Iata un link web unde gasim articole despre EM in limba engleza.
http://www.apprising.org/archives/emergent_church/index.html
Unele sunt lungi, nu le-am citit pe toate, dar, din ce am citit mi se par interesante si demne de luat in seama in acest moment al studiului nostru despre EM (vezi si restul articolelor pe aceasta tema de pe blogul de fatza).
Succes.
vineri, 29 februarie 2008
Pocaitii (formatia) si discutii
Au fost invitati la TVR1 pentru o emisiune, unde si-au marturisit public credinta. Dau concerte hip-hop si sunt judecati din mai multe puncte de vedere de mai toti. Totusi, duc mesajul in locuri in care mandria unora nu poate ajunge. In mizeria cartierelor si la persoanele care nici nu vor sa auda de Dumnezeu.
Este vorba despre o formatie muzicala hip hop, dar despre cei care o compun, despre oamenii care reusesc sa duca Evanghelia in locuri unde ea nu a fost pana acum.
Unii considera lucrurile astea un spectacol. Prin urmare, incearca sa aduca in biserici tot ce atrage lumea. Pe langa faptul ca noi cand semanam nu aducem pamantul in casa pentru a planta, ci iesim noi pe camp, nu este deloc potrivit sa schimbi bisericile pentru a se potrivi lumii. Este invers. Lumea trebuie schimbata pentru a se potrivi adevarului. Desigur, pentru a o schimba trebuie sa-i vorbesti sa inteleaga, in adevaratul sens al cuvantului.
Scriptura este singura relevanta pentru oricine de oricand. Problema este ca, unii sunt adresati diferit de altii, fiecare in mediul sau. Dar aceasta se intampla pe camp si nu in casa. Biserica este Casa lui Dumnezeu. Nu putem argumenta in nici un fel aducerea lucrurilor lumii in biserica. Dar, in situatii date, atunci cand intelepciunea si adevarul o cer, pe "camp" se poate transmite un mesaj in diverse moduri.
Exista forumuri intregi legate de acceptarea muzicii hip-hop si altele. Unii spun ca e doar o forma de muzica si ca nu conteaza cum canti in biserici. Altii spun ca nu exista muzica crestina hip-hop. Acum, aceasta problema se naste cel putin din urmatoarele:
- societatea de azi cere distractie si amuzament, iar muzica te tine ocupat; generatiile tinere, copiii crestinilor de ieri au inceput sa detine putere de decizie, fara ca ei sa fie spirituali, unii chiar nu sunt nascuti din nou; prin urmare considera muzica ca ceva ce asculti, deci ce conteaza genul daca te simti bine?
- teoria evanghelizarii e facuta uneori de cei care nu fac evanghelizare, prin urmare concluziile sunt lipsite de aplicabilitate si sunt doar de dragul discutiei (daca erau pentru traire, erau traite si asta se vede);
De departe acest subiect nu a fost abordat integral. Voi mai reveni. Dar aceste chestiuni trebuie referite si adresate. Sunt lucrurile cu care avem noi de-a face. Ne vom raporta gresit, corect, exagerat, moderat, real, iluzoriu etc... Generatiile trecute au avut problemele lor, ei au adormit. Cei care vin, daca vor mai fi zile, vor avea si ei lupte mari. Dar Domnul este langa noi sa ne ajute sa biruim.
Inainte de a pune un videoclip cu Pocaitii, vreau sa clarific unele aspecte:
- consider gresit aducerea muzicii lumesti (inventate de lume) in biserici fiindca scopul cantarilor este zidirea si numai cineva duhovnicesc poate concepe muzica duhovniceasca (el inventeaza si muzica si versurile);
- exista un grad de influenta a societatii fatza de noi de toti, dar aceasta trebuie identificata (influenta) si diminuata progresiv, fiindca noi nu trebuie sa ne obisnuim cu ce e aici, ci sa parasim, sa ne detasam (orice produs al societatii nu e rau in sine, dar este consecinta pacatului si a firii pacatoase);
- exista persoane care inteleg un anumit limbaj, daca acesta este acceptabil (nu impune pacatul), atunci ei pot fi adresati cu mesajul Evangheliei in respectivul limbaj, in cadrul lor specific si atat (eu stateam in timpul facultatii de vorba cu betivi, in locuri publice, in Timisoara; vorbeam rar ca ei, acceptam privirile trecatorilor, ca ei, dar nu ma imbatam ca ei);
- suntem in realitate nu in basme, traim viata chiar daca internetul si jocurile pe calculator ne propun o lume artificiala; unii traiesc in iluziile lor in timp ce oamenii mor si tot ei sunt cei care critica (cei care nu fac nimic); eu nu am pentru ce sa ma apar aici, dar ma deranjeaza atitudinea de superioritate a celor care nu fac nimic (chiar daca ar fi gresit sa canti hip-hop in cartierele unde oamenii nu asculta altceva, pentru a transmite un mesaj biblic; iar cel care face asta nu isi da seama, ar fi mai mult decat comentatorul de pe margine care zice ca nu e bine, dar el insusi nu face nimic - la nivelul persoanei);
- exista locuri unde oamenii de acolo nu asculta decat hip-hop sau alt gen de muzica; in astfel de situatii vad sens ca cei ca Pocaitii (formatia) sa cante cum o fac;
Acest mesaj NU este o apologie a muzicii hip-hop si nici o incurajare a ei. Interpretarea acestui articol o va face fiecare cum decide si poate, dar eu nu pot fi acuzat de modul fiecaruia de a interpreta si procesa datele prezentate aici.
Iata si videoclipul. Daca stiti pe cineva care asculta doar muzica hip-hop... DOAR pentru a deschide subiectul.
Este vorba despre o formatie muzicala hip hop, dar despre cei care o compun, despre oamenii care reusesc sa duca Evanghelia in locuri unde ea nu a fost pana acum.
Unii considera lucrurile astea un spectacol. Prin urmare, incearca sa aduca in biserici tot ce atrage lumea. Pe langa faptul ca noi cand semanam nu aducem pamantul in casa pentru a planta, ci iesim noi pe camp, nu este deloc potrivit sa schimbi bisericile pentru a se potrivi lumii. Este invers. Lumea trebuie schimbata pentru a se potrivi adevarului. Desigur, pentru a o schimba trebuie sa-i vorbesti sa inteleaga, in adevaratul sens al cuvantului.
Scriptura este singura relevanta pentru oricine de oricand. Problema este ca, unii sunt adresati diferit de altii, fiecare in mediul sau. Dar aceasta se intampla pe camp si nu in casa. Biserica este Casa lui Dumnezeu. Nu putem argumenta in nici un fel aducerea lucrurilor lumii in biserica. Dar, in situatii date, atunci cand intelepciunea si adevarul o cer, pe "camp" se poate transmite un mesaj in diverse moduri.
