domnul Isus spunea ca cine s-a uitat la o femeie sa o pofteasca in inima lui a si preacurvit cu ea. E vinovat, mania lui Dumnezeu il asteapta. Si Domnul Isus tocmai de asta a venit, sa ia asupra Lui mania lui Dumnezeu pe cruce, pentru pacatele noastre!

Avem nevoie de ajutor profesional, de implicare reala. Aruncati toate cartile de psihologie. Deschideti Biblia, rugati-va si intelegeti. Apoi ajutati-va cu adevarat fratii, cu toata dragostea, cu tot sacrificiul si fara judecata. Sa dam astfel afara raul din mijlocul nostru.

Avem o sabie care poate invinge si acest dusman. Relevanta nu e sa stim cum e lumea, sa fim ca ei, sa-i atragem, ci sa stim ce rau ne face lumea, sa ne aparam, sa nu fim ca ei. Sa facem astfel din trupurile noastre adevarate temple pentru prezenta Celui care a venit sa locuiasca in ele.

Ce este "emerging church" ? [partea II]

Ce este "emerging church" ? [partea I]

EC - studiu VI

EC - studiu V

EC - studiu IV

EC - studiu III

EC - studiu II

EC - studiu I

Radacinile "Emerging Church" si "Relevanta"

Urmeaza cateva video despre EC (Emerging Church). Iata primul.

Relevanta nu e ceva nou

Iosif Ton a raspuns intr-o masura oarecare unor acuzatii aparute pe anumite bloguri, recent. In timp ce citeam marturia lui dintr-un fragment de autobiografie, am ramas uimit sa aflu ca anumite chestiuni care se "practica" astazi sunt mai vechi in esenta...

Voi reda mai jos un fragment din respectiva scrisoare a fratelui Iosif Ton:

--------------------------------
În toamna anului 1957 m-am dus la București ca să-mi continui studiile în anul II la Seminarul Teologic Baptist. Cândva în toamna aceea, cineva mi-a dat o carte în limba engleză întitulată A Plain man Looks at the Cross (Un om simplu privește la cruce) scrisă de un teolog englez ultra-liberal pe nume Leslie Weatherhead. Teologul acesta scria în cartea lui că omul modern nu mai poate accepta ideea de ”jertfă” și de spălare de păcate prin ”sânge” și că omul modern are nevoie de alte ”metafore”, acceptabile gândirii lui, pentru a explica fenomenul morții lui Isus. Cartea, desigur, există și astăzi și orice cercetător o poate găsi și o poate citi pentru sine.

Eu aveam 23 de ani și nu eram pregătit pentru această întâlnire cu teologia liberală. Am fost șocat de ceea ce am citit. Am luat cartea și m-am dus cu ea la unul dintre profesorii mei din Seminar și l-am întrebat ce părere are despre ceea ce scrie în ea. Profesorul cunoștea cartea și mi-a răspuns candid: ”Leslie Weatherhead are dreptate când spune că termenii ”jertfă” și ”sânge” sunt metafore și că nu trebuie să-i luăm literal.”

Eu am ripostat imediat: ”Dar dumneavoastră personal predicați în fiecare duminică despre sângele Domnului Isus!”

El mi-a zis: ”Trebuie să înțelegi că Leslie Weatherhead la Londra și Emerson Fosdick la New York (un alt teolog ultra-liberal din acea vreme) au în fața lor un public foarte educat, care poate suporta asemenea explicații. Eu, însă, am în fața mea oameni simpli, fără multă școală, la care dacă le-aș predica asemenea lui Weatherhead sau Fosdick ar lua pietre și ar zvârli după mine. De aceea, eu le predic la nivelul lor, folosind termenii de ”jertfă” și de ”sânge” știind însă în mintea mea că acestea sunt metafore.”

--------------------------------
--------------------------------


Mi-am dat seama in timp ce citeam cat de mult se aseamana anumite tendinte de astazi cu unele tendinte de atunci. Multi astazi incearca sa atraga lumea translatand in termenii ei adevarurile biblice. Numai ca, acestea nu trebuie translatate, ci traduse. A traduce inseamna a prezenta cat mai fidel intelesul textului, termenului etc.

Marturia unor astfel de crestini a trecut de la a fi relativa la pasajele biblice, la a fi relativa la contextul cultural. Aceasta este o mare greseala, care trebuie numita ca atare. Desigur, contextul cultural inseamna si el ceva, dar cine intelege cu adevarat libertatea in Cristos si capacitatea Evangheliei in sine va stii cum sa se raporteze corect si la cultura.

Relevanta, asa cum este ea inteleasa de unele persoane care vor sa distruga valorile crestine din lipsa de ceva, sau din prea mult ceva, loveste prea mult bisericile de astazi pentru a nu-i raspunde public.

Cand am citit randurile de mai sus am inteles ca aceste forme ale intelesului eronat asupra a ceea ce inseamna relevanta crestina, pot provoca multa confuzie si durere in viata tinerilor crestini (tanar in sens real in raport cu Domnul Isus, in cresterea spirituala, nu ma refer la varsta).

Gandidu-se la ceea ce profesorul i-a spus, Iosif Ton a conchis:

„Pentru adevăr aș fi fost gata să-mi dau viața, dar pentru niște metafore nu!”

Avea dreptate. Oare credem ca daca suntem relevant astazi, oamenii vor veni la Dumnezeu si vor fi gata sa traiasca pentru El? Noi le predicam nevoilor lor, incercam sa-i atingem cu valorile lor si tot ceea ce au ei sunt niste naluci si valori joase, lumesti, omenesti, pentru care nu ar fi gata niciodata sa moara.

Daca vreti sa fiti relevanti, predicati si traiti Cuvantul lui Dumnezeu, asa cum este el. Mult har, indurare si mila de la Dumnezeu.

Biserica si Securitatea

Pe data de 14 Ianuarie a.c., un frate care a fost pastor si pe vremea securitatii a scris un document unde face o analiza echilibrata a relatiei dintre bisericile baptiste si securitate.

De asemenea el povesteste cateva dintre situatiile prin care a trecut fiindca a vrut sa ramana in adevar, fara sa se compromita vanzandu-si fratii.

Va invit sa cititi respectivul articol aici.

