Icoanele si crestinii

Vechiul Testament interzice vehement si fara echivoc orice chip care sa infatiseze lucrurile care tin de Dumnezeire sau de Dumnezeu.

Sugestiv, voi reda Deuteronom 4: 23, Psalmul 97: 7 si Habacuc 2: 18:

Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legămîntul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s'o faci.

Sînt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.

La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învaţă pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-şi pună încrederea în el, pe cînd el făureşte numai nişte idoli muţi?

Dumnezeu interzice orice chip, orice reprezentare vizibila care sa conduca in vreun sens oarecare la ideea de Dumnezeu sau de dumnezeire. Si face aceasta din cateva motive puternic intemeiate:
- Dumnezeu este Duh si chipul unic al lui Dumnezeu prin locuirea deplina in Domnul Isus Cristos; in plus nu avem nici o redare a infatisarii fizice a Domnului Isus in NT, ceea ce ne face sa intelegem ca forma, in acest caz este deloc semnificativa si ca adevarul o transcende deplin;
- Dumnezeu este unul singur si adevarat, a pus in om gandul vesniciei, dar omul nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu prin propriile puteri si orice face omul pentru a se apropia de Dumnezeu, din proprie initiativa, nu este decat inchinare la idoli - Dumnezeu este unicul in masura sa inceapa o relatie cu omul (orice altceva este doar o religie, un dumnezeu facut de om, care e opusul realitatii omului facut de Dumnezeu);
- nimic din ce este de pe pamant nu poate sa ne arate in vreun fel dumnezeirea, care nu are nimic in sine din lumea pacatoasa si decazuta; lucrurile de pe pamant sunt ca de pe pamant, pe cand cele ceresti sunt de sus, de la Dumnezeu si sunt in esenta diferite, nu au nimic de-a face cu cele pamantesti fiind absolut altfel;

Existenta icoanelor pentru crestini se manifesta astfel, in zilele noastre:
- in biserici;
- pe internet, in videoclipuri sau poze care Il reprezinta pe Domnul Isus etc;
- in filme...

Oamenii de astazi si-au format o imagine despre Domnul Isus pe care Biblia nu ne-o arata si nu ne-o implica. Tot mai multi crestini gasesc tot mai putin periculos sa foloseasca astfel de icoane, mai mult sau mai putin moderne. Si aceasta fiindca adevarata relatie cu Dumnezeu nu este si omul tot mai nebun si gol, incearca sa faca el ce Dumnezeu nu face, ca doar suntem puternici, nu? Vai de noi!

Dumnezeu nu a acceptat in VT nici un chip cioplit. In NT Domnul Isus este chipul lui Dumnezeu. Dar nu avem NICI o relatare despre infatisarea fizica a Domnului, ceea ce este foarte important. Astazi El este in ceruri, in trup glorificat. Iar infatisarea Sa e redata vizionar (comparativ, cat de bine a putut el) de Ioan, in Apocalipsa. Nici o infatisare iconografa nu Il descrie pe Domnul asa... fiindca astazi El "trebuie" sa fie atractiv, sa meraga in reclame... Nu ma mir ca in Apocalipsa de aminteste de comerciantii cu suflete de oameni... O infatisare vizionara (descoperita unui profet intr-o viziune) nu este imaginea in sine. In fapt, imaginea la Dumnezeu este opusul cuvantului. Oamenii nu cunosc Cuvantul dar stiu cum arata Domnul Isus... Este revoltator de aberant, dar se pare ca ne place...

Treziti-va! In imaginea de mai jos NU este Domnul Isus! Este un idol facut de maini omenesti, un ideal omenesc pacatos, o iluzie, care are in spate partasia cu dracii!

Petre Tutea si Emil Cioran si HARUL CREDINTEI

Fara cuvinte, as vrea sa intelegem din inregistrarile de mai jos ca un om foarte intelectual nu poate, prin sine sa il gaseasca pe Dumnezeu. Este un har pentru cei care-L cunosc pe Dumnezeu. Domnul Isus s-a cutremurat in duhul Sau atunci cand a gandit aceasta si L-a laudat pe Dumnezeu Tatal. El zicea: "Te lauda, Tatal, Doamne, ca ai ascuns aceste lucruri de intelepti si le-ai descoperit pruncilor"...

Nu intelectul tau te face sa-L cunosti pe Dumnezeu ci, harul lui Dumnezeu. Si aceasta este un lucru mare...

O intrebare pentru fiecare

Iubind...

Era cu ucenicii in partasie. Domnul Isus le-a spus atunci ca "nu exista dragoste mai mare, decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii Sai".

Dragostea? Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

Prietenia adevarata e definita de dragostea aceasta. Nu este o prietenie mai mare, decat acea prietenie care uneste persoane care iubesc in realitatea iubirii Domnului Isus.

Tendinte actuale: EC si PM [1]

Emerging Church(EC) si Post Modernism(PM) se disting prin amploarea globala sub care isi incearca puterile, in zilele noastre. Este greu sa se discute aceste miscari sau tendinte de astazi, tocmai datorita factorului contemporan.

Totusi, anumite aspecte trebuie subliniate si dorinta mea este ca tot mai multi crestini sa inteleaga valoarea trairii cu Domnul cu adevarat, nu in diversele forme propuse de lumea de astazi. Dupa cum arata situatia de astazi, s-ar parea ca, de ceva vreme, nu au mai aparut erezii prin biserici, asa de bune si frumoase sunt toate. In fapt, eroare este peste tot.

O caracteristica a zilelor noastre este incercarea de a face un sistem din erori. S-a intamplat cu teoria evolutiei, se intampla acum, mai personal, cu teoriile postmodernismului si ale "bisericii emergente".

Au fost generatii care au dormit, in timp ce diavolul si-a facut de cap prin biserici. Noi nu trebuie sa fim o astfel de generatie. Chemarea este la vigilenta si discernamant, in rugaciune si maturizarea prin cunoasterea Scripturilor.

Dupa cum remarca cineva, atunci cand privim pe fereastra afara, reactionam diferit la mizeria sau praful de pe pamant. Dar atunci cand praful si mizeria incep sa-si gaseasca drum in casele noastre, facem tot posibilul sa pastram curatenia, sa dam afara si sa inlaturam astfel de "prezente nedorite", fiindca nu fac parte din ceea ce ne dorim sa avem in case.

In Ioan 2: 14 -16 il vedem pe Domnul Isus ca face o diferenta intre "praful" de pe strazile Ierusalimului si "praful" din casa Tatalul Sau. Ma refer aici la schimbatorii de bani etc. Banii sunt praf, in esenta... Dar in casa lui Dumnezeu schimbatorii de bani nu aveau ce cauta. Era o incompatibilitate la a carei existenta Domnul Isus s-a raportat cu autoritate. A facut un bici si i-a dat afara pe toti cei ce se ocupau cu mentinerea prafului in Templu.