Exista forumuri intregi legate de acceptarea muzicii hip-hop si altele. Unii spun ca e doar o forma de muzica si ca nu conteaza cum canti in biserici. Altii spun ca nu exista muzica crestina hip-hop. Acum, aceasta problema se naste cel putin din urmatoarele:
- societatea de azi cere distractie si amuzament, iar muzica te tine ocupat; generatiile tinere, copiii crestinilor de ieri au inceput sa detine putere de decizie, fara ca ei sa fie spirituali, unii chiar nu sunt nascuti din nou; prin urmare considera muzica ca ceva ce asculti, deci ce conteaza genul daca te simti bine?
- teoria evanghelizarii e facuta uneori de cei care nu fac evanghelizare, prin urmare concluziile sunt lipsite de aplicabilitate si sunt doar de dragul discutiei (daca erau pentru traire, erau traite si asta se vede);
De departe acest subiect nu a fost abordat integral. Voi mai reveni. Dar aceste chestiuni trebuie referite si adresate. Sunt lucrurile cu care avem noi de-a face. Ne vom raporta gresit, corect, exagerat, moderat, real, iluzoriu etc... Generatiile trecute au avut problemele lor, ei au adormit. Cei care vin, daca vor mai fi zile, vor avea si ei lupte mari. Dar Domnul este langa noi sa ne ajute sa biruim.
Inainte de a pune un videoclip cu Pocaitii, vreau sa clarific unele aspecte:
- consider gresit aducerea muzicii lumesti (inventate de lume) in biserici fiindca scopul cantarilor este zidirea si numai cineva duhovnicesc poate concepe muzica duhovniceasca (el inventeaza si muzica si versurile);
- exista un grad de influenta a societatii fatza de noi de toti, dar aceasta trebuie identificata (influenta) si diminuata progresiv, fiindca noi nu trebuie sa ne obisnuim cu ce e aici, ci sa parasim, sa ne detasam (orice produs al societatii nu e rau in sine, dar este consecinta pacatului si a firii pacatoase);
- exista persoane care inteleg un anumit limbaj, daca acesta este acceptabil (nu impune pacatul), atunci ei pot fi adresati cu mesajul Evangheliei in respectivul limbaj, in cadrul lor specific si atat (eu stateam in timpul facultatii de vorba cu betivi, in locuri publice, in Timisoara; vorbeam rar ca ei, acceptam privirile trecatorilor, ca ei, dar nu ma imbatam ca ei);
- suntem in realitate nu in basme, traim viata chiar daca internetul si jocurile pe calculator ne propun o lume artificiala; unii traiesc in iluziile lor in timp ce oamenii mor si tot ei sunt cei care critica (cei care nu fac nimic); eu nu am pentru ce sa ma apar aici, dar ma deranjeaza atitudinea de superioritate a celor care nu fac nimic (chiar daca ar fi gresit sa canti hip-hop in cartierele unde oamenii nu asculta altceva, pentru a transmite un mesaj biblic; iar cel care face asta nu isi da seama, ar fi mai mult decat comentatorul de pe margine care zice ca nu e bine, dar el insusi nu face nimic - la nivelul persoanei);
- exista locuri unde oamenii de acolo nu asculta decat hip-hop sau alt gen de muzica; in astfel de situatii vad sens ca cei ca Pocaitii (formatia) sa cante cum o fac;
Acest mesaj NU este o apologie a muzicii hip-hop si nici o incurajare a ei. Interpretarea acestui articol o va face fiecare cum decide si poate, dar eu nu pot fi acuzat de modul fiecaruia de a interpreta si procesa datele prezentate aici.
Iata si videoclipul. Daca stiti pe cineva care asculta doar muzica hip-hop... DOAR pentru a deschide subiectul.
Spre tara luminii eterne
Un batran odata era pe patul de moarte. Tinerii de la biserica lui au aflat aceasta si s-au dus sa-l incurajeze cu vorbe vesnice si sa-i cante din inimi nascute din etern. Ajunsi acolo, plin de ravna, unul dintre ei a luat Cartea Sfanta si a citit din Ioan, unde Domnul Isus vorbeste despre "un loc" pe care se duce sa-L pregateasca: "Ma duc sa va pregatesc un loc...".
Si tanarul i-a descris batranului, cu ganduri spre zari si plaiuri diferite, lucrurile pe care le vom avea dincolo de lumea aceasta a pacatului. El l-a incurajat plin de ravna pe fratele batran si i-a spus ca Domnul ne pregateste un loc de mii de ani si ce minunat loc este acesta. Vom umbla pe strazi de aur, vom avea bucurie si lacrima suferintei nu va curge pe obrazul nostru.
In tot acest timp batranul asculta cu atentie. Cu ochii umezi, cand tanarul si-a incetat incurajarea, muribundul l-a rugat sa citeasca mai departe ce spune pasajul. Tanarul a acceptat si a citit: "Ma duc sa va pregatesc un loc... ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi". Batranul plangea deja. El i-a spus tanarului: "Eu ma duc sa fiu unde e Domnul. Strazile de aur si orice maretie nu sunt nimic in fata perspectivei prezentei lui Dumnezeu pentru mine. Acolo unde este El, ma duc si eu... sa fiu cu El." Zicand acestea a plecat...
Gandul tau unde e? La ce e? Astepti cu nerabdare nadejdea revenirii Mirelui? Te provoc la o viata revizuita. Noi asteptam ceruri noi si un pamant nou "unde va locui neprihanirea". Intr-o zi vom fi ca El "fiindca Il vom vedea asa cum este". "Cine are nadejdea aceasta in el se curateste, dupa cum El este curat". In calatoria ta, unde mergi, la ce ti-e gandul? Era o cantare - "Ma-ndrept spre cer, sa-L vad pe Domnul". Asa e? Ai in tine dorul intalnirii cu Dumnezeu, cu MARGARITARUL cel mai de pret?
"Lupta-te lupta cea buna a credinte". "...m-am vazut silit sa va scriu sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna".
Spre tara luminii eterne...
Si tanarul i-a descris batranului, cu ganduri spre zari si plaiuri diferite, lucrurile pe care le vom avea dincolo de lumea aceasta a pacatului. El l-a incurajat plin de ravna pe fratele batran si i-a spus ca Domnul ne pregateste un loc de mii de ani si ce minunat loc este acesta. Vom umbla pe strazi de aur, vom avea bucurie si lacrima suferintei nu va curge pe obrazul nostru.
In tot acest timp batranul asculta cu atentie. Cu ochii umezi, cand tanarul si-a incetat incurajarea, muribundul l-a rugat sa citeasca mai departe ce spune pasajul. Tanarul a acceptat si a citit: "Ma duc sa va pregatesc un loc... ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi". Batranul plangea deja. El i-a spus tanarului: "Eu ma duc sa fiu unde e Domnul. Strazile de aur si orice maretie nu sunt nimic in fata perspectivei prezentei lui Dumnezeu pentru mine. Acolo unde este El, ma duc si eu... sa fiu cu El." Zicand acestea a plecat...
