Dr. Philips Davies, specialist in HPV si datator cu parerea despre moralitate

Iata ce declara un specialist in HPV, dar care emuleaza promiscuitatea schimbandu-i sensul, dupa cum face uz de pozitia sa vorbind descriptiv cu privire la teritorii pe unde nu a umblat:

"HPV este o infectie transmisa pe cale sexuala, foarte des intalnita, nu are legatura cu promiscuitatea", spune dr Philip Davies, directorul general al Asociatiei Europene de Prevenire a Cancerului de Col Uterin, intr-un interviu HotNews.ro. "Sunt dovezi stiintifice care arata ca dupa ce o femeie a avut o relatie sexuala cu doi parteneri, indiferent de perioada, 50% dintre acele femei au fost infectate cu HPV. Nu cred ca este cineva care considera ca a avea 2 parteneri sexuali este promiscuitate, sau ca este ceva anormal in acest comportament", continua Davies.

Citatul face parte dintr-un articol de pe hotnews.

Promiscuitate nu inseamna doar conditii mizere, ci si imoralitate. Chiar daca traim vremuri in care imoralitatea s-a redefinit si, recursiv si termenii care sunt definiti functie de aceasta notiune, este bine sa aratam ca Dr. Davies se inseala. In primul rand, credinta lui ca nu exista persoane care sa creada ca a avea 2 parteneri sexuali este promiscuitate, sau ca este ceva anormal in acest comportament", nu se intalneste cu realitatea pe taramul vietii acesteia. Ba exista multi care cred asa ceva!

Apoi, se inseala fiindca crede ca moralitatea a disparut, ca declara deja victoria intr-o batalie departe de a se fi terminat, si care are un final surprinzator pentru oameni cu pareri ca el.

Si de ce as crede eu, de exemplu, ca promiscuitatea e ceva rau, in sens moral? De ce as crede ca e gresit ca o femeie sa aiba legaturi sexuale cu doi sau mai multi barbati (cadrul se intelege, nu e vorba despre o femeie casatorita careia i-a murit barbatul si s-a recasatorit, care a fost abuzata sau molestata...) Tocmai pentru ca asa este drept, bine, adevarat si sfant, conform Creatorului nostru, al oamenilor, Dumnezeul adevarat al Bibliei.

Si, in fata unor asemenea afirmatii ca cele de mai sus, ma bucur sa pot sa reafirm adevarul cu privire la aceste aspecte: Dumnezeu vrea sa fim sfinti, curati, cu patul nespurcat, fideli si loiali, iubindu-ne sotiile cu adevarat. Moralitatea va dainui, dar cu ce pret...

Despre imprumutul via tehnologia P2P, protocolul BitTorrent

Despre tehnologia aceasta puteti citi pe softpedia.com, de exemplu.

Iata un citat de acolo:

Conceptul de partajare a fisierelor nu reprezinta o noutate, nu a inceput si nu va disparea odata cu sistemul Torrent, dar cu siguranta tehnologia inventata de Bram Cohen a atins un punct culminant in materie de popularitate a file sharing-ului, chiar daca grosul acestei celebritati vine din nerespectarea drepturilor de autor. Fara indoiala, BitTorrent-ul si-a gasit adeptii sai, iar numarul lor s-a instalat confortabil pe o linie evident ascendenta.

Sistemul torentelor nu se bazeaza pe o solutie centrala de distributie a fisierelor de muzica, film sau programe, ci numai pe un sistem de depistare a adreselor acestor fisiere, adrese salvate pe computerele utilizatorilor programului. In momentul in care un utilizator se conecteaza la un site tracker pentru a descarca un anumit fisier, site-ul il adauga pe acest utilizator intr-o lista unde sunt trecute toate sursele disponibile pentru descarcare. Sa presupunem ca vrei sa descarci un episod din serialul Lost. In loc sa descarci fisierul cu show-ul propriu-zis, dai jos mai intai un fisier de mici dimensiuni, denumit "torrent". In momentul in care lansezi acest fisier, BitTorrent ii cauta pe toti ceilalti utilizatori care au descarcat acest torent. Apoi fisierul, initial pe care vrei sa-l obtii este "spart" in fragmente si partajat de toti userii care au descarcat torentul asociat. Ceilalti utilizatori nu vor descarca intregul fisier numai dintr-o sursa, ci pot obtine doar anumite portiuni, astfel incat procesul de download se desfasoara mai rapid. Utilizatorii formeaza o retea descentralizata care functioneaza mult mai eficient decat daca schimbul de fisiere s-ar face numai de la utilizatorul A la B

Intrebarea pe care o pun este legata de viata crestina: putem folosi tehnologia fara riscul de a fura?

M-am gandit mai mult la implicatii si posibilitati in urma demersului de pe mariuscruceru.ro

Putem partaja resurse gratuite. Tehnologia este legala tocmai datorita acestei posibilitati. Trebuie incurajata aceasta partajare, datorita tehnologiei. Din pacate insa, practica nu oglindeste dorinta de a partaja doar resurse care nu sunt furate, electronic.

Sa urmarim urmatoriul scenariu: am o carte si vreau s-o imprumut unui prieten s-o citeasca. O pot imprumuta? Desigur. La fel este si cu o carte digitala, un film pe suport digital etc. Este tehnologia BitTorrent potrivita pentru aceasta?

Nu. Pentru ca tehnologia presupune o paradigma careia nu i se potriveste acest scenariu. Dar, poti, totusi, sa uploadezi resurse proprii, pe care vrei sa le oferi gratuit si necontrolat.

Pentru imprumutul de continut electronic se potrivesc alte tehnologii de partajare date.

Aceasta tehnologie te "forteaza" sa dai si altora imprumut dupa ce ai primit tu (asa functioneaza).

A nu se abandona tehnologia. A se schimba inima si a se folosi numai in modul corect.

Unitatea crestina, unitatea baptistilor

Domnul Isus S-a rugat pentru unitatea ucenicilor.

Duhul Sfant lucreaza unitate.

In aceste vremuri, ca in toate, de altfel, noi trebuie sa ne rugam pentru unitate.

