luni, 29 septembrie 2008
Biserica [4]
Am vazut ce inseamna Biserica. Acum, sa punem cateva intrebari.
1. Deci, nu mai trebuie sa fie beserici in case?
Nu. Aceasta a fost intr-o perioada in timpul formarii a ceea ce inseamna cu adevarat Biserica. Se mai practica astazi datorita intelegerii partiale a Faptelor Apostolilor. In acelasi timp, expresia "Biserica in case" este posibila. Nu "biserici in case", ci "Biserica in case". Biserica este formata din credinciosi, presbiteri, diaconi (vezi cum incepe Filipeni, epistola scrisa in vremea in care lucrarea apostolului Pavel era in a doua ei parte, spre sfarsit). Atentie la epistola lui Petru (prima), unde observam ca exista o mare prigoana si ca crestinii sunt imprastiati. De data aceasta, Petru le scrie si presbiterilor (ceea ce denota existenta lor si faptul ca exista aceasta comunitate a Bisericii nedivizata in vreun fel). O prigoana ca in cazul Bisericii din Ierusalim, dar alte conditii decat atunci. Acum Biserica era deja formata. Epistola lui Petru este una tarzie.
2. Ce inseamna "Biserica in case"?
Biblic, putem sa ne intalnim in grupuri, atent alese si supravegheate de presbiteri, avand ca scop partasia, dar nu formarea unor alte Biserici, in orice sens am intelege aceasta. Nu ma refer aici la plantarea de Biserica.
3. Este pastorul de astazi presbiterul biblic?
Nu stiu. Nadajduiesc ca pastorul tau sa fie! Cateva remarci insa. Alegerea pastorilor trebuie si ea facuta dupa modul in care se aleg presbiterii. Exista o ceata a presbiterilor intr-o Biserica si acestia trebuie sa conlucreze aceluiasi scop. Printre ei este si pastorul biblic. Ramane de vazut in fiecare Biserica, daca pastorul este sau nu cine trebuie sa fie. Ar trebui sa fie evident, dupa un timp de slujire, nu?
4. Cine stabileste regulile?
Biblia. Si astazi au ramas aceleasi.
Biserica Emergenta incearca redefinirea a ceea ce inseamna Biserica. Dar noi avem definitia ei corecta.
Exista anumite baze, de unde se pleaca. Exista un deficit de intelegere in ce priveste Biserica. Ei se folosesc de anumite lucruri bune pentru a organiza ceva gresit. Traditia omeneasca a facut din Biserica o cladire, o bazilica. Unii se folosesc de aceasta pentru a simula o trezire, dar nu fac decat sa alunece in erezie. Biserica ramane Biserica.
Dupa cum Israel a ramas Israel si cand a trecut in vremuri de erezie si departare de Dumnezeu, la fel este si cu Biserica. Poate fi apostata, sau nu. Dar nu se poate forma o alta Biserica, la fel ca in Faptele Apostolilor. Pur si simplu!
Nu am pretentia ca am abordat subiectul din toate punctele de vedere. Dar am incercat sa subliniez ce inseamna Biserica, in definitia corecta. Desigur, s-au adaus multe la Biserica dupa perioada canonica a scrierii Noului Testament. Dar acestea sunt dincolo de definitia apostolica si nu pot fi luate in considerare daca vrem sa vorbim despre o Biserica asa cum trebuie sa fie ea.
Daca luam tot Noul Testament vom gasi intelegerea corecta a ceea ce inseamna Biserica.
1. Deci, nu mai trebuie sa fie beserici in case?
Nu. Aceasta a fost intr-o perioada in timpul formarii a ceea ce inseamna cu adevarat Biserica. Se mai practica astazi datorita intelegerii partiale a Faptelor Apostolilor. In acelasi timp, expresia "Biserica in case" este posibila. Nu "biserici in case", ci "Biserica in case". Biserica este formata din credinciosi, presbiteri, diaconi (vezi cum incepe Filipeni, epistola scrisa in vremea in care lucrarea apostolului Pavel era in a doua ei parte, spre sfarsit). Atentie la epistola lui Petru (prima), unde observam ca exista o mare prigoana si ca crestinii sunt imprastiati. De data aceasta, Petru le scrie si presbiterilor (ceea ce denota existenta lor si faptul ca exista aceasta comunitate a Bisericii nedivizata in vreun fel). O prigoana ca in cazul Bisericii din Ierusalim, dar alte conditii decat atunci. Acum Biserica era deja formata. Epistola lui Petru este una tarzie.
2. Ce inseamna "Biserica in case"?
Biblic, putem sa ne intalnim in grupuri, atent alese si supravegheate de presbiteri, avand ca scop partasia, dar nu formarea unor alte Biserici, in orice sens am intelege aceasta. Nu ma refer aici la plantarea de Biserica.
3. Este pastorul de astazi presbiterul biblic?
Nu stiu. Nadajduiesc ca pastorul tau sa fie! Cateva remarci insa. Alegerea pastorilor trebuie si ea facuta dupa modul in care se aleg presbiterii. Exista o ceata a presbiterilor intr-o Biserica si acestia trebuie sa conlucreze aceluiasi scop. Printre ei este si pastorul biblic. Ramane de vazut in fiecare Biserica, daca pastorul este sau nu cine trebuie sa fie. Ar trebui sa fie evident, dupa un timp de slujire, nu?
4. Cine stabileste regulile?
Biblia. Si astazi au ramas aceleasi.
Biserica Emergenta incearca redefinirea a ceea ce inseamna Biserica. Dar noi avem definitia ei corecta.
Exista anumite baze, de unde se pleaca. Exista un deficit de intelegere in ce priveste Biserica. Ei se folosesc de anumite lucruri bune pentru a organiza ceva gresit. Traditia omeneasca a facut din Biserica o cladire, o bazilica. Unii se folosesc de aceasta pentru a simula o trezire, dar nu fac decat sa alunece in erezie. Biserica ramane Biserica.
Dupa cum Israel a ramas Israel si cand a trecut in vremuri de erezie si departare de Dumnezeu, la fel este si cu Biserica. Poate fi apostata, sau nu. Dar nu se poate forma o alta Biserica, la fel ca in Faptele Apostolilor. Pur si simplu!
Nu am pretentia ca am abordat subiectul din toate punctele de vedere. Dar am incercat sa subliniez ce inseamna Biserica, in definitia corecta. Desigur, s-au adaus multe la Biserica dupa perioada canonica a scrierii Noului Testament. Dar acestea sunt dincolo de definitia apostolica si nu pot fi luate in considerare daca vrem sa vorbim despre o Biserica asa cum trebuie sa fie ea.
Daca luam tot Noul Testament vom gasi intelegerea corecta a ceea ce inseamna Biserica.
Biserica [3]
In aproximativ 20 de ani de la inaltarea Domnului Isus si coborarea Duhului Sfant, apostolii au facut ucenici in multe localitati din vremea aceea. Deja prima generatie de crestini aveau cu ei ucenici pe care-i pregateau sa le ia locul.
Perspectiva ucenicizarii se contura pentru prima oara in istoria Bisericii. In acelasi timp, a aparut nevoia vizitarii Bisericilor formate in aceasta perioada. Faptele Apostolilor ne descrie calatoriile apostolului Pavel dincolo de granitele Israelului.
Noi provocari au aparut. Inca din vremea Bisericii din Ierusalim, diavolul apare si el in scena. Ne amintim acum de Anania si Safira. A fost nevoie de autoritatea si interventia lui Petru pentru ca lucrurile sa fie transate atunci.
Acum, Petru se apropia de sfarsitul vietii. La fel si apostolul Pavel. In aceste conditii, constientizand nevoia bisericilor locale de a pastra linia trasata de Domnul Isus si apoi de apostoli, au fost scrise diverse epistole si a fost stabilita o anumita ordine in bisericile locale, ordine necesara si importanta in planul lui Dumnezeu. Inca nu se sfarsise aceasta perioada a istoriei canonice a Bisericii. Inca nu avem imaginea corecta cu privire la ce inseamna o biserica.
Astfel ca, apostolii au stabilit ca in fiecare localitate unde au fost puse bazele unei Biserici (Adunari), sa fie oameni maturi in credinta (ceea ce s-a intamplat nu chiar din prima zi, probabil), care sa fie atenti la turma, sa supravegheze cresterea spirituala, sa vegheze la fiecare membru al bisericii locale pentru a nu aparea eroarea, pacatul, minciuna, invatatura mincinoasa (erezia).
In fiecare Biserica au fost pusi, astfel, presbiteri, batrani ai Bisericii, oameni alesi dupa niste criterii foarte clare, stricte si cunoscute de noi astazi. Presbiterii mai sunt cunoscuti in Noul Testament si sub denumirea de episcopi. Ei aveau rolul de a supraveghea turma.
Fapte 20 este de remarcat in istorie fiind relatata aici o cuvantare a lui Pavel. Apoi, Timotei si Tit (vezi cartile cu acelasi nume) au fost lasati (trimisi) de Pavel in Efes si Creta pentru a pune lucrurile in ordine (dupa cum se intampla deja in toate Bisericile). In ce consta aceasta - presbiteri in fiecare cetate! Oriunde exista o Biserica trebuiau sa existe presbiteri.
Cum sa fie un presbiter gasim atat in 1 Timotei, cat si in Tit.
Pe langa presbiteri, inca din prima perioada a Faptelor Apostolilor gasim un alt grup de slujitori speciali in Biserica - diaconii. Diaconii se ocupau de lucrurile administrative. Trebuiau sa fie si ei alesi cu mare atentie, fiind nevoie de oameni de caracter, care sa nu se compromita si care sa foloseasca finantele intr-un mod corespunzator, curat si dupa voia lui Dumnezeu. Presbiterii erau, asadar, cei care se ocupau cu sufletele ucenicilor, in planul lui Dumnezeu, in lucrarea de formare si zidire a Bisericii, iar diaconii se ocupau, tot in cadrul Adunarii (Bisericii) de lucrurile administrative.
Tot canonul Noului Testament ne prezinta o astfel de Biserica. Acum imaginea este de ansamblu si putem sa dam o definitie corecta a Bisericii. Biserica nu este Biserica din Ierusalim. Nu este nici cea din timpul primai mari prigoane asupra crestinilor (cand au fost 3-4 biserici locale). Nu este nici Biserica din timpul primilor crestini dintre natiuni. Nu este Biserica din vremea in care se relateaza despre Apolo in Fapte. Da, toate erau biserici reale, dar in formare.