Prigoana azi

St. Louis (AP) - Obisnuinta unei scoli de a permite distributia de Biblii studentilor este neconstitutionala, stabileste un judecator federal.

Dupa ce patru perechi de parinti au dat in judecata, prin intermediul unei societati, acoala respectiva, s-a stabilit, acum doi ani sa se ofere Biblii doar in pauze sau dupa program, nu si in timpul orelor, cum era pana atunci.

Decizia recenta a judecatorului federal este ca si aceasta practica este ilegala, motiv pentru care o interzice cu desavarsire.

Motivul prezentat este explicat de judecatoare. Catherine Perry spune ca ce se intampla era promovarea crestinismului prin distribuirea de Biblii intr-o scoala elementara. Ea a mai spus ca politica practicata avea ca efect prim facilitarea religiei prin introducerea unui mesaj "pe la spate" copiilor din scoala elementara.

Asemenea procese devin tot mai des castigate de cei care se impotrivesc crestinismului. In realitate, asistam la o noua prigoana anti-crestina, care incepe chiar in sanul democratiei. Istoria imediat viitoare ne va arata daca aceasta prigoana se va inteti, sau o alta forma ii va lua locul.

In cartea sa din 2007, Petru Dugulescu prezinta moduri in care prigoana are loc in cadru democrat. El da exemple din Romania, dar si din America, tara considerata a fi cu adevarat democrata.

Va exista o prigoana deschisa, prin care crestinismul sa fie scos din nou in afara legii?

"Tehnica stricarii partasiei"

A venit timpul sa demasc aici o alta tehnica pe care am observat-o. Voi incerca sa explic si cadrul ei larg, general.

Uneori, intr-o adunare de oameni exista probleme. Aceasta se intampla si in cazul Bisericii. Sunt multi oameni. Unii sunt doar la numar, adica nu sunt crestini reali. Altii sunt mai maturi, altii mai putin maturi. Se fac greseli si, daca mai punem si dorinta unora de a fi mari, nevoia altora de a se afirma, nevoia buna a crestinilor de a sluji cu darul pe care-l au etc, vom observa ca este normal sa existe probleme, dar oare vom lasa aceste probleme asa cum sunt? Ar fi haos. Nu, normal ca problemele trebuie rezolvate. Ca doar din acest motiv sunt, ca sa fie rezolvate.

Acum, provocarea este - cum se rezolva problemele intr-o Biserica.

1. Exista probleme pur personale. De exemplu cineva nu e de acord cu modul in care altul se imbraca, sau se exprima, sau se poarta, sau se prezinta, in cazul in care aceste probleme nu sunt chestiuni clare de pacat. De exemplu, eu as putea sa ma simt lezat atunci cand vad pe cineva ca mananca, la o intalnire undeva, carne de porc. Aceasta chestiune nu e lipsita de importanta, dar nu este o problema de pacat. Ea tine de incredintare. Aceste probleme se rezolva intre cei implicati. In mod normal, cel care provoaca o poticnire in viata fratelui sau si afla de asta, renunta la ea, ca sa nu sufere fratele sau, fiindca il iubeste.

Apostolul Pavel zicea: "Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat de cat pentru cel ce crede ca este necurat. Dar daca faci ca fratele tau sa se mahneasca din pricina unei mancari, nu mai umbli in dragoste! Nu nimici , prin mancarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos!... Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant.... Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra" (vezi Romani 14).

La acest nivel, trebuie sa stim ca Biblia ne cheama sa pastram pentru noi incredintarea pe care o avem.

Un alt exemplu - nu esti de acord cu modul in care vecinul tau, pocait si el, se poarta cu familia. Ce faci? Nu incepi sa-l barfesti. Nu incepi sa-l desconsideri. Te rogi pentru el, iar cu timpul (mai repede sau mai tarziu, sau poate chiar atunci) vei putea sa mergi sa vorbesti cu el, cu dragoste. Nu comfortul tau trebuie sa hotarasca daca mergi sa vorbesti cu el, ci daca ai dragoste astfel incat sa nu-l ranesti. Din nou este o problema personala. Nu scrii pe blog ce se face la vecinu' acasa, plus cateva poze si un filmulet.

Unii fac deosebire intre zile. Altii nu. Pentru unii o zi e mai importanta. Ce face cel care nu face deosebire intre zile? Zice: "Hai ca nu am ce cauta cu imaturii astia...". Daca zice asa, atunci nu o zice cu dragoste. Nu sunt de acord cu modul cum mananca fratele meu? Nu sunt de acord ca el tine o zi, doua, trei? Suntem in sfera "parerilor indoielnice", cum le defineste apostolul Pavel. Nu trebuie sa ne apucam la vorba cu privire la aceste chestiuni. E o problema de maturitate si timpul va face diferenta.


2. Exista probleme personale, care pot implica pe altii.

A. Matei 18 - mult discutatul pasaj. Se vorbeste despre el, desi e foarte discutat, in termeni gresiti. Exista basmul ca aici gasim cum sa ne purtam cu fratii nostri daca avem ceva cu ei. Cat se poate de fals. Pasajul spune clar:

"daca fratele tau a PACATUIT impotriva ta"

Deci, suntem intr-un caz personal. Cineva, dintre fratii mei de credinta, a PACATUIT impotriva mea. Ce fac acuma? Nu e vorba nici de mancare, nici ca ma deranjeaza ca nu se rade, nici ca nu-mi place ca poarta sau nu cravata etc. Aici e vorba de pacat fata de cineva. Nu e vorba de pacat la dimensiuni generale, ci de cineva care pacatuieste fata de tine.

Iti fura un frate din pivnita. Fratele Stefanic, de la Sibisel a prins pe cineva, care nu era pocait ca-i fura din cotarca. S-a dus, a mai umplut o masura si i-a dus-o omului. Trebuia sa plateasca cineva, nu? Ei bine, a platit tot cel pagubit, ca asa a facut si Dumnezeu, prin Domnul Isus. Oare cu fratii de ce nu am face la fel? Dar, daca vedem ca a pacatuit impotriva noastra, daca ne-a lovit, daca a facut ceva rau fata de noi, ce facem?