Aceasta ne invata ceva important - ca Dumnezeu ia atitudine in chiar momentul in care pacatul intra in casa Lui, printre copiii Sai. Judecata finala va fi cu privire la toate lucrurile. Dar istoria si exemplul Domnului Isus ne arata ca Dumnezeu vrea sa-si pastreze poporul curat in fiecare generatie. Pentru Dumnezeu praful de pe strada si cel din Casa Lui nu sunt una si acelasi lucru. Praful de pe strada nu are ce sa caute in adunarea sfintilor! Si aici Domnul Isus este direct, autoritar si fara echivoc.

O erezie de margine de prapastie, acceptata de multi evanghelici astazi este cunoscuta si sub numele de miscarea Emerging Church. Totul a plecat de la relativizarea conceptelor si de la acceptarea relativismului. Problema este ca multi slujitori au ajuns "lideri", iar ca "lideri" si-au permis (ca poti, daca esti lider, nu?) sa introduca in biserici ceea ce Dumnezeu nu a cerut. Asa se face ca avem astazi probleme de esenta printre noi, pe care unii incearca sa le relativizeze (oare cine?) si sa le prezinte ca nuante si forme. Numai ca, oricum ti s-ar parea tie praful, el tot praf e si locul lui nu e in casa...

Emerging Church se constituie in diverse grupuri de oameni care se identifica pe ei insisi cu Crestinismul autentic, dar care SIMT ca a atinge lumea postmoderna de astazi implica (cere) o schimbare radicala a bisericii in ce priveste credinta si practica pentru a le conforma cu postmodernismul. Postmodernismul este, in mod ciudat, o uniformizare a relativizarii tuturor elementelor perceptibile cunoasterii omului, sau o subiectivizare a lor. Dar postmodernismul care se implica in discutia de fatza este mai degraba o interpretare a acestuia dupa criteriile pe care tocmai acesta le inalta. Ca de, din moment ce sunt subiectiv si zeul postmodernist imi da voie si ma indoctrineaza la aceasta, atunci de ce nu l-as intelege tot subiectiv?

[va urma]

Martorii lui Iehova

Urmatorul este un rezumat legat de asa-numitii "martori ai lui Iehova", preluat de pe site-ul "www.studiatibiblia.ro".

Urmatoarele sunt cateva dintre invataturile ciudate ale lui Russell:
1. Revistele timpurii de la Turnul de veghere (3-15-13 si 1-15-12) arata ca Russell credea ca dorinta cuiva de a se inchina este datorata formei creierului. Credea ca, daca capul unui caine ar fi de forma celui de om, cainele ar gandi ca omul.
2. A oferit si sfaturi cu caracter de sanatate, crezand ca apendicita si febra tifoida sunt cauzate de "viermi care se misca in colon".
3. A vandut "grau miraculos" la un pret umflat. In ciuda acestui fapt, ucenicii lui de atunci (si de acum) au crezut ca era "robul credincios si discret" al lui Dumnezeu la care se face referire in Matei 25.45. Dupa moartea sa, mostenirea lui, organizatia Turnul de Veghere a devenit singurul mijloc prin care Dumnezeu comunica cu ucenicii Sai.


Doctrine false ale Martorilor lui Iehova:

1. Sfanta Treime nu exista, ci este o doctrina a lui Satana . Exista Iehova si doar atat. Dar vedeti Gen. 1.26; 11.7; Is. 6.8; Mt. 28.19;
2. Ca urmare, Isus a fost creat de Iehova si este Mihail, arhanghelul. Mai mult, el nu este Dumnezeul Atotputernic, anume Iehova, ci "un dumnezeu" prin care a creat toate lucrurile. Scripturi interpretate gresit: Ioan 1.1; 3.16; 5.26; 14.28; Col. 1.15, 18, 2.9. s. a. Insa, Isus este Iehova, cel care traieste din eternitate: Ioan 8.58 (Exod. 3.14); 1 Pet. 3.15.
3. Insista ca numele lui Dumnezeu, Iehova, trebuie folosit si ca adeptii trebuie numiti, nu crestini, ci martorii lui Iehova. Orice religie care Il respinge pe Isus ca Dumnezeu nu poate oricum fi numita "crestina". FA 11.2z
4. Duhul sfant nu este o persoana, ci "o forta activa a Dumnezeului Atotputernic".
5. Societatea Turnul de veghere este singura sursa a adevarului pe pamant astazi si toate bisericile predau lucruri neadevarate. Martorii lui Iehova pretind ca Biblia este autoritatea suprema, dar au trecut cumva peste faptul ca aceste nume "Societatea Turnul de veghere" nu se afla in Biblie!
6. Isus nu era Cristosul (Mesia) pana la varsta de 30 de ani, desi propria lor Biblie spune in Luca 2.11, "vi s-a nascut un Mantuitor, care este Cristos, Domnul".
7. Crucea este un simbol pagan al inchinarii la sex si toate cladirile si persoanele care poarta crucea sunt de asemenea pagani. Martorii lui Iehova neaga ca Isus a murit pe cruce, ci afirma ca a fost tintuit pe "o sulita de tortura" (Mt. 10.38; 27.32).
8. Dupa ce Isus a fost inmormantat, Iehova a dizolvat trupul Lui in gaze si a disparut pentru totdeauna. Deci, resping invierea trupeasca a lui Isus.
9. Isus a inviat nevazut dupa 3 zile, deci Iehova trebuia sa "materializeze" un trup fals pentru El, complet cu semnele false ale cuielor ca ucenicii sa creada ca este cu adevarat Isus inviat. A inviat ca o creatura spirituala divina. Scriptura interpretata gresit: 1 Pet. 3.18.
10. Venirea lui Cristos a fost prezisa sa aiba loc in 1874, 1914, 1925 si 1975.
11. In momentul in care Isus nu a aparut in 1914, Societatea a pretins cu ani mai tarziu ca venise "nevazut" bineinteles, si toti Martorii lui Iehova cred acest lucru astazi. Dar vedeti Apoc. 1.7; FA 1.11.
12. Avraam, Isaac si Iacob, etc., trebuiau sa revina pe pamant ca fiinte umane perfecte in 1925. Societatea a construit o casa ca un palat pentru ei, DAR, cand nu au aparut, presedintele societatii s-a stabilit acolo. Ce noroc pentru el!
13. Nimeni nu va ajunge in cer cu exceptia celor 144.000 de Martori ai lui Iehova si sufletul tau va fi distrus daca refuzi sa te alaturi organizatiei lor. Vezi explicatia din lectiile noastre din cartea Apocalipsa.
14. Pamantul nu se va sfarsi, ci va fi transformat intr-un paradis potrivit Is. 35.1, 2; Luca 23.43. Dar 2 Pet. 3.10; Apoc. 20.11; 21.1.
15. Iehova Dumnezeul va deveni un BUNIC si Isus va fi avansat la "PARINTELE VECINICIILOR".
16. Iehova Dumnezeul nu este omniprezent (peste tot), dar este Atotputernic. Gandeste-te! Cum se poate?
17. Nu exista un suflet vesnic. Animalele au suflet, dar omul este varful creatiei. "Dupa martorii lui Iehova, moartea este incetarea constiintei sau nimicirea".
18. In consecinta, nu exista iadul in care va fi o pedeapsa eterna. Pedeapsa aceasta este eterna numai in sensul ca sufletele celor rai vor fi anihilate in a doua moarte. Aceasta este si soarta lui Satana. Insa, moartea nu inseamna anihilare, ci "separarea" de trup (Iacov 2.26).
19. Resping loialitatea fata de orice tara. Nu saluta steagul national. Nu canta imnul national. Nu voteaza.