Trebuie sa intelegem ca pogorarea Duhului Sfant a fost un eveniment unic in istorie. Ca atare, el nu se mai repeta. Pe cale de consecinta, nu se mai repeta nici unul din pasii necesari formarii depline a ceea ce a fost Biserica in momentul cand apostolii si-au terminat lucrarea de apostolat. Astfel, din momentul in care apostolii au terminat de definit Biserica, Biserica trebuie sa fie prezervata astfel.
Asadar, acum avem imaginea corecta a ceea ce inseamna Biserica lui Cristos, in ce priveste organizarea conforma darurilor spirituale.
Avem asadar biserici locale, care au presbiteri si diaconi (cel putin presbiteri), membrii care au diverse daruri spirituale si unde alti convertiti ajung sa fie membrii, prin primirea credintei adevarului. In acelasi timp, trebuie sa subliniez ca apostolul Pavel i-a investit cu atoritate pe Timotei si pe Tit (de exemplu) sa organizeze bisericile in lipsa lui. Desigur, aceasta dupa un timp de formare a acestora (ani de zile). O lucrare importanta a presbiterilor este aceea de pastorire a turmei Domnului.
Intelegem ca au existat anumite persoane pregatite special pentru a stabiliza Biserica asa cum ar trebui ea sa fie. Ei, desi au fost tineri in vremea aceea, au fost suficient de maturi spiritual pentru a primi autoritate chiar si asupra presbiterilor, prin scrierile lui Pavel sau marturia sa directa, verbala.
Aplicand aceasta la noi, intelegem ca anumiti presbiteri pot primi autoritate prin Cuvant, pentru a supraveghea toate lucrarea. Exista criterii pentru alegerea presbiterilor. Acesta este rolul unui pastor, dupa cum inteleg eu Scriptura, acela de a-i echipa pe sfinti de asa maniera incat planul lui Dumnezeu cu Biserica sa se realizeze concret in fiecare congregatie. Nu este gresit nici ca doi presbiteri sa carmuiasca o Biserica. Sau mai multi.
Aceasta este imaginea canonica a Bisericii.
Perspectiva ucenicizarii se contura pentru prima oara in istoria Bisericii. In acelasi timp, a aparut nevoia vizitarii Bisericilor formate in aceasta perioada. Faptele Apostolilor ne descrie calatoriile apostolului Pavel dincolo de granitele Israelului.
Noi provocari au aparut. Inca din vremea Bisericii din Ierusalim, diavolul apare si el in scena. Ne amintim acum de Anania si Safira. A fost nevoie de autoritatea si interventia lui Petru pentru ca lucrurile sa fie transate atunci.
Acum, Petru se apropia de sfarsitul vietii. La fel si apostolul Pavel. In aceste conditii, constientizand nevoia bisericilor locale de a pastra linia trasata de Domnul Isus si apoi de apostoli, au fost scrise diverse epistole si a fost stabilita o anumita ordine in bisericile locale, ordine necesara si importanta in planul lui Dumnezeu. Inca nu se sfarsise aceasta perioada a istoriei canonice a Bisericii. Inca nu avem imaginea corecta cu privire la ce inseamna o biserica.
Astfel ca, apostolii au stabilit ca in fiecare localitate unde au fost puse bazele unei Biserici (Adunari), sa fie oameni maturi in credinta (ceea ce s-a intamplat nu chiar din prima zi, probabil), care sa fie atenti la turma, sa supravegheze cresterea spirituala, sa vegheze la fiecare membru al bisericii locale pentru a nu aparea eroarea, pacatul, minciuna, invatatura mincinoasa (erezia).
In fiecare Biserica au fost pusi, astfel, presbiteri, batrani ai Bisericii, oameni alesi dupa niste criterii foarte clare, stricte si cunoscute de noi astazi. Presbiterii mai sunt cunoscuti in Noul Testament si sub denumirea de episcopi. Ei aveau rolul de a supraveghea turma.
Fapte 20 este de remarcat in istorie fiind relatata aici o cuvantare a lui Pavel. Apoi, Timotei si Tit (vezi cartile cu acelasi nume) au fost lasati (trimisi) de Pavel in Efes si Creta pentru a pune lucrurile in ordine (dupa cum se intampla deja in toate Bisericile). In ce consta aceasta - presbiteri in fiecare cetate! Oriunde exista o Biserica trebuiau sa existe presbiteri.
Cum sa fie un presbiter gasim atat in 1 Timotei, cat si in Tit.
Pe langa presbiteri, inca din prima perioada a Faptelor Apostolilor gasim un alt grup de slujitori speciali in Biserica - diaconii. Diaconii se ocupau de lucrurile administrative. Trebuiau sa fie si ei alesi cu mare atentie, fiind nevoie de oameni de caracter, care sa nu se compromita si care sa foloseasca finantele intr-un mod corespunzator, curat si dupa voia lui Dumnezeu. Presbiterii erau, asadar, cei care se ocupau cu sufletele ucenicilor, in planul lui Dumnezeu, in lucrarea de formare si zidire a Bisericii, iar diaconii se ocupau, tot in cadrul Adunarii (Bisericii) de lucrurile administrative.
Tot canonul Noului Testament ne prezinta o astfel de Biserica. Acum imaginea este de ansamblu si putem sa dam o definitie corecta a Bisericii. Biserica nu este Biserica din Ierusalim. Nu este nici cea din timpul primai mari prigoane asupra crestinilor (cand au fost 3-4 biserici locale). Nu este nici Biserica din timpul primilor crestini dintre natiuni. Nu este Biserica din vremea in care se relateaza despre Apolo in Fapte. Da, toate erau biserici reale, dar in formare.
Trebuie sa intelegem ca pogorarea Duhului Sfant a fost un eveniment unic in istorie. Ca atare, el nu se mai repeta. Pe cale de consecinta, nu se mai repeta nici unul din pasii necesari formarii depline a ceea ce a fost Biserica in momentul cand apostolii si-au terminat lucrarea de apostolat. Astfel, din momentul in care apostolii au terminat de definit Biserica, Biserica trebuie sa fie prezervata astfel.
Asadar, acum avem imaginea corecta a ceea ce inseamna Biserica lui Cristos, in ce priveste organizarea conforma darurilor spirituale.
Avem asadar biserici locale, care au presbiteri si diaconi (cel putin presbiteri), membrii care au diverse daruri spirituale si unde alti convertiti ajung sa fie membrii, prin primirea credintei adevarului. In acelasi timp, trebuie sa subliniez ca apostolul Pavel i-a investit cu atoritate pe Timotei si pe Tit (de exemplu) sa organizeze bisericile in lipsa lui. Desigur, aceasta dupa un timp de formare a acestora (ani de zile). O lucrare importanta a presbiterilor este aceea de pastorire a turmei Domnului.
Intelegem ca au existat anumite persoane pregatite special pentru a stabiliza Biserica asa cum ar trebui ea sa fie. Ei, desi au fost tineri in vremea aceea, au fost suficient de maturi spiritual pentru a primi autoritate chiar si asupra presbiterilor, prin scrierile lui Pavel sau marturia sa directa, verbala.
Aplicand aceasta la noi, intelegem ca anumiti presbiteri pot primi autoritate prin Cuvant, pentru a supraveghea toate lucrarea. Exista criterii pentru alegerea presbiterilor. Acesta este rolul unui pastor, dupa cum inteleg eu Scriptura, acela de a-i echipa pe sfinti de asa maniera incat planul lui Dumnezeu cu Biserica sa se realizeze concret in fiecare congregatie. Nu este gresit nici ca doi presbiteri sa carmuiasca o Biserica. Sau mai multi.
Aceasta este imaginea canonica a Bisericii.
duminică, 28 septembrie 2008
Biserica [2]
Este important acum sa facem o distinctie in ce priveste istoria bisericii. Trebuie sa remarcam ca a existat o vreme, in care s-a scris canonul Noului Testament. Corespunzator acestei perioade voi exista ceea ce numesc istoria canonica a Bisericii.
De ce este important aceasta? Fiindca Dumnezeu nu a pus dintr-o data Biserica asa cum o vroia. Dar nici nu a format Biserica in sute de ani. Dumnezeu ne-a descoperit cum trebuie sa fie Biserica si ce inseamna de fapt Biserica (ne-a definit-o) in chiar perioada aceasta a scrierii Noului Testament, in chiar istoria canonica a Bisericii.
Ei bine, in primele zile exista doar o singura Biserica. E vorba de Biserica din Ierusalim. Ei erau impreuna mai mereu. Era o adunare mare de oameni cand se strangeau toti... Mai ales dupa ce s-au pocait primii peste cinci mii de oameni, in ziua Cincizecimii!
Inseamna pentru aceasta ca toate bisericile trebuie sa fie de minim cincii mii si ca trebuie ca pe pamantul acesta sa exista doar o singura biserica si ca doar acolo ne putem strange impreuna? Ar fi un dezastru total. Nu putem sa luam definitia completa a Bisericii doar din Fapte 2. Trebuie sa cercetam in continuare.
Din acest motiv am subliniat ca insemnatatea Bisericii nu este luata dintr-o frantura de pasaj. Doctrina (invatatura) despre Biserica este redata intr-o perioada de cativa zeci de ani, timp in care s-a scris Noul Testament.
Astfel ca, Biserica reala, canonica, nu este cea din Fapte 2. Acolo este doar Biserica in prima ei faza, in formare.
Urmeaza prima mare prigoana din istoria Bisericii. Tot in Ierusalim, evident. Pentru prima oara, crestinii implinesc porunca Domnului Isus de a face ucenici, dincolo de granitele Ierusalimului. Porunca spunea "incepand din Ierusalim...". Ei, intr-adevar, au inceput din Ierusalim. Dar, odata cu prigoana ei au ajuns in Samaria, in Iudeea, asa cum cerea si porunca.
Pentru prima data au existat cel putin doua locuri diferite in care erau comunitati de crestini. Si au inceput sa apara astfel ceea ce numim "biserici locale". Acum nu mai era doar Biserica din Ierusalim. Daca studiem cartea Faptele Apostolilor vedem ca Biserica din Ierusalim nu a incetat sa exista odata cu aceasta mare prima prigoana. Ea a ramas. Da, multi au plecat in alte locuri, dar unii au ramas, printre care si apostolii. Exista, asadar, Biserica din Ierusalim, dar si cea din Samaria si cea din Iudeea. Apoi se arata despre cea din Galileea.