Unitatea bisericilor noastre este atacata si in zilele noastre. Iata cateva domenii importante in care s-au provocat tensiuni:

1. in folosirea muzicii;

2. in relatia cu Statul;

3. in modul de a face biserica


Biserica trebuie sa-si protejeze membrii cel mai usor de lovit. Exista si o lupta la care cei chemati pentru aceasta trebuie sa participe. Adevarul trebuie proclamat prin predicarea Cuvantului. O ravna pentru Evanghelia pacii trebuie sustinuta.

Sa ne rugam, asadar, pentru biruinta Adevarului, cu privire la care am primit asigurari de neclintit, in fagaduintele nespus de scumpe ale Domnului Isus Cristos.

Lectie: cum se izoleaza un oponent al acceptarii fondurilor de la Stat

Alin Cristea, pe Romania Evanghelica (blog personal) anunta aparitia a doua documente in articolul sau Anul baptist 401 la romani.

In acest articol prezinta doua documente oficiale, dupa cum le voi mentiona mai jos:

(1). Adresa Comitetului Executiv catre Comunitati
(2). Adresa Presedintelui UB catre Comunitati.

Considerati si urmatorul document, care va fi referitin articol, mai jos, moment in care va veti intoarce la el ca sa-l cititi:
(3). Document oficial (culte.ro) cu cererile de fonduri ale bisericilor in 2009

Ma voi referi in acest articol doar la primul document, notat de mine cu (1). In acelasi timp voi spune de la inceput doua chestiuni esentiale pentru intelegerea punctului meu de vedere, a ceea ce vreau cu adevarat sa spun si pentru a stopa din timp confuzia pe care ar putea unii sa incerce s-o semene printre randurile comentariilor pe care le-ar putea avea:

a. exista puncte de vedere conform carora Bucurestiul lupta cu Oradea si Otniel Bunaciu cu Paul Negrut, precum cel de pe saitul mentionat mai sus; nu ader acestor puncte de vedere, nici nu tin o parte din acestea doua in acest razboi imaginar sau nu: pur si simplu scopul meu este altul si anume:
b. nu sunt de acord cu primirea fondurilor de la stat (pe motive teologice si de crez baptist, din convingere personala de cand am primit credinta) si, prin urmare, imi exprim acest punct de vedere pe care il consider unul solid si stabil, necesar de spus in vremuri ca acestea.


Avand acestea in minte, as vrea sa discut putin problema pusa in primul document (1). Documentele pot fi salvate, ceea ce va si rog sa faceti, ca, poate mai incolo vor fi sterse.

Comitetul Executiv al Uniunii Baptiste este format din urmatorii:
Presedinte - Otniel Bunaciu
Secretar General - Ionel Tutac
Vice Presedinte (Educatie) - Paul Negrut
Vice Presedinte (Misiune) - Viorel Candreanu
Vice Presedinte (Pastorala) - Ilie Tinco
Vice Presedinte (Conventia Maghiara) - Joszef Kovacs
Secretar General Adjunct - Timotei Rusu

1. De la sedinta Comitetului mentionata in Documentul (1), aflam ca nu au participat fratii Viorel Candreanu si Paul Negrut. Din Scrisoarea deschisa a fr. Paul Negrut aflam ca fr. Viorel Candreanu nu a fost de acord cu primirea fondurilor de la stat. De asemenea, pozitia fr. Paul Negrut este clara: impotriva acceptarii fondurilor de la stat.

2. Ponderea, asadar, in Comitetul Executiv este urmatoarea: 5 pentru - 2 impotriva. Acei 2 impotriva nu au fost prezenti la intalnirea mentionata in documentul (1).

3. Din documentul (3) rezulta:
a. Timotei Rusu, membru in Executiv, este de acord cu accesarea fondurilor (vezi pozitia 335);

4. Urmatoarele:
a. in lista data de Paul Negrut in Scrisoarea deschisa, nu apar ceilalti frati din Comitetul executiv sub nota ca sunt impotriva primirii de fonduri, ramane ca sunt pentru;
b. in Documentul (1) se specifica, de fapt, ca toti ceielalti, din CE au votat pentru;
c. deci, evidenta este ca au votat pentru

5. Prin urmare, toti cei prezenti au votat la intalnirea CE din 2010 nu puteau sa fie de acord cu Scrisoarea deschisa a fr. Paul Negrut. De unde se intelege exprimarea:

"Membrii Comitetului Executiv si-au exprimat in unanimitate dezacordul fata de maniera in care fratele Paul Negrut a tratat decizia Consiliului Uniunii de la Comanesti" (la Comanesti s-a dat votul regretabil de a primi bani de la Stat sub forma de fonduri pentru cladiri si alte proiecte care tin de Bisericile Baptiste)

Observatii:
a. exprimarea "membrii CE si-au exprimat in unanimitate..." este eronata, tendentioasa si nu se preteaza lojei de unde este adresata (vezi semnatura din documentul (1)), pentru ca exprimarea corecta ar fi fost "membrii prezenti la intalnire si-au exprimat in unanimitate...". E o diferenta de 2 membrii din 7, caz in care, "unanimitate" difera cu peste aprox. 28%;
b. evident din punctele anterioare ca aceasta majoritate nu putea sa voteze altceva, motiv pentru care, tocmai aceast document este vinovat in adresarea lui si nu trebuia dat;

6. Prin urmare, Paul Negrut este lovit pentru ce a facut (Scrisoarea deschisa), dupa cum este lovit si ceea ce sustine el: separarea Bisericii de Stat in problema fondurilor. Si iata-l izolat.

7. Afirmatia ca Scrisoarea lui Paul Negrut a fost trimisa "prin internet" nu este precisa. In fapt, a fost postata "pe internet", pe un blog (personal) - este, in fond, o scrisoare deschisa;

8. Este denigrat fr. Paul Negrut astfel:
a. nu a fost la intalniri si e regretabil, se zice in document;
b. nu a fost nici la Comanesti;
c. nu s-a primit vreo nota de la acesta cu privire la decizia de la Comanesti;
d. Paul Negrut nu a respectat o hotarare din 2008, Arad
e. nu a participat la sedinta CE premergatoare CU Comanesti

Faptul ca nu a participat este o alta discutie, eu arat acum modul cum a fost izolat si denigrat prin acest document. Rezultatul - urmarirea discreditarii in vederea anularii argumentului sau si, deci, in favoarea primirii banilor de la stat. Banii, ochiul asta...