Ce nu vrea conducatorul Societatii sa spuna membrilor:

1. Ca, in momentul in care au tradus "Noua Traducere Mondiala" a Bibliei, au schimbat intentionat aproape fiecare pasaj din Scriptura despre divinitatea lui Cristos, ca sa-L faca o simpla creatura. Vom studia aceasta mai mult in lectia urmatoare.
2. Societatea a folosit o traducere a unui mijlocitor de spirite, Johannes Gereber, ca sa sustina traducerea versetului Ioan 1.1.
3. Nici unul din "comitetul de traducere" nu cunostea limbile biblice greaca si ebraica. Nu erau deloc oameni de stiinta.
4. Fred Franz, care a fost multi ani conducatorul Societatii, a jurat stramb in Scotia intr-un proces, spunand ca putea sa citeasca ebraica, dar a picat un examen simplu de ebraica.
5. Propria carte "Ajutor" recunoaste la paginile 884 si 885 ca "Iehova" a fost consemnat de un calugar catolic acum aproximativ 700 de ani.
6. Conducerea Societatii a recunoscut sub juramant ca au fortat pe membrii lor sa accepte profetii false sau sa fie excomunicati si sa merite moartea.
7. Societatea crede ca este potrivit a insela oamenii. Dar spun ca nu este cu adevarat minciuna. De ce? Pentru ca Societatea are o definitie a minciunii diferita de a noastra.

Invitatie de la "Martorii lui Iehova"

In porti si poste, la noi in oras, zilele astea au fost puse niste invitatii de la asa-numitii "Martori ai lui Iehova". Invitatia este la a sarbatori moartea Domnului Isus.

Cu un design atractiv, invitatia este plina de culoare si afiseaza o imagine care se vrea a fi a Domnului Isus, alaturi de un titlu care suna familiar zilelor noastre: "Cea mai mare iubire". Suna foarte crestineste. Apoi, pe verso ni se dau cateva indicatii despre aceasta:




Aflam ca moartea aceasta va fi comemorata anul acesta pe 22 martie. Apoi suntem invitati sa mergem alaturi de "martori" pentru a sarbatori aceasta moarte. Cam atat ni se spune. Deci: cea mai mare dragoste, porunca Domnului, cei care-i sunt prieteni, o imagine cu oameni de diferite natii si culori, cu chipul ca de poveste... Totul este frumos si bine... Utopia aceasta are ascuns bine dupa ea o intreaga filozofie anticrestina.

Acolo vei afla ca crestinii sunt anticrestini si... de fapt, ca tot ce scrie in Biblie e altfel decat scrie, iar interpretarea corecta este in scrierile lor (ale unor oameni).

Asa-zisii martori ai lui Iahova spun si ca:

- Domnul Isus nu este Dumnezeul adevarat si viata vesnica, cum spune Apostolul Ioan, care vine in trup;
- Domnul Isus nu este nascut, ci facut, fiind prima creatura a lui Dumnezeu;
- sufletul moare odata cu trupul;

In plus, sunt oameni care prezinta ca Biblie o Scriptura falsificata de ei. Ei cred ca Dumnezeu e autorul si editorul publicatiei revistei lor. Ei sustin ca doar 144000 poseda neprihanirea lui Cristos si vor fi in cer. Restul (tot martori) vor fi pe pamant (acest pamant), pentru totdeauna, cand va veni Cristos.

Pe langa acestea, ei folosesc termeni masonici cu referile la Dumnezeu.

Mai sunt si alte aberatii pe care nu le prezint. Totusi, aceste persoane activeaza astazi printre noi. In Hateg este o sala, numita "a regatului". Atentie la aceste persoane - demascati-le cu orice prilej. Aratati-le o iubire de oameni reala, dar nu o dragoste de frati, fiindca nu ne sunt frati.

Circumstantele au facut ca sa ajung sa cunosc mai multe despre ei. Am discutat cu invatatori de-ai lor, printre care unul era un roman dintre cei mai mari ai lor in tara. De la el am aflat ca numarul celor 144000 este deja implinit si ca avem si noi, romanii, unul care e inca in viata. Lasand laoparte aceste elucubratii, Scriptura ne spune sa nu avem de-a face cu astfel de invatatori mincinosi si nici sa nu-i primim in casa (2 Ioan).:

"Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Cristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Anticristul! Păziţi-vă bine să nu perdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele."

Dincolo de cer

Dumnezeu ne-a lasat o intelepciune prin care descoperim lucruri tot mai mari si mai complexe. Chemarea aceasta la mai mult, spre vesnicie este intr-o contradictie interesanta cu micimea noastra si cu durerea trairii vremelnice pe care o avem pe pamant.

Uitandu-ne tot mai sus, Dumnezeu vrea sa il gasim pe El, sa intelegem ca El a creat totul si ca este cu atat mai minunat, mai maret, mai frumos si desavarsit. E un lucru mare cand un vremelnic intalneste Vesnicul, dar cum am putea numi un om care refuza sa creada in El, in timp ce el insusi trece si nu mai e?

Singura noastra speranta este in harul Domnului Isus Cristos. O, Doamne, ai mila de noi, sa te cunoastem pe Tine, asa cum esti.

Maret Dumnezeu

Daca te uiti la maretia universului ramai uimit si realizezi ce mare e Dumnezeul care l-a gandit si l-a facut, care-l cunoaste in detaliu si care il tine in fiinta prin Cuvantul puterii Sale.

Iar omul, creat in chip asa de minunat si tainic, alcatuit dintr-un complex de organizare a informatiei intr-un mod extraordinar si unic, maret... arata si el o maretie si mai mare, a detaliului, a vietii.

Dar toate acestea sunt ca si cum nu ar fi, fiindca arata impreuna spre o creatie si mai mare, dincolo de intelegerea omului prin el insusi - lucrarea de mantuire realizata de Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Daca intaia creatie este data omului pentru a o descoperi si a vedea maretia lui Dumnezeu in ea, a doua vine nu ca sa izbeasca privirea si este asa de mareata incat omul cu toata intelepciunea lui nu o poate vedea. Iar daca o intelege cineva, este harul lui Dumnezeu... Ce Dumnezeu maret!

Rugaciunea mortilor pentru cei vii?

Pe blogul lui solideogloria a fost postat un articol cu titlul "Rugaciunea mortilor pentru cei vii", la adresa de mai jos:

http://solideogloriablog.wordpress.com/2008/03/15/rugaciunea-mortilor-pentru-cei-vii/


Mi-a atras atentia acest post fiindca la prima vedere pare bine argumentat. Totusi, subiectul pe care incearca sa-l aduca in atentie este unul nou, in sensul de putin cunoscut sau chiar deloc cunoscut. Este totusi propus ca si cum ar face parte din ceea ce noi stim despre rugaciune, sau din doctrina despre rugaciune, in sens biblic.