Trebuie sa intelegem ca aici a pacatuit cineva. Acel cineva este in pericol, este in pacat si sta fata in fata cu mania lui Dumnezeu. Nu e vorba de noi aici, ci de cel care pacatuieste. El trebuie protejat. Deci, cand te duci sa aplici Matei 18 ca sa-ti faci dreptate, ai inteles gresit sensul lui Matei 18...

Vom observa ca Matei 18, pasajul in discutie, este in contextul cu oaia ratacita, cand omul cu o suta de oi se duce dupa cea ratacita, lasandu-le pe cele 99 care sunt bine, in staul. Este in contextul cu copilasii, cand Domnul Isus spune - "feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti". Este in contextul iertarii de saptezeci de ori cate sapte... Si ma opresc aici, este destul de clar.

Ce fac atunci, pentru a-l ajuta pe fratele meu sa-si rezolve problema pacatului (care e personala, dar, pentru ca a pacatuit impotriva mea eu sunt dator sa-l ajut, cum a facut si Domnul cu noi):
- ma duc si vorbesc cu el, numai noi doi;
- daca nu se pocaieste, mai iau cu mine unul sau doi insi;
- daca nu vrea sa asculte nici de ei, trebuie sa-l spun Bisericii (Adunarii, plenului);
- daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, atunci trebuie sa-l consider ca un pagan, vames (ca cineva care nu e dintre ai nostri), fiindca nu-i pasa de faptul ca este in pacat;


B. Cand se aduce o invinuire fata de un presbiter. Trebuie sa fie doi sau trei martori cel putin. Altfel nici nu se pune problema de a primi invinuirea. Pe cei care pacatuiesc - "mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica" (vezi 1 Timotei 5), fara partinire.

Ce am scris despre CUM sa fie mustrarea, NU este o lucrare care sa fi folosit tot ce zice Biblia despre subiect, fiindca nu acesta e scopul aici. Totusi, am gasit aceste pasaje principale care refera situatii ne neintelegeri cauzate de lipsa de maturitate, pacat sau lipsa de identitate comuna in adevar.

Exista ceva comun pasajelor. Cel putin ele merg in ultima instanta in fata tuturor. Tuturor inseamna in fata Bisericii, in fata plenului Adunarii locale. Ca nu o sa invitam toti crestinii de pe pamant, ar fi absurd. In Romani, Pavel scrie Bisericii referind problema in discutie, deci vorbeste tuturor. In Matei Domnul Isus aduce in fata Bisericii problemele nerezolvate, in contextul de acolo. In 1 Timotei, apostolul Pavel subliniaza necesitatea mustrarii presbiterilor in fata tuturor, daca este cazul, fara partinire.

De ce oare? Fiindca in Biserica, exista daruri. Si darurile sunt date de Duhul Sfant. Si aceste daruri, nu sunt prin puterea omeneasca. Exista darul deosebirii duhurilor, darul invataturii, administrarii etc. Aceasta aduce intelepciune duhovniceasca celor din Biserica. Deci, in contextul de intreg, Trupul acela functioneaza cum ar trebui, din punct de vedere spiritual.

La acestea adaugam chemarea fata de presbiterii Bisericii sa vegheze ca nu cumva sa intervina erezia si sa lase ca directia sa fie data de invatatori mincinosi. In Biserica exista presbiteri. Toti oamenii acestia au de la Dumnezeu intelepciune. Astfel ca, atunci cand apare o problema care tine de toti, problema trebuie discutata in plenul Adunarii si intelepciunea de sus trebuie sa vorbeasca acolo.

Acum, in astfel de intalniri pot exista mustrari, oamenii se pocaiesc, intelepciunea descopera adevarul si se iau hotarari dupa voia lui Dumnezeu. Hotararile luate impreuna in astfeld e momente contribuie la unitate si la partasie (reabilitata, daca nu este).

Dar exista o tehnica interesanta. Eu am numit-o ca in titlu, dar poate gaseste altcineva o forma mai potrivita. O soapta aici, una dincolo. Intr-un colt se vorbeste de A, in altul de B. Undeva se ponegreste lucrarea lui X, in altul cea a lui Y. Vine adunarea, cand sa se discute chestiuni legate de bunul mers al lucrarii. Nimeni nu zice nimic. Trece adunarea. Incep iar intalnirile de colt, incep iar defaimarile si batjocurile. Lucrarea diavolului, ca sa fiu mai concret. Si tehnica aceasta care distruge, provoaca ruperea unitatii, chiar a unor prietenii (aparent peste noapte) nu este una pe care eu sa o fi observat. Este ceva evident peste tot. Noi nu trebuie sa luam parte la astfel de lucrari.

Daca exista un adevar ascuns, care conduce la un dezastru iminent, cel care-l detine nu poate sa taca. Uitati-va la profeti, cum s-au purtat ei. Uitati-va la cei chemati de Dumnezeu cum au spus ei poporului ca directia e gresita.

Te trezesti ca Z nu mai vine la intalniri. De doua saptamani se uita urat. Ce are oare? Vorbesti cu el si - ca o aflat ceva si ca el stie mai multe si ca nu se stie, ca daca s-ar sti nu ar mai fi asa. Ceata totala. De unde asta? Tocmai din acest fapt - ca lucrurile nu se discuta in cadrul lor corect, despre care vorbeste Biblia. Mai mergi putin, PW la fel, dintr-o data are un curaj nebun (el care nu zicea nimic si putea intrebari cu drag sa invete) de-a face, ca el zice tot, ca nu acuma, dar zice tot... Zic si eu... nu ma gandesc la cineva anume (spre intristarea zvonistilor).

Este usor ca asa sa se propage idei neadevarate, fiindca nu exista cadrul corect in care ele sa fie probate. Asa cad fratii... cand se lasa disociati de Trup. Cand moare mana? Cand o tai de langa trup, desigur. Cand mana e uscata? Cand nu o mai alimenteaza trupul...

Desigur, uneori se impune a se tine un secret cu privire la o greseala, pentru a nu fi afectati ceilalti. Dar, daca e asa, atunci nu zici secretul la nimeni. Daca-l zici, eu am dreptul sa vad aici un lucru obscur, o lucratura pe la spate.