8. Se aminteste ca la o sedinta a CU din Arad s-a hotarat ca decizile CU sa nu fie dezbatute pe internet. I se pune fr. Paul Negrut in spate faptul ca ar fi incalcat aceasta reglementare. Totusi:
a. Paul Negrut nu a dezbatut pe internet o astfel de decizie (pe blogul sau nu se permit comentariile); el a pus acolo o scrisoare deschisa, iar aceasta este, la urma urmei, o scrisoare deschisa (a se citi scrisoarea, ea nu este un comentariu);
b. Paul Negrut a scris un mesaj pe blogul lui Marius Cruceru, dar a comentat la un articol unde se discuta o alta problema, adiacenta aceleia in discutie aici;
c. este ciudat ca membrii CE, prin persoana Presedintelui, vorbesc despre incalcarea unei hotarari anterioare, cand tocmai aici este chestiunea: CU Comanesti a supus la vot (si chemarea Comunitatilor inainte de Comanesti 2009 sa voteze local) o problema cu privire la care s-a votat deja, la Deva (si alte ocazii); argumentatia, asadar, nu este una clara, lipsita de acuz, obiectiva si stabila, dimpotriva;

9. Se zice: "regretam ca fratele nu a respectat aceasta hotarare" - insa, a respectat-o. E o chestiune de bun simt sa recunosti ca Paul Negrut nu a dezbatut pe internet vreo problema care tine de intalnirile CU. Tot evident este si faptul ca, de fapt, nu aceasta este problema. Ci, fondurile de la Stat...

10. Evidenta cu care se incearca denigrarea lui Paul Negrut si devierea de la problema de fond ridicata de Scrisoarea acestuia este jignitoare si iritanta;

11. "a fost gata sa desconsidere prin actiunea dansului eforturile colegilor de slujire care reprezinta bisericile din tara". Aceasta afirmatie este greu de caracterizat, chiar eufemistic. Totusi:
a. despre ce "actiune" a colegilor este vorba (text ambiguu) cand trebuia sa fie clar;
b. Paul Negrut este atacat personal, la nivel de moralitate: "a fost gata sa desconsidere" (chestiune care tine de intentia inimii: a desconsidera, dar nu doar atat, ci si graba de a face aceasta desconsiderare etc);
c. Colegii de slujire, despre care ni se vorbeste, sunt cei prezenti la Comanesti (unde s-a votat mixt, deci, afirmatia general valabila din Document este incredibila, generalizand din nou);
d. Fiind un CU si nu Adunare Generala, evident ca nu e vorba de reprezentarea Bisericilor din tara, ci de reprezentarea Comunitatilor. Bisericile din tara au fost reprezentate la Adunarea Generala unde s-a votat deja sa nu se ia bani de la Stat. Prin CU Comanesti si propunerea Presedintelui UB s-a desconsiderat hotararea din AG, repunandu-se la vot, intr-un cadru ilegal si neconform Statutului, acest subiect controversat;

12. "Comitetul executiv i-a adresat personal o scrisoare fratelui Paul Negrut, in care si-a exprimat aceasta pozitie"
a. evident, membrii din CE care nu sunt de acord cu Paul Negrut (ce sa exprime altceva) - nu sunt de acord in problema de fata (restul nu ma privesc);
b. specificarea nu are sens dupa cum nu are nici actul in sine. De ce sa-i mai trimiti o scrisoare, din moment ce este aceasta scrisoare:
i) scrisoarea se adreseaza tuturor astfel: "stimati frati si colegi in lucrarea...", deci si lui Paul Negrut;
ii) continutul este acelasi ("aceasta pozitie"), deci, de ce sa-i mai fi trimis inca odata aceasta scrisoare;
iii) se transmite ideea ca s-a comunicat ceva personal (cum ar fi trebuit scrisa scrisoarea, nu public, nu altora despre Paul Negrut, denigrandu-l, izolandu-l), pe cand, de fapt, nu e asa, continutul fiind acelasi, si, public, in acelasi timp: se incalca astfel o serie de principii biblice (dar sa nu intram in detalii "plictisitoare");

13. Se sugereaza ca Paul Negrut nu a facut ce a facut constructiv si biblic si nu a onorat marturia si unitatea fratietatii, cand:
a. aceasta scrisoare (1) nu este deloc constructiva;
b. aceasta scrisoare nu este parte dintr-un proces biblic;
c. aceasta scrisoare onoreaza marturia si unitatea baptistilor? sa fim seriosi!

14. de fapt, la mijloc miza e mare: Paul Negrut a vorbit impotriva celor care vor sa se puna Biserica sa se tina de mana cu Statul, a scris impotriva directiei de a lua bani de la Stat. Daca Paul Negrut nu va fi facut tap ispasitor si gasit "vinovat", atunci, vor fi aceia care au luat deja de la stat si cei care sustin aceasta idee (gresita, de altfel, dar nu este obiectul studiului acestui articol).

15. Pentru mine esential este ca aceia care au initiat rediscutarea problemei fondurilor de la Stat sunt si semnatarii acestui Document (1) si cei care conduc Biserica spre Stat, pe un drum pe care nu sunt stapani.

16. Unitatea bisericilor noastre trebuie sa fie in continuare in spiritul mostenit, in care am primit credinta, altfel, nu mai putem vorbi despre baptism, daramite despre unitate.