Ne spune Biblia ceva despre rugaciunea celor morti pentru cei vii? Autorul postului de mai sus afirma ca da, ba chiar aduce unele argumente si concluzioneaza. Este de precizat ca ideea concluziei este ca nu exista rugaciune care sa fie ascultata intre cele doua lumi (de aici si cea de dincolo, a mortilor, in sensul exprimat acolo). Eu voi face o critica (in sens de evaluare) a respectivului articol si vreau sa va chem la a va folosi discernamantul cu privire la orice, la cel mai mic semnal de alarma.

Autorul se foloseste de un singur pasaj, cel din Luca 16: 19 - 31. Observatia ca nu e o pilda este pertinenta. Cel putin nu e o pilda ca celelalte pilde pe care Domnul Isus le spune. Daca am defini pildele Domnului Isus inductiv, cu siguranta nu e o pilda. Daca le definim dupa cunostintele noastre tinde sa nu fie, dar o astfel de abordare este de ocolit pentru mine. Este cel mai probabil ca nu e o pilda.

In articol se foloseste, in argumentare, numele unui frate cunoscut, Vasile Talos. Faptul ca fratele Vasile Talos a spus ceva (ce nu stim sigur cum a spus ca nu am fost acolo, dar asta e partea a doua... si nici contextul s.a.m.d.) nu inseamna nimic in argumentarea unei idei cu pretentia de doctrina, ci doar specificarea unei pareri. Daca zece oameni inteleg intr-un fel un pasaj, nu inseamna ca pasajul respectiv inseamna ceea ce ei inteleg. Poate sa insemne, dar, in argumentare, nu se aduce un astfel de argument.

Apoi, se aduc versetele 27, 28 pentru a dovedi ca, din pasaj reiese ca bogatul se ruga, din locuinta mortilor. Se da si un citat (tot de la fratele Talos, pe care eu il inteleg in alt context), care se refera la iad. Autorul trebuie sa se hotarasca daca vorbim de cei din iad sau din cei din locuinta mortilor. Oricum, nici aici lucrurile nu sunt clare si o ambiguitate si mai mare ne incetoseaza citirea.

Ei bine, ma intreb - e vorba de rugaciune aici? Pai, daca ar fi sa ramanem consecventi acelorasi principii prin care am presupus (sub aspectul de "probabil") ca relatarea de aici nu e o pilda, atunci am observa imediat ca nu e vorba de rugaciune. De ce? Fiindca, in locurile unde Domnul vorbeste despre rugaciune o intelege ca adresata Tatalui. El nu ne lasa sa intelegem niciodata ca rugaciunea ar putea fi adresata unui om, fie el si in cer chiar. Astfel ca, in acest pasaj nu e vorba de rugaciune.

Apoi, daca ne uitam la cuvantul grecesc, vedem ca acest cuvant e folosit in sensul de rugaminte in Noul Testament. Daca ar fi fost folosit doar in situatii clare in care e vorba de rugaciune, ne-am pune semne serioase de intrebare. Dar asa, nici macar acest argument nu ar exista, desi autorul nu l-a adus. Il aduc eu ca un contra argument.

Apoi, prin afirmatiile din articol, autorul sugereaza ca a descoperit o parte ascunsa din doctrina despre rugaciune. Ceea ce este din nou o pista falsa. In primul rand, am aratat ca nu e vorba de rugaciune in pilda, in sensul definitiei din Noul Testament. Apoi - si acest aspect este semnificativ - Domnul Isus NU vorbeste aici despre rugaciune si rugaciunea in sine nu are sens in cadrul pasajului.

Domnul Isus vorbeste aici in contextul in care, fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau invataturile Lui, la un moment dat (vezi vrs. 14). In nici un caz nu e vorba de rugaciune, ci e vorba de imposibilitatea schimbarii destinului vesnic daca pe pamant cineva si-a ales bogatiile vremelnice (cu care a ramas, de altfel, numai ca el oricum nu e din lumea asta care, in plus, trece cu tot ce-i pe ea - deci care nu-i folosesc in fapt).

Pe langa acestea, nu putem sa spunem ca suntem SIGURI ca nu e o pilda. Probabil ca nu e, cum am mai spus, dar nu putem deduce o invatatura care sa influenteze doctrina despre rugaciune, pe consecintele prelucrarii relative a unor versete manipulate gresit, pe o baza probabila si nu sigura.

Ca sa arat gravitatea, as propune sa continuam putin pe rationamentul autorului. Sa presupunem ca mortii se roga pentru cei vii, pe baza verstelor respective. Atunci, vedem ca bogatul era in iad si deci, doar cei din iad se pot ruga pentru cei vii. Si doar daca se roaga celor din cer, cu mentiunea ca cei din cer sa fie o figura importanta (cum e Avraam) si nu Dumnezeu. Apoi, am putea spune ca, intr-o astfel de rugaciune, trebuie sa se inceapa cu "parinte...". Deci, in rugaciunea celor morti pentru cei vii, trebuie sa exista o formula de respect. Toate acestea ne arata unde poate duce o speculatie hranita cu si mai multe speculatii, extrasa dintr-un context care nu-i apartine, deci o iluzie ca sa ma exprim mai corect.

Desigur, acest mesaj nu este si nu trebuie privit ca un atac la autorul respectivului articol, pe care nu-l cunosc, de altfel. In plus, articolul meu (cel de fatza) poate fi comentat si argumentele mele pot fi doborate, daca sunt de zahar. Vom vedea.

Ce vreau sa subliniez - atentia la studierea Scripturilor, sa nu ne jucam cu interpretarile fiindca pentru noi trebuie sa fie important nu cati ingeri incap pe un varf de ac cu gamalie, ci altele precum: intalnirea cu Domnul Isus, pregatirea pentru aceasta, facerea de ucenici, cresterea spirituala dupa planul Domnului...

Iata concluzia autorului:
"Toti oamenii mai devreme sau mai tarziu practica rugaciunea: unii in timpul vietii altii dupa moarte. Oameni atat dintre cei morti cat si dintre cei vii o practica gresit inaltand rugaciuni pentru persoane din sfera sau lumea cealalta: vii care se roaga petnru morti sau morti care se roaga pentru vii. Rugaciunea insa- ne spun Scripturile- nu are nici o putere de a traversa pragul si granita dintre viata si moarte.

Roaga-te acum caci in iad nu vor fi biserici si nici Duhul Sfant Care sa te invete sa te rogi. Pretuieste rugaciunea acum, aici pentru cei vii nu pentru cei morti. Intai pentru tine roaga-te pentru ca apoi sa poti sti ce sa te rogi si pentru altii.
"

Este adevarat ca Scripturile ne spun ca exita o granita intre lumi de netrecut pentru noi oamenii si definitiva, odata trecuta in sensul de aici acolo. Dar nu pasajul care l-a folosit el. Nici un pasaj, de altfel, nu ne spune despre rugaciunea mortilor pentru cei vii, in sensul corect al cuvintelor, in contextul bun si dorint de Domnul.

