Uneori, argumentul unor oameni carora vrei sa le spui despre Dumnezeu, se adreseaza traducerii Bibliei din care le citesti. Este vorba de traducerea facuta de preotul ortodox, Cornilescu D. Ei ne raspuns ca niste experti - voi va bazati pe o traducere gresita, care nu este exacta, motiv pentru care rataciti.
Ei bine, pe langa multele argumente pe care le arata fr. Iosif Ton in "Credinta adevarata" (Editura Cartea Crestina), am mai gasit unul, pe un blog:
Intelegem de aici ca exista documente care arata ca baptistii au folosit la inceput traducerea de la Iasi, 1874. Si chiar o indrageau, privind nu cu ochi buni noua traducere Cornilescu. Cu timpul insa, aceasta noua traducere a fost adoptata, fiind mai aproape de naturaletea limbii noastre de atunci, dar o traducere foarte buna.
Iata o sinteza de pe blogul mai sus amintit:
"Între scrisorile lui Cornilescu îmi atrage atenţia una care arată cât de multă ironie ascunde uneori istoria. La sfârşitul lui 1923 şi începutul lui 1924, la Societatea Biblică vin cereri pentru tipărirea unui alt Noul Testament (nu cel al lui Cornilescu). Oricât de ciudat ar părea, cererile vin în principal de la baptişti şi adventişti, care sunt familiarizaţi cu Biblia de la Iaşi (1874) şi cu Biblia Nitzulescu (revizuită de Gârboviceanu 1909/1911) şi nu vor altceva. În speţă, nu vor traducerea Cornilescu!"
luni, 16 februarie 2009
miercuri, 11 februarie 2009
Despre insemnatatea botezului in Cristos
[din Epistola lui Pavel catre Romani]
Esenta acestor randuri se incadreaza in raspunsul la intrebarea "noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat"? Este evident ca e vorba aici despre doua concepte primare: viata si moartea, dar in ordine inversa.
In acest context apostolul Pavel se refera la botezul in Cristos. Botezul in Cristos este o notiune mai adanca decat botezul in apa. Botezul in apa are rostul sau si locul sau. Botezul in Cristos este ceea ce se intampla in realitate, spre ce arata botezul in apa. Se vorbeste mult si gresit despre botezul cu Duhul Sfant, dar se neglijeaza botezul in Cristos. Ce inseamna botezul in Cristos? Romani 6 ne explica:
- identificarea cu Cristos in moartea Lui;
- identificarea cu Cristos in ingroparea Lui(parte din prima);
- identificarea cu Cristos in invierea Lui;
- identificarea cu Cristos in viata Lui (consecinta precedentei).
Sa le luam pe rand.
1. Moartea lui Cristos.
Asemanarea cu moartea lui Cristos se refera la faptul ca "omul nostru cel vechi a fost rastigniti impreuna cu El". Acest fapt, daca este real, presupune ca omul nostru cel vechi nu mai e liber. Mainile si picioarele ii sunt tintuite. Noi am murit fata de ceea ce eram, impreuna cu Cristos. Iar aceasta este parte din unirea cu Cristos de care avem parte.
Scopul precis pentru care am murit fata de pacat este acesta: pentru a fi dezbracati de puterea pacatului.
Exista, asadar, o dezbracare in moartea fata de omul vechi, sau a omului vechi. Nu suntem dezbracati de pacat, ci de PUTEREA pacatului. Cu alte cuvinte, nu mai suntem robi ai pacatului, pentru ca pacatului acum, dupa rastignirea aceasta, nu mai are putere sa ne conduca, nu mai poate stapani peste noi.
Puterea pacatului e camasa de forta, care ne facea incapabili sa fim liberi spre a face binele. Acum aceasta camasa nu mai este. Raul ramane, ca posibilitate, dar nu mai suntem sub puterea pacatului. Prin moartea impreuna cu Cristos am scapat de puterea pacatului. Aceasta veste si realitate ar trebui sa ne aduca mari bucurii. Ar trebui sa ne provoace momente de adanca inchinare fata de Dumenezeu care ne-a eliberat.
Iata, Cristos nu a murit doar sa ne ierte pacatele. Jertfa Lui are o mai mare insemnatate. Si, odata cu aceasta recunoastere, intelegere, respectul nostru fata de aceasta jertfa creste. Cutremurul nostru fata de apropierea de un astfel de Dumnezeu este cu atat mai mare.
Multumeste-i lui Dumnezeu pentru acest mare har - sa nu mai fi rob al pacatului.
2. Insemnatatea invierii lui Cristos
Aceasta ne arata o noua perspectiva. Ca exista un nou sens, o noua viata, alta decat cea veche, cea fata de care am murit. Este intai de toate conceptul noului. Avem ceva nou, avem ceva ce nu am avut pana acum.
Consecinta realitatii mortii impreuna cu Cristos nu este doar faptul ca, de drept, nu mai suntem robi ai pacatului. Consecinta mortii impreuna cu Cristos este si ca vom traim impreuna cu El.
Cristosul odata inviat din morti, nu mai moare, moartea nu mai are stapanire asupra Lui. Acesta este un fapt. Trebuie stiut. Atunci, insemneaza ca Cristos de acum traieste vesnic. Si Pavel spune ca "prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu".
Iata noua perspectiva a identificarii cu Cristos in invierea Lui - sa traim o viata noua, pentru Dumnezeu.
3. Viata pentru Dumnezeu.
Noi trebuie sa ne consideram, sa ne socotim, morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu. Acum traim, dar pentru Dumnezeu. Si trebuie sa avem o astfel de socoata. Nu se poate sa ne dea alt rezultat, decat acesta. Daca suntem impreuna cu Cristos, iar Cristos traieste pentru Dumnezeu, si noi vom trai pentru Dumnezeu.
Aici se conduce rationamentul lui Pavel, care va discuta in capitolul 8 din Romani despre crestinul care are de acum in el si fierea pamanteasca, dar si noua fire, identificata cu Cristos.
Acum suntem robi ai neprihanirii. Adica, ascultam de ceea ce ne spune neprihanirea. Exista un rod, care arata faptul ca ascult de neprihanire. Nu vorbim aici despre chestiuni teoretice, dar fara echivalent in practica. Ci, ele se implinesc intocmai in trairea celui care se identifica cu Cristos. Rodul este sfintirea.
Cum il vezi pe fratele tau, cel care-si spune frate, care marturiseste ca Cristos l-a intalnit si ca s-a nascut din nou, dar care traieste in pacat? Dar daca vezi in viata cuiva sfintirea, ca rod, intelegi ca Dumnezeu e prezent acolo? Intelegi ca Dumnezeu e viu acolo?
Finalitatea vietii pentru Dumnezeu este viata vesnica cu Dumnezeu. Practic, cei care mor fata de vechea viata, o pierd pe aceasta, traiesc apoi, dupa inviere (omul nou) pentru Dumnezeu, rodind sfintirea, iar mai apoi, la sfarsitul vietii pamantesti, primesc viata vesnica. Domnul Isus ne spune ca cine isi va pierde viata pentru El o va castiga. Asa si este.
In acest context este versetul: "Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata a lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Cristos".
Identificarea cu Cristos in viata traita pentru Dumnezeu merge dincolo de granitele acestei lumi, in viata vesnica. E un izvor ce tasneste in viata vesnica, cum arata Domnul Isus intr-o predica.
In context, invatam ca darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica, pe care o primim ca finalitate a trairii pentru Dumnezeu in viata pamanteasca, in urma unei sfintiri reale, care este rodul faptului ca ne dam madularele roabe fata de Dumnezeu si neprihanire.
Iata ca viata vesnica nu este consecinta directa a credintei de la inceput, care te duce la moarte in Cristos. Ci, este consecinta directa a credintei de dupa inviere, care te tine in viata in Cristos.
Moartea e in Cristos, invierea e in Cristos, viata de aici (cea noua) e in Cristos, iar apoi viata vesnica e in Cristos. Fara Cristos nu exista niciuna. Fara Cristos nu putem sa avem viata vesnica. Faptul ca nu putem avea viata vesnica fara Cristos este amplu si nu tine doar de o decizie. Este vorba despre o viata intreaga.
Esti botezat in Cristos? Te-ai identificat cu Cristos in botezul Sau? Unde anume esti in toata aceasta asemanare? Mori, inviezi, traiesti cu El? Se vede in viata ta ca te curatesti, ca te sfintesti, ca iti doresti sa fi si ca esti tot mai neprihanit? Daca nu se vede, atunci intreaba-te daca il cunosti pe Cristos! Este esential, pentru ca, fara Cristos nu exista viata vesnica!
Poate ca ai inceput cu Cristos, ca te-ai identificat cu El in moartea Lui si in invierea Lui. Dar ai lasat-o mai moale cu viata. Ei bine, fara identificarea cu Cristos in viata Lui, nu exista mantuire! Nu exista viata vesnica fara traire impreuna cu Cristos fata de Dumnezeu. Si pentru Dumnezeu. Poate ai vrea sa reconsideri trairea si viata ta, sa te opresti putin si sa te lasi cercetat de Dumnezeu. Nu e de gluma, nu e de joaca. Chiar acum intoarce-te din ratacirea ta si traieste pentru Dumnezeu din plin.
Sfarsitul trairii in ascultare de omul vechi e moartea. Sfarsitul trairii in ascultare de Dumnezeu e viata vesnica in Cristos Isus. Viata vesnica nu ti-o hotarasti prin fapte, dar tu trebuie sa traiesti prin credinta. Fara credinta este cu neputinta sa-I fim placuti Lui!
Doamne, ajuta-te, da-ne vointa si infaptuirea, da-ne putere si dragoste, ajuta credintei noastre ca sa fim biruitori. Ma rog pentru ca stiu ca asa o sa faci, pentru ca Tu deja ai murit, ai inviat si nu mai mori, ci traiesti pentru Dumnezeu. Slava Tie! Si eu vreau sa traiesc pentru Dumnezeu, prin credinta, prin puterea lui Dumnezeu. Ce har...
Esenta acestor randuri se incadreaza in raspunsul la intrebarea "noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat"? Este evident ca e vorba aici despre doua concepte primare: viata si moartea, dar in ordine inversa.
In acest context apostolul Pavel se refera la botezul in Cristos. Botezul in Cristos este o notiune mai adanca decat botezul in apa. Botezul in apa are rostul sau si locul sau. Botezul in Cristos este ceea ce se intampla in realitate, spre ce arata botezul in apa. Se vorbeste mult si gresit despre botezul cu Duhul Sfant, dar se neglijeaza botezul in Cristos. Ce inseamna botezul in Cristos? Romani 6 ne explica:
- identificarea cu Cristos in moartea Lui;
- identificarea cu Cristos in ingroparea Lui(parte din prima);
- identificarea cu Cristos in invierea Lui;
- identificarea cu Cristos in viata Lui (consecinta precedentei).
Sa le luam pe rand.
1. Moartea lui Cristos.
Asemanarea cu moartea lui Cristos se refera la faptul ca "omul nostru cel vechi a fost rastigniti impreuna cu El". Acest fapt, daca este real, presupune ca omul nostru cel vechi nu mai e liber. Mainile si picioarele ii sunt tintuite. Noi am murit fata de ceea ce eram, impreuna cu Cristos. Iar aceasta este parte din unirea cu Cristos de care avem parte.
Scopul precis pentru care am murit fata de pacat este acesta: pentru a fi dezbracati de puterea pacatului.
Exista, asadar, o dezbracare in moartea fata de omul vechi, sau a omului vechi. Nu suntem dezbracati de pacat, ci de PUTEREA pacatului. Cu alte cuvinte, nu mai suntem robi ai pacatului, pentru ca pacatului acum, dupa rastignirea aceasta, nu mai are putere sa ne conduca, nu mai poate stapani peste noi.