Gandul tau unde e? La ce e? Astepti cu nerabdare nadejdea revenirii Mirelui? Te provoc la o viata revizuita. Noi asteptam ceruri noi si un pamant nou "unde va locui neprihanirea". Intr-o zi vom fi ca El "fiindca Il vom vedea asa cum este". "Cine are nadejdea aceasta in el se curateste, dupa cum El este curat". In calatoria ta, unde mergi, la ce ti-e gandul? Era o cantare - "Ma-ndrept spre cer, sa-L vad pe Domnul". Asa e? Ai in tine dorul intalnirii cu Dumnezeu, cu MARGARITARUL cel mai de pret?
"Lupta-te lupta cea buna a credinte". "...m-am vazut silit sa va scriu sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna".
Spre tara luminii eterne...
joi, 28 februarie 2008
Miscarile pagane ale noilor generatii. Generalitati
Istoria crestinismului ne aduce spre cunoastere foarte multe erezii si sisteme de erezii, mai mult sau mai putin bine structurate. Studiul lor este facilitat de lucrarile celor care au aparat credinta de-a lungul veacurilor. Aceasta realitate ne subliniaza doua adevaruri:
- intotdeauna au existat teorii si trairi care nu se nasc din adevarul Scripturilor;
- acestea au fost mereu aratate ca atare; Dumnezeu in suveranitatea Lui a fost de fiecare data pregatit pentru a deconspira si anula incercarile distructive din partea dusmanului Sau, diavolul;
Suntem in fata unor noi provocari, vazand miscari de imitatie fata de adevar tot mai pronuntate. Am putea face la acest moment o distinctie. Exista momente in istorie cand ereziile au fost numeroase, dar mici, lovind din toate partile, ca o haita de caini slabi, dar multi. Apoi, unele timpuri arata o singura fiara care vrea sa distruga pe cei care se nasc din Dumnezeu, caz in care vedem suveranitatea lui Dumnezeu care Isi conduce ostile spre un acelasi unic razboi (ca la sfarsitul veacurilor, cel descris in Apocalipsa).
De asemenea, vom observa ca o erezie, ca sa fie mai puternica, trebuie sa porneasca din interior. Cu cat cei care o initiaza si sustin sunt mai aproape de adevar, cu atat mascarea ereziei se face cu mai mult succes. Erezia nu este din adevar si Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ea. Prin urmare, ea poate fi catalogata, observata si evaluata dupa orice criterii ale logicii, independent de Scripturi. Totusi, o evaluare corecta a ei nu se poate face fara adevarul revelat in Scripturi si intelegerea lui corecta prin Duhul.
Ce vreau sa spun este ca cei eretici nu au o mai mare putere decat cel mai intelept om fara Dumnezeu, dar ca nu pot fi demascati decat printr-o intelegere autentica in adevar. Adica - este normal si natural ca cel nascut din Dumnezeu sa simta erezia cand o intalneste si sa o combata prin adevar. Voi sublia si faptul ca exista oameni inzestrati cu daruri spirituale precum cel al deosebirii duhurilor, prin care pot vedea dicolo de aparente si pot demasca lucrurile ascunse ale oamenilor. Aceste daruri (alaturi de restul darurilor prin care Domnul da directie bisericilor) nu sunt spectaculoase, cum se chinuie multi sa arate, sa sublinieze sau sa scoata in evidenta. Sa nu uitam ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa izbeasca privirile.
Un atac puternic la adresa celor care au darul de pastorire, prorocie, invatatura, deosebirea duhurilor (discernamant) este prin implicarea numelui lor in diverse spectacole. Se amesteca aici si vorbirea in limbi, care are locul ei clar in Biserica Universala. Ce rezulta - incercarea de falsificare a adevaratilor slujitori ai lui Dumnezeu. De ce? Fiindca daca cineva face asta loveste de doua ori: odata atrage oamenii spre o minciuna si apoi loveste in adevar. Dar Dumnezeu e suveran. Imi imaginez ca diavolul este foarte manios avand in vedere ca a incercat atatea si nu a reusit sa distruga lucrarea lui Dumnezeu.
Si spectacolul atrage. Ce atrage lumea si nu este crucea lui Cristos, nu este de la Dumnezeu. Dar propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzarii. Pentru aceasta este nevoie de intelepciunea pe care o da Dumnezeu prin Duhul Sau, de lucrarea Lui de cercetare a omului. Aici se vede omul cat e de prost, cu toata stiinta lui. Aici cad toate intalnirile celor mari si realizarile lor. Mii de oameni alearga spre spectacolele si lucrarile realizate de oameni si se hranesc cu minciuni.
Daca adevarul ar purta o roba neagra, probabil am vedea sute de robe negre prin piata. Adica minciunile care incearca sa para adevar. Dar adevarul are multe fețe si de aceea vedem gemeni, tripleti si chiar mai mult. Adica, fiecare aratare a adevarului este copiata, mai mult sau mai putin reusit. Cu cat stii mai multe lucruri adevarate, cu atat vezi si mai multe imitatii si minciuni. Asa este lumea in care traim si asa adevarul straluceste si mai mult. Dar, cu cat el straluceste si mai mult, apar forme noi care vor sa straluceasca si ele mai mult. Dar, oricat de performant ar fi aparatul de fotografiat, tot ce poate el face este sa imite cat mai bine realitatea, fara sa fie vreodata realitate.
Exista o structurare si exista apologeti care au incercat sa organizeze natura miscarilor eretice, mai ales ca unele seamana intre ele sau se repeta sub diverse forme de-a lungul anilor. Totusi, aparitia de noi imitatii si lucrari straine adevarului ne arata ca trebuie sa fim mereu vigilenti si atenti la orice, pentru a sta in picioare.
In lupta credintei, o datorie pe care o avem este sa ne pazim de idoli. Noi sa slujim Domnului, in adevar si lumina, cu dragoste!
- intotdeauna au existat teorii si trairi care nu se nasc din adevarul Scripturilor;
- acestea au fost mereu aratate ca atare; Dumnezeu in suveranitatea Lui a fost de fiecare data pregatit pentru a deconspira si anula incercarile distructive din partea dusmanului Sau, diavolul;
Suntem in fata unor noi provocari, vazand miscari de imitatie fata de adevar tot mai pronuntate. Am putea face la acest moment o distinctie. Exista momente in istorie cand ereziile au fost numeroase, dar mici, lovind din toate partile, ca o haita de caini slabi, dar multi. Apoi, unele timpuri arata o singura fiara care vrea sa distruga pe cei care se nasc din Dumnezeu, caz in care vedem suveranitatea lui Dumnezeu care Isi conduce ostile spre un acelasi unic razboi (ca la sfarsitul veacurilor, cel descris in Apocalipsa).
De asemenea, vom observa ca o erezie, ca sa fie mai puternica, trebuie sa porneasca din interior. Cu cat cei care o initiaza si sustin sunt mai aproape de adevar, cu atat mascarea ereziei se face cu mai mult succes. Erezia nu este din adevar si Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ea. Prin urmare, ea poate fi catalogata, observata si evaluata dupa orice criterii ale logicii, independent de Scripturi. Totusi, o evaluare corecta a ei nu se poate face fara adevarul revelat in Scripturi si intelegerea lui corecta prin Duhul.