Indemnul sa ne rugam acum este unul bun, desi valoarea lui nu este data de argumentarea de pana atunci. Toata Scriptura ne cheama sa ne rugam acum lui Dumnezeu. Trebuie sa invatam sa o facem, sa il iubim pe Domnul din toata inima si sa ne dorim partasia cu El, in fiecare clipa, daca avem in noi nadejdea intalnirii cu El.

"Cercetati Scripturile... dar tocmai ele marturisesc despre Mine", zicea Domnul Isus. Amin.

Amalgam de idei

Este tot mai evident faptul ca zilele noastre au adus cu ele un spectru nou de probleme in ce priveste chemarea noastra de a ne pastra credinta nealterata. Acesta se poate referi in sensul ca se constituie intr-un cumul de factori care imping bisericile sa devina uniforme in relativism.

Globalizarea societatii conduce la presiuni noi si delicate pentru biserici. Unde sunt sfintii de ieri? La Domnul, in cer. Acum sunt sfintii de astazi care, in dreptul lor, au datoria sfanta sa traiasca in asa fel incat tinerii de maine in credinta sa se poata uita la ei cu admiratia cu care ne uitam noi la inaintasii nostri care au pastrat credinta si au dat-o mai departe nestricata.

In tot acest context, concesiile care se fac cel mai adesea tintesc ideea de relatie. De dragul facilitarii relatiei dintre doua persoane se schimba anumite forme. Nu ar fi aceasta o problema, fiindca mai bine schimbi forma decat sa alterezi relatia, dar argumentele date aduc cu ele intrebari la care nu exista raspuns si care sugereaza astfel ca au ceva artificial in ele. Cand cei care au gasit o anumita forma in trecut au trait relatii adevarate si pline de frumusete, de ce formele acelea nu i-au impliedicat cum ne impiedica pe noi, chipurile. Sugerez aici ca nu forma ne face sa fim ce suntem, iar daca ne face, atunci nu suntem decat niste formalisti.

Este mai degraba vorba de confortul personal. Sa facem ucenici avand burtile pline, stand pe o canapea si la o masa copioasa de nunta, fara griji si cu bani in buzunar. Bunastarea are si implicarea ei. Sentimentul surogat de implinire pe care ti-l da bunastarea materiala ii impinge pe cei mai multi la a cauta un asemenea climat si in lumea spirituala, judecand-o pamanteste, desigur, dupa prezentul relativ.

Desigur, peste nu stiu cate generatii (poate nici una intreaga, la cum evolueaza acum societatea), vom remarca cu stupiditate ca... nu relatiile sunt cele mai importante... in lista de valori a lui Dumnezeu, pe care o stim tot de la societate. Daca ar fi sa ne luam dupa realitatea dupa care isi indreapta directia bisericile moderne, am putea sa ne luam ramas bun de la orice insemnatate a prezentei Duhului Sfant in biserici.

Diferenta este intre un om care le spala picioarele ucenicilor Sai si niste ucenici care spala picioarele liderului lor. Atunci, unul ii slujea pe toti, acum... toti il slujesc pe unul. E doar o schimbare de forma? Nu. E o schimbare de esenta. O alta paradigma, o alta culoare.

Zilele de astazi aduc cu ele o prigoana ascunsa in sanul bisericilor. Si, concomitent, erezii si miscari care nu se mai propun paralele, ci emergente. Este realitatea la care Ioan reactiona in alte "vremuri" cu "nici o minciuna nu vine din adevar"... Si asa este, dar minciuna e asa de obraznica astazi incat se face ca iasa din adevar, asa incat sa nu fie observata. Si totusi... exista "ungerea" din partea Celui Sfant...

Tragedie a zilelor noastre

Urmatoarea "poveste" reflecta o tragedie a zilelor noastre, atat de grabite si de pline de dorinta de impresie de moment. Nu sunt putini crestinii care considera bisericile ca centre conduse de o echipa de management... vremuri de mare durere in inimile celor care traiesc prin har, prin credinta, nu prin puterea lor sau prin ceva din ceea ce ar fi ei. Sa lasam povestea de mai jos sa vorbeasca de la sine.

[UPDATE: Urmatoarele sunt in intregime marturia unei persoane pe care nu o cunosc, dar pe care (marturie) am gasit-o pe internet. Mi-a atras atentia fiindca m-am gandit mult la aspectele implicate de mesajul povestirii. Chiar daca este o realitate aceasta tragedie, cum am numit-o eu, motivul pentru care am postat acest articol este pentru a sublinia realitati indiscutabile si cu dorinta de a se rezolva problemele existente. Noi nu putem adresa corect o problema decat dupa ce o recunoastem ca atare.]

Iata povestirea redata ca pe adresa web http://www.evanghelic.ro/povesteoi.php (sau alte locatii virtuale):


Poveste cu oi
de Sanja Cristea Tiberian (sora Adriana)
--------------------------------------------------------------------------------



A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi fost nu s-ar fi povestit, a fost odata si mai este si acum o turma si un pastor.In aceasta turma erau oi mai mari si mai mici, erau mielusei si oite. Dumnezeu a gasit cu cale sa se indure de una dintre aceste oi si I-a daruit prin harul Sau cantari peste cantari, poezii peste poezii. Nu S-a uitat ca oaia Lui era mai batrana, nu S-a uitat ca era si cam stirba. El a privit doar la sufletul oii Sale si a binecuvantat-o spunandu-I: "Ti-am dat Cuvantul, foloseste-l, ti-am dat cantarea, canta!"
Oaia care era cu frica de Domnul s-a ridicat si a recitat in adunarea turmei poezii si a si cantat chiar daca tremura ca varga si simtea privirile compatimitoare ale celorlalte oi atintite asupra ei, ce pareau sa nu poata pricepe in ruptul capului cum de Dumnezeu isi alesese o astfel de oaie ca sa-L faca cunoscut. Oaia noastra a dorit sa inregistreze un Cd cu cantarile daruite ei de Domnul si sa le faca cadou tuturor surorilor ei din staulul din care facea parte. Nu cerea nici un ban, nu cerea nici o plata pentru ca Domnul ii spusese raspicat:"Fara plata ai primit, fara plata sa dai!"
Dar pãstorul pus sa aiba grija de staulul respectiv si care avea mare grija de oile cele tinere si frumoase care sa reprezinte in chip placut turma lui in lume i-a spus:
"-Stiti, sora oaie, daca erati o poeta oaie cu un volum de versuri deja tiparit era mare cinste pentru staulul nostru. O poeta nu trebuie sa-si recite singura poeziile, pot sa o faca si alte oi in locul ei (oite mai tinere, mai frumoase)...asa insa...cantareti avem destui..."(saraca oaie era pusa in randul cantaretilor - desi la o adica ea era si poeta si cantareata si compozitoare daca ar fi sa ne luam dupa parerea celor care nu cunosc harul lui Dumnezeu si faptul ca El este Cel care lucreaza in fiecare dintre oile Lui si nu este meritul personal al oii pentru indurarea care I-a fost aratata ).
Cu alte cuvinte: "Ce ti-a venit tie, oaie stirba si batrana sa te ridici si sa canti, nu vezi ca nu face frumos in fata turmei si in fata celor care vin sa viziteze staulul meu?"
Atunci oaia batrana si stirba s-a dus intr-un colt indepartat al staulului si a inceput sa planga si sa planga si sa planga si sa se roage lui Dumnezeu sa o ajute El, pentru ca El era Cel care ii daduse aceste cantari si poezii. Domnul care intotdeauna are grija de oile Lui si nu le lasa de rusine S-a-indurat pana la capat. I-a dat tot ce ii trebuia ca sa poate face lucrarea Lui. I-a dat si bani ca sa poata cumpara Cd-uri si sa le dea in dar oilor din staul si nu numai lor ci si altor oi care erau din afara staulului, din alte staule sau din nici unul. De la oile straine oaia noastra a primit cuvinte bune si calde, de la cei straini a primit de asemenea cuvinte minunate, ba chiar marturisiri prin care spuneau cat de minunat lucreaza cuvantul lui Dumnezeu in viata lor.
Dar oaia noastra era tot trista, ea ar fi dorit un cuvant bun de la cel care cu atata nepasare aruncase vorbele rele ce o lovisera atat de adanc in suflet si apoi trecuse mai departe. Acesta insa nu avea timp pentru oaia batrana si stirba, era ocupat cu construirea unei imagini frumoase a staulului, pentru ca la o eventuala vizita a altor pãstori sa aiba ce arata: confort,aer conditionat, retroproiector si cate si mai cate, oi tinere si frumoase cantand in cor, grupuri de misiune si garduri imprejmuitoare albe si staralucitoare asa incat sa-ti ia ochii.
Domnul insa, care este in adevar Pãstorul bun Se indurã mai departe de oaia Lui si ii daruieste mai departe cantari peste cantari si poezii peste poezii...