Puterea pacatului e camasa de forta, care ne facea incapabili sa fim liberi spre a face binele. Acum aceasta camasa nu mai este. Raul ramane, ca posibilitate, dar nu mai suntem sub puterea pacatului. Prin moartea impreuna cu Cristos am scapat de puterea pacatului. Aceasta veste si realitate ar trebui sa ne aduca mari bucurii. Ar trebui sa ne provoace momente de adanca inchinare fata de Dumenezeu care ne-a eliberat.
Iata, Cristos nu a murit doar sa ne ierte pacatele. Jertfa Lui are o mai mare insemnatate. Si, odata cu aceasta recunoastere, intelegere, respectul nostru fata de aceasta jertfa creste. Cutremurul nostru fata de apropierea de un astfel de Dumnezeu este cu atat mai mare.
Multumeste-i lui Dumnezeu pentru acest mare har - sa nu mai fi rob al pacatului.
2. Insemnatatea invierii lui Cristos
Aceasta ne arata o noua perspectiva. Ca exista un nou sens, o noua viata, alta decat cea veche, cea fata de care am murit. Este intai de toate conceptul noului. Avem ceva nou, avem ceva ce nu am avut pana acum.
Consecinta realitatii mortii impreuna cu Cristos nu este doar faptul ca, de drept, nu mai suntem robi ai pacatului. Consecinta mortii impreuna cu Cristos este si ca vom traim impreuna cu El.
Cristosul odata inviat din morti, nu mai moare, moartea nu mai are stapanire asupra Lui. Acesta este un fapt. Trebuie stiut. Atunci, insemneaza ca Cristos de acum traieste vesnic. Si Pavel spune ca "prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu".
Iata noua perspectiva a identificarii cu Cristos in invierea Lui - sa traim o viata noua, pentru Dumnezeu.
3. Viata pentru Dumnezeu.
Noi trebuie sa ne consideram, sa ne socotim, morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu. Acum traim, dar pentru Dumnezeu. Si trebuie sa avem o astfel de socoata. Nu se poate sa ne dea alt rezultat, decat acesta. Daca suntem impreuna cu Cristos, iar Cristos traieste pentru Dumnezeu, si noi vom trai pentru Dumnezeu.
Aici se conduce rationamentul lui Pavel, care va discuta in capitolul 8 din Romani despre crestinul care are de acum in el si fierea pamanteasca, dar si noua fire, identificata cu Cristos.
Acum suntem robi ai neprihanirii. Adica, ascultam de ceea ce ne spune neprihanirea. Exista un rod, care arata faptul ca ascult de neprihanire. Nu vorbim aici despre chestiuni teoretice, dar fara echivalent in practica. Ci, ele se implinesc intocmai in trairea celui care se identifica cu Cristos. Rodul este sfintirea.
Cum il vezi pe fratele tau, cel care-si spune frate, care marturiseste ca Cristos l-a intalnit si ca s-a nascut din nou, dar care traieste in pacat? Dar daca vezi in viata cuiva sfintirea, ca rod, intelegi ca Dumnezeu e prezent acolo? Intelegi ca Dumnezeu e viu acolo?
Finalitatea vietii pentru Dumnezeu este viata vesnica cu Dumnezeu. Practic, cei care mor fata de vechea viata, o pierd pe aceasta, traiesc apoi, dupa inviere (omul nou) pentru Dumnezeu, rodind sfintirea, iar mai apoi, la sfarsitul vietii pamantesti, primesc viata vesnica. Domnul Isus ne spune ca cine isi va pierde viata pentru El o va castiga. Asa si este.
In acest context este versetul: "Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata a lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Cristos".
Identificarea cu Cristos in viata traita pentru Dumnezeu merge dincolo de granitele acestei lumi, in viata vesnica. E un izvor ce tasneste in viata vesnica, cum arata Domnul Isus intr-o predica.
In context, invatam ca darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica, pe care o primim ca finalitate a trairii pentru Dumnezeu in viata pamanteasca, in urma unei sfintiri reale, care este rodul faptului ca ne dam madularele roabe fata de Dumnezeu si neprihanire.
Iata ca viata vesnica nu este consecinta directa a credintei de la inceput, care te duce la moarte in Cristos. Ci, este consecinta directa a credintei de dupa inviere, care te tine in viata in Cristos.
Moartea e in Cristos, invierea e in Cristos, viata de aici (cea noua) e in Cristos, iar apoi viata vesnica e in Cristos. Fara Cristos nu exista niciuna. Fara Cristos nu putem sa avem viata vesnica. Faptul ca nu putem avea viata vesnica fara Cristos este amplu si nu tine doar de o decizie. Este vorba despre o viata intreaga.
Esti botezat in Cristos? Te-ai identificat cu Cristos in botezul Sau? Unde anume esti in toata aceasta asemanare? Mori, inviezi, traiesti cu El? Se vede in viata ta ca te curatesti, ca te sfintesti, ca iti doresti sa fi si ca esti tot mai neprihanit? Daca nu se vede, atunci intreaba-te daca il cunosti pe Cristos! Este esential, pentru ca, fara Cristos nu exista viata vesnica!
Poate ca ai inceput cu Cristos, ca te-ai identificat cu El in moartea Lui si in invierea Lui. Dar ai lasat-o mai moale cu viata. Ei bine, fara identificarea cu Cristos in viata Lui, nu exista mantuire! Nu exista viata vesnica fara traire impreuna cu Cristos fata de Dumnezeu. Si pentru Dumnezeu. Poate ai vrea sa reconsideri trairea si viata ta, sa te opresti putin si sa te lasi cercetat de Dumnezeu. Nu e de gluma, nu e de joaca. Chiar acum intoarce-te din ratacirea ta si traieste pentru Dumnezeu din plin.
Sfarsitul trairii in ascultare de omul vechi e moartea. Sfarsitul trairii in ascultare de Dumnezeu e viata vesnica in Cristos Isus. Viata vesnica nu ti-o hotarasti prin fapte, dar tu trebuie sa traiesti prin credinta. Fara credinta este cu neputinta sa-I fim placuti Lui!
Doamne, ajuta-te, da-ne vointa si infaptuirea, da-ne putere si dragoste, ajuta credintei noastre ca sa fim biruitori. Ma rog pentru ca stiu ca asa o sa faci, pentru ca Tu deja ai murit, ai inviat si nu mai mori, ci traiesti pentru Dumnezeu. Slava Tie! Si eu vreau sa traiesc pentru Dumnezeu, prin credinta, prin puterea lui Dumnezeu. Ce har...
Cum sa vorbesc cu o fata
Fetele nu sunt personaje din film. Nu sunt nici extraterestrii din vreun joc pe calculator. Sunt mai complicate decat atat. Sunt persoane reale, dintr-o viata la fel de reala. Sunt oameni, in primul rand.
O fata nu e interesata, cum ai impresia, de cuvintele tale marete, de discutiile aprinse din grupul de baieti, acele discutii cu adresa. Nu te are ca erou in jocul de footbal unde incerci sa excelezi cand apare ea. E mai simpla decat atat...
Cand vorbim cu o fata e bine sa nu uitam ca nu vorbim cu un baiat. Desi e greu astazi, de multe ori, sa faci diferenta intre. Cu o fata se vorbeste frumos si atent, cu grija. Nu vorbesc aici despre lingusire sau prefacatorie. Ci, despre sensibilitate.
O fata ar trebui sa trezeasca intr-un baiat, intr-o discutie, acele valori care tin de finete si atentie. Trebuie sa oferim cinste.
Baietii cauta atentie, mai ales in prezenta fetelor. De aceea par mai talentati, folosesc mai multe glume, sunt mai voiosi ca de obicei. Ca in copilarie, doar ca acum intelegem. Acum lupta, pentru unii, se duce la nivelul intelegerii a ceea ce se intampla si a cum ar trebui sa fie totul. Cum ma invata Dumnezeu sa fiu? Care sunt si ce inseamna in esenta lor principiile?
Cu o fata e bine sa vorbesti. Adica, nici sa taci rusinat, dar nici sa faci pe grozavul cu multe cuvinte a caror suma este negativa. Daca ai ocazia sa spui ceva, nu ezita. Dar nu e indicat sa ai impresia ca poate ii place de tine. De cele mai multe ori e doar o impresie foarte reala.
Daca se intampla sa fi intr-o ipostaza de a vorbi cu o fata pe care nu o cunosti, prezinta-te mai intai. E foarte important sa intelegi ca viata reala si oamenii nu sunt calculatoare si ca nu esti pe mess. Eu sugerez sa renunti la mess pe mai departe, dar aceasta e o alta discutie... Cand vorbeste despre cu o fata nu vorbesti cu "asta" si nici cu "tu". Trebuie sa stii cum o cheama. Daca fata refuza sa se prezinte, vei intelege (nu vrea sa vorbeasca cu tine, iar aceasta trebuie respectat).
Nu flirtra cu o fata. Nu vorbi cu ea cu dublu sens. Cu o fata care prefera o astfel de discutie, nu vorbi!
Nu zbiera cand vorbesti cu o fata. Nu esti pe un deal si ea pe altul. Vorbiti linistit si atat de tare incat sa va auziti.
Cand vorbesti cu o fata ai nevoie de bun simt, de atentie, de respect. De toate principiile Imparatiei lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie sa le aplici. Chiar si atunci cand vorbesti cu o fata. Cuvintele trebuie sa fie toate curate, iar inima sfanta.
O fata nu e interesata, cum ai impresia, de cuvintele tale marete, de discutiile aprinse din grupul de baieti, acele discutii cu adresa. Nu te are ca erou in jocul de footbal unde incerci sa excelezi cand apare ea. E mai simpla decat atat...
Cand vorbim cu o fata e bine sa nu uitam ca nu vorbim cu un baiat. Desi e greu astazi, de multe ori, sa faci diferenta intre. Cu o fata se vorbeste frumos si atent, cu grija. Nu vorbesc aici despre lingusire sau prefacatorie. Ci, despre sensibilitate.
O fata ar trebui sa trezeasca intr-un baiat, intr-o discutie, acele valori care tin de finete si atentie. Trebuie sa oferim cinste.
Baietii cauta atentie, mai ales in prezenta fetelor. De aceea par mai talentati, folosesc mai multe glume, sunt mai voiosi ca de obicei. Ca in copilarie, doar ca acum intelegem. Acum lupta, pentru unii, se duce la nivelul intelegerii a ceea ce se intampla si a cum ar trebui sa fie totul. Cum ma invata Dumnezeu sa fiu? Care sunt si ce inseamna in esenta lor principiile?
Cu o fata e bine sa vorbesti. Adica, nici sa taci rusinat, dar nici sa faci pe grozavul cu multe cuvinte a caror suma este negativa. Daca ai ocazia sa spui ceva, nu ezita. Dar nu e indicat sa ai impresia ca poate ii place de tine. De cele mai multe ori e doar o impresie foarte reala.
Daca se intampla sa fi intr-o ipostaza de a vorbi cu o fata pe care nu o cunosti, prezinta-te mai intai. E foarte important sa intelegi ca viata reala si oamenii nu sunt calculatoare si ca nu esti pe mess. Eu sugerez sa renunti la mess pe mai departe, dar aceasta e o alta discutie... Cand vorbeste despre cu o fata nu vorbesti cu "asta" si nici cu "tu". Trebuie sa stii cum o cheama. Daca fata refuza sa se prezinte, vei intelege (nu vrea sa vorbeasca cu tine, iar aceasta trebuie respectat).
Nu flirtra cu o fata. Nu vorbi cu ea cu dublu sens. Cu o fata care prefera o astfel de discutie, nu vorbi!
Nu zbiera cand vorbesti cu o fata. Nu esti pe un deal si ea pe altul. Vorbiti linistit si atat de tare incat sa va auziti.