Ce vreau sa spun este ca cei eretici nu au o mai mare putere decat cel mai intelept om fara Dumnezeu, dar ca nu pot fi demascati decat printr-o intelegere autentica in adevar. Adica - este normal si natural ca cel nascut din Dumnezeu sa simta erezia cand o intalneste si sa o combata prin adevar. Voi sublia si faptul ca exista oameni inzestrati cu daruri spirituale precum cel al deosebirii duhurilor, prin care pot vedea dicolo de aparente si pot demasca lucrurile ascunse ale oamenilor. Aceste daruri (alaturi de restul darurilor prin care Domnul da directie bisericilor) nu sunt spectaculoase, cum se chinuie multi sa arate, sa sublinieze sau sa scoata in evidenta. Sa nu uitam ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa izbeasca privirile.
Un atac puternic la adresa celor care au darul de pastorire, prorocie, invatatura, deosebirea duhurilor (discernamant) este prin implicarea numelui lor in diverse spectacole. Se amesteca aici si vorbirea in limbi, care are locul ei clar in Biserica Universala. Ce rezulta - incercarea de falsificare a adevaratilor slujitori ai lui Dumnezeu. De ce? Fiindca daca cineva face asta loveste de doua ori: odata atrage oamenii spre o minciuna si apoi loveste in adevar. Dar Dumnezeu e suveran. Imi imaginez ca diavolul este foarte manios avand in vedere ca a incercat atatea si nu a reusit sa distruga lucrarea lui Dumnezeu.
Si spectacolul atrage. Ce atrage lumea si nu este crucea lui Cristos, nu este de la Dumnezeu. Dar propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzarii. Pentru aceasta este nevoie de intelepciunea pe care o da Dumnezeu prin Duhul Sau, de lucrarea Lui de cercetare a omului. Aici se vede omul cat e de prost, cu toata stiinta lui. Aici cad toate intalnirile celor mari si realizarile lor. Mii de oameni alearga spre spectacolele si lucrarile realizate de oameni si se hranesc cu minciuni.
Daca adevarul ar purta o roba neagra, probabil am vedea sute de robe negre prin piata. Adica minciunile care incearca sa para adevar. Dar adevarul are multe fețe si de aceea vedem gemeni, tripleti si chiar mai mult. Adica, fiecare aratare a adevarului este copiata, mai mult sau mai putin reusit. Cu cat stii mai multe lucruri adevarate, cu atat vezi si mai multe imitatii si minciuni. Asa este lumea in care traim si asa adevarul straluceste si mai mult. Dar, cu cat el straluceste si mai mult, apar forme noi care vor sa straluceasca si ele mai mult. Dar, oricat de performant ar fi aparatul de fotografiat, tot ce poate el face este sa imite cat mai bine realitatea, fara sa fie vreodata realitate.
Exista o structurare si exista apologeti care au incercat sa organizeze natura miscarilor eretice, mai ales ca unele seamana intre ele sau se repeta sub diverse forme de-a lungul anilor. Totusi, aparitia de noi imitatii si lucrari straine adevarului ne arata ca trebuie sa fim mereu vigilenti si atenti la orice, pentru a sta in picioare.
In lupta credintei, o datorie pe care o avem este sa ne pazim de idoli. Noi sa slujim Domnului, in adevar si lumina, cu dragoste!
miercuri, 27 februarie 2008
200
Am observat ca am ajuns la articolul 200 aici. E un moment in care sa evaluez lucrarea aceasta de pana aici si sa invat ce am de invatat.
Scopul meu este sa slujesc adevarul spre ascultarea de credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.
Domnul sa ne intareasca pe toti pentru a lupta lupta cea buna a credintei, indiferent de costuri, pareri, atacuri si tot ce mai poate incerca sa ne opreasca din alergarea spre premiul chemarii ceresti.
Urmatoarele mesaje se vor incadra in limitele necesare pastrarii directiei blogului - de a desconspira impotrivirile fata de credinta adevarului si de a zidi pe cei din adevar, in adevar. Cand gresesc e vina mea, va trebui sa-mi aratati. Cand nu gresesc e harul Domnului, slaviti-L pe El.
Har, indurare si pace, de la Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos!
Scopul meu este sa slujesc adevarul spre ascultarea de credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.
Domnul sa ne intareasca pe toti pentru a lupta lupta cea buna a credintei, indiferent de costuri, pareri, atacuri si tot ce mai poate incerca sa ne opreasca din alergarea spre premiul chemarii ceresti.
Urmatoarele mesaje se vor incadra in limitele necesare pastrarii directiei blogului - de a desconspira impotrivirile fata de credinta adevarului si de a zidi pe cei din adevar, in adevar. Cand gresesc e vina mea, va trebui sa-mi aratati. Cand nu gresesc e harul Domnului, slaviti-L pe El.
Har, indurare si pace, de la Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos!
luni, 25 februarie 2008
Crestinii "self"
Dupa cum am aratat intr-un articol postat aici, studiul pe care cei de la Willow Creek l-au facut recent, in ce priveste impactul actiunilor pe care le-au realizat pana acum cateva luni, a descoperit realitatea ca nu exista hrana spirituala "tare" printre convertiti. Conducatorii acestei miscari spirituale au decis ca vor regandi situatia si vor discuta pentru a pune la punct o noua strategie pentru a rezolva problema.
In Viziunea 2010, liderii Willow Creek vor modifica modul in care antreneaza pentru a invata cursantii cum sa fie indivizi care se hranesc singuri ("self-feeding individuals") devreme in viata lor spirituala. Mai degraba decat sa se astepte sa fie hraniti spiritual in fiecare saptamana cu o predica de 35-40 minute Duminica, participanatii vor incepe sa invete cum sa isi ia singuri responsabilitatea pentru propria hrana spirituala. Restul - serviciile de inchinare si clasele de la Willow Creek - vor fi crema de deasupra.
Cei necrestini care participa la aceste intalniri dau o nota foarte mare congregatiei. La fel si adolescentii.
Liderii Willow Creek au hotarat ca e nevoie sa atinga mai multi oameni din zona lor. In acelasi timp, se tin conferinte de "cum sa fii un lider" si in Romania. Bill Hybels va veni in Romania pentru o conferinta in toamna, din cate am inteles. Pana la acel eveniment major, el a tinut deja o conferinta in Romania, zilele astea. Daca voi avea ocazia voi merge la acea conferinta, pentru a vedea daca ce se aude despre cei de la Willow Creek este adevarat, sau ce este adevarat si ce nu. Iata o impresie a unui participant (copiat de pe blogul unui duh intaratat):
----
----
Cred că a fost cea mai scurtă conferinţă la care am participat vreodată. A durat doar vreo trei ore, cu pauza de cafea cu tot. Şi, deşi anticiparea a fost mare, rezultatele au depăşit-o. Găzduită de fosta Sală a Senatului din Bucureşti, în apropierea parcului Cişmigiu, întâlnirea a atras 200 de participanţi, numărul fiind limitat de capacitatea sălii, pastori şi lideri din tot spectrul evanghelic românesc, care au dorit să-l cunoască pe cunoscutul lider creştin american, Bill Hybels.