P.S. Oaia noastra batrana si stirba este si astazi intr-un colt al staulului, canta, se roaga si primeste poezii peste poezii si cantari peste cantari dar nu mai vine in mijlocul turmei...

De ce nu mai este iubire?

"Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia."

2 Timotei 3: 2 - 5

Religia Man-made

1. Mesaje de genul: "Invita-L pe Isus in inima ta" nu este din Biblie. Nu este nici repetarea rugaciunii pacatosului. Astfel de practici nu exista in Scriptura deloc. Subiectul mantuirii este cel mai important subiect din Biblie si suntem mintiti cu privire la el, e de asteptat. Doctrinele acestea sunt fabricate de om din dorinta de a face mantuirea ceva rapid si convenabil tuturor. Sunt multi astazi care, bazandu-se pe astfel de lucruri, nu sunt de fapt salvati din starea lor. Practica "zi dupa mine rugaciunea asta" nu este doar o chemare la infantilism, ci si rezultatul unei maturitati indoielnice a celor care practica aceasta. Succesul predicatorului pare sa fie mai important decat adevarul, uneori. Tot mai mult oamenii isi pun increderea in faptul ca au ridicat o mana, candva, pe cand Scriptura ne spune sa ne punem toata nadejdea in harul care ne va fi adus la venirea Domnului Isus. Aceste lucruri au facilitat invazia lumescului in biserici... acum e prea tarziu pentru a-i mai face fata. Vor urma lupte, scindari, multa durere si suferinta amara.

2. Disperarea dupa experienta trecutului ii face pe oameni sa inventeze multe practici ciudate. Domnul Isus nu le cere ucenicilor niciodata sa construiasca cladiri. Dar le cere mereu sa fie sare, lumina si sa faca ucenici. Cand o generatie se ideparteaza de Dumnezeu, incearca sa se tina de niste forme ale vremii in care se traia cu Dumnezeu, iar in formele acestea se vad oarecum lucrurile care ar fi trebuit sa fie "in duh si adevar". Cladirile bisericesti au fost inventate in anii 200-300, cand biserica era intr-un declin serios. Este o diferenta complesitoare fata de simplitatea bisericii primare. Cladirile bisericesti sunt o invatatura straina Noului Testament si aduc cu sine probleme si dereglatii destul de costisitoare astazi. Multe invataturi de traditie au intrat in biserica atunci cand biserica a fost preluata de Roma si conceptul de "catedrala" si-a facut loc. Si astazi se cheltuieste enorm pentru astfel de locuri. Nu trebuie sa fiu inteles gresit, nu am si nu pot avea nimic cu o cladire. In plus, daca o biserica se hotaraste sa dedice un loc anume Domnului, acest fapt e semnificativ. Totusi, atunci cand membrii ei incep sa uite ca ei sunt cladirea lui Dumnezeu, Biserica si cand tot felul de ciudatenii apar ca si cand ar fi sfinte, avem o mare problema - legalismul incepe sa roada.

3. Modelul "un pastor care conduce tot" este total antiscriptural. Departe de a conduce si controla totul, cuvantul "pastor" nu e folosit niciodata in cartea Faptelor. Pastorirea este un dar si este esential. Dar Dumnezeu a randuit modul in care pastorirea sa se faca si El Insusi da acest dar celor care sunt in fapt presbiterii bisericilor. Varful de piramida e necesar in vremuri in care omul incepe tot mai mult sa conduca bisericile si cand se pregateste venirea unui singur om in frunte - anticristul.

4. "Zeciuiala" nu este o practica Nou-testamentala. Noul Testament ne invata sa dam din toata inima si daca vine din inima, dintr-o relatie reala cu Domnul. Scriptura ne cheama la maturitatea trairii cu Dumnezeu in fiecare zi. Avraam, primul care a dat zeciuiala din toate, la urma nu a mai ramas cu nimic ("nimic pentru Avraam"). Daca o biserica locala se hotaraste, organizatoric sa dea 10% sau 8% sau 30% pentru lucrare, daca este viata spirituala acolo si Dumnezeu lucreaza, atunci este un lucru bun, dar nu este zeciuiaia aceea din VT, ci este o invoire spre sacrificiu, in spiritul Noului Testament. Sunt persoane care inteleg ca Domnul vrea ca ei sa dea 10%. Aceasta alegere, atunci cand e personala, trebuie acceptata fara discutie ca o slujire. Cei care nu dau si care nu inteleg ca, de fapt, ceea ce au nu e a lor si care nu lucreaza in Imparatia lui Dumnezeu, nu sunt din Imparatia lui Dumnezeu. Mai bine decat sa facilitam camuflarea unora, am putea vedea mai clar realitatea din unii.

5. Cuvinte precum "prosper" sau "prosperitate" nu au fost folosite niciodata de Domnul Isus - ba chiar exista de doar cateva ori in Noul Testament. Totusi, vorbitori lacomi au construit intregi imperii pe ele. Cuvintele "vinde tot ce ai si da saracilor" si "inselaciunea bogatiilor" si "nu puteti servi si lui Dumnezeu si banului(mamona)" au fost cu siguranta folosite de Domnul si de apostoli. Dar promotorii evangheliei prosperitatii nu le prea folosesc...