Cand vorbesti cu o fata ai nevoie de bun simt, de atentie, de respect. De toate principiile Imparatiei lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie sa le aplici. Chiar si atunci cand vorbesti cu o fata. Cuvintele trebuie sa fie toate curate, iar inima sfanta.
sâmbătă, 7 februarie 2009
Zeitgeist – pentru medicii stomatologi
Unul dintre sfaturile de bun simţ ale lui Petre Ţuţea era ca tot ce ne spune ştiinţa să folosim ca pe periuţa de dinţi, adică nimic să nu ne facă să rămânem cu gura căscată. Tot ce nu reuşesc medicii când intră cu polizorul în măselele noastre de minte, au reuşit câţiva americani de bine care ne-au mai prezentat un episod din filmul „Codul da Vinci, Mormântul lui Isus, Maria Magdalena soţie şi Evanghelia după Iuda”.
Filmul e previzibil aşa cum e Die Hard – câştigă uşor eroul.
E evoluţionist – începe cu un parameci şi se încheie cu maimuţa Bush. Parameciul face băiţă în mocirla instituţiilor religioase, ca bihorenii la Techirghiol, iar regizorul Peter Joseph spune răspicat şi teologic „Nu ştiu ce este Dumnezeu, dar ştiu ce nu este”, lucru care e o minciună întrucât două minute mai târziu îşi aduce aminte că „Dumnezeu te iubeşte şi are nevoie de banii tăi”. Creştinismul e o poveste romană creată cu scop politic. Biblia e acuzată de plagiat şi zice că Isus s-a născut pe 25 decembrie (chiar unde scrie?), iar Isus nu-i decât Horus. Noi ştim că ziua de 25 decembrie, care s-a întâmplat să fie ziua de naştere a lui Mithra, a fost aleasă ca zi de naştere a lui Hristos după Sinodul de la Niceea din 325, dar cu ce suntem noi de vină că bravii noştri episcopi le-au suprapus nefericit?
Nu mă apuc la ceartă cu partea aferentă intrării avioanelor în turnuri, nici de politicile bancare, dar ca profesor ce am predat câţiva ani de zile Istoria religiilor, nu pot fi decât consternat de numărul mare de inexactităţi atunci când e vorba de Horus şi compania. Astfel, în dezacord total cu Zeitgeist, Horus NU s-a născut din virgina Isis Mary şi NU a fost o stea în Est care i-a călăuzit naşterea. Steaua NU a fost urmată de trei magi. La 12 ani Horus NU era un copil învăţător, la 30 de ani NU a fost botezat de Anap (inexistent la egipteni), NU a avut 12 apostoli, NU a avut nume de „Păstorul cel Bun” şi „Mielul lui Dumnezeu”, NU a fost trădat de Thypon (nici pe el nu l-am găsit pe la egipteni), NU a fost crucificat, NU a fost îngropat şi NU a înviat după trei zile.
Am găsit 128 de inexactităţi în 14 minute. E un record şi pentru americanii cei mai inventivi. Le readuc aminte americanilor că Mircea Eliade NU s-a născut în America şi NU a mâncat la Mc.Donald’s şi pentru că tot am vorbit de Mircea Eliade, studiaţi „Dicţionarul religiilor” scris de el şi Culianu (Humanitas 1993) precum şi volumul 1 din „Istoria ideilor şi credinţelor religioase” şi veţi vedea fabulaţiile din Zeitgeist.
Nu-i interesează pe realizatori adevărul, ci doar creştinismul să piară. Ultimele imagini din Zeitgeist Adendum sunt cu unul ce dă cu crucea de pământ.
Un film făcut de panteişti New Age ce potrivesc un puzzle cu pumnul, folosind efecte de stand-up comedy cu râsete şi ironii ieftine, având ca documentaţie serioasă zodiacul difuzat la radio, sminteşte pe creştinii ce au peştele pus pe maşină şi nu ştiu ce reprezintă.
Istoria nu se prezintă cu copy – paste şi nici cu cut. Adevărul e dincolo de hamburgeri, iar gnosticismul nu-i nou. Atacul nereuşit asupra creştinismului dus de 2000 de ani arată că Cel ce l-a fondat are ultimul cuvânt. Îl vom uita repede pe Peter Joseph, dar nu şi pe analfabetul apostol Petru.
Ca şi „Codul da Vinci” sau „Evanghelia după Iuda”, nici Zeitgeist nu are soluţii. Întoarcerea la natură şi mâncatul de buruieni e Ev Mediu, nu renaştere spirituală.
Şi, ca să încheiem tot într-o notă medicală, am ajuns la concluzia că, deşi Zeitgeist se poate elibera fără prescripţie medicală, produce efecte laxative asupra spiritului.
articol scris de V l a d i m i r _ P u s t a n
Filmul e previzibil aşa cum e Die Hard – câştigă uşor eroul.
E evoluţionist – începe cu un parameci şi se încheie cu maimuţa Bush. Parameciul face băiţă în mocirla instituţiilor religioase, ca bihorenii la Techirghiol, iar regizorul Peter Joseph spune răspicat şi teologic „Nu ştiu ce este Dumnezeu, dar ştiu ce nu este”, lucru care e o minciună întrucât două minute mai târziu îşi aduce aminte că „Dumnezeu te iubeşte şi are nevoie de banii tăi”. Creştinismul e o poveste romană creată cu scop politic. Biblia e acuzată de plagiat şi zice că Isus s-a născut pe 25 decembrie (chiar unde scrie?), iar Isus nu-i decât Horus. Noi ştim că ziua de 25 decembrie, care s-a întâmplat să fie ziua de naştere a lui Mithra, a fost aleasă ca zi de naştere a lui Hristos după Sinodul de la Niceea din 325, dar cu ce suntem noi de vină că bravii noştri episcopi le-au suprapus nefericit?
Nu mă apuc la ceartă cu partea aferentă intrării avioanelor în turnuri, nici de politicile bancare, dar ca profesor ce am predat câţiva ani de zile Istoria religiilor, nu pot fi decât consternat de numărul mare de inexactităţi atunci când e vorba de Horus şi compania. Astfel, în dezacord total cu Zeitgeist, Horus NU s-a născut din virgina Isis Mary şi NU a fost o stea în Est care i-a călăuzit naşterea. Steaua NU a fost urmată de trei magi. La 12 ani Horus NU era un copil învăţător, la 30 de ani NU a fost botezat de Anap (inexistent la egipteni), NU a avut 12 apostoli, NU a avut nume de „Păstorul cel Bun” şi „Mielul lui Dumnezeu”, NU a fost trădat de Thypon (nici pe el nu l-am găsit pe la egipteni), NU a fost crucificat, NU a fost îngropat şi NU a înviat după trei zile.
Am găsit 128 de inexactităţi în 14 minute. E un record şi pentru americanii cei mai inventivi. Le readuc aminte americanilor că Mircea Eliade NU s-a născut în America şi NU a mâncat la Mc.Donald’s şi pentru că tot am vorbit de Mircea Eliade, studiaţi „Dicţionarul religiilor” scris de el şi Culianu (Humanitas 1993) precum şi volumul 1 din „Istoria ideilor şi credinţelor religioase” şi veţi vedea fabulaţiile din Zeitgeist.
Nu-i interesează pe realizatori adevărul, ci doar creştinismul să piară. Ultimele imagini din Zeitgeist Adendum sunt cu unul ce dă cu crucea de pământ.
Un film făcut de panteişti New Age ce potrivesc un puzzle cu pumnul, folosind efecte de stand-up comedy cu râsete şi ironii ieftine, având ca documentaţie serioasă zodiacul difuzat la radio, sminteşte pe creştinii ce au peştele pus pe maşină şi nu ştiu ce reprezintă.
Istoria nu se prezintă cu copy – paste şi nici cu cut. Adevărul e dincolo de hamburgeri, iar gnosticismul nu-i nou. Atacul nereuşit asupra creştinismului dus de 2000 de ani arată că Cel ce l-a fondat are ultimul cuvânt. Îl vom uita repede pe Peter Joseph, dar nu şi pe analfabetul apostol Petru.
Ca şi „Codul da Vinci” sau „Evanghelia după Iuda”, nici Zeitgeist nu are soluţii. Întoarcerea la natură şi mâncatul de buruieni e Ev Mediu, nu renaştere spirituală.
Şi, ca să încheiem tot într-o notă medicală, am ajuns la concluzia că, deşi Zeitgeist se poate elibera fără prescripţie medicală, produce efecte laxative asupra spiritului.
articol scris de V l a d i m i r _ P u s t a n
Implicarea in slujire si de-personalizarea
Depersonalizarea este descrisa ca o boala mintala, care se constituie in lipsa constientizarii propriului eu, sau a propriei persoane. Ma vor referi mai degraba nu la o boala psihica, ci la de-personalizare, la luarea personalitatii omului, la alinarea lui de valorile primite de la Dumnezeu, prin definitie.
Omul este creatia lui Dumnezeu.
Valoarea omului este data de Dumnezeu, care l-a facut pe om. Chiar afectat de pacat, nu trebuie privit omul afectat de pacat, ci omul creat de Dumnezeu. Daca cineva se imbolnaveste, nu ma vor adresa cu mai putin respect fata de el, doar fiindca poarta un virus.
Omul a primit de la Dumnezeu, prin harul Sau, posibilitatea infierii. Infierea este o notiune teologica cu multe insemnatati si ramificatii ale consecintelor pe care le are. Dar, aceasta apropiere de Dumnezeu, ca posibilitate, ne atrage atentia asupra modului in care ne considera Dumnezeu.
Mantuirea este a individului, sau individuala. Nu egoismul sau eul este evidentiat prin aceasta, ci tocmai individualitatea ca notiune elementara. Dumnezeu ne invata sa folosim individualitatea nu pentru a ne inalta pe noi insine, ci pentru a-i sluji pe ceilalti.
Supunerea este tot o chestiune de individualitate. Este libera optiune a individului pentru a se raporta cu ascultare intr-o situatie concreta si fata de o autoritate specifica. Supunerea in sine este un act in stransa legatura cu individualitatea, iar supunerea este o atitudine a carei exprimare tine de moment. Un individ care arata mereu supunere, nu este neaparat un individ care e mai moale, ci care alege ca de fiecare data sa se supuna.
Individualitatea inteleasa corect, nu aduce razvratire, ci o supunere autentica. Individualitatea asigura autenticitatea in supunere (nu si supunerea). Cand eu ma supun autoritatii, o fac acum, intr-un context dat, dar numai dupa ce am evaluat contextul. Ce ma invata Scriptura? Sa fiu supus. Pana unde, e cazul acum? Poate da, poate nu. Uneori ti se poate cere sa te inchini altui dumnezeu, in numele autoritatii - aici vei refuza, desigur.
Acum, ce legatura are aceasta cu implicarea in slujire? Pai, implicarea benevola in slujire nu prea mai este. Si nu doar in slujire, dar ma refer la acest aspect. Pentru ca oamenii au uitat ca sunt indivizi si ca ei nu au cum sa fie controlati. De aceea exista notiunea de "a muri pentru Cristos", sau "martir", fiindca omul nu poate sa fie controlat. De aceea sunt ucisi crestinii, fiindca ura impotriva lor si imposibilitatea de a-i controla malefic devine o frustratie uriasa.
Ti se spune unde sa mergi, ce sa faci, cand, cum. Daca nu ti se spune nu faci. Daca vrei sa faci, intrebi mereu. Nu te implici tu din dorita ta in a discuta cu cineva acestea (cand se implica o comunicare, o echipa, notiunea de convergenta), ci ti se dicteaza.
Voi crestinilor, trebuie sa faceti binele fara sa va fie teama. Tot ce tine de viata crestina, trebuie facut neaparat. Da, e bine sa intrebati, sa va sfatuiti. Dar nu e un semn bun sa stati, sa nu lucrati, sa nu aveti idei, sa cada tenculaia langa voi si voi sa nu faceti nimic.
Scriptura ne vorbeste si despre notiunea de turma. Da, cu siguranta ca nu vom evada spre individualism si egoism. Da, suntem o turma a lui Cristos, in biserici locale. Dar, apasarea aceasta din societatea "seculara", nu cumva a intrat si "printre randuri" (cum se roaga unii)? Nu cumva purtam si noi greutati pe cap, fara sa fie necesar?