Un frate simplu... dar credincios

Un frate simplu, un brutar, pe nume Iporea din Orsova afisa pe geamul brutariei versete din Bibliei ca: "Vegheati ca sa nu cadeti in ispita" si "In Isus avem rascumpararea, in sangele lui iertarea pacatelor". Este nespus de trist ca cei mai multi pastori au ales calea "capului plecat" si a colaborarii, aceasta fiind in detrimentul majoritatii crestinilor baptisti. Frica de a trece iarasi in ilegalitate a fost paralizanta. Similar cum s-a intamplat in cazul conducerii Uniunii Baptiste oficiale din URSS (VSEHB) si conducerea Cultului Crestin Baptist din Romania a devenit obedienta autoritatilor. Odata sedusi si intrati la nivel inalt in relatie de mariaj cu organele puterii - precum intr-o casatorie nefericita - s-a constatat ca statul comunist este un partener abuziv si multi au tanjit ulterior dupa un divort, dar acesta nu a mai fost posibil.

[fragment din cartea Pasi, de Daniel Mitrofan, pag. 50]


Sa fim credinciosi chemarii ceresti. Daca nu putem in cele mai inalte, sa ne retragem in cele de jos. Sa nu pierdem esentialul.

Cand e interzis cuvantul, pune-l la fereastra.

Cand se iau bani de la stat, da tu la Biserica.

Cand se promoveaza lumescu, traieste duhovniceste.

Fii un frate al lui Cristos, un frate simplu... dar credincios.

La Hateg, in vremea comunismului

In cartea sa "Pasi", Daniel Mitrofan arata cum Bisericile recunoscuta de stat in perioada influentei sovietice asupra tarii noastre au dat mana cu Statul. Acesta a fost si cazul Bisericii Baptiste din perioada aceea, in sensul ei organizat.

Cartea se gaseste pe internet in format electronic si poate fi copiata gratuit de pe saiturile autorului.

Am gasit o pagina cu privire la Biserica din Hateg si vreau sa o redau aici, transcrisa de mine (include si o nota prezentata in carte sub forma de fotocopie). Iata, asadar, textul gasit la pagina 57:

In aceasta perioada, cand se adunau nori grei deasupra tuturor care doreau sa fie urmasi ai lui Cristos, s-au gasit si voci profetice, de avertizare, cu privire la necazurile ce se vor abate asupra populatiei si la nevoia de ancorare a vietii in Cuvantul lui Dumnezeu si de adapostire la umbra Celui Preainalt. Un raport cu privire la o intrunire a credinciosilor baptisti din zona Hategului ilustreaza acest lucru

Iata si raportul:

Directiunea Generala A Sigurantei Nationale
Dir.I.Serv.I.Biroul 6
Bucuresti

Avem onoarea a va raporta urmatoarele:

In ziua de 3 Maiu 1948 a avut loc intre orele 19,30 - 22,30 la biserica baptista din Hateg o adunare a baptistilor din regiunea Hategului la care au participat circa 150-200 persoane.

La aceasta adunare a participat si profesorul baptist Moisescu din Arad.

Adunarea a fost deschisa prin cuvantul profesorului baptist Rusu din Alba Iulia, de profesorul baptist Moisescu urmand apoi o piesa de teatru cu subiectul "Invierii lui Cristos".

Profesorul Misescu a spus printre altele si ca daca lumea va asculta de cele propovaduite de ei, are sa le prinda bine ca vor fi pusi intr-un turn inalt cand va veni potopul, ca sa nu se innece, pentru care fapt trebuie sa adunam cati mai multi rataciti sub aripile noastre, pentru ca Dl. Cristos sa aiba mai multi urmasi.

De asemenea a indemnat credinciosii sa-si cumpere toti Scriptura pe care s'o citeasca si s'o pastreze si sa stie sa se fereasca de raul care va veni, cand nu se vor mai gasi scripturi, iar pe cei care predica calea lui Cristos ii va asvarli in inchisori, unde si acolo in inchisori ei tot calea pocaintei o vor urma. A mai indemnat pe credinciosi sa nu se lase dusi in eroare de cei care fac propaganda antireligioasa, deoarece acestia cauta sa ne duca neamul de rapa.

In timpul cuvantarii lui Moisescu, care era destul de agitata, predicatorul Rusu a cautat sa-l opreasca pe Moisescu de a vorbi prea deschis impotriva regimului, totusi Moisescu a continuat spunand ca el vorbeste in numele lui Cristos.

Intrucat susnumitul domiciliaza in Arad, avem onoare a va ruga sa binevoiti a dispune ca activitatea sus numitului sa fie tinuta in supraveghere de organele de Siguranta din apropierea sa, noi luand masuri ca atunci cand mai vine in sectorul nostru sa fie supravegheat.

Inspector de siguranta
Gh. Craciun

Seful Biroului
L. Moldor

Cismara - o veche chitara redescoperita

Problema nu este ca exista cismara. Ci, ca noi o folosim. Ce este cismara? Este un instrument folosit cu brutalitate, cu sunet mult. Nu neaparat rau manevrat, ci grosolan prezentat. Ati vazut o balerina in cizme? Sunt si versiuni ale cismarei care au upgrade la noroi (pe care-l improasca cu dezmat).

Deschideti-va orizontul spre o muzica buna si de calitate. Cei care cantati la instrumente, incercati o abordare smerita si mai ales de finete. Haideti sa cantam cu pana, nu cu priboiul, cu degetele nu cu coatele si genunchii. Daca nu va auziti nu incercati sa rezolvati problema asta lovind cu putere pe instrument. Urmariti o perspectiva de muzician, nu de miner (daca aveti chemare de miner, ganditi-va ca este o meserie la fel de inalta ca cea de muzician, dar sunt foarte diferite, asa ca, un miner lucreaza in mina si nu in sala de concert).

Nu va stricati viitorul. Alegeti o perspectiva inalta. Nu e putin lucru ca vi s-a dat talent pentru instrumente si voci. E un talant, doi, trei. Problema insa e ce faceti cu el. Deci, nu-l ingropati. Aduceti si alti talanti, faceti ce trebuie facut sa aduceti rod cu ce ati primit, sa imbunatatiti. Mediocritatea este mandria care te face sa crezi ca esti bun asa cum esti.

La noi la crestini se cauta puterea mesajului. El niciodata nu trebuie schimbat cu unul ieftin. Dar, nici insotit de ieftinisme. Este ca si cum ai da multi bani pe o gresie speciala, dar ati incerca sa o prindeti cu adeziv ieftin si lungit, putin si neamestecat bine. Este ca si cum ai pune intr-un calculator vechi, depasit, un hard-disc nou, de o capacitate mare (nu merge).