6. Colegii biblice, seminarii si scoli inalte - e ceea ce ai nevoie pentru a sluji intr-o biserica, se pare, astazi. Datorita inlocuirii adevaratului crestinism cu unul facut de om, tot mai mult, oamenii formati de oameni au drepturi mai multe decat restul. Eram odata la o conferinta, iar un argument adus acolo, intr-o discutie aprinsa, a fost "ei nu au un nivel prea ridicat de cultura, nefiind scoliti". Dar ce zicem despre lucrarea Duhului Sfant de a da calificarea Lui unor oameni care nici macar nu stiau sa scrie sau sa citeasca? Cand cheama Domnul, cine poate chema? Cand vorbeste El, cine mai poate vorbi? Cand se ridica El, cine mai poate sta in picioare? Trebuie sa ai la activ cursuri, conferinte, carti citite, daca se poate si cursuri de psihologie... ca sa faci fata provocarilor si sa fii un lider crestin bun. Nu! Acestea sunt ca sa fii un lider crestin lumesc bun... Daca este cineva din Dumnezeu, ungerea care este in El il face sa stie toate lucrurile si darul sau spiritual este ceva natural, neinvatat si roadele sunt evidente. Aici nu vorbim pe bajbaite, cei care sunt din adevar recunosc adevarul atunci cand il vad. Din faptul ca cei impinsi inexplicabil (sau poate nu) in fata sunt tot mai lumesti se nasc certurile de partide, disputele si alte lucruri care-i arata pe cei implicati in astfel de lucruri ca fiind doar "oameni de lume".

7. Intalnirile "in case" au fost neglijate pentru o buna perioada de timp in biserile baptiste. Noul statut pune insa accent pe ele, ceea ce eu consider ca este un pas inapoi bun. In multe lucruri am fost in fata, dar pe un alt drum. Trebuie sa ne intoarcem la adevaratul drum. Lumescul a intrat in biserici fiindca am tot venit noi la biserica, in loc sa fim biserica. Mai demult casele erau biserici, acum (zicea pe vremea lui, deja, Ioan Hrisostom) bisericile sunt case... Daca atunci era asa, acum cum sa fie oare?

8. Exista ideea ca lucrarea Duhului poate fi copiata. Desigur nimeni nu vine cu asta in adunari. Dar in fapt se face asta de multe ori. Cu ingredientele corecte si stiute, se poate... incerca. E doar o iluzie, e doar o palida simulare a ceea ce este in adevar. Dar, dintr-o data parca, cei care "ne conduc in inchinare" sunt tinerii (si nu batranii cum intelegem din Noul Testament, sau barbati maturi in credinta cel putin), tot ei sunt asa de maturi spiritual incat conduc mai nou biserici intregi, dau directie si ies in evidenta... Cauta sa fie laudati - bravo voua, felicitari, sunteti super tari. Dar nu asta cauta Domnul... El vrea ca noi sa Ii fim supusi si ascultatori in toate lucrurile. Programe care mai de care, formatii care mai de care, predicatori care mai de care... ce nu nasc decat un palid "ce fain a fost"...

9. Se predica un Isus al umanismului astazi. Un Isus care exista in principal pentru fericirea noastra pe pamant. Un mos craciun care vrea sa arunce din cer cu binecuvantari peste noi. Un dumnezeu al milei si al harului fara judecata, dreptate si adevar. Grosiera interpretare de astazi cu privire la cine este Domnul Isus cu adevarat este una dintre cele mai mari ofense ale bisericii moderne. Cum zicea cineva, "biserica de azi se pare ca se inchina unui Isus de plastic" - facut dupa imaginea omului... Ce ofensa adusa lui Dumnezeu...

Noul Statut - Preambul

Am inceput sa studiez noul statut al baptistilor si, pe masura ce il parcurg, voi sublinia ceea ce am de evidentiat legat de partile lui. Voi incepe cu preambulul.

Mentionez inca de la inceput faptul ca Statutul nu este Scriptura, dar ca il accept in masura in care este acceptabil si nu se contrazice pe sine sau Scriptura. Statutul este o suma de reguli pe care trebuie sa le accepte statul, pe cand Scriptura poate sa nu fie acceptata de stat, in doctrina si practica etc. Statutul este o incercare de intrare in legalitate pentru recunoasterea din partea statului a activitatii baptistilor (sau altui cult). Dorinta mea este de a se intelege statutul asa cum este, fara a fi privit nici cu lipsa de respect.

In Preambulul, se specifica faptul ca, pentru baptisti libertatea religioasa inseamna si libertatea de interpretare a Scripturii. Nu se specifica daca e valabil aceasta pentru orice credincios baptist, sau pentru pastori, sau conducerea Uniunii. Aceasta este in raport cu statul, desigur. Pentru ca nu poate inseamna ca fiecare poate crede ce vrea, din moment ce Biblia nu ne lasa sa intelegem aceasta, iar Statutul trebuie judecat cu Biblia. Asadar, este de o importanta majora a nu se face din Statut Scriptura... Trebuie inteles de ce exista statutul si aplicarea lui trebuie facuta corespunzator.

O chestiune interesanta este si stipularea faptului ca baptistii din Romania nu accepta subventii de la stat pentru activitatea religioasa si pentru salarizarea personalului de cult. Formularea aceasta ne face sa intelegem ca nici salarizarea personalului de cult si nici activitatea religioasa nu pot fi subventionate prin intermediul statului. Nespecificandu-se concret, prin "activitate religioasa" se intelege orice activitate religioasa.

Deja aceasta chestiune s-a interpretat ca anumite subventii de la stat se pot da, totusi. Eu consider ca statutul este clar in aceasta privinta, mesajul Scripturilor fiind bine observat - Biserica nu are alt sot decat pe Domnul si nu va primi "atentii" decat de la sotul ei. Sunt impotriva colaborarii cu statul in vederea beneficiilor proprii, financiar vorbind.

La IV se specifica faptul ca baptistii au ca invatatura specifica "siguranta mantuirii". Apoi se explica ce inseamna aceasta. Aici sunt chestiuni care lasa loc interpretarilor masive, fiindca este prezentata corect o parte din pasajele Scripturilor, neglijandu-se altele, la fel de importante, care specifica concret si inextricabil situatii in care cineva poate sa renunte la credinta. Subiectul este unul greu si tine de maturitate, de intelegerea profunda a Scripturilor si nu cred ca toti baptistii au convingerea aceasta. Nu spun ca siguranta mantuirii nu este un fapt pe care-l invata Scripturile, ci spun ca este referit aici intr-un mod incorect. Se prezinta si o idee calvina, "perseverarea sfintilor" care nu este sustinuta de Scriptura asa cum este ea in calvinism, dar reiese din Scriptura in contextul ei corect. Deci, ideea de baza este ca subiectul este mai delicat si cu siguranta nu este concluzia unui paragraf. Lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu nu este 1+1=2, desi este dupa un plan bine stabilit. Chestiunea ne duce la predestinare, unde exista multe discutii, datorate faptului ca Dumnezeu este maret si nu poate fi cuprins de mintea omului si planul Sau e cunoscut atat cat e revelat. Desigur, in ceruri vom intelege mai multe. In ce ma priveste, subiectul mantuirii este cel mai greu de inteles dupa doctrina despre Dumnezeu.