Eu nu vorbesc aici despre identitatea ta, ci despre identitatea ta in Cristos. Faptura noua, a ta, este rezultatul lucrarii lui Dumnezeu. Numai ca tu, copil al lui Cristos cum esti, trebuie sa te lupti sa fii ceea ce esti chemat sa fi. Nu lasa teama sa te copleseasca. Dar nu lasa nici mandria, sau egoismul, sau falsa impresie de superioritate care bantuie astazi.
Biserica are nevoie de oameni care sa fie pasionati pentru Cristos, care sa fie creativi pentru El in tot ceea ce fac. Oameni care sa fie gata sa ajute, sa zideasca, sa cladeasca, sa sufere, sa se bucure, sa iubeasca. Iata la ce suntem chemati noi. Sa fim si sa traim ca Domnul Isus.
Ai curaj, ridica-te si umbla - in Numele Domnului Isus. Si traieste pentru Dumnezeu!
Omul este creatia lui Dumnezeu.
Valoarea omului este data de Dumnezeu, care l-a facut pe om. Chiar afectat de pacat, nu trebuie privit omul afectat de pacat, ci omul creat de Dumnezeu. Daca cineva se imbolnaveste, nu ma vor adresa cu mai putin respect fata de el, doar fiindca poarta un virus.
Omul a primit de la Dumnezeu, prin harul Sau, posibilitatea infierii. Infierea este o notiune teologica cu multe insemnatati si ramificatii ale consecintelor pe care le are. Dar, aceasta apropiere de Dumnezeu, ca posibilitate, ne atrage atentia asupra modului in care ne considera Dumnezeu.
Mantuirea este a individului, sau individuala. Nu egoismul sau eul este evidentiat prin aceasta, ci tocmai individualitatea ca notiune elementara. Dumnezeu ne invata sa folosim individualitatea nu pentru a ne inalta pe noi insine, ci pentru a-i sluji pe ceilalti.
Supunerea este tot o chestiune de individualitate. Este libera optiune a individului pentru a se raporta cu ascultare intr-o situatie concreta si fata de o autoritate specifica. Supunerea in sine este un act in stransa legatura cu individualitatea, iar supunerea este o atitudine a carei exprimare tine de moment. Un individ care arata mereu supunere, nu este neaparat un individ care e mai moale, ci care alege ca de fiecare data sa se supuna.
Individualitatea inteleasa corect, nu aduce razvratire, ci o supunere autentica. Individualitatea asigura autenticitatea in supunere (nu si supunerea). Cand eu ma supun autoritatii, o fac acum, intr-un context dat, dar numai dupa ce am evaluat contextul. Ce ma invata Scriptura? Sa fiu supus. Pana unde, e cazul acum? Poate da, poate nu. Uneori ti se poate cere sa te inchini altui dumnezeu, in numele autoritatii - aici vei refuza, desigur.
Acum, ce legatura are aceasta cu implicarea in slujire? Pai, implicarea benevola in slujire nu prea mai este. Si nu doar in slujire, dar ma refer la acest aspect. Pentru ca oamenii au uitat ca sunt indivizi si ca ei nu au cum sa fie controlati. De aceea exista notiunea de "a muri pentru Cristos", sau "martir", fiindca omul nu poate sa fie controlat. De aceea sunt ucisi crestinii, fiindca ura impotriva lor si imposibilitatea de a-i controla malefic devine o frustratie uriasa.
Ti se spune unde sa mergi, ce sa faci, cand, cum. Daca nu ti se spune nu faci. Daca vrei sa faci, intrebi mereu. Nu te implici tu din dorita ta in a discuta cu cineva acestea (cand se implica o comunicare, o echipa, notiunea de convergenta), ci ti se dicteaza.
Voi crestinilor, trebuie sa faceti binele fara sa va fie teama. Tot ce tine de viata crestina, trebuie facut neaparat. Da, e bine sa intrebati, sa va sfatuiti. Dar nu e un semn bun sa stati, sa nu lucrati, sa nu aveti idei, sa cada tenculaia langa voi si voi sa nu faceti nimic.
Scriptura ne vorbeste si despre notiunea de turma. Da, cu siguranta ca nu vom evada spre individualism si egoism. Da, suntem o turma a lui Cristos, in biserici locale. Dar, apasarea aceasta din societatea "seculara", nu cumva a intrat si "printre randuri" (cum se roaga unii)? Nu cumva purtam si noi greutati pe cap, fara sa fie necesar?
Eu nu vorbesc aici despre identitatea ta, ci despre identitatea ta in Cristos. Faptura noua, a ta, este rezultatul lucrarii lui Dumnezeu. Numai ca tu, copil al lui Cristos cum esti, trebuie sa te lupti sa fii ceea ce esti chemat sa fi. Nu lasa teama sa te copleseasca. Dar nu lasa nici mandria, sau egoismul, sau falsa impresie de superioritate care bantuie astazi.
Biserica are nevoie de oameni care sa fie pasionati pentru Cristos, care sa fie creativi pentru El in tot ceea ce fac. Oameni care sa fie gata sa ajute, sa zideasca, sa cladeasca, sa sufere, sa se bucure, sa iubeasca. Iata la ce suntem chemati noi. Sa fim si sa traim ca Domnul Isus.
Ai curaj, ridica-te si umbla - in Numele Domnului Isus. Si traieste pentru Dumnezeu!
Argumentatii pentru respectul fiintei umane
Cand Mardoheu a auzit vestea cu privire la hotararea imparatului - ca iudeii urmau sa fie macelariti si-a sfasiat hainele, a scos tipete mari, s-a imbracat cu un sac...
Nu e bine sa ne avantam prea mult in discutii si actiuni care sa militeze impotriva legilor de supraveghere a individului, dar nu e bine nici sa fim indiferenti. E propice pentru a se da o lege ca aceasta, acum. Fiindca e timpul cand oamenii sunt indiferenti si accepta cam orice.
Eu nu sunt de acord cu legea prin care se monitorizeaza convorbirile indivizilor. Faptul ca se monitorizeaza este ceva, iar faptul ca aceasta e o lege e altceva. Nu putem controla monitorizarea. Exista surse de incredere care spun ca monitorizarea se face de cativa ani, deja. Exista exemple prin care se poate dovedi monitorizarea indivizilor.
Imi aduc aminte cum povesteau crestinii care au trait sub comunism despre opresiunea si urmarirea securitatii de atunci. Noi astazi... suntem indiferenti, nu ne pasa. Dupa atata sclavie si uniformizare... Nu. Eu nu sunt si nu pot fi de acord. Redau mai jos cateva argumente foarte bine precizate, care nu sunt ale mele, dar la care (majoritatea) m-am gandit si eu.
Dincolo de faptul ca aceste informatii pot fi folosite de aproape oricine, ma intriga faptul ca toti suntem considerati suspecti
Pana acum ni se cerea, cel putin formal, dreptul de a transmite aceste informatii; acum suntem suspecti pentru ca, nu-i asa, lupta impotriva terorismului justifica orice, ajungem intr-o isterie securitara
Nimeni nu garanteaza ca aceste informatii ar putea intr-un fel folosite si gestionate
Stiu cazuri cand astfel de informatii au fost folosite de catre persoane private, nu mai discutam despre posibilitatea abuzului din partea autoritatilor publice
Ideea de a contrui o politie care sa supraegheze toate aceste lucruri demonstreaza cat de absurda este intreaga problema: ne putem intrebarea cine il va supraveghea pe supraveghetor?
Cei care se pricep, de exemplu Varujan Pambuccian, spun ca nu exista nicio utilitate a acestei legi: se stocheaza niste informatii legate de inceputul sau sfarsitul convorbirii telefonice, despre adresa de IP care a fost accesata, dar nu despre continut. Si atunci se pune intrebarea: de ce? cine are mai multa satisfactie daca ar fi stocate aceste date?
Cred ca europenii care au dat o directiva in acest sens au gresit, exista destul de multi europeni care vor sa schimbe situatia de fapt
Am solicitat Avocatului Poporului sa sesizeze Curtea Constitutionala si am cerut ca, pe baza Constitutiei, ca sa se verifice in ce masura aceasta lege este sau nu constitutionala
Vom merge si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru ca noi credem ca avem de-a face cu o ingradire evidenta a dreturilor si libertatilor cetatenesti
Petitia online care circula pe internet in legatura cu abrogarea acestei legi este o forma de presiune
Sunt parlamentari romani din Parlamentul European care sunt hotarati sa atace aceasta directiva a Uniunii Europene, am putea construi chiar o coalitie guvernamentala - am discutat deja cu colegi din Franta si Suedia
(Cristian Parvulescu)
Totusi. Iata ce inseamna "libertatea" pe care am primit-o. Pe o parte a banului ei sta prosperitatea si sute de facilitati, pe verso sunt consecintele. Iar banul e un fictiv platit si replatit de oameni.
Concluzii:
- avem oportunitati noi sa discutam cu oamenii despre mesajul Scripturii. Nu despre culorile cailor din Apocalipsa, ci despre ceea ce este cu adevarat important;
- nu trebuie sa fim de acord cu supravegherea individului si cu transformarea lui intr-o notiune controlata tot mai mult, prin dezumanizarea realizata prin degradarea accentuata a respectului pe care trebuie sa-l avem fata de o fiinta umana;
- cauza esentiala a ceea ce se intampla este abandonarea credintei in Dumnezeu si alienarea societatii, intr-un mod brutal, de tot ce inseamna Dumnezeu;
- problemele omului nu se rezolva prin control, ci prin Cristos;
- impotrivirea crestinilor fata de un asemenea drum (directie) trebuie sa fie una aleasa, bazata mai mult pe rugaciune si post, apoi pe indrazneala cu multa calculatie, asa cum e crestineste, de altfel.
Nu e bine sa ne avantam prea mult in discutii si actiuni care sa militeze impotriva legilor de supraveghere a individului, dar nu e bine nici sa fim indiferenti. E propice pentru a se da o lege ca aceasta, acum. Fiindca e timpul cand oamenii sunt indiferenti si accepta cam orice.
Eu nu sunt de acord cu legea prin care se monitorizeaza convorbirile indivizilor. Faptul ca se monitorizeaza este ceva, iar faptul ca aceasta e o lege e altceva. Nu putem controla monitorizarea. Exista surse de incredere care spun ca monitorizarea se face de cativa ani, deja. Exista exemple prin care se poate dovedi monitorizarea indivizilor.
Imi aduc aminte cum povesteau crestinii care au trait sub comunism despre opresiunea si urmarirea securitatii de atunci. Noi astazi... suntem indiferenti, nu ne pasa. Dupa atata sclavie si uniformizare... Nu. Eu nu sunt si nu pot fi de acord. Redau mai jos cateva argumente foarte bine precizate, care nu sunt ale mele, dar la care (majoritatea) m-am gandit si eu.
Dincolo de faptul ca aceste informatii pot fi folosite de aproape oricine, ma intriga faptul ca toti suntem considerati suspecti
Pana acum ni se cerea, cel putin formal, dreptul de a transmite aceste informatii; acum suntem suspecti pentru ca, nu-i asa, lupta impotriva terorismului justifica orice, ajungem intr-o isterie securitara
Nimeni nu garanteaza ca aceste informatii ar putea intr-un fel folosite si gestionate
Stiu cazuri cand astfel de informatii au fost folosite de catre persoane private, nu mai discutam despre posibilitatea abuzului din partea autoritatilor publice
Ideea de a contrui o politie care sa supraegheze toate aceste lucruri demonstreaza cat de absurda este intreaga problema: ne putem intrebarea cine il va supraveghea pe supraveghetor?
Cei care se pricep, de exemplu Varujan Pambuccian, spun ca nu exista nicio utilitate a acestei legi: se stocheaza niste informatii legate de inceputul sau sfarsitul convorbirii telefonice, despre adresa de IP care a fost accesata, dar nu despre continut. Si atunci se pune intrebarea: de ce? cine are mai multa satisfactie daca ar fi stocate aceste date?