Apoi apostolii sunt chemati spre neamuri. Tineti minte de Petru si vedenia sa cu animalele necurate. Apoi Dumnezeu Il intalneste pe Saul, pe care-l face apostolul Pavel, dupa planul Sau vesnic. El devina, dupa chemarea divina, apostolul neamurilor. Astfel, a inceput Evanghelia sa calatoreasca, dupa porunca Domnului, spre marginile pamantului (pana la marginile pamantului).
Pentru prima data, asadar, apar biserici de non-evrei. Si chiar biserici mixte.
Aceasta perioada de tranzitie de la Ierusalim spre restul lumii si de la evrei spre natiuni este caracterizata de cateva elemente importante in ce priveste Biserica:
- apar bisericile locale;
- apar intalnirile numite "in case";
Uneori in diversele locuri unde au fost imprastiati crestinii din cauza prigoanei nu existau sinagogi (acolo se strangeau crestinii evrei, de obicei, la inceput) si erau chiar printre natiuni, neexistand nici un sens pentru care crestinii iudei sa amestece lucrurile intre crestinism si iudaism (sau religia mozaica). Din acest motiv se strangeau in casele unora dintre ei, cati puteau, cum era nevoie. Exista astfel expresia "biserica din casa lui...".
De ce este important aceasta? Fiindca Dumnezeu nu a pus dintr-o data Biserica asa cum o vroia. Dar nici nu a format Biserica in sute de ani. Dumnezeu ne-a descoperit cum trebuie sa fie Biserica si ce inseamna de fapt Biserica (ne-a definit-o) in chiar perioada aceasta a scrierii Noului Testament, in chiar istoria canonica a Bisericii.
Ei bine, in primele zile exista doar o singura Biserica. E vorba de Biserica din Ierusalim. Ei erau impreuna mai mereu. Era o adunare mare de oameni cand se strangeau toti... Mai ales dupa ce s-au pocait primii peste cinci mii de oameni, in ziua Cincizecimii!
Inseamna pentru aceasta ca toate bisericile trebuie sa fie de minim cincii mii si ca trebuie ca pe pamantul acesta sa exista doar o singura biserica si ca doar acolo ne putem strange impreuna? Ar fi un dezastru total. Nu putem sa luam definitia completa a Bisericii doar din Fapte 2. Trebuie sa cercetam in continuare.
Din acest motiv am subliniat ca insemnatatea Bisericii nu este luata dintr-o frantura de pasaj. Doctrina (invatatura) despre Biserica este redata intr-o perioada de cativa zeci de ani, timp in care s-a scris Noul Testament.
Astfel ca, Biserica reala, canonica, nu este cea din Fapte 2. Acolo este doar Biserica in prima ei faza, in formare.
Urmeaza prima mare prigoana din istoria Bisericii. Tot in Ierusalim, evident. Pentru prima oara, crestinii implinesc porunca Domnului Isus de a face ucenici, dincolo de granitele Ierusalimului. Porunca spunea "incepand din Ierusalim...". Ei, intr-adevar, au inceput din Ierusalim. Dar, odata cu prigoana ei au ajuns in Samaria, in Iudeea, asa cum cerea si porunca.
Pentru prima data au existat cel putin doua locuri diferite in care erau comunitati de crestini. Si au inceput sa apara astfel ceea ce numim "biserici locale". Acum nu mai era doar Biserica din Ierusalim. Daca studiem cartea Faptele Apostolilor vedem ca Biserica din Ierusalim nu a incetat sa exista odata cu aceasta mare prima prigoana. Ea a ramas. Da, multi au plecat in alte locuri, dar unii au ramas, printre care si apostolii. Exista, asadar, Biserica din Ierusalim, dar si cea din Samaria si cea din Iudeea. Apoi se arata despre cea din Galileea.
Apoi apostolii sunt chemati spre neamuri. Tineti minte de Petru si vedenia sa cu animalele necurate. Apoi Dumnezeu Il intalneste pe Saul, pe care-l face apostolul Pavel, dupa planul Sau vesnic. El devina, dupa chemarea divina, apostolul neamurilor. Astfel, a inceput Evanghelia sa calatoreasca, dupa porunca Domnului, spre marginile pamantului (pana la marginile pamantului).
Pentru prima data, asadar, apar biserici de non-evrei. Si chiar biserici mixte.
Aceasta perioada de tranzitie de la Ierusalim spre restul lumii si de la evrei spre natiuni este caracterizata de cateva elemente importante in ce priveste Biserica:
- apar bisericile locale;
- apar intalnirile numite "in case";
Uneori in diversele locuri unde au fost imprastiati crestinii din cauza prigoanei nu existau sinagogi (acolo se strangeau crestinii evrei, de obicei, la inceput) si erau chiar printre natiuni, neexistand nici un sens pentru care crestinii iudei sa amestece lucrurile intre crestinism si iudaism (sau religia mozaica). Din acest motiv se strangeau in casele unora dintre ei, cati puteau, cum era nevoie. Exista astfel expresia "biserica din casa lui...".
Biserica [1]
Cuvantul "biserica" in limba romana provine din latinescul "basilica". Bazilica era un edificiu public la romani, in forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit in mai multe parti (trei sau cinci) prin siruri de coloane, care servea ca loc de judecata, bursa comerciala sau loc de adunari.
In perioada medievala, acest cu acest nume au fost desemnate locasurile de cult in catolicism.
Cuvantul grecesc (limba in care a fost scris Noul Testament) pentru "biserica" (din care e tradus astfel in limba romana) este "ekklesia" care inseamna in sens uzual "adunare" (de exemplu o adunare de oameni). Este posibil ca de aici sa se fi ajuns la denumirea de bazilica (vezi definitia de mai sus).
Oricum ar fi insa, prima invatatura importanta pe care o gasim in Noul Testament in ce priveste Biserica este ca ea este in cel mai pur sens o adunare. Biserica inseamna adunare. Adunarea cui?
Prima biserica mentionata in Biblie si prima biserica din istoria bisericii este Biserica din Ierusalim. Citind Faptele Apostolilor observam cum o caracteristica a acestei biserici era faptul ca membrii ei se strangeau in mod regulat. Cand textul grecesc se refera la Biserica intotdeauna spune "adunare".
Primul lucru pe care-l invatam despre biserica, esential, este ca ea presupune o adunare. Intrebarea naturala este cine se aduna, sau, altfel spus, cine formeaza Biserica.
Dar vom discuta despre aceasta mai tarziu. Acum este important sa intelegem ca Biserica nu este o cladire (desi bazilica este, de unde si cuvantul in limba romana). Biserica este asemanata cu o cladire, dar pietrele ei sunt pietre vii si fundamentul ei este format din apostoli si proroci, piatra din capul unghiului fiind Insus Domnul Cristos Isus.
Se impun astfel mai multe intrebari. As vrea sa discut cateva.
1. E corect sa mai numim o cladire biserica?
Daca ne referim la biserica asa cum este ea definita in Noul Testament, nu, nu este corect. Pentru ca pur si simplu Noul Testament NU se refera niciunde la Biserica in sens de cladire, decat comparativ, cum am spus deja.
Avand in vedere consideratiile de natura lingvistica, este totusi corect sa numesti o cladire "biserica" (in limba romana).
2. Atunci cladirea pe care o numesc unii biserica e ca orice alta cladire?
Nu. Cladirea pe care noi, in mod civilizat si necesar o folosim pentru intalnirile noastre este un loc special inchinat lui Dumnezeu. Si, intr-un sens foarte specific, cladirea aceasta este chiar casa lui Dumnezeu. Si aceasta pentru ca am inchinat-o Domnului, am dedicat-o pentru aceasta. Dar, astazi, in vremea Bisericii, singura casa a lui Dumnezeu pe care o zideste El este Biserica, trupul viu al lui Cristos Isus.
3. Atunci pot sa fac ce vreau si sa vin oricum la biserica?
Nu. Fiindca vorbim aici de strangerea Bisericii. Cu atat mai mult in locul inchiant strangerii acesteia noi trebuie sa aratam respect si reverenta, cu cat sta in mijlocul celor rascumparati de Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. Acolo este prezent, in aceasta Adunare, Duhul Sfant al lui Dumnezeu, in mod real. Intr-un astfel de loc, unde se strange Biserica, nimeni nu poate sa vina oricum si sa faca ce vrea.
4. Este cladirea bisericii un loc unde vine Dumnezeu?
Da. Dar nu datorita cladirii, ci datorita celor care au dedicat cladirea, ei fiind Biserica lui Cristos.
5. Sa ma port altfel in cladirea bisericii?
Da. Trebuie sa te porti altfel. Nu te prefaci. De ce? Fiindca acolo se strang fratii, Biserica locala. Dupa cum o sa explic in urmatoarele posturi, Biserica locala are o caracteristica esentiala si unica in ce priveste valoarea strangerii ei. Niciunde nu este ca in locul unde se strange Biserica. Din nou, nu datorita locului, ci datorita Bisericii care a dedicat locul si care-l pastreaza in folosinta sfanta pe care i-a dat-o.
6. Dar cand nu e o intalnire, pot sa ma port fireste?
Nu. Cladirea respectiva ramane dedicata lui Dumnezeu atata timp cat ramane din partea Bisericii. Chiar si atunci cand Biserica s-ar strange, sa zicem, in alt loc (la Bradatel, de exemplu).
Deci, Biserica este Adunarea celor care sunt copii lui Dumnezeu si nu o cladire, un loc sau o bazilica.
In perioada medievala, acest cu acest nume au fost desemnate locasurile de cult in catolicism.
Cuvantul grecesc (limba in care a fost scris Noul Testament) pentru "biserica" (din care e tradus astfel in limba romana) este "ekklesia" care inseamna in sens uzual "adunare" (de exemplu o adunare de oameni). Este posibil ca de aici sa se fi ajuns la denumirea de bazilica (vezi definitia de mai sus).
Oricum ar fi insa, prima invatatura importanta pe care o gasim in Noul Testament in ce priveste Biserica este ca ea este in cel mai pur sens o adunare. Biserica inseamna adunare. Adunarea cui?
Prima biserica mentionata in Biblie si prima biserica din istoria bisericii este Biserica din Ierusalim. Citind Faptele Apostolilor observam cum o caracteristica a acestei biserici era faptul ca membrii ei se strangeau in mod regulat. Cand textul grecesc se refera la Biserica intotdeauna spune "adunare".