În primul rând trebuie să mărturisesc că aşteptările mele au fost cumva înşelate. De exemplu, îmi imaginam că cineva precum Bill Hybels va veni însoţit de o armată de asistenţi care vor fi ‘behind the scene’, regizând şi controlând totul. Am văzut însă un om care avea nevoie doar de un videoproiector şi de o tablă pentru a ne lansa o provocare uriaşă.
În al doilea rând credeam că ‘fumasem’ destul de multe despre leadership ca să mă mai surprindă ceva. Bill a avut darul de a mă face să recunosc că informaţia de primă mână mi-a lipsit până acum.
În al treilea rând credeam că vom fi bombardaţi cu concepte laborioase, diagrame sofisticate şi teorii care mai de care mai alambicate. Surpriza mare a fost să vedem că s-a pornit de la aceeaşi problemă simplă, care ne frământă pe fiecare: cum poţi să faci o biserică azi care să fie similară cu cea din Faptele Apostolilor.
Da, hotărât lucru, Bill Hybels a fost o mare surpriză. Ne-a demonstrat cât de mult poate un lider să înveţe pe alţi lideri, fără prea mult tam-tam. Din spatele ecranului, a avut câţiva asistenţi desăvârşiţi în persoana lui Steven Sample, Marcus Buckingham şi mai ales inegalabilul T.D.Jakes. “Puteţi învăţa ceva de la un ’screen’?” a întrebat Bill şugubăţ… Ei, da, am învăţat mult mai multe decât de la alţi conferenţiari în carne şi oase!
Ar fi multe de spus… acestea sunt doar câteva impresii la cald. Evenimentul de azi a fost doar avanpremiera primului Summit de Conducere Globală, ce se va desfăşura în România, în toamna acestui an, prin parteneriatul încheiat între Willow Creek şi Fundaţia BIG Impact, sub motto-ul extrem de inspirat: “Fii lider acolo unde eşti!” În mod sigur voi mai reveni asupra acestui subiect.
----
----
Harana tare este ceva normal in cresterea spirituala. Este evident ca hrana tare nu poate fi primita de cei care nu sunt inca obisnuiti cu ea. Hrana tare, dupa Scriptura, inseamna capacitatea de a discerne, prin intrebuintarea intelepciunii de sus, intre ceea ce este bine si ceea ce este rau.
Modelul invatarii in "21 de zile" se muta si in miscarile zise crestine. Vom vedea mai multe carti gen "Cum sa fii un bun crestin. Ghidul celor mai putin intelepti, in 21 de zile", sau "Gaseste-ti sotia in 20 de zile. Casatoreste-te in ziua 21".
Daca se merge asa, atunci vor exista in urmatoarele generatii crestinii "self", care nu vor avea a face cu fratii lor in ce priveste zidirea spirituala. Doar worship, cand trebuie sa uite de cel de langa. Este un contrast puternic cu predica de duminica dimineata, unde fratele Mihai a predicat despre dragostea agape. Dragostea care merge inca o mila, dupa s-a lasat obligata sa o parcurga pe prima. Dragostea care intoarce si al doilea obraz dupa prima lovire. Dragostea care vine din Dumnezeu.
In acest context, va chem la o traire dupa voia lui Dumnezeu, dupa Scripturi. "Faceti ucenici" este porunca Domnului. Dupa ce acestia sunt botezati, suntem chemati sa ii invatam tot ce ne-a poruncit Domnul. Generatie dupa generatie, avem datoria sa ducem mai departe adevarul lui Dumnezeu, samanta lui Dumnezeu, dupa planul lui Dumnezeu, in voia lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu.
Haideti fratilor sa ne dam viata pentru frati, fiindca asa a facut si Domnul Isus cu noi. Doamne ajuta! Doamne da izbanda!
In Viziunea 2010, liderii Willow Creek vor modifica modul in care antreneaza pentru a invata cursantii cum sa fie indivizi care se hranesc singuri ("self-feeding individuals") devreme in viata lor spirituala. Mai degraba decat sa se astepte sa fie hraniti spiritual in fiecare saptamana cu o predica de 35-40 minute Duminica, participanatii vor incepe sa invete cum sa isi ia singuri responsabilitatea pentru propria hrana spirituala. Restul - serviciile de inchinare si clasele de la Willow Creek - vor fi crema de deasupra.
Cei necrestini care participa la aceste intalniri dau o nota foarte mare congregatiei. La fel si adolescentii.
Liderii Willow Creek au hotarat ca e nevoie sa atinga mai multi oameni din zona lor. In acelasi timp, se tin conferinte de "cum sa fii un lider" si in Romania. Bill Hybels va veni in Romania pentru o conferinta in toamna, din cate am inteles. Pana la acel eveniment major, el a tinut deja o conferinta in Romania, zilele astea. Daca voi avea ocazia voi merge la acea conferinta, pentru a vedea daca ce se aude despre cei de la Willow Creek este adevarat, sau ce este adevarat si ce nu. Iata o impresie a unui participant (copiat de pe blogul unui duh intaratat):
----
----
Cred că a fost cea mai scurtă conferinţă la care am participat vreodată. A durat doar vreo trei ore, cu pauza de cafea cu tot. Şi, deşi anticiparea a fost mare, rezultatele au depăşit-o. Găzduită de fosta Sală a Senatului din Bucureşti, în apropierea parcului Cişmigiu, întâlnirea a atras 200 de participanţi, numărul fiind limitat de capacitatea sălii, pastori şi lideri din tot spectrul evanghelic românesc, care au dorit să-l cunoască pe cunoscutul lider creştin american, Bill Hybels.
În primul rând trebuie să mărturisesc că aşteptările mele au fost cumva înşelate. De exemplu, îmi imaginam că cineva precum Bill Hybels va veni însoţit de o armată de asistenţi care vor fi ‘behind the scene’, regizând şi controlând totul. Am văzut însă un om care avea nevoie doar de un videoproiector şi de o tablă pentru a ne lansa o provocare uriaşă.
În al doilea rând credeam că ‘fumasem’ destul de multe despre leadership ca să mă mai surprindă ceva. Bill a avut darul de a mă face să recunosc că informaţia de primă mână mi-a lipsit până acum.
În al treilea rând credeam că vom fi bombardaţi cu concepte laborioase, diagrame sofisticate şi teorii care mai de care mai alambicate. Surpriza mare a fost să vedem că s-a pornit de la aceeaşi problemă simplă, care ne frământă pe fiecare: cum poţi să faci o biserică azi care să fie similară cu cea din Faptele Apostolilor.
Da, hotărât lucru, Bill Hybels a fost o mare surpriză. Ne-a demonstrat cât de mult poate un lider să înveţe pe alţi lideri, fără prea mult tam-tam. Din spatele ecranului, a avut câţiva asistenţi desăvârşiţi în persoana lui Steven Sample, Marcus Buckingham şi mai ales inegalabilul T.D.Jakes. “Puteţi învăţa ceva de la un ’screen’?” a întrebat Bill şugubăţ… Ei, da, am învăţat mult mai multe decât de la alţi conferenţiari în carne şi oase!