Cred ca europenii care au dat o directiva in acest sens au gresit, exista destul de multi europeni care vor sa schimbe situatia de fapt
Am solicitat Avocatului Poporului sa sesizeze Curtea Constitutionala si am cerut ca, pe baza Constitutiei, ca sa se verifice in ce masura aceasta lege este sau nu constitutionala
Vom merge si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru ca noi credem ca avem de-a face cu o ingradire evidenta a dreturilor si libertatilor cetatenesti
Petitia online care circula pe internet in legatura cu abrogarea acestei legi este o forma de presiune
Sunt parlamentari romani din Parlamentul European care sunt hotarati sa atace aceasta directiva a Uniunii Europene, am putea construi chiar o coalitie guvernamentala - am discutat deja cu colegi din Franta si Suedia
(Cristian Parvulescu)
Totusi. Iata ce inseamna "libertatea" pe care am primit-o. Pe o parte a banului ei sta prosperitatea si sute de facilitati, pe verso sunt consecintele. Iar banul e un fictiv platit si replatit de oameni.
Concluzii:
- avem oportunitati noi sa discutam cu oamenii despre mesajul Scripturii. Nu despre culorile cailor din Apocalipsa, ci despre ceea ce este cu adevarat important;
- nu trebuie sa fim de acord cu supravegherea individului si cu transformarea lui intr-o notiune controlata tot mai mult, prin dezumanizarea realizata prin degradarea accentuata a respectului pe care trebuie sa-l avem fata de o fiinta umana;
- cauza esentiala a ceea ce se intampla este abandonarea credintei in Dumnezeu si alienarea societatii, intr-un mod brutal, de tot ce inseamna Dumnezeu;
- problemele omului nu se rezolva prin control, ci prin Cristos;
- impotrivirea crestinilor fata de un asemenea drum (directie) trebuie sa fie una aleasa, bazata mai mult pe rugaciune si post, apoi pe indrazneala cu multa calculatie, asa cum e crestineste, de altfel.
joi, 5 februarie 2009
Declinul familiei - documentar
IARNA DEMOGRAFICA: DECLINUL FAMILIEI UMANE
(Titlu original: “Demographic Winter: Decline of the Human Family”)
Film documentar, SUA, 2007 | Durata: 53′
Regia: Rick Stout | Producator: Barry McLerran, Acuity Productions
Premiera in Romania a avut loc Vineri, 21 noiembrie 2008, ora 19.00, in organizarea:
Asociatia “Provita - pentru Nascuti si Nenascuti” Filiala Bucuresti, Asociatia “Alianta Familiilor din Romania”
Co-organizatori: Asociatia Altermedia, Infocon.ro
Iata documentarul:
(Titlu original: “Demographic Winter: Decline of the Human Family”)
Film documentar, SUA, 2007 | Durata: 53′
Regia: Rick Stout | Producator: Barry McLerran, Acuity Productions
Premiera in Romania a avut loc Vineri, 21 noiembrie 2008, ora 19.00, in organizarea:
Asociatia “Provita - pentru Nascuti si Nenascuti” Filiala Bucuresti, Asociatia “Alianta Familiilor din Romania”
Co-organizatori: Asociatia Altermedia, Infocon.ro
Iata documentarul:
Realitati din timp
Desi multe persoane ocolesc anumite subiecte in mod explicit, iar altii mi-au sugerat sa nu mai scriu despre, cred in continuare ca anumite lucruri trebuie spuse. Unii sustin ca trebuie sa fim "echilibrati", dar iau o anumita parte in abordarea proprie. Avertizarea este a Scripturii, iar daca, de dragul tacerii, linistii, imaginii etc, cineva nu doreste sa vorbeasca despre realitatea prezenta, atunci bine face. Fiecare va da socoteala.
Iubiti crestini, vremurile nu vor fi mai bune. Multi crestini inca viseaza la o pace cu lumea, pentru ca le place starea in care sunt. Numai ca lumii nu-i place. Intai te vrea in parteneriat, iar mai apoi vrea totul. Cand depinzi de ea in cam tot ce faci, vei mai putea alege sa renunti la tot?
Bunaoara crestinii au primit moartea pentru a ramane in credinta. Acum se vorbeste despre o viata si despre o moarte. Dar intr-un inteles mai adanc. Realitatea in care traim ne obliga la decizii, iar deciziile vor fi luate, fie ca vrem sa ne gandim la ce ne spune Scriptura, fie ca nu.
Intai de toate, iata cateva realitati despre politica SUA, adevarata fata a lui Obama si ce se va cauta sa se legalizeze in mai toate tarile asa-zise "democratice":
- avortul ca drept prin lege, in orice stagiu al sarcinii;
- drepturi depline pentru homosexuali, lesbiene, transsexuali si bisexuali;
- homosexualii sa poata infia copii precum orice familie naturala;
- legi aspre pentru cei care se impotrivesc homosexualilor;
Nici nu pot sa ma gandesc la ideea de a stii ca omul din burta sotiei mele ar fi avortat. O enunt in gand, dar ma blochez, pentru ca nu vreau sa merg mai departe. Ma cutremur la ideea ca voi avea un copil si, fara cuvinte, doar lacrimi prin care ceea ce e in mine incearca sa se exteriorizeze... O minune dumnezeiasca, o lucrare divina de creare, modelare si insufletire. Un om nou se va naste pe pamant... Un om nou, de la Dumnezeu...
Pe o masa de operatie confortabila, forcepsul "doctorului" ajunge la copilul pe care "dreptul" (ce ironic) femeii l-a condamnat la moarte. Capul sau trebuie strivit, pentru ca mai apoi bucatile copilului sa fie aspirate din locul tainic al formarii lui. Dumnezeu a fost intrerupt de omul curajos. El tace, nu zice nimic, se retrage. Dar totul in jurul Sau se cutremura. Cand va vorbi Dumnezeu despre asta, despre miile de crime ale copiilor nenascuti... atunci va fii liniste. Si ce pedeapsa, ce durere, ce manie... Dar, pana atunci, "mama" se ridica fericita ca a scapat destul de ieftin. O afacere buna, doctorul a fost ingaduitor.
Copii crescuti de parinti homosexuali, invatati de ei si formati de ei. Ce vina sa aibe acestia? Ce trist, ce dureros. Iar toate acestea se intampla astazi, acum. E Sodoma si Gomora langa noi. Sau noi langa ea. Am ajuns la portile ei, am intrat in ogorul ei. Si... nimicirea vine. Numai ca, oare vom vrea noi sa iesim din ea? Oare vom fii gata pentru a pleca fara sa ne uitam inapoi? Cineva zicea ca traim vremurile muceniciei...
Sa ne ascundem in nu stiu ce idei. Sa intoarcem capul? Nu, ci voi deplange regretabila cale pe care o apuca astazi societatile. Gandul lor este la a controla populatiile, la a le strange in orase, de unde sa le poate supraveghea. Voi, cei ce simtiti fiorul cercetarii divine, pregatiti-va, vremurile ne vestesc timpuri de mare har de suferinta pentru adevar.
Daca-mi va da Dumnezeu un copil, voi avea sa-l cresc in teama de Dumnezeu. Voi avea sa-i arat si sa-i explic toate malformatiile lumii noastre, toate surogatele ei si adevaratele valor ceresti. Vom suferi poate impreuna de grozavia cu care va fi batjocorit la scoala si in societate, fiindca este demn, drept si simplu. Doamne, ce-mi doresc - sa ai har si pentru copilul meu, in vremurile in care harul de la natiuni se ia.
Cand societatea te pregateste si te invata sa te obisnuiesti cu controlul, cand esti supravegheat macar ca nu ai facut nimic rau, cand un numar iti spune valoarea ta financiara, sociala si medicala, ce nadejde sa mai fie? La Dumnezeu, fratilor. La Dumnezeu. Fiindca am adormit, am lenevit. Sa vina timpul de prigoana, sa ne trezim, in sfarsit din somn.
Dar vei putea sa renunti la tot ce ai astazi? Esti gata sa renunti la alimentarea din sistem, la accesul la informatie, la "visul american"? Fiindca a ajuns un cosmar si se poate muri si in somn. Chemarea se aude, pe undele ei alese, doar pentru "cei care au urechi de auzit", pentru ca ei sa auda.
Semnul fiarei va fi o fortare. Sa nu avem impresia ca va fi optional. Cine crede ca lumea face ceva pentru crestini se inseala. Noi suntem cetateni cinstiti in raport cu valorile divine. Cand acestea vor fi schimbate, iar noi vor sta aceeasi in raport cu aceleasi valori, noi nu vom mai fi cetatenii aceia cinstiti, macar ca vom fi. Vom fi habotnicii, ametitii, ciudatii, rau-voitorii.
Cei care cred ca traiesc vremuri de libertate sunt in cea mai teribila stare de sclavie, robi ai lumii si anesteziati cu placerile ei. "La mai multi bani" e urarea printre crestini. Iar banii nici nu exista... Iata ce ne dorim, iata ce avem. Si ce greu va fi te desparti de nimicuri, pentru a sta langa vesnicul Dumnezeu... Cand tu investesti timpul tau, energia ta, viata ta, pentru a face parte din sistem; cum iti va fi cand ti se va cere sa renunti la el in schimbul vietii?
Am postat aici, intr-un articol precedent, adevarul despre semnul fiarei. Se intampla astazi lucruri care ne adeveresc spre ce se indreapta lumea, atat de clar - si tu tot mai vrei sa fi ea...? Cand sa vina marile lovituri, decat atunci cand Biserica doarme? Crestini, nu stiu daca mai e vreme pentru o trezire, dar ne mai putem trezi pentru noi insine, sa nu ne pierdem sufletul. Caci, nu putem sluji la doi stapani.
Ajutati-i pe nevoiasi, cumparati de mancare saracilor. Lasati virtualul si mergeti la frati in vizita, sa intariti ce e pe moarte. Caci dragostea celor mai multi s-a racit. Zeci de frati neputinciosi stau singuri, in timp ce pe strazi si biserici se plimba indiferenta in diversele ei forme. Cum au ajuns crestinii sa se inchine atat de "pasional" astazi, simtindu-L parca pe Dumnezeu in aerul pe care-l ating cu mainile, dar sa se uite unii pe altii...
Iubiti-va, cautati-va, aveti partasie unii cu altii. E un razboi crunt, in care sfintii nu vor castiga lumeste, ci duhovniceste. Crestinii vor pierde, dar vor castiga. Aceia care vor rabda pana la sfarsit, vor pierde spuma stralucitoare a lumii, dar vor castiga slava nepieritoare in duh.
Intalniti-va la rugaciune, nu asteptati sa va organizeze cineva. Rugati-va neincetat. Antrenati-va, se suna din corn. Vrajmasul nu va astepta sa fiti pregatiti. Iar, mai important, "hotul" nu va veni cand "stapanul casei" se va astepta. Semne, semne? Cu siguranta. Dar, dincolo de semne - vegheati mereu, caci nu stiti ceasul!
Intrebarea pe care sa ti-o pui zilnic: Esti pregatit de intalnire? Traieste in fiecare zi astfel incat sa poti raspunde afirmativ. Cristos vine! Amin, vino, Doamne Isuse...
Iubiti crestini, vremurile nu vor fi mai bune. Multi crestini inca viseaza la o pace cu lumea, pentru ca le place starea in care sunt. Numai ca lumii nu-i place. Intai te vrea in parteneriat, iar mai apoi vrea totul. Cand depinzi de ea in cam tot ce faci, vei mai putea alege sa renunti la tot?
Bunaoara crestinii au primit moartea pentru a ramane in credinta. Acum se vorbeste despre o viata si despre o moarte. Dar intr-un inteles mai adanc. Realitatea in care traim ne obliga la decizii, iar deciziile vor fi luate, fie ca vrem sa ne gandim la ce ne spune Scriptura, fie ca nu.