Primul lucru pe care-l invatam despre biserica, esential, este ca ea presupune o adunare. Intrebarea naturala este cine se aduna, sau, altfel spus, cine formeaza Biserica.
Dar vom discuta despre aceasta mai tarziu. Acum este important sa intelegem ca Biserica nu este o cladire (desi bazilica este, de unde si cuvantul in limba romana). Biserica este asemanata cu o cladire, dar pietrele ei sunt pietre vii si fundamentul ei este format din apostoli si proroci, piatra din capul unghiului fiind Insus Domnul Cristos Isus.
Se impun astfel mai multe intrebari. As vrea sa discut cateva.
1. E corect sa mai numim o cladire biserica?
Daca ne referim la biserica asa cum este ea definita in Noul Testament, nu, nu este corect. Pentru ca pur si simplu Noul Testament NU se refera niciunde la Biserica in sens de cladire, decat comparativ, cum am spus deja.
Avand in vedere consideratiile de natura lingvistica, este totusi corect sa numesti o cladire "biserica" (in limba romana).
2. Atunci cladirea pe care o numesc unii biserica e ca orice alta cladire?
Nu. Cladirea pe care noi, in mod civilizat si necesar o folosim pentru intalnirile noastre este un loc special inchinat lui Dumnezeu. Si, intr-un sens foarte specific, cladirea aceasta este chiar casa lui Dumnezeu. Si aceasta pentru ca am inchinat-o Domnului, am dedicat-o pentru aceasta. Dar, astazi, in vremea Bisericii, singura casa a lui Dumnezeu pe care o zideste El este Biserica, trupul viu al lui Cristos Isus.
3. Atunci pot sa fac ce vreau si sa vin oricum la biserica?
Nu. Fiindca vorbim aici de strangerea Bisericii. Cu atat mai mult in locul inchiant strangerii acesteia noi trebuie sa aratam respect si reverenta, cu cat sta in mijlocul celor rascumparati de Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. Acolo este prezent, in aceasta Adunare, Duhul Sfant al lui Dumnezeu, in mod real. Intr-un astfel de loc, unde se strange Biserica, nimeni nu poate sa vina oricum si sa faca ce vrea.
4. Este cladirea bisericii un loc unde vine Dumnezeu?
Da. Dar nu datorita cladirii, ci datorita celor care au dedicat cladirea, ei fiind Biserica lui Cristos.
5. Sa ma port altfel in cladirea bisericii?
Da. Trebuie sa te porti altfel. Nu te prefaci. De ce? Fiindca acolo se strang fratii, Biserica locala. Dupa cum o sa explic in urmatoarele posturi, Biserica locala are o caracteristica esentiala si unica in ce priveste valoarea strangerii ei. Niciunde nu este ca in locul unde se strange Biserica. Din nou, nu datorita locului, ci datorita Bisericii care a dedicat locul si care-l pastreaza in folosinta sfanta pe care i-a dat-o.
6. Dar cand nu e o intalnire, pot sa ma port fireste?
Nu. Cladirea respectiva ramane dedicata lui Dumnezeu atata timp cat ramane din partea Bisericii. Chiar si atunci cand Biserica s-ar strange, sa zicem, in alt loc (la Bradatel, de exemplu).
Deci, Biserica este Adunarea celor care sunt copii lui Dumnezeu si nu o cladire, un loc sau o bazilica.
marți, 23 septembrie 2008
luni, 22 septembrie 2008
Ma doare fiecare clipa...
Indiferenta peste tot.
Pe drumul care te duce chiar in fata bisericii, un tanar trece pasind atent pe soseaua rece... rece ca inima lui. O sora batrana ce se reazama pe un toiag tocit, trece si ea spre adunare... Dar el trece uitand sa salute, atent la mers, la costum si cravata. Biblia nu trebuie nici ea sa arate rau.
Cantam tot felul de cantari, foarte frumos aranjate muzical. Dar inima si sufletul sunt reci si realitatea nu se uneste cu adevarul exprimat in versuri, prezent si el foarte rar acolo.
Suntem indiferent la multumea care piere din lipsa cunoasterii lui Dumnezeu si cautam sa ne satisfacem poftelor noastre, nevoilor noastre. Suntem indiferenti si nu ne pasa. Orice ar fi si oricum ar fi e bine... Indiferenta si nepasare - iata caracteristica generatiei noastre. Amorteala si somn adanc, intr-un pat plin cu de toate, in placeri si desfatari.
FACETI CEVA CU VIATA VOASTRA! Dar nimeni nu intreaba "CE?"...
Pe drumul care te duce chiar in fata bisericii, un tanar trece pasind atent pe soseaua rece... rece ca inima lui. O sora batrana ce se reazama pe un toiag tocit, trece si ea spre adunare... Dar el trece uitand sa salute, atent la mers, la costum si cravata. Biblia nu trebuie nici ea sa arate rau.
Cantam tot felul de cantari, foarte frumos aranjate muzical. Dar inima si sufletul sunt reci si realitatea nu se uneste cu adevarul exprimat in versuri, prezent si el foarte rar acolo.
Suntem indiferent la multumea care piere din lipsa cunoasterii lui Dumnezeu si cautam sa ne satisfacem poftelor noastre, nevoilor noastre. Suntem indiferenti si nu ne pasa. Orice ar fi si oricum ar fi e bine... Indiferenta si nepasare - iata caracteristica generatiei noastre. Amorteala si somn adanc, intr-un pat plin cu de toate, in placeri si desfatari.
FACETI CEVA CU VIATA VOASTRA! Dar nimeni nu intreaba "CE?"...
Golgota
Goglota. Locul unde lemnul a tintuit nepatrunsul...
"Isus, ducandu-Si crucea, a ajuns la locul zis 'al Capatanii', care in evreieste se cheama 'Golgota'". Acolo a fost crucificat.
"Isus, ducandu-Si crucea, a ajuns la locul zis 'al Capatanii', care in evreieste se cheama 'Golgota'". Acolo a fost crucificat.
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Am beiut si eu, ce vrei?
Eram la Bradatel acum cativa ani, intr-o vara in care numai ce terminasem scoala si participam la diversele activitati organizate impreuna cu niste canadieni. Ei au venit intr-un grup numeros pentru a lucra la tabara, a face lectii de engleza in scoli si a-i ajuta pe oameni din punct de vedere medical. Aspecte de laudat, de altfel si bune de facut.
Am lucrat mai mult cu echipa de engleza, ca translator si sofer (cursurile se faceau la Rachitova, un sat aflat la ceva distanta de Bradatel). Printre altele am avut ocazia sa discut cu tinerii implicati in acest proiect si, intr-o discutie, cineva m-a intrebat daca nu stiu un magazin de unde sa-i cumpere unui prieten care l-a ajutat sa vina in Romania (financiar) o sticla de vin.
Eram deja obisnuit cu trendul libertinajului acceptat tacit(mai mult sau mai putin) in bisericile din Vest si am intrebat politicos de ce alegerea aceasta. Putea sa-i cumpere o Biblie in limba romana, de exemplu. Sau ceva traditional, romanesc. Sau o sticla de suc (cum rad colegii mei de mine in diversele ocazii propice). Si mi-a raspuns daca eu cred ca vinul nu e bun. Desigur, intrebarea aceasta are mai multe implicatii.
In primul rand, ca sa raspund, ar fi trebuit sa fiu certificat pentru asta. Adica, sa fi baut ceva vin pentru a-mi putea da cu parere in ce priveste gustul. Dar aici ar fi problema ca nu m-a intrebat daca e bun pentru mine. Si aici ar fi fost probleme, fiindca nu stiu daca ar fi fost bun pentru mine medical, sau sa-mi pun pe vreo rana, sau sa il tin decorativ pentru a demonstra o oarecare cultura sociala vizitatorilor camerei in care locuiesc... Sau poate intrebarea se referea la chestiuni morale... In fapt, stim la ce se referea, nu? In spate, undeva, statea preconceptia conform careia romanii, fiind mai inapoiati, nu realizeaza inca "libertatea in Cristos", deoarece au trait o buna bucata de vreme sub opresiunea comunista si legalista...
Aceasta alimentata de protagonistii apararii conceptiilor neo-libertiniste care cutreiera bisericile de la Vest la Est, cu o viteza estimativa alarmanta, suficient de mare pentru a ne lua prin surprindere.
Dar, sa revenim. Am ocolit insa toate aceste ganduri, pentru a nu intra intr-o polemica neinteleapta, desi gandurile arogantei si ale mandriei se ingramadeau la usa gurii cerand libera trecere, in numele exprimarii libere... Am intrebat daca putem sa citim ceva din Biblie. Da, mi-a raspuns. Si am citit pasajul acela care ne spune sa nu ne imbatam de vin, ci sa fim plini de Duh.
Desigur, persoana nu dorea sa se imbete si nici sa incurajeze la aceasta. Si nici eu nu am vrut sa folosesc acest pasaj pentru a sugera asa ceva (desi riscul exista). Ci, iata de ce.
In primul rand, pentru a fi plin de Duh (si aici vorbim, desigul despre Duhul Sfant, al lui Dumnezeu) presupune un proces. Intelegerea plinatatii Duhului Sfant ca invatatura biblica, ne arata ca avem de-a face cu o crestere in asemanarea cu Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfant, care, progresiv ne umple de prezenta Sa, in lucrarea pe care o face cu noi dupa ce am fost nascuti din nou.
Exista, asadar, un proces prin care las in urma ceea ce este comun si propriu lumii acesteia si iau ceea ce este valoros in lumea de sus, a lui Dumnezeu. Cu cat cresc mai mult in cunostinta, cu atat vad alte lucruri gresite in mine, dar si valori eterne, pe care le am in Cristos, cu care sa le inlocuiesc pe acestea. Astfel, tot mai mult din mine devine ceresc, prin cedarea in mainile lui Dumnezeu. Aceasta pe scurt, pentru a nu intra in detaliu. O analiza profunda a ceea ce inseamna viata crestina, ne conduce sa intelegem lucrarea Duhului Sfant in vietile credinciosilor lui Dumnezeu si deci si lucrarea de umplere pe care o face in fiecare din copiii Sai.