Sfat: incercati sa rezolvati problemele biblic si personal, fara sa acoperiti pacatul. Doar Dumnezeu a acoperit pacatul, dar mai tarziu s-a dovedit ca s-a platit un pret pentru pacatul acela. Cand i-a acoperit pacatul lui David... s-a platit un pret. Dar NUMAI Dumnezeu poate acoperi si asta intr-un sens bun. Noi nu avem dreptul asta. Noi trebuie sa-l aducem la lumina, ca sa fie iertat.

Aceasta nu inseamna nimic altceva decat ceea ce spune Biblia si adevarul despre acestea. Totusi, nu vom fi indiferenti la tehnicile de persuasiune din umbra, ba chiar le vom arata ca atare si vom cauta ca noi insine sa traim in adevar si in lumina.

Va indemn, de asemenea, ca atunci cand cineva (oricine) vine la voi si va spune de rau despre altcineva sa-i aratati ca nu e bine asa. El incearca sa va impovareze cu barfa si alte cele. Daca intelege si se schimba l-ati castigat pentru adevar. Daca tot vine si nu inceteaza, amintiti-i ca exista posibilitatea de a-i turna pe frati la secu. Daca nu in Romania, peste hotare. Desigur, nu veti face asta, era o exagerare de-a mea.

Blogul Ascultarea Credintei

Acest blog are ca scop prezentarea unor articole care sa incurajeze la crestere spirituala, in ascultare de "credinta", in sensul expresiei "ascultarea credintei" pe care il da apostolul Pavel.

Al doilea scop, complementar primului, impune scrierea unor articole care prezinta tendinte gresite, directii gresite si erezii acceptate, ale anumitor grupuri de oameni, sau oameni (pe care-i cunosc sau nu), vis-a-vis de credinta de care suntem chemati sa ascultam, in sensul Noului Testament.

Incercarea mea de a prezenta scrieri obiective nu-mi anuleaza persoana fiindca nu poate. Prin urmare, am experiente, trairi etc, pe care uneori (foarte rar) le impartasesc pentru a da o nuanta mai personala gandurilor pe care le transmit. Daca oameni intelepti imi spun, totusi, ca un articol sau o parte dintr-un articol nu ar fi trebuit sa fie publicata, voi fi de acord sa retrag acel articol intr-un mod corespunzator.

Acest blog nu este un poligon de unde sa se lanseze atacuri asupra unor persoane. Daca, insa, anumite persoane sunt implicate intr-un subiect, trebuie sa discute fara a face uz de atacuri personale. Trebuie sa invatam cand discutam un subiect sa nu atacam persoana. Blogul meu este pentru discutii, argumentari, meditatii si chiar pareri. Chestiunile personale (cum spunea cineva si intr-un comentariu), dupa cum zice Biblia, isi au locul intr-un cadru personal. Blogul, in general, nu este si nu poate fi un astfel de cadrul (exista optiuni pe unele sisteme de blog de a specifica CINE poate accesa articolele, detinatorul poate selecta doar persoanele dorite de el, moment in care, se poate implementa un cadru mai personal).

De asemenea, daca vreti sa faceti afirmatii despre anumite chestiuni discutate de mine aici, va trebui sa va asigurati ca ati citit articolul corect si ca stiti ce am transmis. Uneori, exprimarea mea este greoaie si cititorii nu inteleg. Se pot naste basme pe interpretari haotice a oricarui text.

Eu nu am facut parte din nici o partida in Biserica lui Dumnezeu si incerc sa fiu vigilent sa nu ma implic in astfel de actiuni. Am incercat intotdeauna sa traiesc in pace cu toti si, desi atarna de mine asta, am reusit pana acum prin harul Domnului.

E posibil ca anumite articole sa contina chestiuni care par personale. Totusi, eu folosesc acele chestiuni care ar fi putut sa fie personale, dar care au devenit publice le ora cand le folosesc aici, prin diferite circumstante, atunci cand gasesc de cuviinta. De exemplu, atunci cand cineva ma provoaca personal in spatiul public, ramane la alegerea mea nediscutabila daca sa raspund sau nu, dar, desigur, aceasta nu-mi da dreptul de a prezenta lucruri personale in acest spatiu, doar ca altii au facut-o. Dimpotriva!

Citate Petre Tutea

Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viată întreagă ca să aflu asta. El nu era asa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin… Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.

Shakespeare, pe lîngă Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Găesti.

Dacă nu cunosti revelat - prin gratie divină - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ‘’Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle'’. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură ‘’ legea gravitatiei'’? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturală a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democratie.

Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii sireti teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credintă si secundum rationem - adevărul după ratiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească pînă îi ia dracul… Că poti, în filozofie, să rătăcesti pînă devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.



Petre Tutea

Cand trebuie o jertfa

Cand trebuie o jertfa... de Traian Dorz

Cand trebuie o jertfa
Când trebuie o jertfă eu mă gândesc la tine,
iubirea mea cerească, frumos şi drag copil -
şi simt că tu eşti preţul izbânzilor divine
şi-aştept să vină-altarul, să-l văd cerându-ţi-l.

Când gloadele sărmane tânjesc spre dezrobire
şi pentru-a lor salvare se cere-un preţ amar,
eu ştiu că tu eşti preţul frumoasa mea iubire,
tu ai să arzi ca alţii s-ajungă stări de har.

Când gurile flămânde vor leşina-n pustie
şi pentru-a lor viaţă se cere dat un preţ,
eu ştiu că tu eşti preţul, iubire, scumpă mie,
şi-ai să te frângi pe tine să scapi a lor vieţi.


Ajuta-ma sa fiu ca Tine, Doamne!

Un nume de nume

Samuel a fost un profet al lui Dumnezeu. Numele sau inseamna "Numele lui Dumnezeu" sau "Numele lui este El". E a fost un om cu nume in Israel. Dar numele lui arata spre Dumnezeu. La fel si viata lui.

Tineri de-ai nostri iau tot mai mult modelul celor din jurul lor. Expresii precum "baieti de baieti", "fete de fete", "jmecher de jmecher"... Tendinta e sa te arati pe tine, ce poti, cat esti tu de "adevarat" si cum esti tu deasupra tuturor. Toti sunt deasupra tuturor si nimeni nu e.

Samuel a fost chemat din tinerete sa-l slujeasca pe Domnul. Si el avea un "nume de nume". Nu in sensul de mai sus, ci in sensul ca numele sau continea numele Domnului. Era deci un nume de nume. Si el a aratat spre Domnul si a trait pentru Domnul.