Ar fi multe de spus… acestea sunt doar câteva impresii la cald. Evenimentul de azi a fost doar avanpremiera primului Summit de Conducere Globală, ce se va desfăşura în România, în toamna acestui an, prin parteneriatul încheiat între Willow Creek şi Fundaţia BIG Impact, sub motto-ul extrem de inspirat: “Fii lider acolo unde eşti!” În mod sigur voi mai reveni asupra acestui subiect.
----
----
Harana tare este ceva normal in cresterea spirituala. Este evident ca hrana tare nu poate fi primita de cei care nu sunt inca obisnuiti cu ea. Hrana tare, dupa Scriptura, inseamna capacitatea de a discerne, prin intrebuintarea intelepciunii de sus, intre ceea ce este bine si ceea ce este rau.
Modelul invatarii in "21 de zile" se muta si in miscarile zise crestine. Vom vedea mai multe carti gen "Cum sa fii un bun crestin. Ghidul celor mai putin intelepti, in 21 de zile", sau "Gaseste-ti sotia in 20 de zile. Casatoreste-te in ziua 21".
Daca se merge asa, atunci vor exista in urmatoarele generatii crestinii "self", care nu vor avea a face cu fratii lor in ce priveste zidirea spirituala. Doar worship, cand trebuie sa uite de cel de langa. Este un contrast puternic cu predica de duminica dimineata, unde fratele Mihai a predicat despre dragostea agape. Dragostea care merge inca o mila, dupa s-a lasat obligata sa o parcurga pe prima. Dragostea care intoarce si al doilea obraz dupa prima lovire. Dragostea care vine din Dumnezeu.
In acest context, va chem la o traire dupa voia lui Dumnezeu, dupa Scripturi. "Faceti ucenici" este porunca Domnului. Dupa ce acestia sunt botezati, suntem chemati sa ii invatam tot ce ne-a poruncit Domnul. Generatie dupa generatie, avem datoria sa ducem mai departe adevarul lui Dumnezeu, samanta lui Dumnezeu, dupa planul lui Dumnezeu, in voia lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu.
Haideti fratilor sa ne dam viata pentru frati, fiindca asa a facut si Domnul Isus cu noi. Doamne ajuta! Doamne da izbanda!
Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati
joi, 14 februarie 2008
Credinta...
Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11:2 Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Evrei 11:3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
Evrei 11:4 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
Evrei 11:5 Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Evrei 11:6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Evrei 11:7 Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Evrei 11:8 Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
Evrei 11:9 Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
Evrei 11:10 Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
Evrei 11:11 Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
Evrei 11:12 De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
Evrei 11:13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
Evrei 11:14 Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.
Evrei 11:15 Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
Evrei 11:16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
Evrei 11:17 Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
Evrei 11:18 El căruia i se spusese: "În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!"
Evrei 11:19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
Evrei 11:20 Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
Evrei 11:21 Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi "s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său."
Evrei 11:22 Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
Evrei 11:23 Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.
Evrei 11:24 Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
Evrei 11:25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
Evrei 11:26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.
Evrei 11:27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Evrei 11:28 Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.
Evrei 11:29 Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.
Evrei 11:30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
Evrei 11:31 Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
Evrei 11:32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
Evrei 11:33 Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
Evrei 11:34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
Evrei 11:35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
Evrei 11:36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
Evrei 11:37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, -
Evrei 11:38 ei, de care lumea nu era vrednică - au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
Evrei 11:39 Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
Evrei 11:40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.
vineri, 8 februarie 2008
Barbatul si alegerea in casatorie
Am ales sa scriu niste articole care sa atinga partea sensibila a relatiei dintre un barbat si o femeie, dintr-o dorinta de a motiva la o traire cu Dumnezeu in aceasta, pe toti tinerii, atat baieti cat si fete.
Am gasit un citat, o marturie a unei sotii primite de un frate care s-a rugat Domnului sa-i aleaga sotia si care a fost gata sa NU aleaga prin fire, dupa ochii acestia firesti.
Daca avem in noi prezenta lui Dumnezeu, cum multi dintre noi afirmam, atunci vom continua sa traim intr-o inconstienta pretinsa a fi inocenta? Sau vom trai la adevarata valoare a chemarii prezentei gandirii duhovnicesti in noi? Am un deosebit respect si consideratie (in fapt, dragoste) pentru barbatii si femeile care au avut dorinta aprinsa de a se casatori in voia Domnului, lasand alegerea pentru partener in mana Lui, gata sa piarda placeri ale trupului sau ale ochilor firesti, gata sa refuze o alegere a unei priviri afectate de pacat, a unui sistem de gandire relativ si blocat la concepte omenesti.
Avraam cel care a avut un copil la o varsta imposibila pentru aceasta, a fost binecuvantat de Dumnezeu prin credinta. Credinta lui Avraam... Doamne, ajuta-ne si pe noi sa Iti fim credinciosi. Ajuta-ne sa nu ne grabim, sa nu cautam noi, sa Te lasam pe Tine sa alegi pentru noi, cu intelepciune de sus.
Iata marturia sotiei lui Marcu Nichifor:
“Nichifor astepta ca Duhul Sfant sa-i arate care fata urmeaza sa-i fie sotie. Cand m-a intalnit pe mine, o fiinta slaba, tusind in mijlocul verii, L-a intrebat din nou pe Domnul, dar cu frica: ‘Doamne aceasta o fi sotia mea?’ Si Domnul a raspuns ‘Da, Ariadna este sotia ta.’ Atunci s-a gandit ca poate fiind bolnava nu are cine s-o ingrijeasca, cine s-o inmormanteze si El ii da aceasta insarcinare, cum ca este refugiata, parintii si rudele sunt in Basarabia, aici este fara casa, fara avere si, natural, fara zestre. Auziti frati predicatori - urata, bolnava, saraca si fara pic de zestre, nu este ceva de neinteles aici? Dar in biata fiinta El a pus dorinta vie dupa castigarea de suflete pentru Cristos si asta era esentialul. Dupa intalnirea noastra la Iasi si celelalte scurte intalniri din drumul meu spre Constanta cu prietena mea, Nichifor mi-a scris o scrisoare in care ma cere de sotie cam asa: ‘De dragoste fireasca nu poate fi vorba dar ai un suflet mare, ai suferit mult si Dumnezeu te-a pregatit sa intelegi pe fetele care sufera fara Cristos. Domnul mi-a descoperit ca tu vei fi sotia mea si noi impreuna Lucratori cu El.’ Chiar asa a fost. Pana la casatorie nu veneau la Nichifor decat baieti, dupa casatorie au venit si fetele, toti cu diferite probleme. Ne rugam pentru fiecare in cauza si vedeam cum aveam biruinta in El.