Fiind vorba de un proces, o persoana are nevoie de incurajare si sustinere pas cu pas, in ascensiunea care-i sta inainte, spre asemanarea cu Cristos. Aceasta este o nevoie reala pe care o are, indiferent daca stie sau nu despre ea, sau daca avem avizul de la breasla expertilor "psiho". Aceasta inseamna ca eu, ca un bun prieten crestin, voi incerca sa fac tot posibilul ca omul lui Dumnezeu pe care-l slujesc sa fie incurajat spre a fii umplut de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, pas cu pas, ceas cu ceas, indiferent de circumstante.
Acum, in pasajul despre care vorbeam, observam ca apostolul Pavel prezinta doua procese:
1. imbatatul, care incepe cu prima gura de bautura alcoolica si continua pana cand exista suficient alcool in sange incat mintea omului sa nu isi mai realizeze rolul pentru care a fost pusa in cap si nu altundeva (capul judeca, da directie, verifica, alege, protejeaza functie de anumite norme, pentru a proteja trupul in intregul sau s.a.m.d.);
2. umplerea cu Duhul Sfant, care este oferirea controlului asupra propriei persoane tot mai mult Duhului Sfant (in sensul unei partasii reale a credinciosului cu Dumnezeu si nu cum se intampla in cazul oamenilor posedati demonic, cu privire la care exprimarea este identica forma - si ei cedeaza controlul unui spirit malefic, dar aceasta conduce la dezintegrare personala din toate punctele de vedere);
Prin urmare exista doua directii total opuse, exprimate, de altfel, de apostolul Pavel prin cuvantul "dimpotriva" folosit in versetul despre care discut aici (si pe care il veti gasi voi in Noul Testament, spre a va edifica in ce priveste autenticitatea celor exprimate aici).
Acum, intrebarea pe care i-am pus-o eu persoanei cu care discutam a fost in genul: tu ce-ti doresti - sa contribui la umplerea fratelui tau crestin cu Duhul Sfant sau nu? Evident, raspunsul sincer al unui crestin trebuie sa fie "da". Atunci, nu exista nici un sens pentru care sa ii cumperi o sticla cu vin! Mai bine petrece cu el o zi in care sa-l slujesti in Numele lui Cristos, cu dragostea Sa si cu multa smerenie, in adevar.
Plecand de la acest verset, argumentul poate fi extins pentru a intelege cum crestinii au cu totul alt scop in viata decat alcoolul si alte placeri de aici de jos, care se fac "dupa voia neamurilor", fiind niste "slujiri neingaduite" dupa cum se exprima apostolul Petru, referidu-se si la betii.
In vremea noastra exista tot mai multi autodeclarati crestini, care iti raspund in doi peri (sau mai multi, depinde si de capacitatile fiecaruia) ca ce treaba ai tu cu ei daca mai beu si ei cate ceva. E doar un pahar frate. Inteleg ca e doar un pahar, dar tu intelegi ca paharul acesta este parte din drumul opus umplerii cu Duhul Sfant? Si, oare tu ce-ti doresti, nu umplerea cu Duhul? Afara numai daca nu esti crestin sau daca te-ai lepadat de credinta.
Fratilor, haideti sa nu ne mintim singuri. Sa ne evaluam bine si sa nu invocam astfel de argumente puerile, din topul celor din societate. Dumnezeu Insusi nu ne obliga sa devenim copii ai Sai. Dar, daca alegem sa-L urmam, atunci se intelege ca vom renunta la tot si vom merge dupa El. Alegerea este una complexa, care implica multe. Nu este doar "vrei sa-L primesti pe Isus in inima ta?"...
Pe langa toate acesta exista si o problema mai grava, pe care apostolul Pavel o arata in 1 Corinteni. Acolo existau oameni care veneau la biserica cu mancare de acasa si se imbuibam. Printre altele, aduceau si vin. Apostolul subliniaza ca el nu vrea ca acei oameni sa fie in partasie cu dracii, ci cu Dumnezeu, prin cina Domnului, unde este singurul loc in care crestinul este chemat sa bea vin (rodul vitei, mai clar), pentru a descrie si identifica jertfirea Domnului Isus, in aticipatie si admiratie fata de ziua in care vom sta la masa in Imparatia Tatalui Sau.
Noi sa fim in partasie tot mai mult cu Dumnezeu. Dincolo de certurile de vorbe, care nu aduc nici un folos, sa intelegem valoarea chemarii noastre, antrenandu-ne zi de zi in urcarea pe calea credintei, care este asa de ingusta si diferentiata, incat nu ne putem rataci de la ea! Sa luptam intr-un cuget pentru alergarea care ne sta inainte, avand acest unic scop - uitand ce este in urma noastra, sa alergam spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti, IN ISUS CRISTOS!.
"Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftarile? Ale cui sunt neintelegerile? Ale cui sunt plangerile? Ale cui sunt ranile fara pricina? Ai cui sunt ochii rosii? Ale celor ce intarzie la vin si se duc sa goleasca paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cand curge ros si face margaritare in pahar. El aluneca usor, dar pe urma, ca un sarpe, musca si inteapa ca un basilisc. Ochii ti se vor uita dupa femeile altora si inima iti va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat in mijlocul marii, ca un om culcat pe varful unui catarg: 'M-a lovit, dar nu ma doare, m-a batut dar nu simt nimic. Cand ma voi trezi? Mai vreau vin!'" [Proverbe 23: 29 - 35]
Amin.
luni, 8 septembrie 2008
Nuntile si puntile
Este tot mai evident, daca iti folosesti ochii pentru vazut, ca nuntile in bisericile noastre se constituie, pe langa altele, in parti ale unei dorite simbioze intre natural si lumesc. Dorite de cel rau asa... Diavolul se pare ca foloseste aceste momente deosebit de frumoase si care ar trebui sa fie un timp de evidenta a iubirii, a ceea ce tine de suflet si de valorile vietii vesnice, pentru a le atasa punti de trecere peste hiatul ce desparte Biserica de lume, ce discrimineaza intre valorile Imparatiei Cerurilor si valorile (obiceiurile) Orasului Desartaciunii.
Ma gandesc de multa vreme si ma intreb de ce incearca cei care se numesc pe ei insisi crestini (vorbesc in speta de noi, evanghelicii, sau cel putin de cei care ne consideram a trai dupa adevarul Evangheliei Noului Testament) sa impresioneze prin valori prin care lumea impresioneaza. De ce? Aceasta in contextul in care avem de la Dumnezeu Cuvantul Sau, in care exista porunci clare si exemple de aplicare sau nu a lor cu privire la relatia celor chemati sa fie sfinti cu lumea. Trebuie noi sa luam modelul pe care lumea il are? Trebuie sa-i concuram pe cei din lume cu valorile lumii, in jocurile ei, cu regulile ei?
Raspunsul este evident pentru cei care inteleg adevarul. Dar, voi sublinia o evidenta tot mai marcanta a zilelor noastre - incultura biblica, analfabetismul spiritual. Ea se rasfrange si asupra acceptarii si alegerii valorilor. Daca nu cunosc valorile divine, daca nu imi straluceste clar adevarul acela unic inaintea ochilor, voi accepta fara prea multa argumentare si o palida de iminatie de lumanare, realizata holografic de maestrul in inginerie luciferica.
Pai ce are daca fac si asta? Daca stiu adevarul pot raspunde foarte usor ce are. Daca nu-l cunosc, nu am nici o capacitate discriminatorie. Pur si simplu. Nu pot discerne, sunt in bezna, merg haotic si ma dau si eu cu capul de pereti ca si ceilalti pelerini incurcati de lipsa luminii.
Pe drum este un tir, iar tu trebuie sa treci drumul. In fata, candva, a fost un trecator cu o lanterna. In urma lui venea inca vreo 300. El le-a spus primilor sa faca trei pasi spre stanga, doi inainte, patru spre dreapta si apoi sa inainteze si astfel nu se vor lovi. Si fiecare i-a spus celuilalt. Si tot asa. Cu timpul tirul a plecat si imaginea pe care o putea-i vedea in coltul acela de imaginatie era a unor oameni care fac trei pasi la stanga, doi inainte si patru spre dreapta, ca apoi sa treaca strada. Traditie fara sens, fara baza, fara intelegere, fara valoare... Ce trist ca urmatorul pas este sfintirea ei... in termenii umani, desigur. Ai ajunge nebun sa treci strada mergand drept inainte, cand nici un obstacol nu e acolo, in astfel de conditii.
Cam asa e si cu nuntile. Trebuie cutare si cutare. Asa de face ca se exagereaza infricosator de cumplit rolul miresei. Daca ar fi sa ne luam dupa traditia actuala, Cristos nu mai este reprezentat la nunta, mirele fiind doar o statuie care trebuie sa fie la numar (ca sa fie nunta tre sa fie mireasa si mire - in ordinea asta).
Dar la nunta vin si neamuri (rude cum se zice, motiv pentru care, probabil, se da si mult salam la aperitive). Si unele vin din meleaguri indepartate. Tre' sa manance si ei ceva. Totul este normal. E bine si frumos. Facem masa, facem sa fie frumos, sa fie elegant si sa ajunga la tot poporul (sa poata canta - vezi melodia uzata la astfel de ocazii "Sa cante tot poporul"). Nu am obiectii aici. Problema este ca, nu vine nimeni la nunta in timpul saptamanii, ca lucreaza oamenii. Cand se intampla sa fie o nunta Duminica, merg crestinii la nunta si nu mai vin la Biserica. Ne si miram in ton sa se vada, daca ne intreaba cineva daca mergem la biserica. Cum sa merg, ce ai, ai blocaj neuronal? E nunta! Da, inteleg ca e nunta, asta inteleg, ce nu inteleg este argumentul. E evident ca e nunta, ca e nunta. Dar de ce nu merg crestinii la partasie cu fratii lor, daca e nunta? De ce nu ne chemam rudele pe care le vrem mantuite, daca tot e nunta si au venit? De ce? Pentru nu ne pasa, in fapt! Da. Ne pasa de traditii, de obiceiuri, de ce zice lumea. Si scoatem doi bani din buzunar si-i aruncam pentru Dumnezeu si ce zice El... Cam asa arata tabloul si... cu nivelul cunostintelor de astazi, are si sunet. E strigator la cer! Si Dumnezeu o sa raspunda.