Daca vorbim despre vietuire, nu conteaza doar sa ai dreapta credinta, ci si trairea ei. Nu conteaza, atunci cand cantam, doar o nota dreapta, ci si volumul ei, interpretarea ei, valoarea pe care o da interpretul. Nu ma refer aici la a face spectacol, ci la a sprijini cantarea cum e mai bine si mai atent, fara a pierde din vedere adevaratul scop al muzicii noastre.

Din pacate, generatia noastra are probleme reale in acest domeniu. Se promoveaza aceste instrumente, ca: cismara, bordul de chei (vezi termenul in engleza pentru orga), fluierantul, trompofonul (megafon adaptat la trompeta). Nu mai vorbesc despre lovirea stancilor cu buzduganul (care se zice, eufemistic, cantat la tobe), sau despre (in)cantatul la brutgros (bongos lovit cu putere si ne-simt). Alte instrumente de tipul acesta exista inca...

Ele trebuie inlocuite progresiv si real cu acele instrumente pe care le folosesc muzicienii. Dar, mai intai trebuie sa ne sensibilizam inimile, mainile, mintile, urechile. Ma tem sa nu fie prea tarziu. Caci, dupa cum timpanele se intaresc ca protest la sunetul intens, tot asa si inima se impietreste. Sa nu ajunge sa cantam din piatra Domnului! Cineva va zice: "lasa, ca asa se va implini versetul ca vor canta pietrele". :)

Eu sugerez sa ne descaltam, fiindca locul pe care stam este sfant. Unii il vad pe Dumnezeu in orice rug, altii... culeg mure.

(clarificare: a se intelege aceasta descaltare in sensul titlului articolului)

La film si la bolnavi

Am avut ocazia sa provoc tinerii sa mearga la bolnavi (totul organizat, deci doar sa mearga). Am avut ocazia sa-i provoc sa vizioneze un anumit film (unul dintre acele rare filme care au valoare). Unde credeti ca a fost inghesuiala?

Am avut ocazia sa propun sa sa ne vindem ceva din ce-i al nostru, sa dam saracilor. Am avut ocazia sa organizez iesiri la ski, unde trebuie bani de bilete pentru teleski si altele. Care lista credeti ca a fost mai plina (a Domnului, care vede in ascuns pe cei care-si strang comori in cer, sau lista mea cu inscrisii pentru excursie)?

Am avut ocazia sa ofer cadrul pentru o intalnire de rugaciune. Am avut ocazia sa ofer cadrul pentru o intalnire la o pizza. Unde credeti ca s-au strans mai multi?

In toate acestea, candva anume (si nu odata) eu insumi m-am adaugat listelor lungi. Care este inclinatia noastra? A inimii noastre? Cu durere, Dumnezeu constata ca nu este niciunul care sa-L caute pe El cu tot dinadinsul (vezi Romani).

Intr-o astfel de situatie este nevoie de schimbare. De o lupta, de o pocainta, de o indreptare, de plans si parere de rau reale si sincere, de implicare si dedicare.

Problema este ca, in vremurile de pe urma, unii Il vor iubi pe Dumnezeu, dar vor iubi mai mult placerile decat pe Dumnezeu. Ar vrea sa mearga in cer, chiar ar vrea. Dar placerile de o clipa ale pacatului sunt irezistibile.

La arme!

In cartea Ta: cantare

Tu ce scrii? Cum?

Doamne, da-mi credinta veche, Armonix

Sa fim relevanti: versiunea budista

Am gasit un articol relevant pe un sait de stiri.

Atragerea tinerilor spre religie este o problema cheie pentru supravietuirea budismului", explica Kansho "Mr. Happiness" Tagai. "In Japonia, religia noastra traverseaza o perioada de criza", explica el, in conditiile in care, in fiecare an, sute de temple se inchid, in lipsa credinciosilor.

Gasiti acolo si un scurt documentar CNN.

Noi se pare ca le-am luat-o inainte. Inseamna ca ne vindecam mai repede, nu?

Comentatori carora (nu) le pasa

Am primit niste comentarii de la anumiti anonimi (ca sunt si ei persoane reale, chiar daca nu vor sa se prezinte politicos), in care isi exprimau diverse nemultumiri adunate cu timpul (e de inteles).

Numai ca, mi-au scris ca nu le pasa de ce cred eu despre comentariile lor si ca, oricum nu-i intereseaza ce le raspund si ce cred, ca, nu conteaza de fapt. De ce-au mai comentat atunci?

Si?

... le-am sters.

Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise despre strainii care doresc sa se inchine Domnului; Biserica

Dacă un străin care locuieşte la voi, sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaş fel ca voi. Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului. O singură lege şi o singură poruncă să fie atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte printre voi.”
(Num 15:14-16)

Daca un strain care dorea sa se inchine lui Dumnezeu, in mijlocul lui Israel, vroia sa isi exprima inchinarea, nu putea oricum, ci:


1. In acelasi fel ca israelitii: "s-o aduca in acelasi fel ca voi";

Si ce daca e strain? Si ce daca nu stie obiceiurile si poruncile: le invata! Si ce daca el intelege sa se exprime prin alte forme? E vorba de inchinarea la Dumnezeu si, Dumnezeu spune cum trebuie sa fie aceasta inchinare.

Nu putem sa pretindem ca sinceritatea noastra ne va aduce intotdeauna la Dumnezeul adevarat. Nu putem sa avem tupeul si obraznicia sa mergem atat de mult in nebunie, incat sa credem ca Dumnezeu se prezinta in orice loc unde iese fum... bucurandu-se ca cineva I se inchina. Dar de ce este asa de populara o carte precum "The Shack" (Baraca) despre care am scris recent? De ce asa de multi oameni cred astazi ca, ba da, putem?

Cat de mult a fost pervertit adevarul despre dragostea lui Dumnezeu? Pana si acesta dragoste minunata a fost tratata cu omenisme efemere si puerile?