Intai de toate, iata cateva realitati despre politica SUA, adevarata fata a lui Obama si ce se va cauta sa se legalizeze in mai toate tarile asa-zise "democratice":
- avortul ca drept prin lege, in orice stagiu al sarcinii;
- drepturi depline pentru homosexuali, lesbiene, transsexuali si bisexuali;
- homosexualii sa poata infia copii precum orice familie naturala;
- legi aspre pentru cei care se impotrivesc homosexualilor;
Nici nu pot sa ma gandesc la ideea de a stii ca omul din burta sotiei mele ar fi avortat. O enunt in gand, dar ma blochez, pentru ca nu vreau sa merg mai departe. Ma cutremur la ideea ca voi avea un copil si, fara cuvinte, doar lacrimi prin care ceea ce e in mine incearca sa se exteriorizeze... O minune dumnezeiasca, o lucrare divina de creare, modelare si insufletire. Un om nou se va naste pe pamant... Un om nou, de la Dumnezeu...
Pe o masa de operatie confortabila, forcepsul "doctorului" ajunge la copilul pe care "dreptul" (ce ironic) femeii l-a condamnat la moarte. Capul sau trebuie strivit, pentru ca mai apoi bucatile copilului sa fie aspirate din locul tainic al formarii lui. Dumnezeu a fost intrerupt de omul curajos. El tace, nu zice nimic, se retrage. Dar totul in jurul Sau se cutremura. Cand va vorbi Dumnezeu despre asta, despre miile de crime ale copiilor nenascuti... atunci va fii liniste. Si ce pedeapsa, ce durere, ce manie... Dar, pana atunci, "mama" se ridica fericita ca a scapat destul de ieftin. O afacere buna, doctorul a fost ingaduitor.
Copii crescuti de parinti homosexuali, invatati de ei si formati de ei. Ce vina sa aibe acestia? Ce trist, ce dureros. Iar toate acestea se intampla astazi, acum. E Sodoma si Gomora langa noi. Sau noi langa ea. Am ajuns la portile ei, am intrat in ogorul ei. Si... nimicirea vine. Numai ca, oare vom vrea noi sa iesim din ea? Oare vom fii gata pentru a pleca fara sa ne uitam inapoi? Cineva zicea ca traim vremurile muceniciei...
Sa ne ascundem in nu stiu ce idei. Sa intoarcem capul? Nu, ci voi deplange regretabila cale pe care o apuca astazi societatile. Gandul lor este la a controla populatiile, la a le strange in orase, de unde sa le poate supraveghea. Voi, cei ce simtiti fiorul cercetarii divine, pregatiti-va, vremurile ne vestesc timpuri de mare har de suferinta pentru adevar.
Daca-mi va da Dumnezeu un copil, voi avea sa-l cresc in teama de Dumnezeu. Voi avea sa-i arat si sa-i explic toate malformatiile lumii noastre, toate surogatele ei si adevaratele valor ceresti. Vom suferi poate impreuna de grozavia cu care va fi batjocorit la scoala si in societate, fiindca este demn, drept si simplu. Doamne, ce-mi doresc - sa ai har si pentru copilul meu, in vremurile in care harul de la natiuni se ia.
Cand societatea te pregateste si te invata sa te obisnuiesti cu controlul, cand esti supravegheat macar ca nu ai facut nimic rau, cand un numar iti spune valoarea ta financiara, sociala si medicala, ce nadejde sa mai fie? La Dumnezeu, fratilor. La Dumnezeu. Fiindca am adormit, am lenevit. Sa vina timpul de prigoana, sa ne trezim, in sfarsit din somn.
Dar vei putea sa renunti la tot ce ai astazi? Esti gata sa renunti la alimentarea din sistem, la accesul la informatie, la "visul american"? Fiindca a ajuns un cosmar si se poate muri si in somn. Chemarea se aude, pe undele ei alese, doar pentru "cei care au urechi de auzit", pentru ca ei sa auda.
Semnul fiarei va fi o fortare. Sa nu avem impresia ca va fi optional. Cine crede ca lumea face ceva pentru crestini se inseala. Noi suntem cetateni cinstiti in raport cu valorile divine. Cand acestea vor fi schimbate, iar noi vor sta aceeasi in raport cu aceleasi valori, noi nu vom mai fi cetatenii aceia cinstiti, macar ca vom fi. Vom fi habotnicii, ametitii, ciudatii, rau-voitorii.
Cei care cred ca traiesc vremuri de libertate sunt in cea mai teribila stare de sclavie, robi ai lumii si anesteziati cu placerile ei. "La mai multi bani" e urarea printre crestini. Iar banii nici nu exista... Iata ce ne dorim, iata ce avem. Si ce greu va fi te desparti de nimicuri, pentru a sta langa vesnicul Dumnezeu... Cand tu investesti timpul tau, energia ta, viata ta, pentru a face parte din sistem; cum iti va fi cand ti se va cere sa renunti la el in schimbul vietii?
Am postat aici, intr-un articol precedent, adevarul despre semnul fiarei. Se intampla astazi lucruri care ne adeveresc spre ce se indreapta lumea, atat de clar - si tu tot mai vrei sa fi ea...? Cand sa vina marile lovituri, decat atunci cand Biserica doarme? Crestini, nu stiu daca mai e vreme pentru o trezire, dar ne mai putem trezi pentru noi insine, sa nu ne pierdem sufletul. Caci, nu putem sluji la doi stapani.
Ajutati-i pe nevoiasi, cumparati de mancare saracilor. Lasati virtualul si mergeti la frati in vizita, sa intariti ce e pe moarte. Caci dragostea celor mai multi s-a racit. Zeci de frati neputinciosi stau singuri, in timp ce pe strazi si biserici se plimba indiferenta in diversele ei forme. Cum au ajuns crestinii sa se inchine atat de "pasional" astazi, simtindu-L parca pe Dumnezeu in aerul pe care-l ating cu mainile, dar sa se uite unii pe altii...
Iubiti-va, cautati-va, aveti partasie unii cu altii. E un razboi crunt, in care sfintii nu vor castiga lumeste, ci duhovniceste. Crestinii vor pierde, dar vor castiga. Aceia care vor rabda pana la sfarsit, vor pierde spuma stralucitoare a lumii, dar vor castiga slava nepieritoare in duh.
Intalniti-va la rugaciune, nu asteptati sa va organizeze cineva. Rugati-va neincetat. Antrenati-va, se suna din corn. Vrajmasul nu va astepta sa fiti pregatiti. Iar, mai important, "hotul" nu va veni cand "stapanul casei" se va astepta. Semne, semne? Cu siguranta. Dar, dincolo de semne - vegheati mereu, caci nu stiti ceasul!
Intrebarea pe care sa ti-o pui zilnic: Esti pregatit de intalnire? Traieste in fiecare zi astfel incat sa poti raspunde afirmativ. Cristos vine! Amin, vino, Doamne Isuse...
luni, 2 februarie 2009
Despre insemnatatile jertfei lui Cristos
din Epistola apostolului Pavel catre Romani
Jertfa lui Cristos presupune suferintele pe care le-a avut, moartea Lui, ingroparea, invierea. Includ aici si invierea, pentru ca este vorba de un intreg pe care ni-l arata Scriptura.
Iata cateva elemente importante ale jertfei lui Cristos:
1. Romani 4: 25: "... care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca a m fost socotiti neprihaniti"
Odata, Cristos a fost dat pentru ca noi am facut faradelege, in perspectiva eliberarii noastre de aceasta stare de fapt, in perspectiva mantuirii. Cristos insa, cand a inviat, a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. Dovada inextricabila a faptului ca noi am fost socotiti neprihaniti (noi, care credem in Cristos si care suntem socotiti neprihaniti in sensul Romani 3: 21 - 30 s.a.) este invierea lui Isus Cristos din morti.
Invierea lui Cristos are multe insemnatati reale si practice in Scriptura. Una dintre acestea, deosebit de importanta este dovedirea socotirii de a fi neprihanit, fata de credincios. Credinciosul va crede mai tarziu, ulterior, dar dovada a venit inainte. Iar aceasta arata puterea lui Dumnezeu, pe care a desfasurat-o El, in El, cand L-a inviat din morti.
E intai de toate un mare adevar, care ne ajuta sa fim pe calea buna, in ce priveste ceea ce credem. Apoi, ne incurajeaza, ne ajuta. Ne face sa ne intarim in credinta si sa ne bucuram. Chiar faptul ca Cristos a inviat din morti este dovada faptului ca noi, care am crezut cu adevarat in Dumnezeu, prin El, am fost socotiti neprihaniti, am fost considerati fara prihana inaintea lui Dumnezeu.
Am fost, asadar, socotiti neprihaniti de Dumnezeu, in baza jertfei lui Cristos, in urma acesteia, fara nici o urma de indoiala, iar aceasta realitate s-a exprimat unic si evident in aceea ca Cristos a inviat din morti. Slava Lui!
Cand fratele nostru e cazut, e doborat de intristare, aceste cuvinte ale Scripturii aduc intarire si mangaiere. El are nevoie sa i se aminteasca de importanta invierii lui Cristos si implicatia majora pe care aceasta inviere o are in viata credinciosului in ce priveste indreptatirea.
Termenul de indreptatire este legat de termenul din spatele expresiei "socotiti neprihanit".
2. Romani 5: 1: "deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu..."
Consecinta faptului ca SUNTEM socotiti neprihaniti prin credinta este pacea cu Dumnezeu. Intai de toate, sa observam ca "suntem" nu "am fost" socotiti neprihaniti. Pentru ca acum, cel care a fost socotiti neprihanit este in continuare socotiti neprihanit.
De ce oare? Pentru ca indreptatirea tine de pozitie. Omul care a crezut nu a facut nici o fapta. Dar a crezut si a fost indreptatitit de Dumnezeu prin credinta aceasta pe care a avut-o si Avraam (vezi Romani 4, exemplul lui Avraam). El nu este practic in starea aceea de a nu mai pacatui, a omului matur spiritual si glorificat (scopul maturizarii crestine). Dar, in momentul indreptatirii, Dumnezeu ii iarta pacatele celui ce crede si il indreptateste sa fie inaintea Sa, sa intre in mantuirea lui Dumnezeu.
O prima consecinta esentiala este impacarea cu Dumnezeu. Aceasta inseamna ca pana sa credem, noi am fost vrajmasi cu Dumnezeu. Faptul ca suntem indreptatiti ne aduce ACUM pace cu Dumnezeu.
Cand esti ispitit sa uiti de Cristos, diavolul vrea sa te atraga in cursa lui de a nu-ti aminti aceasta importanta consecinta. Tu esti indreptatit inaintea lui Dumnezeu si aceasta ACUM, dar prin faptul ca ai crezut in Cristos, cand ai inceput viata de credinta cu Dumnezeu. Acum tu ai pace cu Dumnezeu. Adica, nu exista acea vrasmasie care sa aduca lipsa de comuniune si comunicare. Si, tocmai datorita acestei stari de pace, credinciosul poate sa vina inaintea lui Dumnezeu si sa-si rezolve noile probleme zilnice, pe care Duhul Sfant i le descopera.
Daca am pacatuit ca eveniment, noi avem la Tatal un Mare Preot, pe Isus Cristos. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne izbaveasca de orice nelegiuire. Ei bine, pacea cu Dumnezeu nu insemneaza ca facem ce vrea firea pamanteasca. Pentru ca noi nu mai gandim acum asa, ci am primit o noua perspectiva - aceea a trairii prin credinta, dupa voia lui Dumnezeu.
Noi acum avem pace cu Dumnezeu, dar aceasta inseamna ca:
- trebuie sa ii cerem iertare pentru pacatele accidentale, ca eveniment;
- nu trebuie sa credem ca aceasta ar insemna delasare sau umblare in firea pamanteasca, dimpotriva;
Pacea cu Dumnezeu ne ajuta sa ne culcam linistiti. Sa venim zdrobiti cand gresim, dar cu deplina incredere, inaintea scaunului harului, ca sa primim indurare. Caci avem un Mare Preot milos...