Scriptura ne invata sa nu fim ca Esau, care pentru o ciorba si-a vandut dreptul de intai nascut. Cum putem noi pentru o sarma, fie ea chiar si cu foi de dafin, sa uitam de Dragostea lui Dumnezeu? Pentru ca sper ca cititorul sa isi doreasca sa fie bine la nunta lui, as vrea sa dau o sugestie aici (si pentru ca m-am gandit la asta). Ce frumos ar fi la o nunta, duminica, sa ne luam pentru doua ore neamurile si sa facem o poza vesnica, pentru Dumnezeu, cu ceilalti frati la adunare (traducerea corecta a cuvantului "eklesia", "biserica"). Nu-i asa ca ai face cateva drumuri cu masina personala sa te asiguri ca ajung toti la frumoasa partasie a sfintilor in lumina?
Daca nu suntem atenti, nuntile vor fi folosite (si sunt deja) tot mai mult de diavolul pentru a ascunde in biserici, printre altele, valori lumesti, straine de adevar si de tot ce tine de viata vesnica.
De ce ne-am dori sa imitam ce este in lume cand avem totul in Cristos? Doar daca nu Il avem cu adevarat si daca nu-L cunoastem cum trebuie. Nu ti-ai dori o nunta in care Cristos sa fie pe primul plan? In care duhovnicescul sa iasa in evidenta? In care sa te bucuri cu adevarat de feluritele binecuvantari pe care le ai in Cristos? In care sa arati cu cinste si frica inspre mareata taina (dar descoperita sfintilor), Cristos si Biserica?
Ce conteaza pentru tine mai mult la nunta? Voi atasa acestui mesaj o fotografie memorabila, pe care am facut-o vazand peisajul pe care-l descrie. Ea este luata la o nunta deosebita pentru mine, importanta si frumoasa. Trebuie sa spun mai intai ca fotografia nu se refera la mire si la mireasa, ci la mesajul peisajului pe care-l transmite. Nicu si Andreea, fratii mei, s-au casatorit. Domnul sa fie a treia (dar prima) sfoara din funia casniciei lor! Nicu este un baiat la care tin foarte mult si Andreea e sora mea de sange preferata :D. SUB NICI O FORMA NU ATING ACUM VREO LATURA PERSONALA RELATIV LA EI DOI. Iata mesajul fotografiei: in timp ce predicatorul prezinta Cuvantul, langa el parca este alta lume, alta scena, alt teatru... Aceasta este tendinta la nunti... din pacate. Oameni buni, se predica Cuvantul, intelegeti?!!!
In plus, traditiile si obiceiurile lumii vor sa dea laoparte adevarul lui Dumnezeu. Si ce daca se predica? Pai atunci de ce se mai predica? Ne obliga cineva sa facem pe pocaitii si sa ne casatorim in cladirile lor? Oricum, Dumnezeu nu! Iar daca o facem si ne pasa sa fie nunta noastra in adunarea fratilor nostri, inaintea lui Dumnezeu, cum am putea sa fim indiferenti in ce priveste valorile promovate natural intr-un astfel de cadrul?
Trebuie sa fim atenti si sa facem din nuntile noastre momente cu adevarat istorice. Sa Il recunoastem pe Dumnezeu acolo unde este, in centrul oricarei lucrari. Daca citesti Apocalipsa poti vedea cum este acum in ceruri si cine este in centru, pe scaunul de domnie care este acolo. Inca este o usa deschisa, cum te uiti in sus, spiritual, desigur, si inca se poate vedea, prin credinta, aceasta.
O caracteristica a vremurilor de pe urma este aceea a faptului ca oamenii se vor casatori... Si atat. Si care e problema? Pai problema este ca Dumnezeu este exclus si de aici... Este dat laoparte. Cuvantul este impins undeva intr-un colt, duhovnicescul e pus pe locul 74 (sau cat mai spre 1000, sa fim siguri ca nu ajungem cu cifrele numarului activitatilor pe care ni le propunem).
Nu mai pot saracii miri sa fie si ei naturali. Ajung sa se prefaca la nunta lor! Fratilor e trist! Cum sa te prefaci la nunta? Asa vom face si la Nunta Mielului? A, nu, acolo nu, acolo nu!
Sa ne bucuram cand doi tineri se casatoresc. Sa fim alaturi de ei. Sa ii incurajam si sa-i ajutam, daca ne-o cer. Dar sa ne dorim nunti dumnezeiesti, care sa aiba sens in ce priveste adevarul, care sa aiba valoare spirituala si eterna, care sa iasa in evidenta prin simplitate in adevar. A fi simpli in adevar inseamna a lasa bogatiile adevarului sa curga din harul pe care l-am primit.
Va incurajez sa schimbati poza de aici cu una in care imitatia realitatii sa fie "aparatura invechita". Exista un aparat de luat vederi care surprinde mereu tot adevarul. Exista o fotografie adevarata - e Scriptura care te arata asa cum esti si care iti arata cum vrea Dumnezeu sa fi. Fa din nunta o punte spre cer, pentru tine, pentru partenerul tau, pentru invitati, pentru sfinti si pentru ceilalti. Nu lasa ca lumea sa-si intinda tentaculele traditiei oarbe peste punti artificiale facute intre valorile lumii si valorile eterne.
Uite ce frumos arata acum:
Ma gandesc de multa vreme si ma intreb de ce incearca cei care se numesc pe ei insisi crestini (vorbesc in speta de noi, evanghelicii, sau cel putin de cei care ne consideram a trai dupa adevarul Evangheliei Noului Testament) sa impresioneze prin valori prin care lumea impresioneaza. De ce? Aceasta in contextul in care avem de la Dumnezeu Cuvantul Sau, in care exista porunci clare si exemple de aplicare sau nu a lor cu privire la relatia celor chemati sa fie sfinti cu lumea. Trebuie noi sa luam modelul pe care lumea il are? Trebuie sa-i concuram pe cei din lume cu valorile lumii, in jocurile ei, cu regulile ei?
Raspunsul este evident pentru cei care inteleg adevarul. Dar, voi sublinia o evidenta tot mai marcanta a zilelor noastre - incultura biblica, analfabetismul spiritual. Ea se rasfrange si asupra acceptarii si alegerii valorilor. Daca nu cunosc valorile divine, daca nu imi straluceste clar adevarul acela unic inaintea ochilor, voi accepta fara prea multa argumentare si o palida de iminatie de lumanare, realizata holografic de maestrul in inginerie luciferica.
Pai ce are daca fac si asta? Daca stiu adevarul pot raspunde foarte usor ce are. Daca nu-l cunosc, nu am nici o capacitate discriminatorie. Pur si simplu. Nu pot discerne, sunt in bezna, merg haotic si ma dau si eu cu capul de pereti ca si ceilalti pelerini incurcati de lipsa luminii.
Pe drum este un tir, iar tu trebuie sa treci drumul. In fata, candva, a fost un trecator cu o lanterna. In urma lui venea inca vreo 300. El le-a spus primilor sa faca trei pasi spre stanga, doi inainte, patru spre dreapta si apoi sa inainteze si astfel nu se vor lovi. Si fiecare i-a spus celuilalt. Si tot asa. Cu timpul tirul a plecat si imaginea pe care o putea-i vedea in coltul acela de imaginatie era a unor oameni care fac trei pasi la stanga, doi inainte si patru spre dreapta, ca apoi sa treaca strada. Traditie fara sens, fara baza, fara intelegere, fara valoare... Ce trist ca urmatorul pas este sfintirea ei... in termenii umani, desigur. Ai ajunge nebun sa treci strada mergand drept inainte, cand nici un obstacol nu e acolo, in astfel de conditii.
Cam asa e si cu nuntile. Trebuie cutare si cutare. Asa de face ca se exagereaza infricosator de cumplit rolul miresei. Daca ar fi sa ne luam dupa traditia actuala, Cristos nu mai este reprezentat la nunta, mirele fiind doar o statuie care trebuie sa fie la numar (ca sa fie nunta tre sa fie mireasa si mire - in ordinea asta).
Dar la nunta vin si neamuri (rude cum se zice, motiv pentru care, probabil, se da si mult salam la aperitive). Si unele vin din meleaguri indepartate. Tre' sa manance si ei ceva. Totul este normal. E bine si frumos. Facem masa, facem sa fie frumos, sa fie elegant si sa ajunga la tot poporul (sa poata canta - vezi melodia uzata la astfel de ocazii "Sa cante tot poporul"). Nu am obiectii aici. Problema este ca, nu vine nimeni la nunta in timpul saptamanii, ca lucreaza oamenii. Cand se intampla sa fie o nunta Duminica, merg crestinii la nunta si nu mai vin la Biserica. Ne si miram in ton sa se vada, daca ne intreaba cineva daca mergem la biserica. Cum sa merg, ce ai, ai blocaj neuronal? E nunta! Da, inteleg ca e nunta, asta inteleg, ce nu inteleg este argumentul. E evident ca e nunta, ca e nunta. Dar de ce nu merg crestinii la partasie cu fratii lor, daca e nunta? De ce nu ne chemam rudele pe care le vrem mantuite, daca tot e nunta si au venit? De ce? Pentru nu ne pasa, in fapt! Da. Ne pasa de traditii, de obiceiuri, de ce zice lumea. Si scoatem doi bani din buzunar si-i aruncam pentru Dumnezeu si ce zice El... Cam asa arata tabloul si... cu nivelul cunostintelor de astazi, are si sunet. E strigator la cer! Si Dumnezeu o sa raspunda.
Scriptura ne invata sa nu fim ca Esau, care pentru o ciorba si-a vandut dreptul de intai nascut. Cum putem noi pentru o sarma, fie ea chiar si cu foi de dafin, sa uitam de Dragostea lui Dumnezeu? Pentru ca sper ca cititorul sa isi doreasca sa fie bine la nunta lui, as vrea sa dau o sugestie aici (si pentru ca m-am gandit la asta). Ce frumos ar fi la o nunta, duminica, sa ne luam pentru doua ore neamurile si sa facem o poza vesnica, pentru Dumnezeu, cu ceilalti frati la adunare (traducerea corecta a cuvantului "eklesia", "biserica"). Nu-i asa ca ai face cateva drumuri cu masina personala sa te asiguri ca ajung toti la frumoasa partasie a sfintilor in lumina?
Daca nu suntem atenti, nuntile vor fi folosite (si sunt deja) tot mai mult de diavolul pentru a ascunde in biserici, printre altele, valori lumesti, straine de adevar si de tot ce tine de viata vesnica.