La punctul V se arata ca zidirea duhovniceasca se face si in grupuri mici, in case particulare sau in lacasul de inchinare, prin studiul Bibliei si rugaciune. Este un lucru bun specificarea unui astfel de paragraf. E o imbunatatire fata de vechiul statut. Formularea "locas de inchinare" este insa una fortata, daca vrem sa fim rigurosi, daca nu, nu. Locasul de inchinare de astazi este Biserica. Tot Noul Testament spune aceasta. A nu se confunda cu locasul de cult, unde, da, ne inchinam, dar in alt sens, fiindca inchinarea e in duh si adevar.

Salut definirea Duminicii ca ziua Invierii Domnului, ca zi de inchinare saptamanala. Am auzit tot felul de interpretari de genul "ziua de odihna". Duminica e "ziua Domnului" si aceasta e interpretarea. Ma bucur de aceasta specificare.

Nu e clara definitia bisericii locale, dar nici nu e gresita. Iata ce vreau sa subliniez:
- climat de dragoste;
- oameni nascuti din nou;
- climat de autenticitate;
- dependenta de Cristos;
- cultivare de relatii interpersonale si implicare in slujire;
- o comunitate trimisa in lume pentru a impartasi credinta, speranta si iubirea crestina;
- glorificarea lui Dumnezeu prin traire (in masura trairii)

Mai zice aici ca biserica locala ca familie duhovniceasca reprezinta dovada ca iubirea, speranta si increderea sunt posibile intr-o lume materialista si individualista. Mi-e greu sa vad asta in practica. Dar, poate e doar o chestiune de maturitate si inca nu am ajuns acolo, in cazurile vazute de mine. Sper ca bisericile noastre sa fie asa... Atunci lumea va vedea o diferenta autentica si mesajul Evangheliei va fi primit. Nu spun ca nu este asta, dar parca mai mult e de dorit, decat e de privit... Domnul sa-Si arate indurarea fata de noi.

Fiecare baptist un misionar... Asta e o viziune mareata... recunosc. Asta mi-e cel mai greu sa vad. Ce inseamna ca nu e asa? Ce se intampla daca nu e asa? Oamenii care nu fac asta nu sunt baptisti? Sau? Probabil ar trebui citit acest preambul in fata tuturor, sa se hotarasca oamenii daca le pasa de ceilalti sau nu. Sa stim cine vrea sa lupte pentru adevar si cine nu e interesat. Ca, de cand cu revolutia, suntem toti la gramada, la numar.

Dincolo de orice, tu simti in tine chemarea lui Dumnezeu de a spune altora, de a sluji pe frati, de a te jertfi, de a iubi? Daca nu, problema nu tine de darul tau spiritual ci, de prezenta reala a Domnului in viata ta.

Crestinii duhovnicesti

Am scris cu ceva timp in urma un articole intitulat "Crestinii self".

Totusi, exista crestini duhovnicesti. Ei iarta si aleg de buna voia lor sa suporte ei pedeapsa pentru altii care le gresesc. Si o fac in mod repetat. Este in ei, pur si simplu, ce era si in Cristos cand a trait o viata de om sub esenta insemnatatii a ceea ce a spus cand s-a rugat: "Tata iarta-i, caci nu stiu ce fac".

A fi mai matur nu inseamna a te arata pe tine. Am vazut multe reactii si chiar persoane care au afirmat in public ca sunt mature, in comparatie cu alti amarati de frati. Dar stiu ca cel mai mare dintre cei din Imparatia cerurilor este slujitorul tuturor. Nu ti-ai da seama de el gandind fireste, ba dimpotriva.

Dumnezeu a facut totul in asa fel incat sa fie aberant pentru cei care gandesc prin intelepciunea lumii. Cea mai pura intelepciune a lumii nu poate intelege o iota din cea mai slaba intelegere duhovniceasca.

Intre crestinul care zice despre sine ca e intelept si cel care se roaga Domnul pentru intelepciune recunoscand ca nu o are este o diferenta de esenta. Al doilea este un crestin duhovnicesc. Cine crede ca stie ceva, inca nu a cunoscut cum trebuie sa cunoasca... Cunostinta ingamfa, pe cand dragostea... dragostea zideste!

Crestinii duhovnicesti zidesc, ajuta, sustin, se dau pe ei insisi sa fie batjocoriti, accepta lovituri si se smeresc tot mai mult. Ei au si ei firea pamanteasca in ei, dar o biruiesc prin Domnul Isus. Crestinii duhovnicesti pot sa greseasca, dar alura vietii lor seamana tot mai mult cu adevarul trairii Domnului Isus.

Cand eu de ales, acestia prefera sa ierte cu dragoste decat sa acuze cu dreptate. Asa e divin, asa a facut Domnul Isus.

Sa ne uitam cu mare atentie si in detaliu la modul in care ne-a iubit pe noi Dumnezeu. Asa sa ii iubim si noi pe frati.

Cateva cantari

De ce exista cearta?

"V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Cînd unul zice: „Eu sînt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sînt al lui Apolo”: nu sînteţi voi oameni de lume? Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra."

Pasajul din 1 Corinteni citat mai sus ne arata raspunsul la intrebarea din titlu. Ma tot intreb de multa vreme, deja, cum de exista printre crestini zavistii, certuri si dezbinari... Parca de fiecare data refuz, intr-un fel sa ma gandesc la pasajul aceasta. Dar nu se poate.

Ma intreb si parca o durere mare se naste in mine - de ce despartire, de ce alienare, de ce atata ura... Si Scriptura zice ca noi suntem ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul singur si totusi noi impartim ogorul lui Dumnezeu. Nu stiu cu ce drept. Cu nici un drept.

Ma declar impotriva unor astfel de practici. Imi este clar ca nu sunt de la Dumnezeu. Umila mea parere este ca, mai bine ne injosim pana la a manca tarana de rusine, in fatza tuturor, decat sa continuam intr-o stare de ruptura si separare. Mi-o spun mie si o spun tuturor celor care inteleg bine la ce ma refer.

Exista persoane care atunci cand te intalnesti cu ele tot ce stiu sa faca este sa-i discrediteze pe frati. Unii sunt chiar pastori, numit ei insisi frati. Si unii sunt in pozitii importante, bine mascati, la loc de cinste. Ca pe vremea securitatii, cand informatorii isi vindeau fratii.

Este o realitate. Interesant este ca atunci cand scrii o realitate, sau o afirmi public, apar niste reactii, care sunt niste oglinzi prin care se descopera cei care sunt straini de adevar.

Dar, dupa exemplul si directia Scripturilor, asteptam cu rabdare interventia Domnului, in care ne incredem ca va face dreptate si va aduce la lumina adevarul. Intre timp, noi suntem chemati sa facem pace. Sa fim uniti in adevar. Nu uniti. Ci, uniti in adevar.