"Dumnezeu ne accepta oricum". Nu e chiar asa! "Putem veni la El asa cum suntem". S-a schimbat ideea din spate. Da, putem veni, dar pentru pocainta si indreptare: adica sa nu mai fim "asa cum suntem". Si, oricum, scopul lui Dumnezeu cu oamenii (declarat) este sa ne transforme sa nu mai fim noi insine, ci altii! Oricum, omul se schimba, spre ceva si timpul e ca un motor care invarte banda pe care i se inregistreaza viata-i trecatoare. Acum se intelege altceva prin aceste exprimari, ca, adica, Dumnezeu ne-ar tot accepta asa cum suntem, ca e bun la nesfarsit (pacat ca omul are un sfarsit si, de fapt, aceasta e parte importanta din problema!), chipurile.

Sunt mai multe drumuri spre varful muntelui? Poate, dar de acolo la Dumnezeu cu siguranta e numai unul singur: calea lui Dumnezeu (gata strabatuta de Cristos, deschizatorul de drum, inainte-mergatorul si imputernicitorul nostru). Spre muntele lui Dumnezeu insa, e o singura cale, a credintei in Cristos!

Da, sunt mai multe preferinte in Biserica, mai multe idei, pareri, intelegeri. Fiindca sunt mai multi oameni... Dar, tocmai ca Dumnezeu a dat anumite daruri spirituale pentru unitate in toate acestea (vezi Efeseni 4). Nu putem face din inchinare un ghiveci. Nu putem transforma inchinarea noastra dupa placul oaspetilor din Agora. Nu asa se face, trebuie sa fie o alta paradigma, o alta intelepciune, un alt duh!


2. avand o singura lege: "sa fie o singura lege pentru toata adunarea, atat pentru voi, cat si pentru strainul..."

Suntem chemati si astazi sa lucram spre unificare. De unde plecam? De la Biserica. Cei veniti trebuie sa invete nu doar "forma" noastra, dar si LEGEA Bisericii. E Legea slobozeniei, Legea lui Cristos, Legea lui Dumnezeu scrisa in inimile credinciosilor Sai. E Legea adevarului aducator de viata, in Cristos.

Ori, tocmai aceasta NU este preocuparea Bisericii contemporane. O lege, dar nu rezultata prin sincretism, ci una data deja, la care nu ajungem prin noi insine, dar pe care trebuie sa o pastram.

A, desigur, anumite obiceiuri pot fi schimbate. Unele chiar trebuie. Dar nu in numele oamenilor (cum se simt cei din lume? de exemplu), ci pentru adevarul lui Dumnezeu, adica pentru a ramane in picioare legea divina, porunca sfanta.


3. ca israelitii, "in fata Domnului".

"Numai Domnul cunoaste inima omului". Da, adevarat ca El o cunoaste asa cum este, pe deplin. Dar, acest Dumnezeu L-a trimis pe Cristos si pe Duhul Sfant. Pe Cristos L-a trimis sa ne spuna: "dupa roade ii veti cunoaste" si pe Duhul Sfant sa ne dea aceasta cunoastere a lui Dumnezeu.

Nu este nicio diferenta intre doi oameni inaintea lui Dumnezeu? Ba exista, dar depinde cine sunt acesti oameni si in raport cu ce se cere ideea de diferentiere. Exista o diferenta intre barbat si femeie, in sensul planului divin, chiar inaintea lui Dumnezeu, apoi prin definitie, prin creatie. Nu mai este "partea" in Cristos, dar "partea" nu anuleaza identitatea, ceea ce-l face pe acelasi Pavel (care zicea ca in Cristos nu mai este parte barbateasca si femeiasca) sa spuna si ca, in Domnul, barbatul nu este fara femeie si femeia fara barbat (sau sa nu dea voie femeii sa faca anumite lucruri in Adunare).

Tocmai ca, inaintea Domnului, noi nu putem veni oricum. Venim asa cum ne-a aratat El. Nu este vremea unei noi paradigme cu privire la inchinare, ci este vremea trezirii reala, a pocaintei, timpul intoarcerii la valorile spirituale.

Trebuie sa stim cum sa ne purtam cu "strainii" care vor sa se inchine Domnului in Biserica. (Mult mai multe invataturi putem extrage din acest pasaj. L-am descoperit cautand niste texte despre Iosua (deci, nicio legatura) si imediat mi-a sarit in ochi.)

Noi marturii care cer un verdict[6] - apostolii: cele doua perspective pe care le-au avut

Noi marturii care cer un verdict[5] - martorii oculari si de ce au fost gata sa moara apostolii?

Pentru ce si-au dat viata ca martiri apostolii?

De ce si-au dedicat zilele Evangheliei?

Ce l-a facut pe Ioas ca o viata intreaga, din tinerete pana la batranete, persecutat si izolat ani la rand, sa traiasca vestind Imparatia lui Cristos?

Tertulian despre apostoli: "si-au semnat cu sange marturia"...

Noi marturii care cer un verdict[4] - diferenta dintre exhaustiv si suficient

Noi marturii care cer un verdict[3] - Iliada lui Homer si Noul Testament al lui Cristos; versetele Scripturii regasite in alte scrieri timpurii

Resurse importante pentru reconstituirea originalului:
- copiile textelor (zeci de mii);
- citate din scrierile parintilor Bisericii (primele secole) - se pot reconstitui toate versetele din Scriptura, cu exceptia a 11 dintre ele (conform Josh MacDowell; el documenteaza aceasta in cartea sa "Noi marturii supuse dreptei judecati";

E interesanta si o comparatie intre manuscrisele Iliadei si ale Noului Testament.

Ce stim despre scriitorii Bibliei? Ce stim despre scriitorii Noului Testament? Ce este important cu privire la astfel de autori?
- faptul ca sunt sau nu martori oculari;
- cat de populare au fost scrierile in vremea scrierii lor;
- ce reactie au avut contemporanii si mai ales ceilalti martorii oculari, sau adevaratii martori oculari ai evenimentelor istorice referite in scrieri;
- daca nu a scris un martor ocular, e important sa stim daca, la aparitia scrierii martorul ocular (martorii oculari) traia, pentru a valida scrierea si care a fost reactia lui;

Este foarte important faptul ca martorii oculari ai vietii lui Cristos (in speta apostolii, dar si alti ucenici), au fost gata sa-si dea viata pentru Cristos si au rezistat persecutiei iudeilor si a celei romane. Pentru o minciuna? Pentru o fantezie? In niciun caz!