Lumea asta e ca un fel de spuma uriasa, unde se sparg baloane si mai iese cate un cap de om, care incepe sa strige cine-i el, ce face el... si nici nu o iesit bine... Vor toti sa-si faca un nume si un renume si un re-re-nume... Dar, in forfota asta, cine e gata sa-l arate pe Domnul prin viata pe care o traieste, prin renumele pe care-l are, prin numele pe care-l poarta?

Ce mic e omul

Ce mic e omul - un graunte
Ce-i aruncat printre alti bobi
Si nu-i decat o tresarire
Cand bate vant de parasire
In clipa de tribut de robi

E doar un strop de amintire
Ce-l usca soarele de timp
O raza doar, o frunza rece
Un gand ce vine si-apoi trece
O picatura dintr-un nimb

Si-n omul mic de praf si suflu
E pus un dor de infinit
Comoara cea mai necuprinsa
Armata care nu-i invinsa
A cerului promis, iubit

Ce mic e omul, dar ce mare
E tot ce-n sine-i faurit
Cu flacara iubirii sfinte
Ce tine adevaru-aminte
Si nu-i niciunde de gasit.

Ce mic e omul pe-o carare
Un melc ratacitor, strain
O stea trecuta cand rasare
O luminita langa soare
Cu-n dor de vesnic si divin.

Si-n tara omului ce mic
Veni, candva Fauritorul
Sa moara-n taina si suspin
Sa-i dea divinul din divin
Si sa-i aline-n cruce dorul.


Rugaciune: Suntem asa de mici, suntem asa de rai si suntem asa de goi. Si, in lumea noastra a venit Creatorul nostru, fara sa iasa in evidenta, fara sa straluceasca. Doar lacrimile-n ochi i-au stralucit, cand mijlocea la Tatal pentru noi, cand s-a adus ca jertfa milenara, cand ne-a iertat pacatul traind drept si murind sfant. O, Doamne, ai mila de noi... ai mila de noi.

Puterea puterii sau puterea slabiciunii

Samuel ii zicea lui Saul: "Cand erai mic in ochii tai, n-ai ajuns tu capetenia semintiilor lui Israel si nu te-a uns Domnul ca sa fi imparat pe ste Israel?"

Era mic in ochii lui. Puterea insa l-a trantit, fiindca l-a facut sa se creada cineva, pe cand, legandu-l la ochi in jocu-i, l-a orbit de la a vedea cum si-a pierdut imparatia, prin neascultare.

Lepadarea Cuvantului Domnului a condus la lepadarea din partea Domnului a celui care i-a lepadat cuvantul.

Chiar si in zilele noastre, chiar si in "neamul" nostru exista lupte deastea, pentru putere. Sa ai ce nu poti stapani, ce nu-i al tau. Asa de mare-i caderea apoi... Mai sunt si din aceia care erau candva mici in ochii lor, iar acum sunt la putere? Mai sunt, sau nu, fiecare ne stim.

Dar cum ne raportam la puterea Cuvantului lui Dumnezeu? La puterea slabiciunii? Fiindca suntem tari cand suntem slabi si aceasta daca ne facem mici atunci cand suntem mari. Cuvantul care e puterea lui Dumnezeu pentru mantuire, sau intelepciunea omului care incearca sa faca treaba lui Dumnezeu gata de mult.

Uneori, puterea poate orbi. Puterea puterii te poate face sa nu vezi adevarul si sa crezi altceva decat este. Iar puterea slabiciunii te poate face sa-ti pui mana la ochi, iertand, atunci cand altii iti fac tie rau.

"Caci cand sunt slab, atunci sunt tare."

Partasia reala - ganduri

Este un timp pe care-l numim de "partasie", atunci cand merge la cina Domnului. Este timpul in care luam din painea franta si bem din vinul impartit tuturor.

Cand mancam, hrana se duce la fiecare madular si-l hraneste. Cand bem o facem unitar, dar se ajuta astfel fiecare madular in parte.

Iar cina Domnului este cand acelasi Trup, acela al Bisericii, ia parte comuna si nedisociata, dar si personala la painea Trupului Domnului Isus, care se frange pentru noi si la sangele legamantului nou, care a curs pentru noi. Este o imagine a partasiei, cand madularele iau parte la Domnul Isus. Caci cine nu are parte cu El, nu are parte cu Dumnezeu.

Este o imagine, dar trebuie inteleasa bine. La masa Domnului vin crestinii sa ia painea, sa ia vinul. Caci painea simbolizeaza trupul Domnului si vinul sangele Domnului. Astfel, crestinii iau parte la ceea ce este Domnul, sunt partasi cu El. Partasia lor este sugerata ca fiind cu Domnul.

Acum, ei sunt din acelasi trup. Si daca sunt din trup sunt madulare in trup. Si daca sunt madulare, atunci sunt unii altora si exista o relatie, o partasie. Odata ca este partasia la acelasi trup (al Domnului) si apoi este partasia in trup, adica cu madularele trupului (pentru ca suntem madulare unii altora).

Dar, daca unul dintre noi traieste in pacat, el este partas cu diavolul. Fiindca diavolul a pacatuit de la inceput. El este tatal minciunii si minciuna este un pacat. Si, daca el este in pacat, este partas cu diavolul. Si daca el vine si intinde mana, o face intr-o ipocrizie si minciuna ca a lui Iuda.

Ba chiar, fiind partas cu pacatul, lasandu-se partas cu Biserica, aduce prin sine pacatul in Biserica, stricand partasia reala, aceea care nu se poate mima, caci este de dincolo de formele pamantesti. Numai ca Domnul Isus s-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Si el a venit ca sa aduca mantuire si eliberare de sub pacat, pentru ca oamenii sa fie eliberati de puterea pacatului si sa nu mai asculte de diavolul si de indemnurile firii pamantesti.

Mai mult chiar, Dumnezeu ne-a facut partasi firii dumnezeiesti, ne-a nascut din El. Si cine este din Dumnezeu nu poate pacatuit, nu poate trai in pacat. Cel care pacatuieste este de la diavolul, zice apostolul Ioan. Si exista un moment inainte timpului in care impartasim la cina Domnului, un moment de pocainta. Pentru ca El ne-a facut copii Sai, ca sa nu mai pacatuim si a pus in noi nadejdea aceasta. Si, oricine are nadejdea aceasta in el, se curateste, dupa cum El este curat.