De ce ne-am dori sa imitam ce este in lume cand avem totul in Cristos? Doar daca nu Il avem cu adevarat si daca nu-L cunoastem cum trebuie. Nu ti-ai dori o nunta in care Cristos sa fie pe primul plan? In care duhovnicescul sa iasa in evidenta? In care sa te bucuri cu adevarat de feluritele binecuvantari pe care le ai in Cristos? In care sa arati cu cinste si frica inspre mareata taina (dar descoperita sfintilor), Cristos si Biserica?
Ce conteaza pentru tine mai mult la nunta? Voi atasa acestui mesaj o fotografie memorabila, pe care am facut-o vazand peisajul pe care-l descrie. Ea este luata la o nunta deosebita pentru mine, importanta si frumoasa. Trebuie sa spun mai intai ca fotografia nu se refera la mire si la mireasa, ci la mesajul peisajului pe care-l transmite. Nicu si Andreea, fratii mei, s-au casatorit. Domnul sa fie a treia (dar prima) sfoara din funia casniciei lor! Nicu este un baiat la care tin foarte mult si Andreea e sora mea de sange preferata :D. SUB NICI O FORMA NU ATING ACUM VREO LATURA PERSONALA RELATIV LA EI DOI. Iata mesajul fotografiei: in timp ce predicatorul prezinta Cuvantul, langa el parca este alta lume, alta scena, alt teatru... Aceasta este tendinta la nunti... din pacate. Oameni buni, se predica Cuvantul, intelegeti?!!!
In plus, traditiile si obiceiurile lumii vor sa dea laoparte adevarul lui Dumnezeu. Si ce daca se predica? Pai atunci de ce se mai predica? Ne obliga cineva sa facem pe pocaitii si sa ne casatorim in cladirile lor? Oricum, Dumnezeu nu! Iar daca o facem si ne pasa sa fie nunta noastra in adunarea fratilor nostri, inaintea lui Dumnezeu, cum am putea sa fim indiferenti in ce priveste valorile promovate natural intr-un astfel de cadrul?
Trebuie sa fim atenti si sa facem din nuntile noastre momente cu adevarat istorice. Sa Il recunoastem pe Dumnezeu acolo unde este, in centrul oricarei lucrari. Daca citesti Apocalipsa poti vedea cum este acum in ceruri si cine este in centru, pe scaunul de domnie care este acolo. Inca este o usa deschisa, cum te uiti in sus, spiritual, desigur, si inca se poate vedea, prin credinta, aceasta.
O caracteristica a vremurilor de pe urma este aceea a faptului ca oamenii se vor casatori... Si atat. Si care e problema? Pai problema este ca Dumnezeu este exclus si de aici... Este dat laoparte. Cuvantul este impins undeva intr-un colt, duhovnicescul e pus pe locul 74 (sau cat mai spre 1000, sa fim siguri ca nu ajungem cu cifrele numarului activitatilor pe care ni le propunem).
Nu mai pot saracii miri sa fie si ei naturali. Ajung sa se prefaca la nunta lor! Fratilor e trist! Cum sa te prefaci la nunta? Asa vom face si la Nunta Mielului? A, nu, acolo nu, acolo nu!
Sa ne bucuram cand doi tineri se casatoresc. Sa fim alaturi de ei. Sa ii incurajam si sa-i ajutam, daca ne-o cer. Dar sa ne dorim nunti dumnezeiesti, care sa aiba sens in ce priveste adevarul, care sa aiba valoare spirituala si eterna, care sa iasa in evidenta prin simplitate in adevar. A fi simpli in adevar inseamna a lasa bogatiile adevarului sa curga din harul pe care l-am primit.
Va incurajez sa schimbati poza de aici cu una in care imitatia realitatii sa fie "aparatura invechita". Exista un aparat de luat vederi care surprinde mereu tot adevarul. Exista o fotografie adevarata - e Scriptura care te arata asa cum esti si care iti arata cum vrea Dumnezeu sa fi. Fa din nunta o punte spre cer, pentru tine, pentru partenerul tau, pentru invitati, pentru sfinti si pentru ceilalti. Nu lasa ca lumea sa-si intinda tentaculele traditiei oarbe peste punti artificiale facute intre valorile lumii si valorile eterne.
Uite ce frumos arata acum:
vineri, 5 septembrie 2008
Inverviu cu John MacArthur
Interviu cu teologul John MacArthur despre starea bisericii.
[Am preluat acest interviu de pe answersingenesis.org si l-am tradus din limba engleza.]
In timp ce Martin Luther a chemat biserica inapoi la adevarul Scripturii si la simplitatea Evangheliei, miscarile moderne precum Biserica Emergenta preamaresc "misterul" si pun la indoiala intelegerea traditionala asupra Evangheliei.
"Vrem sa imbratisam misterul in loc de a-l cuceri," declara liderii din cadrul acestei miscari. O figura proeminenta a EM (Biserica Emergenta, nota trad.) a fost citata in Christianity Today: "Nu cred ca am inteles evangheliei intr-un mod corect inca... Nu cred ca liberalii au inteles-o corect. Dar cred ca nici noi nu am inteles-o inca bine. Nicicare nu am ajuns la credinta adevarata."
Bisericile emergente sunt constituite intr-o retea informala in comunitati crestine din lumea intreaga, care cred ca voia lui Dumnezeu pentru generatia de astazi este sa se focalizeze mai mult pe relatii si ideile contemporane in formare, decat pe durele si rapidele adevaruri si mentiuni de credinta traditionale. Ei favorizeaza dialogul doctrinei si sunt oameni care sustin ca bisericile traditionale nu mai functioneaza pentru ei. Intre zidurile lor vei gasi in mod tipic canapele in loc de banci, conversatie in loc de predicare, compromis in loc de convingeri si intrebari in locul adevarului.
Dr. John MacArthur, un scriitor evanghelic cunoscut si pastor, si-a exprimat ingrijorarea profunda cu privire la EM in timpul unei vizite recente la Muzeul Creationist 'Answers in Genesis'. In timp ce aceia care conduc miscarea spun ca evanghelia nu poate fi cunoscuta in mod clar, pretind sa stie un lucru in mod sigur: "Biblia nu inseamna ceea ce oamenii traditionali cred ca inseamna".
EM este doar unul dintre recentele asalturi asupra adevarului si evident asupra Cuvantului lui Dumnezeu. "Ei spun, in consecinta, ca Dumnezeu a vorbit, desigur, dar murmurand (neclar, nota trad) si ca nu suntem chiar siguri cu privire la ce a spus. A spune ca Scriptura nu e clara este doar o alta cale de a submina autoritatea Bibliei," explica MacArthur.
MacArthur cerceteaza asaturile asupra adevarului din trecut si prezent in noua sa carte 'Razboiul Adevarului: Luptand pentru Siguranta intr-o Era a Deceptiei'. Am reusit sa-l prindem pentru un interviu acum cateva luni.
Nu asculta adevar, nu vorbi adevar, nu urma adevar
"Aceasta nu este o miscare intelectuala. Aceasta nu este o miscare care a descoperit evidenta care rastoarna inspiratia, evidenta (dovada) care rastoarna ineranta sau autoritatea. Aceasta miscare este nascuta din oameni care nu vor sa accepte claritatea Scripturilor," spune MacArthur.
"Le permite sa nu ia o pozitie in ce priveste homosexualitatea, sexul premarital, sau orice altceva, pe langa 'Hai sa aprindem ceva lumanari si sa facem niste fum, sa gandim lucruri bune despre Isus si sa dam la saraci," observa el.
Dar, dupa cum MacArthur le aminteste cititorilor in introducerea la aceasta carte, "A pretinde ca Biblia nu este suficient de clara este a ataca chiar intelepciunea si integritatea lui Dumnezeu."
In mod trist, unele librarii crestine isi deschid toate compartimentele de carte pentru a promova miscarea EM. MacArthur explica faptul ca sunt cateva motive pentru cresterea exploziva a miscarii:
Daca ei nu cred nimic, nu pot ofensa pe nimeni. Nu au nici o obligatie sa mustre pe cineva in particular. Bat moneda pe experientele rele si dezamagirile oamenilor crescuti in biserica. Principial ei pot sa se defineasca pe sine prin prisma experientelor familiare culturii.
Da-mi-l pe Isus dar nu ma pune sa-mi schimb viata
MacArthur aduce un alt citat dintr-un articol Christianity Today. El considera ca este o metafora pentru intreaga miscare. O tanara afirma ca ea il iubeste pe Donald Miller, autorul Blue like Jazz, pentru ca ea vrea sa fie religioasa dar nu este pregatita sa lase religia sa-i schimbe stilul de viata.
"Eu sunt o fata a lui Isus," spune ea. "Dar in acelasi timp imi place sa merg in oras, sa trag tequila cu prietenii mei."
Neincrederea in Cuvantul lui Dumnezeu inca de la inceput?
Este acest razboi unic in cultura postmoderna de astazi? Imaginea de pe coperta cartii lui MacArthur - sarpele din Gradina Eden - lasa cititorului o ideea despre timpul in care aceasta batalie se tot duce.
"Asaltul nu s-a oprit niciodata, incepand cu Edenul," spune MacArthur. "Doar escaladeaza, escaladeaza si escaladeaza. Ia diverse forme si se misca in orice directie dicteaza spiritul vremii".
MacArthur, care adreseaza importanta originilor intr-o carte mai timpurie, 'Batalia pentru Inceputuri', spune ca intotdeauna pune aceeasi intrebare atunci cand discuta relatarea creatiei cu altii, "La ce punct incepi sa crezi in Biblie? Apari in Genesa 4, Exod, Deuteronom - cand decizi ca textul este de crezut?"
Istoria - ce spune?
MacArthur spune ca EM promoveaza o versiune diferita de istorie a bisericii de cea data cititorilor in Razboiul Adevarului:
Toti eroii mari ai credintei ajung sa fie priviti ca prosti. Iar antieroii - nebunii care s-au compromis si care nu au luat o pozitie - devin eroii. "Se intoarce istoria cu susul in jos," spune el. "Ei refac intelegerea Reformei pentru a putea sa se intoarca la un cvasi-crestinism, la o spiritualitate medievala"
Biserica azi - Cum am ajuns aici?
Vorbind despre biserica de azi, MacArthur scrie, "Este foarte posibil sa fie cea generatia cea mai susceptibila la invatatori mincinosi, sabotori doctrinari si terorism spiritual decat orice alta generatie din istoria bisericii. Ignoranta biblica din biserica poate sa fie la fel de bine cea mai adanca si mai raspandita ca areal din toate timpurile de la Reforma protestanta."