Noi marturii care cer un verdict[2]: dovezile puternice ale papirusului slab

Uneori dovezile puternice se nasc din ceea ce este cel mai trecator, slab. De exemplu: papirusul.

Cum s-au pastrat manuscrisele Scripturilor (Biblia)? Este aceasta istorie a lor importanta? Ce ne spun scrierile din lumea antica in comparatie cu Biblia, la nivel de manuscrise? Ce dovezi aduc manuscrisele?

Dovezile trebuie studiate in lumina realitatii:

Noi marturii care cer un verdict[1]

De folos pentru liceeni, studenti si nu doar:



(de Josh MacDowell)

Se schimba adevarul? Exista, cu adevarat, mai multe adevaruri?

Care este diferenta dintre adevar si perspectiva umana asupra realitatii?

Exista dovezi care se pot examina?

"Obisnuiam sa cred ca Biblia este plata. Acum cred ca e rotunda" (aluzie la teoriile cu privire la forma pamantului din trecut, cand nu se dovedise ca este sferic).

Josh MacDowell spune ca avem ca surse:
- marturia, experiena altora;
- dovezi care pot sa fie examinate;

Ce dovezi am putea examina? Josh MacDowell sugereaza cateva. Bibliografie: "Moi marturii supuse dreptei judecati", de Josh MacDowell.

O perspectiva duhovniceasca la scoala

Iata o intrebare buna si un raspuns (Ravi Zacharias):



Ce s-a intamplat cu mentalitatea din scoli?

A plecat de la profesori?

Face parte dintr-un plan organizat de a scoate din mintea copiilor pe Dumnezeu?

O afirmatie interesanta: nu peste tot pe glob este asa, ca in cultura europeana si americana.

Solutie: incepem ziua cu Dumnezeu si ne gandim sa gandim duhivniceste, sa ne remodelam gandirea chiar in timpul cursurilor/orelor.

Ai astfel de expriente traite in scoala/facultate?

Se deterioreaza cultura Vestului?

Ravi Zacharias raspunde la o intrebare importanta pentru vremurile noastre. Urmariti mai jos:

Barbatul puternic si iluziile lui: acasa mea

Ce este barbatia? Poate sa fie un labirint al iluziilor, o scara care urca spre mormant? Puterea se moaie, frumusetea trece, bratele vanjoase isi uita vitejia, fata care odata infrunta vijelia s-a uitat pe ea insasi, cum era odinioara...

Realitatea este ca noi trecem si, indiferent de cat de tare ne ridicam pentru o cauza, imbatranim. Suntem, de fapt, straini, calatori. Pamantul nu este acasa noastra.

Barbatul puternic? Batranetea poate face mintea sa uite si putinele clipe de glorie din tinerete. Ce-i viata, care trece? Unde-i rostul ei?



Nu este oare intelept sa ne temem de Dumnezeu, sa cautam rostul trecerii noastre la El, pana cand nu ne uita viata si pana cand nu ajunge cimitirul acasa noastra. Dar, nu cimitirul este acasa noastra. Nu se sfarseste viata-n groapa.

Acolo-ntins pe-al ierbii sân,
tot greul mi se-alină
şi-adânc despovărat rămân
în liniştea divină…
…De când tot merg şi merg s-ajung
şi-amintea-mi tot aduce
un dor atât de greu şi lung
de-Acasa mea cea dulce!… (de Traian Dorz)

Care este "acasa" ta? Spre ce te-ndrepti, de fapt? Ce ai ales in viata trecatoare, pentru cea vesnica? Ei... lasa iluzia, Dumnezeu exista! Acum poate esti puternic, poate esti cineva, poate ti-ai facut un nume si ai o casa, o familie... esti implinit. Dar, esti oare? Spre ce se-ndreapta calea ta?

Intalnire D (de) gradul 3 - Crestin3D

Comentarii de pe Crestin3D:

da...msss de comenturii.......dragutz............a vroiam sa spun ca foarte frumoasa e viatza cu cristos automat atunci cand ai botezu in apa si cu DUHUL SFANT (la utilizator ADAYA)

sociabil, stilat, rafinat,bine educat,sufletist,romantic:)))
destept...funny
1,80/80,.....saten,ochii caprui..... (de pe pagina lui Alex)

SOTIA MIHAELA RADU A SCOS 2 ALBUME DE MUZICA CRESTINA NOUA SI EU LE PROMOVEZ , LE TRIMIT GRATIS TUTUROR ACELORA CARE DORESC CA INIMA LOR SA SE LINISTEASCA SI SA SE GANDEASCA LA D-ZEU .DACA DORESTI SA PRIMESTI DA-MI ADRESA DE EMAI-L SI LE TRIMET CU PLACERE .RADU (anunt)

DOMNUL ISUS CU NOI. ími place poza. esti superba! (un tip catre o tipa)

pace sora frumos zambet...GBU (scris de costy pentru o tipa)

hi ami pare bine ca team antalnit pe acest sait pa...................................................................... (un tip in maieu ii scrie unei fete)

N-am apucat sa vad toate numele de profil (nici nu voi ajunge la o asemenea realizare), dar iata unul remarcabil: dan the man (rimeaza, nu?)

Din seria "matrimoniale".

E tot Batranul Mag Cio, Inselatescu, dar s-a imbracat mai frumos si a facut scoala

Pe vremea comunismului, cand era Securitatea de atunci si Partidul, cand unul era tatal neamului si acela nu era Dumnezeu, umbla un batran cu un ciomag, cu o bata groasa cu maciulie si privire severa. Era, pe numele sau, Cio, un Mag vrednic de-o intelepciune sadica, dar in puterea varstei, in tineretea neincercata de vremi si cojoace.