Si, daca avem pace cu Dumnezeu, atunci sa avem pace si unii cu altii. Sa nu ne certam, sa nu ne vrajmasim, sa nu ne lovim unii pe altii. Ci, sa fim facatori de pace.
3. Romani 5: 2: "Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu".
Cand am crezut am intrat intr-o stare de har. Suntem chiar acum, toti cei care am crezut, in aceasta stare de har. Faptul ca acum suntem in pace cu Dumnezeu si indreptatiti sa stam inaintea Lui si sa ne rugam si sa ne inchinam nu e ceva ce sa luam in chip usuratic!
Aceasta stare este o stare de har! Suntem in aceasta stare de har, deci nu e prin noi, nu e ceva de la noi, ci este harul lui Dumnezeu. Este harul Sau acum.
Poate ca vei dori sa te pui acum pe genunchi si sa te rogi. Doamne, multumesc ca sunt in harul Tau, ca ma consideri cu toata atentia si ca imi dai prezenta Ta in pace.
Nu desconsidera niciodata harul lui Dumnezeu pentru tine, ACUM. Astazi e ziua harului, in care esti. Esti intr-o stare de har, poarta-te cu mare atentie, Dumnezeu e acelasi Dumnezeu sfant si drept care a fost si cand nu erai in aceasta stare! Poate vei gasi de cuviinta sa incurajezi pe cineva cu aceste cuvinte. Sa iei Scriptura si sa-i citesti acest verset minunat - suntem intr-o stare de har si faptul acesta il datoram Domnului nostru Isus Cristos.
Da! Pentru ca Cristos a murit si s-a jertfit, avem noi harul acesta nespus de mare, sa fim inaintea lui Dumnezeu in PACE! Slava lui Dumnezeu!
4. Romani 5: 3 - 4: "... ne bucuram chiar si in necazurile noastre..."
Bucuria in necaz este consecinta intelegerii starii de fapt de a fii in pozitia de socotit neprihanit, prin credinta, inaintea lui Dumnezeu. Ceea ce ne da putere nu este o carte bine scrisa, versurile psihologiei contemporane sau capacitatea noastra de rezistenta. Ci, faptul ca am fost socotiti neprihaniti si ca suntem socotiti!
Sufar? Dar Dumnezeu acum ma socoteste neprihanit. Pai, atunci buna e suferinta. Caci suferinta, necazul, aduce rabdare, rabdarea biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea.
Cand am o suferinta acum, Dumnezeu ma pregateste pentru urmatoarea, ca sa am biruinta in incercare. Prin rabdare. Eu strang rabdare prin necazul prin care trec, stiind ca sunt socotit neprihanit de Dumnezeu Insusi. Iata cum vine adevarata rabdare in viata credinciosului.
Cand exista biruinta in incercare, prin rabdare, am nadejde. Ce nadejde? Una care nu inseala, care nu e o speranta ca poate... Poate va fi mai bine. Poate... Nu! E o nadejde de genul "sigur"!.
5. Romani 5: 8, 9: "... deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu"
Vedem ca suntem ACUM socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Sangele lui Cristos nu este pentru pocainta de faptele moarte, doar. Ci, pentru toata viata crestinului. De aceea mare putere are cuvantul din Evrei care ne invata ca e vai de cel care calca in picioare sangele legamantului...
Fratilor, noi acum suntem socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Cum asa? De fiecare data cand pacatuim accidental, cand, in procesul de sfintire ne impiedicam, noi nu trebuie sa pozam ca indreptatiti, ca nu suntem. Am pacatuit. Daca zicem ca nu am pacatuit, Il facem mincinos pe Dumnezeu si adevarul nu este in noi! Dar, daca ne marturisim pacatele... Si revenim la aceasta invatatura esentiala. Noi de fiecare data, cand Duhul Sfant ne cerceteaza, in prezentul de ACUM, trebuie sa ne ducem repede la sangele Domnului Isus Cristos, care ne ispaseste ACUM. Noi ACUM suntem socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Asa ne invata Scriptura.
De aceea, iarta, iubeste, fa pace, grabeste-te sa ajuti pe fratele tau. Caci si Dumnezeu te iarta, te iubeste, face pace cu tine si se grabeste sa te curete prin sangele scump al Fiului Sau, Mielul fara cusur al lui Dumnezeu!
Ei, dar sa urmarim rationamentul versetului. Daca atunci cand eram pacatosi, Cristos a murit pentru noi, cu atat mai mult ACUM, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Acum noi nu mai suntem pacatosi in situatia in care eram, ci indreptatiti. Deci, daca am fost indreptatiti sa fim ca acum, pe cand nu eram decat pacatosi, cu atat mai mult rezulta ca vom fi mantuiti deplin de mania lui Dumnezeu, atunci cand se va termina viata noastra aici pe pamant si va veni judecata.
Sa nu uitam ca mania lui Dumnezeu este descoperita si in prezent. Si, chiar si de aceasta manie ne apara Dumnezeu, caci daca ne marturisim pacatele, El ni le iarta si suntem drepti inaintea Lui. Atunci mania lui Dumnezeu nu se mai arata fata de noi. Dar, cu atat mai mult e vorba de mania viitoare, de ziua maniei, de ziua judecatii.
Aici e important - noi trebuie zilnic sa stam langa Dumnezeu, pentru ca aceasta izbavire sa fie reala. Nu exista alta cale decat aceasta. Daca nu stam langa Dumnezeu, atunci ma tem ca Scriptura nu ne vorbeste de bine. Dar, ce stim e ca pe aceasta cale e sigur.
Urmatoarele doua versete exprima acelasi lucru - daca pe cand eram vrajmasi am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.
Deci:
- impacarea e prin moartea Fiului;
- mantuirea e prin viata Fiului.
Vom mai discuta despre ce inseamna faptul ca mantuirea e prin viata Fiului. Evanghelia este ieftina astazi tocmai pentru ca uita de mantuirea aceasta care e prin viata Fiului si vorbeste de ea ca si cum ar fi prin moartea Fiului. Desigur, fara moartea Fiului nu ar fi mantuire. Dar mantuirea este prin viata Fiului, cu mult mai mult! Deci faptul ca am fost socotiti neprihaniti aduce posibilitatea de a trai prin viata lui Cristos, spre mantuirea lui Dumnezeu.
De aici vine bucurie, pentru ca, prin Domnul Isus, am primit impacarea si astfel ne putem bucura in Dumnezeu.
Noi ne bucuram in Dumnezeu - iata o alta consecinta a jertfei lui Cristos.
Cei care doresc sa aduca implicatii practice ale acestor invataturi, sunt bine-primiti sa o faca, aici sau la oricare articol.
Jertfa lui Cristos presupune suferintele pe care le-a avut, moartea Lui, ingroparea, invierea. Includ aici si invierea, pentru ca este vorba de un intreg pe care ni-l arata Scriptura.
Iata cateva elemente importante ale jertfei lui Cristos:
1. Romani 4: 25: "... care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca a m fost socotiti neprihaniti"
Odata, Cristos a fost dat pentru ca noi am facut faradelege, in perspectiva eliberarii noastre de aceasta stare de fapt, in perspectiva mantuirii. Cristos insa, cand a inviat, a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. Dovada inextricabila a faptului ca noi am fost socotiti neprihaniti (noi, care credem in Cristos si care suntem socotiti neprihaniti in sensul Romani 3: 21 - 30 s.a.) este invierea lui Isus Cristos din morti.
Invierea lui Cristos are multe insemnatati reale si practice in Scriptura. Una dintre acestea, deosebit de importanta este dovedirea socotirii de a fi neprihanit, fata de credincios. Credinciosul va crede mai tarziu, ulterior, dar dovada a venit inainte. Iar aceasta arata puterea lui Dumnezeu, pe care a desfasurat-o El, in El, cand L-a inviat din morti.
E intai de toate un mare adevar, care ne ajuta sa fim pe calea buna, in ce priveste ceea ce credem. Apoi, ne incurajeaza, ne ajuta. Ne face sa ne intarim in credinta si sa ne bucuram. Chiar faptul ca Cristos a inviat din morti este dovada faptului ca noi, care am crezut cu adevarat in Dumnezeu, prin El, am fost socotiti neprihaniti, am fost considerati fara prihana inaintea lui Dumnezeu.
Am fost, asadar, socotiti neprihaniti de Dumnezeu, in baza jertfei lui Cristos, in urma acesteia, fara nici o urma de indoiala, iar aceasta realitate s-a exprimat unic si evident in aceea ca Cristos a inviat din morti. Slava Lui!
Cand fratele nostru e cazut, e doborat de intristare, aceste cuvinte ale Scripturii aduc intarire si mangaiere. El are nevoie sa i se aminteasca de importanta invierii lui Cristos si implicatia majora pe care aceasta inviere o are in viata credinciosului in ce priveste indreptatirea.
Termenul de indreptatire este legat de termenul din spatele expresiei "socotiti neprihanit".
2. Romani 5: 1: "deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu..."
Consecinta faptului ca SUNTEM socotiti neprihaniti prin credinta este pacea cu Dumnezeu. Intai de toate, sa observam ca "suntem" nu "am fost" socotiti neprihaniti. Pentru ca acum, cel care a fost socotiti neprihanit este in continuare socotiti neprihanit.
De ce oare? Pentru ca indreptatirea tine de pozitie. Omul care a crezut nu a facut nici o fapta. Dar a crezut si a fost indreptatitit de Dumnezeu prin credinta aceasta pe care a avut-o si Avraam (vezi Romani 4, exemplul lui Avraam). El nu este practic in starea aceea de a nu mai pacatui, a omului matur spiritual si glorificat (scopul maturizarii crestine). Dar, in momentul indreptatirii, Dumnezeu ii iarta pacatele celui ce crede si il indreptateste sa fie inaintea Sa, sa intre in mantuirea lui Dumnezeu.
O prima consecinta esentiala este impacarea cu Dumnezeu. Aceasta inseamna ca pana sa credem, noi am fost vrajmasi cu Dumnezeu. Faptul ca suntem indreptatiti ne aduce ACUM pace cu Dumnezeu.
Cand esti ispitit sa uiti de Cristos, diavolul vrea sa te atraga in cursa lui de a nu-ti aminti aceasta importanta consecinta. Tu esti indreptatit inaintea lui Dumnezeu si aceasta ACUM, dar prin faptul ca ai crezut in Cristos, cand ai inceput viata de credinta cu Dumnezeu. Acum tu ai pace cu Dumnezeu. Adica, nu exista acea vrasmasie care sa aduca lipsa de comuniune si comunicare. Si, tocmai datorita acestei stari de pace, credinciosul poate sa vina inaintea lui Dumnezeu si sa-si rezolve noile probleme zilnice, pe care Duhul Sfant i le descopera.
Daca am pacatuit ca eveniment, noi avem la Tatal un Mare Preot, pe Isus Cristos. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne izbaveasca de orice nelegiuire. Ei bine, pacea cu Dumnezeu nu insemneaza ca facem ce vrea firea pamanteasca. Pentru ca noi nu mai gandim acum asa, ci am primit o noua perspectiva - aceea a trairii prin credinta, dupa voia lui Dumnezeu.
Noi acum avem pace cu Dumnezeu, dar aceasta inseamna ca:
- trebuie sa ii cerem iertare pentru pacatele accidentale, ca eveniment;
- nu trebuie sa credem ca aceasta ar insemna delasare sau umblare in firea pamanteasca, dimpotriva;
Pacea cu Dumnezeu ne ajuta sa ne culcam linistiti. Sa venim zdrobiti cand gresim, dar cu deplina incredere, inaintea scaunului harului, ca sa primim indurare. Caci avem un Mare Preot milos...
Si, daca avem pace cu Dumnezeu, atunci sa avem pace si unii cu altii. Sa nu ne certam, sa nu ne vrajmasim, sa nu ne lovim unii pe altii. Ci, sa fim facatori de pace.