Si daca se curateste, este curat, pentru ca se curateste dupa cum Domnul Isus este curat, iar Domnul Isus este curat. Si daca este curat, atunci potenteaza in dreptul sau partasia in Trup, care devine astfel reala. Iar daca toti cei care sunt din trup se curatesc, partasia este reala si daca partasia este reala, atunci ea este cu Tatal. Si este cu Fiul Sau, Isus Cristos.

Si daca partasia este facuta reala, prin curatire, atunci ramane doar sa ne amintim vestea pe care am auzit-o de la inceput - sa ne iubim unii pe altii. Caci dragostea este de la Dumnezeu si, cine iubeste, este din Dumnezeu.

In partasie este viata. Nu o viata a lumii de aici, creata si sustinuta de alte valori tot pamantesti. Este o viata la care am trecut din moarte, despre care stim prin faptul ca iubim pe frati. De fapt, partasia trebuie sa fie la viata vesnica. Iar Domnul Isus ne-a facut partasi la viata vesnica, prin faptul ca Si-a dat viata pentru noi.

Dar, daca suntem partasi la viata aceasta, pe care o avem trecand de la moarte la ea, prin jertfa Domnului Isus, care ne-a iubit, atunci avem in noi tocmai aceasta dragoste, care a fost vazuta in jertfa Domnului Isus. In aceasta jertfa s-a aratat dragostea. Dragostea nu este in jertfa, ca si cum jertfa ar genera dragostea. Ci, ea se vede in jertfa, ca si cum dragostea genereaza jertfirea de sine, datorita ei insisi.

Si, daca avem in noi dragostea aceasta, atunci si noi ne vom da viata pentru frati. Caci suntem partasi cu Domnul Isus prin jertfa Lui si fratii trebuie sa ne fie partasi tot prin jertfa Domnului. Dar aceasta inseamna ca si noi suntem partasi la jertfa aceasta. Ca si noi trebuie sa ne dam viata pentru frati. Si asta cu fapta si cu adevarul.

Cu fapta e usor a mima. Dar nu si cu adevarul. Adevarul nu poate fi decat adevar. Si stim ca suntem in adevar daca pazim poruncile Lui. Si pazim poruncile lui daca credem in Numele Fiului Sau Isus Cristos si daca ne iubim unii pe altii cum ne-a poruncit El.

"Oricine pazeste poruncile Lui, ramane in El si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul, pe care ni L-a dat."

----ganduri dupa 1 Ioan 3----

Primul rod

In Genesa 1 citim:

"Dumnezeu a zis: 'Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesuptul cerului si sa se arate uscatul!' Si asa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: 'Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa facarod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant'. Si asa a fost"

Apele care erau sub cer acopereau pamantul. Dumnezeu a facut ca sa se arate uscatul. Uscatul era deja acolo, pregatit pentru a iesi la suprafata si a provoca astfel strangerea apelor. Dumnezeu a facut ca aceasta strangere sa fie in asa fel incat sa fie dupa cum a planuit El. Exista un plan, Domnul Dumnezeu insa a facut aceste lucruri progresiv, apoi le-a relatat pentru noi, cu un scop.

Pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori care aveau in ei rodul lor. Nu au aparut mari, cum sugereaza chiar si unele carti creationiste, ci au iesit din pamant, adica pamantul a dat. Pamantul a dat iarba si a dat pomi. Atat iarba cat si pomii aveau in ei samanta lor, dupa soiul lor. Toate acestea arata in primul rand un plan, arata un sens apoi si arata un concept.

Vreau sa ma opresc la concept. Este foarte interesant. Pentru a se intelege ideea, o voi prezenta invers de cum apare. Rodul pomilor era ascuns in pomi, pomii erau ascunsi in pamant, pamantul era ascuns in ape. Verdeata avea nevoie de apa ca sa existe, mai ales ca sa creasca si sa creasca intr-o zi, cum e cazul aici.

In 2 Petru 3: 5 avem:

"Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu, din apa si cu ajutorul apei"

In ce context este versetul acesta? In contextul versetului precedent, unde apostolul spune despre anumiti oameni ca se prefac intentionat ca nu stiu adevarul acesta. Dar cine erau oameni acestia? Erau cei care intrebau flegmatic: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii". Acum putem exclama: "Stati asa! Nu e asa! Nu e asa!" Fiindca la inceputul zidirii era apa. Apoi, Dumnezeu a facut ca apa sa se dea laoparte si sa apara uscatul. Apoi, din uscat a facut sa apara pomi roditori si iarba. Apoi din iarba si din pomii roditori, Domnul Dumnezeu a facut sa apara alti pomi si alta iarba, fiindca aveau samanta in ei/ea. Si asta se tot repeta. Lucrurile nu sunt deloc asa cum au fost la inceputul zidirii! Nu sunt nici macar cum au fost acum 100 de ani. Toate se schimba.

Si, dupa cum cele dintai au pierit prin apa, la potopul acela mare, cand cu Noe, tot asa vor pieri si la sfarsitul vremurilor, prin focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti.

Acum, prin apa s-a adus primul rod. In noua creatie, nu aceea noua de dupa potop, pe pamant, ci aceea noua prin Domnul Isus si lucrarea Lui de mantuire, s-a adus primul rod prin foc. El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din acest veac stricat. El avea in El samanta. A murit, pe pamant, dar a inviat. Si din El s-au nascut sfintii. Ucenicii au avut si ei in ei samanta. Cand le-a spus sa faca ucenici nu le-a mai zis nimic, nu le-a dat detalii, nu le-a scris carti si nici nu s-au intalnit sa-si stoarca mintea. Erau gata, aveau in ei ce trebuia pentru a face ucenici. Aveau, pentru ca ei au iesit din El. Si din ei trebuiau sa iasa altii, care sa aduca si ei rod si tot asa... "Va vedea o samanta de urmasi" (Isaia 53).

Cand a fost potopul au iesit din potop doar Noe, cei trei fii ai sai, sotia sa si sotiile fiilor sai. Doar ei au supravietuit apei din care au iesit (fiindca omul a fost luat din tarana pamantului, care a iesit din apa). Si tot asa, doar unii vor supravietui focului de la sfarsit, acela din ziua de judecata.