Dar inainte de a ma hotari sa ma casatoresc cu Nichifor am trecut prin lupte mari si grele. Aveam ganduri, intrebari. Noaptea nu dormeam din cauza tusei mele. Astfel intr-o noapte am auzit clar o voce: ‘Te casatoresti.’ Asa am primit din toata inima ceea ce Dumnezeu mi-a dat si El s-a ingrijit cu totul minunat de noi. Toata grija noastra se fie de a asculta de El, Slava sa fie a Lui in toate!
A venit Nichifor la Iasi si in doua zile s-a facut cununia. Fratii de la Iasi l-au invitat pe Nichifor sa vina acolo pentru o casatorie. Aceasta s-a anulat dar Nichifor tot a venit. Cand l-au vazut fratii in biserica au crezut ca Nichifor nu stia de casatoria anulata. Al stia insa mai mult, urma casatoria lui cu mine. A coborat de la amvon si m-a invitat in fata unde a aranjat doua scaune. Cu totii au ramas surprinsi. Responsabilul bisericii a privit actele noastre de casatorie si a exclamat: ‘Cum asa ca din cer?’ ‘Chiar din Cer’ a raspuns Nichifor.
A fost o nunta cat se poate de simpla, fara rochie de mireasa, schimburi de verighete si alte ritualuri. A fost insa o cununie in Domnul, legata in Cer si omul nu a despartit-o. Asa am devenit eu sotia celui ce umbla cu Dumnezeu, sotia lui Marcu Nichifor.” (Ariadna si Nichifor Marcu, Umblarea Noastra cu Dumnezeu, Arad: Carmel Print, 2005, pp. 34,35)"
Citat preluat de pe blogul de "Istorie si Apologetica", unde autorul ne sfatuieste sa citim toata cartea: "Se merita!"
Am gasit un citat, o marturie a unei sotii primite de un frate care s-a rugat Domnului sa-i aleaga sotia si care a fost gata sa NU aleaga prin fire, dupa ochii acestia firesti.
Daca avem in noi prezenta lui Dumnezeu, cum multi dintre noi afirmam, atunci vom continua sa traim intr-o inconstienta pretinsa a fi inocenta? Sau vom trai la adevarata valoare a chemarii prezentei gandirii duhovnicesti in noi? Am un deosebit respect si consideratie (in fapt, dragoste) pentru barbatii si femeile care au avut dorinta aprinsa de a se casatori in voia Domnului, lasand alegerea pentru partener in mana Lui, gata sa piarda placeri ale trupului sau ale ochilor firesti, gata sa refuze o alegere a unei priviri afectate de pacat, a unui sistem de gandire relativ si blocat la concepte omenesti.
Avraam cel care a avut un copil la o varsta imposibila pentru aceasta, a fost binecuvantat de Dumnezeu prin credinta. Credinta lui Avraam... Doamne, ajuta-ne si pe noi sa Iti fim credinciosi. Ajuta-ne sa nu ne grabim, sa nu cautam noi, sa Te lasam pe Tine sa alegi pentru noi, cu intelepciune de sus.
Iata marturia sotiei lui Marcu Nichifor:
“Nichifor astepta ca Duhul Sfant sa-i arate care fata urmeaza sa-i fie sotie. Cand m-a intalnit pe mine, o fiinta slaba, tusind in mijlocul verii, L-a intrebat din nou pe Domnul, dar cu frica: ‘Doamne aceasta o fi sotia mea?’ Si Domnul a raspuns ‘Da, Ariadna este sotia ta.’ Atunci s-a gandit ca poate fiind bolnava nu are cine s-o ingrijeasca, cine s-o inmormanteze si El ii da aceasta insarcinare, cum ca este refugiata, parintii si rudele sunt in Basarabia, aici este fara casa, fara avere si, natural, fara zestre. Auziti frati predicatori - urata, bolnava, saraca si fara pic de zestre, nu este ceva de neinteles aici? Dar in biata fiinta El a pus dorinta vie dupa castigarea de suflete pentru Cristos si asta era esentialul. Dupa intalnirea noastra la Iasi si celelalte scurte intalniri din drumul meu spre Constanta cu prietena mea, Nichifor mi-a scris o scrisoare in care ma cere de sotie cam asa: ‘De dragoste fireasca nu poate fi vorba dar ai un suflet mare, ai suferit mult si Dumnezeu te-a pregatit sa intelegi pe fetele care sufera fara Cristos. Domnul mi-a descoperit ca tu vei fi sotia mea si noi impreuna Lucratori cu El.’ Chiar asa a fost. Pana la casatorie nu veneau la Nichifor decat baieti, dupa casatorie au venit si fetele, toti cu diferite probleme. Ne rugam pentru fiecare in cauza si vedeam cum aveam biruinta in El.
Dar inainte de a ma hotari sa ma casatoresc cu Nichifor am trecut prin lupte mari si grele. Aveam ganduri, intrebari. Noaptea nu dormeam din cauza tusei mele. Astfel intr-o noapte am auzit clar o voce: ‘Te casatoresti.’ Asa am primit din toata inima ceea ce Dumnezeu mi-a dat si El s-a ingrijit cu totul minunat de noi. Toata grija noastra se fie de a asculta de El, Slava sa fie a Lui in toate!
A venit Nichifor la Iasi si in doua zile s-a facut cununia. Fratii de la Iasi l-au invitat pe Nichifor sa vina acolo pentru o casatorie. Aceasta s-a anulat dar Nichifor tot a venit. Cand l-au vazut fratii in biserica au crezut ca Nichifor nu stia de casatoria anulata. Al stia insa mai mult, urma casatoria lui cu mine. A coborat de la amvon si m-a invitat in fata unde a aranjat doua scaune. Cu totii au ramas surprinsi. Responsabilul bisericii a privit actele noastre de casatorie si a exclamat: ‘Cum asa ca din cer?’ ‘Chiar din Cer’ a raspuns Nichifor.
A fost o nunta cat se poate de simpla, fara rochie de mireasa, schimburi de verighete si alte ritualuri. A fost insa o cununie in Domnul, legata in Cer si omul nu a despartit-o. Asa am devenit eu sotia celui ce umbla cu Dumnezeu, sotia lui Marcu Nichifor.” (Ariadna si Nichifor Marcu, Umblarea Noastra cu Dumnezeu, Arad: Carmel Print, 2005, pp. 34,35)"
Citat preluat de pe blogul de "Istorie si Apologetica", unde autorul ne sfatuieste sa citim toata cartea: "Se merita!"
miercuri, 6 februarie 2008
Alege Viata
Cine esti, ce faci, unde mergi, cand, de ce, pentru ce, pentru cine, cu ce finalitate... Sunt asa de multe intrebari. Toate intrebarile pe care si le poate pune cineva, intrebari esentiale, isi au raspunsul in Dumnezeu.
marți, 5 februarie 2008
Barbatul care mediteaza
Sa ne gandim la Isaac putin. Mama lui a murit. Nu a prea avut o viata lunga cu ea, fiindca s-a nascut la batranete. Este vorba de Isaac, fiul promisiunii divine, nascut doar prin puterea lui Dumnezeu si tinut in viata in acelasi mod suveran.