3. Romani 5: 2: "Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu".
Cand am crezut am intrat intr-o stare de har. Suntem chiar acum, toti cei care am crezut, in aceasta stare de har. Faptul ca acum suntem in pace cu Dumnezeu si indreptatiti sa stam inaintea Lui si sa ne rugam si sa ne inchinam nu e ceva ce sa luam in chip usuratic!
Aceasta stare este o stare de har! Suntem in aceasta stare de har, deci nu e prin noi, nu e ceva de la noi, ci este harul lui Dumnezeu. Este harul Sau acum.
Poate ca vei dori sa te pui acum pe genunchi si sa te rogi. Doamne, multumesc ca sunt in harul Tau, ca ma consideri cu toata atentia si ca imi dai prezenta Ta in pace.
Nu desconsidera niciodata harul lui Dumnezeu pentru tine, ACUM. Astazi e ziua harului, in care esti. Esti intr-o stare de har, poarta-te cu mare atentie, Dumnezeu e acelasi Dumnezeu sfant si drept care a fost si cand nu erai in aceasta stare! Poate vei gasi de cuviinta sa incurajezi pe cineva cu aceste cuvinte. Sa iei Scriptura si sa-i citesti acest verset minunat - suntem intr-o stare de har si faptul acesta il datoram Domnului nostru Isus Cristos.
Da! Pentru ca Cristos a murit si s-a jertfit, avem noi harul acesta nespus de mare, sa fim inaintea lui Dumnezeu in PACE! Slava lui Dumnezeu!
4. Romani 5: 3 - 4: "... ne bucuram chiar si in necazurile noastre..."
Bucuria in necaz este consecinta intelegerii starii de fapt de a fii in pozitia de socotit neprihanit, prin credinta, inaintea lui Dumnezeu. Ceea ce ne da putere nu este o carte bine scrisa, versurile psihologiei contemporane sau capacitatea noastra de rezistenta. Ci, faptul ca am fost socotiti neprihaniti si ca suntem socotiti!
Sufar? Dar Dumnezeu acum ma socoteste neprihanit. Pai, atunci buna e suferinta. Caci suferinta, necazul, aduce rabdare, rabdarea biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea.
Cand am o suferinta acum, Dumnezeu ma pregateste pentru urmatoarea, ca sa am biruinta in incercare. Prin rabdare. Eu strang rabdare prin necazul prin care trec, stiind ca sunt socotit neprihanit de Dumnezeu Insusi. Iata cum vine adevarata rabdare in viata credinciosului.
Cand exista biruinta in incercare, prin rabdare, am nadejde. Ce nadejde? Una care nu inseala, care nu e o speranta ca poate... Poate va fi mai bine. Poate... Nu! E o nadejde de genul "sigur"!.
5. Romani 5: 8, 9: "... deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu"
Vedem ca suntem ACUM socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Sangele lui Cristos nu este pentru pocainta de faptele moarte, doar. Ci, pentru toata viata crestinului. De aceea mare putere are cuvantul din Evrei care ne invata ca e vai de cel care calca in picioare sangele legamantului...
Fratilor, noi acum suntem socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Cum asa? De fiecare data cand pacatuim accidental, cand, in procesul de sfintire ne impiedicam, noi nu trebuie sa pozam ca indreptatiti, ca nu suntem. Am pacatuit. Daca zicem ca nu am pacatuit, Il facem mincinos pe Dumnezeu si adevarul nu este in noi! Dar, daca ne marturisim pacatele... Si revenim la aceasta invatatura esentiala. Noi de fiecare data, cand Duhul Sfant ne cerceteaza, in prezentul de ACUM, trebuie sa ne ducem repede la sangele Domnului Isus Cristos, care ne ispaseste ACUM. Noi ACUM suntem socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Asa ne invata Scriptura.
De aceea, iarta, iubeste, fa pace, grabeste-te sa ajuti pe fratele tau. Caci si Dumnezeu te iarta, te iubeste, face pace cu tine si se grabeste sa te curete prin sangele scump al Fiului Sau, Mielul fara cusur al lui Dumnezeu!
Ei, dar sa urmarim rationamentul versetului. Daca atunci cand eram pacatosi, Cristos a murit pentru noi, cu atat mai mult ACUM, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Acum noi nu mai suntem pacatosi in situatia in care eram, ci indreptatiti. Deci, daca am fost indreptatiti sa fim ca acum, pe cand nu eram decat pacatosi, cu atat mai mult rezulta ca vom fi mantuiti deplin de mania lui Dumnezeu, atunci cand se va termina viata noastra aici pe pamant si va veni judecata.
Sa nu uitam ca mania lui Dumnezeu este descoperita si in prezent. Si, chiar si de aceasta manie ne apara Dumnezeu, caci daca ne marturisim pacatele, El ni le iarta si suntem drepti inaintea Lui. Atunci mania lui Dumnezeu nu se mai arata fata de noi. Dar, cu atat mai mult e vorba de mania viitoare, de ziua maniei, de ziua judecatii.
Aici e important - noi trebuie zilnic sa stam langa Dumnezeu, pentru ca aceasta izbavire sa fie reala. Nu exista alta cale decat aceasta. Daca nu stam langa Dumnezeu, atunci ma tem ca Scriptura nu ne vorbeste de bine. Dar, ce stim e ca pe aceasta cale e sigur.
Urmatoarele doua versete exprima acelasi lucru - daca pe cand eram vrajmasi am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.
Deci:
- impacarea e prin moartea Fiului;
- mantuirea e prin viata Fiului.
Vom mai discuta despre ce inseamna faptul ca mantuirea e prin viata Fiului. Evanghelia este ieftina astazi tocmai pentru ca uita de mantuirea aceasta care e prin viata Fiului si vorbeste de ea ca si cum ar fi prin moartea Fiului. Desigur, fara moartea Fiului nu ar fi mantuire. Dar mantuirea este prin viata Fiului, cu mult mai mult! Deci faptul ca am fost socotiti neprihaniti aduce posibilitatea de a trai prin viata lui Cristos, spre mantuirea lui Dumnezeu.
De aici vine bucurie, pentru ca, prin Domnul Isus, am primit impacarea si astfel ne putem bucura in Dumnezeu.
Noi ne bucuram in Dumnezeu - iata o alta consecinta a jertfei lui Cristos.
Cei care doresc sa aduca implicatii practice ale acestor invataturi, sunt bine-primiti sa o faca, aici sau la oricare articol.
Despre suflet
Cand cineva citeste afirmatiile lui Petre Tutea despre atei, poate avea impresia ca glumeste. De fapt, Tutea nu glumeste, spune o realitate pe care o intelege prea bine. De pilda, iata ce zicea el:
"Eu cand discut cu un ateu, e ca si cum as discuta cu usa..." Tutea nu face misto aici. Bine... ca cei de astazi asa inteleg ei, e cu totul alta discutie. Tutea se refera la faptul ca usa e usa, lemnul; omul e om. E mai mult, e o diferenta.
Pentru ca Tutea sublinia ca omul nu a primit intelectul sa cunoasca adevarul, ci ca sa primeasca adevarul. Adica sa-l poate intelege atunci cand e dat. Dumnezeu reveleaza adevarul si, fara intentia si actiunea lui Dumnezeu pentru aceasta, nu exista adevar revelat si nu exista adevar. Si, Dumnezeu, care vroia sa descopere omului adevarul, i-a dat intelec omului ca sa-l primeasca.
"Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba". Aici ati rade iar. Dar nu e nimic de ras... Pentru ca Dumnezeu ne-a capacitat sa-L cautam, sa-L intelegem, prin tot ce a facut pentru noi. Vezi Romani 1, am aratat aceasta deja, intr-un alt post. Si totusi, pentru toti este o posibilitate de scapare - mantuirea lui Dumnezeu, care este o lucrare intreaga a Lui, cu privire la cel care credin in Isus Cristos.
Sufletul omului nu este dat de Dumnezeu in joaca. Nu suntem oameni ca asa ne-am nascut. Ci, ne-am nascut cu un scop - sa Il cunoastem pe Dumnezeu. Iata omenirea. Uita-te cum Il cauta ea pe Dumnezeu. Priveste la varf, la cei care se zic "oameni de stiinta"...
Nu geniul conduce lumea, nu cei inzestrati si haruiti. Ci, cei care stiu sa controleze, sa manipuleze. Chiar in biserici. Da. Dar, oare cine conduce cu adevarat toate lucrurile - nu Dumnezeu? Si, nu sfintii Lui sunt cei care fac parte din adevarata Imparatie? Si, chiar daca ar fi lumea condusa de geniile ei bune, tot nu L-ar gasi pe Dumnezeu cu adevarat. Caci toti s-au indepartat de El, toti s-au instrainat.
Si ce ai facut, omule, cu sufletul tau? Ce vei spune cand ti se va cere socoteala de el? Iata ca acum este intinsa spre tine mana cea buna a lui Dumnezeu, care inca iti da ragaz sa primesti infierea si impacarea, prin credinta in Singurul Sau Fiu, trimis din pricina ta, in lume, ca sa te rascumpere.
Vremurile apocaliptice evidentiaza comertul cu sufletele oamenilor... Uite unde ajunge pacatul. Cristos a platit un pret asa de mare, pentru tine, incat a murit avand asupra Lui pacatele tale.
Ce faci cu sufletul tau?
"Eu cand discut cu un ateu, e ca si cum as discuta cu usa..." Tutea nu face misto aici. Bine... ca cei de astazi asa inteleg ei, e cu totul alta discutie. Tutea se refera la faptul ca usa e usa, lemnul; omul e om. E mai mult, e o diferenta.
Pentru ca Tutea sublinia ca omul nu a primit intelectul sa cunoasca adevarul, ci ca sa primeasca adevarul. Adica sa-l poate intelege atunci cand e dat. Dumnezeu reveleaza adevarul si, fara intentia si actiunea lui Dumnezeu pentru aceasta, nu exista adevar revelat si nu exista adevar. Si, Dumnezeu, care vroia sa descopere omului adevarul, i-a dat intelec omului ca sa-l primeasca.
"Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba". Aici ati rade iar. Dar nu e nimic de ras... Pentru ca Dumnezeu ne-a capacitat sa-L cautam, sa-L intelegem, prin tot ce a facut pentru noi. Vezi Romani 1, am aratat aceasta deja, intr-un alt post. Si totusi, pentru toti este o posibilitate de scapare - mantuirea lui Dumnezeu, care este o lucrare intreaga a Lui, cu privire la cel care credin in Isus Cristos.
Sufletul omului nu este dat de Dumnezeu in joaca. Nu suntem oameni ca asa ne-am nascut. Ci, ne-am nascut cu un scop - sa Il cunoastem pe Dumnezeu. Iata omenirea. Uita-te cum Il cauta ea pe Dumnezeu. Priveste la varf, la cei care se zic "oameni de stiinta"...
Nu geniul conduce lumea, nu cei inzestrati si haruiti. Ci, cei care stiu sa controleze, sa manipuleze. Chiar in biserici. Da. Dar, oare cine conduce cu adevarat toate lucrurile - nu Dumnezeu? Si, nu sfintii Lui sunt cei care fac parte din adevarata Imparatie? Si, chiar daca ar fi lumea condusa de geniile ei bune, tot nu L-ar gasi pe Dumnezeu cu adevarat. Caci toti s-au indepartat de El, toti s-au instrainat.
Si ce ai facut, omule, cu sufletul tau? Ce vei spune cand ti se va cere socoteala de el? Iata ca acum este intinsa spre tine mana cea buna a lui Dumnezeu, care inca iti da ragaz sa primesti infierea si impacarea, prin credinta in Singurul Sau Fiu, trimis din pricina ta, in lume, ca sa te rascumpere.
Vremurile apocaliptice evidentiaza comertul cu sufletele oamenilor... Uite unde ajunge pacatul. Cristos a platit un pret asa de mare, pentru tine, incat a murit avand asupra Lui pacatele tale.
Ce faci cu sufletul tau?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)