Trebuie sa ne cutremuram, fratilor. Trebuie sa nu mai lasam nici un pacat in viata noastra! Trebuie sa ne curatim si sa ne sfintim si sa traim in dragoste, o dragoste adevarata! Si sa aducem rod... Unul treizeci, altul saizeci, altul o suta. Dar sa aducem rod. Rodul acela al samantei duhovnicesti, a firii dumnezeiesti la care am fost facuti partasi, nascandu-ne din nou din Dumnezeu.

Catre noii lideri de tineret

Am pentru voi niste intrebari si cateva avertizari. Stiu ca unora nu va pasa, eu va scriu insa la fel de direct si de responsabil.

Unii dintre voi ati fost gata sa riscati si sa mergeti pe mana contemporanului, aducand forme noi si un mod de organizare care sa faciliteze (ziceti voi) accesul celor nepocaiti la Evanghelie. Este riscul vostru, responsabilitatea voastra ziceti.

Totusi, modul acesta diferit o sa fie modul pe care-l veti preda altora, care vin dupa voi, care va cred si va asculta. Si, daca sunteti sinceri si aveti consideratie pentru Dumnezeu, ganditi-va la faptul ca veti forma generatii care vor crede ca ce spuneti voi este litera de lege. Sunteti gata sa fiti responsabili pentru aceste suflete?

Cei care ii numiti formalisti pe unii si faceti, pentru asta, alte forme, la care tineti la fel de mult, sunteti tot formalisti, prin definitie, doar ca in alte forme. Spun asta pentru ca atunci cand cineva ma saluta cu "Ciau" obisnuiesc sa-i raspund "ciau". Sau, daca zice "pace", ii zic "pace". Adica, sa nu creada unii ca altii ar fi mai formalisti ca ei...

Voi vreti sa faceti o schimbare punandu-va o haina mai noua. Ei bine, daca nu exista o realitate noua in esenta, atunci tot ce faceti este doar o lucrare omeneasca. Poate prinde bine, acum, in societatea contemporana, cand ii dati de-ale ei... Dar cand acestea se vor schimba, veti muri si voi, daca nu va veti schimba. Adevarul nu se schimba. Sunteti inselati, oare nu va dati seama?

Voi sunteti noii lideri de tineret, dar v-ati pus singuri intr-o astfel de functie, pe care o meritati. Sunteti ce v-ati dorit. Aveti puterea pe care v-ati fabricat-o, aveti oameni pe care sa-i conduceti, iar multi dintre ei sunt prinsi la mijloc de vicleniile voastre. Chiar credeti ca va fi pace? Nu va fi, fiindca cineva va lupta pentru ei. Si voi nu veti face fatza, fiindca armele voastre nu sunt la fel de puternice.

Si toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a randuit sa le tina ascunse pana la venirea Sa, vor fi totusi scoase la iveala. Se va stii tot!

Iar voi care ii ascultati, verificati-va vietile. Sunteti siguri ca nu sunteti invatati o minciuna? Sunteti gata sa invatati si sa va investiti vietile si sufletele in credinta unor oameni care au schimbat ceea ce nu au inteles niciodata?

Crestini ai placerilor, care sunteti gata sa va vindeti fratii pentru propria placere, voi sunteti urmasii parintilor vostri care s-au impotrivit lui Dumnezeu si planului Sau din totdeauna. Veti pierii in placerile voastre si veti muri fericiti in firea voastra. Veti primi ce-ati vrut si veti avea ce-ati strans. Ati dat cerul pe tarana si ati murdarit hainele sfintilor doar fiindca va place voua sa va jucati in noroi!!! Dar rasplata voastra este pastrata pentru voi si o veti primi.

Va adaugati nume si titluri, va remarcati unii pe altii si va cinstiti numele pe care voi insiva vi l-ati dat. Totusi, puteti face aceasta doar fiindca asa e in planul lui Dumnezeu. In tot acest timp, sfintii lui Dumnezeu trebuie sa sufere, fiindca asa este randuit pentru ei, o vreme.

Si... vine Isus!

"La inceput Dumnezeu"

Aceasta exprimare, "la inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul", este deosebit de importanta. Cum observa Dan Branzei intr-o prefata la cartea Genesa, afirmatia neaga:
- ateismul si politeismul;
- fatalismul si hazadrul;
- evolutionismul;
- impersonalismul;
- panteismul;

Ateismul sustine ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici un dumnezeu. Dumnezeu Insusi le spune ateilor ca exista, prin Cuvantul Sau. Acum... ei vor spune - dovedeste. Ca un bun interlocutor (nu spun asta ca lauda), le voi raspunde: "Aveti putina rabdare, sa vina..."

Politeismul spune, dimpotriva, ca exista mai multi dumnezei care isi impart statutul de zeitati supraomenesti. Dumnezeu spune ca doar El este singurul Dumnezeu, cu numele "Elohim", aici in primul verset al Bibliei (care e la plural, fapt ce va provoca semne de intrebare, nu?).

Fatalismul bazat pe teoriile hazadrului vorbesc despre ordine pe baza dezordinii, fapt inexistent in orice experienta umana. Totusi, Biblia spune ca Dumnezeu a facut tot ce este si nu niste electroni (care, oare, de unde au existat?).

Evolutionismul se refera la evolutia omului din fiinte inferioare. El sta in picioare pe fundamentul unor erori de logica, printre care unele foarte solide. Dumnezeu spune in Cartea Sa ca El a facut pe om, El a facut animalele, El a facut plantele, pe fiecare dupa soiul lor (soi in sensul biblic si nu al definitiei propuse de "Biologie", unde inseamna altceva).

Se vorbeste si despre un Dumnezeu impersonal, aceasta fiind una dintre cele mai mari deviatii ale creierului uman (nu de la traditie si forma pastrata de la generatie la generatie, ci de la gandirea corecta - vei spune ce este aceea gandire corecta; iar eu voi zice: de ce intrebi asta?...)