MacArthur attributes much of this to the twenty years of the seeker-friendly movement, which he says stripped Bible teaching, especially expository teaching, out of the pulpit. “You end up with a very, very marginally knowledgeable church, largely made up of unconverted people,” he said.
"Aud pastori care-mi spun, 'O, eu cred ca Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri', iar eu eu zic, 'Este bine sa zici asta, dar cand te aud predicand spui o gramada de povesti si o gramada de profunzimi culturale. Crezi ca propriile inventii au o mai mare putere decat Cuvantul lui Dumnezeu?'"
MacArthur spune ca oamenii ii spun in mod frecvent ca lui ii este mai usor sa predice adevarul, fata de alti oameni, fiindca are mai mult curaj, fiindca este mai indraznet.
"Nu acesta este raspunsul," zice el. "Singurul motiv pentru care am curaj si indrazneala este datorita credintei mele despre Scripturi - si datorita credintei mele despre faptul ca sunt responsabil si credincios Scripturilor, si Dumnezeului Scripturilor."
Biserica de maine - va sta in picioare?
Este Dr. MacArthur ingrijorat de acest atac asupra Cuvantului lui Dumnezeu? Ca unul care a aparat adevarul, verset cu verset, pentru peste 30 de ani, el este increzator ca adevarul nu poate fi niciodata miscat. "Nu conteaza ce deviere iese la iveala, intotdeauna noi avem adevarul," spune MacArthur despre Cuvantul lui Dumnezeu.
Totusi, crestinii au obligatia sa protejeze si sa apere acest adevar. Asa cum spune el in 'Truth War', "Este datoria noastra sa pazim, sa proclamam si sa dam mai departe acest adevar generatiei urmatoare (1 Timotei 6: 20 - 21). Noi, cei care-L iubim pe Cristos si credem adevarul aflat in invataturile Sale, trebuie sa ne trezim la realitatea bataliei care se da peste tot in jurul nostru. Trebuie sa ne facem partea in acest razboi al adevarului care se da din vremurile stravechi. Suntem sub sacra obligatie sa ne alaturam in batalie si sa luptam pentru credinta."
[Am preluat acest interviu de pe answersingenesis.org si l-am tradus din limba engleza.]
In timp ce Martin Luther a chemat biserica inapoi la adevarul Scripturii si la simplitatea Evangheliei, miscarile moderne precum Biserica Emergenta preamaresc "misterul" si pun la indoiala intelegerea traditionala asupra Evangheliei.
"Vrem sa imbratisam misterul in loc de a-l cuceri," declara liderii din cadrul acestei miscari. O figura proeminenta a EM (Biserica Emergenta, nota trad.) a fost citata in Christianity Today: "Nu cred ca am inteles evangheliei intr-un mod corect inca... Nu cred ca liberalii au inteles-o corect. Dar cred ca nici noi nu am inteles-o inca bine. Nicicare nu am ajuns la credinta adevarata."
Bisericile emergente sunt constituite intr-o retea informala in comunitati crestine din lumea intreaga, care cred ca voia lui Dumnezeu pentru generatia de astazi este sa se focalizeze mai mult pe relatii si ideile contemporane in formare, decat pe durele si rapidele adevaruri si mentiuni de credinta traditionale. Ei favorizeaza dialogul doctrinei si sunt oameni care sustin ca bisericile traditionale nu mai functioneaza pentru ei. Intre zidurile lor vei gasi in mod tipic canapele in loc de banci, conversatie in loc de predicare, compromis in loc de convingeri si intrebari in locul adevarului.
Dr. John MacArthur, un scriitor evanghelic cunoscut si pastor, si-a exprimat ingrijorarea profunda cu privire la EM in timpul unei vizite recente la Muzeul Creationist 'Answers in Genesis'. In timp ce aceia care conduc miscarea spun ca evanghelia nu poate fi cunoscuta in mod clar, pretind sa stie un lucru in mod sigur: "Biblia nu inseamna ceea ce oamenii traditionali cred ca inseamna".
EM este doar unul dintre recentele asalturi asupra adevarului si evident asupra Cuvantului lui Dumnezeu. "Ei spun, in consecinta, ca Dumnezeu a vorbit, desigur, dar murmurand (neclar, nota trad) si ca nu suntem chiar siguri cu privire la ce a spus. A spune ca Scriptura nu e clara este doar o alta cale de a submina autoritatea Bibliei," explica MacArthur.
MacArthur cerceteaza asaturile asupra adevarului din trecut si prezent in noua sa carte 'Razboiul Adevarului: Luptand pentru Siguranta intr-o Era a Deceptiei'. Am reusit sa-l prindem pentru un interviu acum cateva luni.
Nu asculta adevar, nu vorbi adevar, nu urma adevar
"Aceasta nu este o miscare intelectuala. Aceasta nu este o miscare care a descoperit evidenta care rastoarna inspiratia, evidenta (dovada) care rastoarna ineranta sau autoritatea. Aceasta miscare este nascuta din oameni care nu vor sa accepte claritatea Scripturilor," spune MacArthur.
"Le permite sa nu ia o pozitie in ce priveste homosexualitatea, sexul premarital, sau orice altceva, pe langa 'Hai sa aprindem ceva lumanari si sa facem niste fum, sa gandim lucruri bune despre Isus si sa dam la saraci," observa el.
Dar, dupa cum MacArthur le aminteste cititorilor in introducerea la aceasta carte, "A pretinde ca Biblia nu este suficient de clara este a ataca chiar intelepciunea si integritatea lui Dumnezeu."
In mod trist, unele librarii crestine isi deschid toate compartimentele de carte pentru a promova miscarea EM. MacArthur explica faptul ca sunt cateva motive pentru cresterea exploziva a miscarii:
Daca ei nu cred nimic, nu pot ofensa pe nimeni. Nu au nici o obligatie sa mustre pe cineva in particular. Bat moneda pe experientele rele si dezamagirile oamenilor crescuti in biserica. Principial ei pot sa se defineasca pe sine prin prisma experientelor familiare culturii.
Da-mi-l pe Isus dar nu ma pune sa-mi schimb viata
MacArthur aduce un alt citat dintr-un articol Christianity Today. El considera ca este o metafora pentru intreaga miscare. O tanara afirma ca ea il iubeste pe Donald Miller, autorul Blue like Jazz, pentru ca ea vrea sa fie religioasa dar nu este pregatita sa lase religia sa-i schimbe stilul de viata.
"Eu sunt o fata a lui Isus," spune ea. "Dar in acelasi timp imi place sa merg in oras, sa trag tequila cu prietenii mei."
Neincrederea in Cuvantul lui Dumnezeu inca de la inceput?
Este acest razboi unic in cultura postmoderna de astazi? Imaginea de pe coperta cartii lui MacArthur - sarpele din Gradina Eden - lasa cititorului o ideea despre timpul in care aceasta batalie se tot duce.
"Asaltul nu s-a oprit niciodata, incepand cu Edenul," spune MacArthur. "Doar escaladeaza, escaladeaza si escaladeaza. Ia diverse forme si se misca in orice directie dicteaza spiritul vremii".
MacArthur, care adreseaza importanta originilor intr-o carte mai timpurie, 'Batalia pentru Inceputuri', spune ca intotdeauna pune aceeasi intrebare atunci cand discuta relatarea creatiei cu altii, "La ce punct incepi sa crezi in Biblie? Apari in Genesa 4, Exod, Deuteronom - cand decizi ca textul este de crezut?"
Istoria - ce spune?
MacArthur spune ca EM promoveaza o versiune diferita de istorie a bisericii de cea data cititorilor in Razboiul Adevarului:
Toti eroii mari ai credintei ajung sa fie priviti ca prosti. Iar antieroii - nebunii care s-au compromis si care nu au luat o pozitie - devin eroii. "Se intoarce istoria cu susul in jos," spune el. "Ei refac intelegerea Reformei pentru a putea sa se intoarca la un cvasi-crestinism, la o spiritualitate medievala"
Biserica azi - Cum am ajuns aici?
Vorbind despre biserica de azi, MacArthur scrie, "Este foarte posibil sa fie cea generatia cea mai susceptibila la invatatori mincinosi, sabotori doctrinari si terorism spiritual decat orice alta generatie din istoria bisericii. Ignoranta biblica din biserica poate sa fie la fel de bine cea mai adanca si mai raspandita ca areal din toate timpurile de la Reforma protestanta."
MacArthur attributes much of this to the twenty years of the seeker-friendly movement, which he says stripped Bible teaching, especially expository teaching, out of the pulpit. “You end up with a very, very marginally knowledgeable church, largely made up of unconverted people,” he said.
"Aud pastori care-mi spun, 'O, eu cred ca Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri', iar eu eu zic, 'Este bine sa zici asta, dar cand te aud predicand spui o gramada de povesti si o gramada de profunzimi culturale. Crezi ca propriile inventii au o mai mare putere decat Cuvantul lui Dumnezeu?'"
MacArthur spune ca oamenii ii spun in mod frecvent ca lui ii este mai usor sa predice adevarul, fata de alti oameni, fiindca are mai mult curaj, fiindca este mai indraznet.
"Nu acesta este raspunsul," zice el. "Singurul motiv pentru care am curaj si indrazneala este datorita credintei mele despre Scripturi - si datorita credintei mele despre faptul ca sunt responsabil si credincios Scripturilor, si Dumnezeului Scripturilor."
Biserica de maine - va sta in picioare?
Este Dr. MacArthur ingrijorat de acest atac asupra Cuvantului lui Dumnezeu? Ca unul care a aparat adevarul, verset cu verset, pentru peste 30 de ani, el este increzator ca adevarul nu poate fi niciodata miscat. "Nu conteaza ce deviere iese la iveala, intotdeauna noi avem adevarul," spune MacArthur despre Cuvantul lui Dumnezeu.
Totusi, crestinii au obligatia sa protejeze si sa apere acest adevar. Asa cum spune el in 'Truth War', "Este datoria noastra sa pazim, sa proclamam si sa dam mai departe acest adevar generatiei urmatoare (1 Timotei 6: 20 - 21). Noi, cei care-L iubim pe Cristos si credem adevarul aflat in invataturile Sale, trebuie sa ne trezim la realitatea bataliei care se da peste tot in jurul nostru. Trebuie sa ne facem partea in acest razboi al adevarului care se da din vremurile stravechi. Suntem sub sacra obligatie sa ne alaturam in batalie si sa luptam pentru credinta."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)