Cel mai batran rob din casa tatalul sau a fost trimis de Avraam sa ii caute o sotie. Dumnezeu a fost cu el si Dumnezeu i-a aratat care este fata pregatita pentru Isaac. In momentul in care se intoarce robul impreuna cu Rebeca, aleasa Domnului pentru el, Isaac se afla la camp. Iata ce spun Scripturile:
Intr-o seara, cand Isaac iesise sa cugete in taina pe camp, a ridicat ochii, si s-a uitat; si iata ca veneau niste camile. Rebeca a ridicat si ea ochii, a vazut pe Isaac, si s-a dat jos de pe camila. Si a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine inaintea noastra pe camp?” Robul a raspuns: „Este stapanul meu!” Atunci ea si-a luat mahrama, si s-a acoperit. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le facuse. Isaac a dus pe Rebeca in cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o. Astfel a fost mangaiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
Isaac iesise sa cugete in taina pe camp. Este singura descriere de acest fel despre Isaac. In plus, cuvantul care e tradus cu "a cugeta", (a medita) apare doar aici.
Ma gandeam la tinerii de astazi, care ies in oras (sau sat), sa "dea o tura", aruncand pe aici pe colo glume care mimeaza o oarecare inteligenta, gasite pe internet pe www.cumsatiimpresioneziprietena.info (nu cautati site-ul ca nu exista... cred). Isaac iesise in liniste, in taina, sa cugete, sa mediteze. Isaac gandea cand Domnul i-a adus-o pe Rebeca. Gandea, medita intentionat.
Sunt multi care incearca sa mimeze o oarecare barbatie astazi. Incearca sa devina barbati prin fabrici, sau in biblioteci citind carti gen "Eu barbatul"... Lipseste insa cugetarea in liniste. Fiecare in parte trebuie sa mediteze la Dumnezeu, la adevarurile lui si sa gandeasca la lucrarea lui Dumnezeu. Suferinta pe Isaac nu l-a facut sa se manifeste in ciudatenii si exagerari, ci l-a determinat la gandire. In astfel de circumstante l-a gasit Rebeca...
Tu cat de in serios il iei pe Dumnezeu? In ce masura iti pasa de planul Sau, de voia Sa? Cat de mult te arzi pentru a-L cunoaste pe El? Esti gata sa iesi pe camp sa meditezi la lucrurile importante, dincolo de placerile si ofertele lumii acesteia? Esti gata sa fii barbatul care gandeste, care mediteaza, care contempleaza? Stiu ca psihologii te invata in scoala ca nu e bine sa fii blegul acela introvertit, dar asta e doar psihologie sau alte pareri.
Cu siguranta Isaac a stiut sa se poarte cu Rebeca corespunzator, fiindca stim ca gandea... Fara sa spun ca exercitiul fizic nu e bun, voi rade in fatza mintii care si-a propus un singur lucru - un fizic impunator. Roada - niste muschi pe oase... Fratilor, mai bine va petreceti serile gandind si meditand la Dumnezeu si la Cuvantul Sau, decat sa pierdeti vremea in banalitati pe mess sau etalandu-va impresiile prin oras, sau in grupul de "prieteni" unde se discuta vorbe.
luni, 4 februarie 2008
Muntele gandurilor mele
Am fost intr-o vizita la Rusca Montana, de unde am ajuns si la cariera de marmura din Ruschita. Peisajul pe care l-am vazut a fost unul impresionant si m-a provocat la contemplare.
Semana in gandurile mele cu biserica universala, avand la baza blocuri mari (sfintii de la inceput), dar tot mai mici spre varf. Se poate vedea putin in fotografia pe care o pun aici. Mi-am adus aminte de Iacov care considera ca el a avut zile mai putine si mai rele decat ale parintilor sai, in calatoria pe acest pamant.
Stricaciunea de acum imi aduce o mare suferinta in inima, dar nadajduiesc mereu in mai bine. Cel mai greu este sa vad cum flacara adevarului se stinge in lume. Nu adevarul, el ramane...
In partea de sus a muntelui, marmura este mai neagra si mai faramitata. Astazi asistam la o mare lipsa de discernamant - adevarul este luat peste picior de parerea efemera a omului care se crede intelept. Iov zicea:
Daca nu s-ar vedea, dincolo de acestea toate si de nori un cer senin, ce speranta am avea noi? Totusi, promisiunile Domnului se vor intampla pe pamant, intocmai dupa cum au fost spuse. El va veni, Isus va reveni!
[completare]
M-am mai gandit la o comparatie. Am observat acolo ca bucatile dinspre margine sunt mai roase si mai faramitate. Nu prea se da mult pe ele, dar, datorita lor intemperiile nu au lovit in interior. Sunt frati care se jertfesc pentru a proteja turma Domnului. Ei sunt adevaratii pastori ai turmei. Era un cantec mai vechi, de fapt o poezie care zicea la o strofa: "Dar tu sai, dar tu sai/ Sa pui pieptul langa El?". Domnul Isus si-a dat viata pentru prietenii Sai, chemandu-ne si pe noi la o astfel de dragoste fatza de care nici o alta nu este mai mare.
Semana in gandurile mele cu biserica universala, avand la baza blocuri mari (sfintii de la inceput), dar tot mai mici spre varf. Se poate vedea putin in fotografia pe care o pun aici. Mi-am adus aminte de Iacov care considera ca el a avut zile mai putine si mai rele decat ale parintilor sai, in calatoria pe acest pamant.
Stricaciunea de acum imi aduce o mare suferinta in inima, dar nadajduiesc mereu in mai bine. Cel mai greu este sa vad cum flacara adevarului se stinge in lume. Nu adevarul, el ramane...
In partea de sus a muntelui, marmura este mai neagra si mai faramitata. Astazi asistam la o mare lipsa de discernamant - adevarul este luat peste picior de parerea efemera a omului care se crede intelept. Iov zicea:
Caci voi sunteti niste fauritori de minciuni, sunteti cu totii niste doctori de nimic. O, de ati fi tacut, ce intelepciune ati fi aratat!... Nu va infricoseaza maretia Lui? Nu cade groaza Lui peste voi? Parerile voastre sunt pareri de cenusa, intariturile voastre sunt intarituri de lut
Daca nu s-ar vedea, dincolo de acestea toate si de nori un cer senin, ce speranta am avea noi? Totusi, promisiunile Domnului se vor intampla pe pamant, intocmai dupa cum au fost spuse. El va veni, Isus va reveni!
[completare]
M-am mai gandit la o comparatie. Am observat acolo ca bucatile dinspre margine sunt mai roase si mai faramitate. Nu prea se da mult pe ele, dar, datorita lor intemperiile nu au lovit in interior. Sunt frati care se jertfesc pentru a proteja turma Domnului. Ei sunt adevaratii pastori ai turmei. Era un cantec mai vechi, de fapt o poezie care zicea la o strofa: "Dar tu sai, dar tu sai/ Sa pui pieptul langa El?". Domnul Isus si-a dat viata pentru prietenii Sai, chemandu-ne si pe noi la o astfel de dragoste fatza de care nici o alta nu este mai mare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)