Panteismul sustine ca Dumnezeu e una cu creatia Sa. Daca insa Dumnezeu a facut cerurile si pamantul (deci universul material), atunci El il preexista si nu poate sa se fi creat singur. Cineva poate argumenta ca doar a luat o forma, partiala. Dar, pentru a face, inseamna ca e o persoana. Biblia nu ne spune ca a luat o forma, ci ca a facut. Cand cineva face ceva, face ceva distinct de El. El exista deja, ca sa poata face.

Desigur, se poate discuta la infinit pe fiecare subiect de mai sus, neajungandu-se la nici o concluziee empirica. Totul tine de credinta. Nu tot asa este si cu evolutionistii, de exemplu. Ei sustin ca sunt din maimuta, dar s-ar simti jigniti daca i-ai trata ca pe o maimuta. In plus, nici nu se comporta ca animalele (desi unii dintre cei care i-au crezut, au inceput sa se indobitoceasca singuri, dezbracandu-se, vorbind murdar etc... fapte pe care insa nici animalele nu le fac...). Ar fi interesant sa observam ca nu exista divort printre maimute, nu exista avort etc. Si am dat doar doua exemple... Aceasta in NICI un caz nu poate fi numita EVOLUTIE (evenutal INVOLUTIE). Faptele aici dovedesc multe.

Biblia ne spune ca Dumnezeu era la inceput. Aceasta prespune mai multe:

1. Daca Dumnezeu era la inceput, inseamna ca era si inainte de inceput. Deci, daca acest inceput nu este "un inceput", atunci este "primul inceput", sau "inceputul". Asa ca, Dumnezeu este inaintea ORICARUI inceput. Asa ca, Dumnezeu este vesnic relativ la orice inceput. Sau, orice inceput este in prezenta lui Dumnezeu.

2. Daca Dumnezeu a facut ceva la inceput, inseamna ca a avut un plan inainte de inceput. Dar ceea ce a facut Dumnezeu in baza acelui plan a fost o lume finita, cu un sfarsit. Inseamna ca planul a avut un inceput. Inseamna ca a mai existat cel putin un inceput. Dar, chiar daca a mai existat un inceput, Dumnezeu trebuia sa fi fost inainte de acel inceput, fiindca nu putea incepe sa faca planul daca nu exista cand a inceput sa faca planul. Asa ca, este suficient sa se spuna "la inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul" si este o afirmatie fara cusur in contextul biblic.

3. Nu exista minciuna perfecta. Daca o minciuna ar fi perfecta ea ar fi adevar. Atunci, nu ar mai fi minciuna. Asa ca, afirmatia fara cusur "la inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul" este adevarata, fiindca nu poate sa fie minciuna, fiindca daca ar fi minciuna ar trebui sa fie o minciuna perfecta, dar nu exista minciuna perfecta.

4. De aceea "tatal minciunii" a incercat asa de mult sa inveteze tot felul de teorii, pentru a face cumva sa para ca "la inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul" nu este o afirmatie fara cusur.

Deci, "la inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul".

Este Biserica Ortodoxa Adevarata Biserica?

Cand Biserica a fost inceputa, istoric vorbind, sau real, aceasta nu avea alta denumire decat a identitatii cu "cei chemati afara". Afara de unde? Afara din sistemul lumii de aici, care va trece in esenta lui, fiind trecator prin natura sa.

Incet, oamenii au inceput sa vada in urmasii Domnului Isus Cristos o traire in conformitate cu ceea ce stiau despre El, din relatari si marturii. Asa, au inceput sa-i numeasca pe acest ucenici "crestini". In Antiohia au fost numiti asa pentru prima oara.

A urma o perioada de prigoana foarte crunta pentru crestini. Nu intru acum in detalii istorice. In primele secole de crestinism s-au evidentiat, in lupta contra ereziei doua categorii de aparatori ai credintei crestine veritabile:
- apologetii;
- polemistii

Polemistii aparau credinta fata de ereziile care apareau din interiorul Bisericii. In timp, aceste erezii au devenit ceva comun, iar odata cu legalizarea crestinismului (expresie ireala din punct de vedere al naturii acestuia) erezia a intrat intr-un hal fara de hal in Biserica, aducand pentru prima oara problema adevaratei Biserici la nivel macro. In astfel de vremuri s-a pus problema succesiunii apostolice, despre care, din pacate, multi care afirma ca sunt crestini stiu prea putine.

In timp s-au facut concesii iremediabile, motiv pentru care multe organizatii care spun astazi ca sunt crestine nu se inscriu pe lista candidatilor la asa ceva, datorita ereziei care le impute doctrina.

Desigur, nu este de aruncat tot ce tine de Biserica Ortodoxa. Orice situatie trebuie discutata obiectiv, eu nu-mi permit sa cataloghez o persoana dupa faptele parintilor etc, desi acestea trebuie considerate ca aspecte.

In timp, Biserica, cea care trebuia sa fie ortodoxa (drept credincioasa, care marturiseste credinta adevarata - ortodoxia) a devenit in mare parte corupta. Oare in aceste vremuri nu au mai fost crestini veritabili? Ba da, au fost. Daca nu ar fi fost nu ar fi existat luptele acelea interne despre care vorbeam, fiindca nu ar fi existat cine sa apere adevarul. Biserica a platit greu faptul ca a preferat sa fie catolica (universala, a nu se intelege ca implic si catolicismul aici) si populara, pierzandu-si marturia si adevarul. Ma refer la ceea ce se cunostea prin "biserica", fiindca a devenit o institutie de stat (ceva aberant din punct de vedere al Noului Testament).

Aceasta experienta istorica ne arata ca o anumita asociatie de oameni nu poate fi numita Biserica lui Dumnezeu. Biserica lui Dumnezeu tine de esenta, dar tine si de spatiu-timp, implicandu-se localul, unde exista niste precepte apostolice care trebuiesc luate in considerare (presbuteros - presbiteriatul de exemplu).

Atunci: poate fi o biserica locala, de rit ortodox o biserica locala adevarata? Aici se poate discuta. Nu putem sa pretindem ca stim toate bisericile. Totusi, atata timp cat pe langa adevarul revelat de Dumnezeu se mai adauga altceva (cu aceeasi valoare - asta e problema reala) NU avem de-a face cu identitate crestina, ci cu, in cel mai bun caz sicretism majoritar crestin (sau ce alta exprimare vreti).