Se purta pe strazi, noapte sau zi, in cautarea bezmeticilor care dezertau de la poruncile inaltului ideal socialist, intruchipat si el in vrednici conducatori a caror nume sunt, deocamdata, pentru istorie.

Cand ii gasea, ii ciomagea, ca... de... ce-ai putea face cu un ciomag? De unde, magului i s-a dus numele de Cio-Magul, de fapt, Iselatescu, la noi in tara. Multi au fost inchisi si batuti pentru credinta. In multe zile celor prinsi li se interzicea cu limba de viata sa mai treaca pe la Biserica, unde Altul e tata si unde e vorba despre o alta Patrie, cereasca... Dupa o bataie zdravana, un bun medicament batranesc pentru readucerea la realitate, personajul nostru le comunica victimelor, cu claritate, porunca: sa nu va mai prind pe la Adunare. Acolo voi cautati o patrie cereasca, dar nu o mai cautati - iata, traiti intr-o patrie, deocamdata pe pamant, dar, cu eforturile mamei noastre, poate, in curand, vom ajunge si pe alta planeta (vezi cine a ajuns primul in spatiu).

Si, fratii de atunci, fratii Domnul Isus (o persoana reala, pe cat de greu de cunoscut, pe atat de usor, dar extrem de greu), cu cladirile pe care le numeau "biserici" inchise si pazite bine, se strangeau cu dor, prin vreo padure, prin vreo poiana, sa se vada, sa mai cante, sa mai citeasca Sfanta Carte, sa mai planga si sa se mai veseleasca in amintirea si speranta lui Cristos.

Da, Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, carele, din a Lui voire S-a coborat in ale noastre, printre noi, spre-a ne aduce nemijlocit Noul Legamant cu Tatal si cu Sine, pecetluindu-l cu propriul sange, cand S-a adus pe Sine Insusi jetfa nepatata lui Dumnezeu, prin Duhul Cel Vesnic.

A trecut timpul de atunci, de la Cristos, au trecut si vremurile din comunism. Dar (inca) n-a trecut magul nostru. Ba, a crescut, s-a maturizat, stand la noi in tara, si a mers la o scoala de magi batrani, invatacei si ei pe alte meleaguri - acum profesori cu doctorat - mai vechi si mai inteleptite in felul veacului si in spiritul sau. Acum chiar e mag - Magul Cio, Inselatorul. Nu-si mai zice Cio-Magul, pentru ca, ceea ce a invatat in scoala (a inteles si acum valideaza in practica) e de bun augur.

Acum, batranul Cio si-a pus costum, poarta inel si lantisor finut la gat (nu si cand se insoteste cu manelistii) si, in loc de bata, un baston din lemn tare de saman, lacuit cu ulei de EU (eucalip, poate), pe care se sprijina mandru.

Ii recunoaste pe copiii celor pe care i-a terorizat candva, cand si el era cam de varsta lor, la minte. E, o noua generatie ii sta in fata, ea pura, el purificat in tainele meseriei dupa care-si poarta numele.

Dar, nu ii mai rapeste cu forta si nu-i mai ciomageste. S-au schimbat vremurile, obiceiurile, si tacticile: de ce nu s-ar schimba si oamenii? Acum ii lasa sa mearga la biserica. Chiar la mai multe, la cate vor. Ba chiar sa-si faca biserici. Acum insa, le ofera. Nu le ia. Asta a fost... o, tinerete, fara intelepciune. Acum le ofera bani, case, masini, concedii, implicare, confort... de toate.

Si, chiar el se duce la Adunare. Se duce ca sa vada cum i se implineste farmecul, sa-l vada real. Caci, odata ii batea si ei tot se intalneau, acum ii ingrijeste si le spala ranile si ei nu se mai duc. A invatat ceva batranul, nu?

"Sa nu parasiti Adunarea voastra, cum au unii obicei"...

Fr. Vasile Alexandru Talos despre subventii si deductibilitate

Un document de considerat in contextul in care CU baptiste a hotarat primirea de subventii de la stat pentru anumite activitati cultice:

http://vasilealexandrutalos.files.wordpress.com/2010/01/subventii3.pdf

Sau, faceti clic aici.

Blogul fr. V.A. Talos.

Baraca[4] - citate si observatii din notitele mele[b]

- Dumnezeu se justifica pentru ca apare in forma de femeie (desi, dupa ce explica, tot asa apare):

"Si zicand aceastea lua din nou in mana lingura de lemn, de pe care picura un fel de aluat. "Mackenzie, eu nu sunt nici barbat, nici femeie, cu toate ca ambele sexe deriva din natura mea. Daca aleg sa apar in fata ta ca barbat sau femeie, e pentru ca te iubesc. Pentru mine, sa apar in fata ta ca femeie si sa-ti sugerez sa-mi spui Tata e doar un apel la metafore, pentru a te ajuta sa iesi din conditionarea ta religioasa"[pag. 85]

De remarcat faptul ca Dumnezeu, in toate Scriptura, Acelasi Dumnezeu al iubirii, nu are aceste principii dupa care se ghideaza. Pentru El astazi nu e ce a fost tot pentru El ieri? Imposibil! Nu doar ca descrierea prea indrazneata a lui Dumnezeu depaseste orice limite ale bunului simt pe care te astepti sa il aiba orice om, dar apar contradictii esentiale prin formularea realitatilor fictiunii elucubrate in carte.

Faptul ca, in cateva randuri, am ales sa folosesc cuvinte dure si grele se datoreaza unirii in carte a iubirii lui Dumnezeu cu o imagine idolatra personala a autorului. Dumnezeu ne invata in Cine S-a descoperit Fiinta Sa, locuind acolo trupeste, in plinatatea Sa: Isus Cristos. El nu este de acord cu vreo infatisare a Sa.

- Isus cel neidemanatic? Iata:

"Se pare ca Isus scapase din mana pe podea un castron mare cu un fel de sos. Era plin de sos peste tot. Trebuie ca Isus scapase castronul aproape de Tata, pentru ca partea de jos a fustei si picioarele ei erau toate acoperite de pasta aceea lipicioasa. Toti trei radeau atat de tare incat Mack crezu ca nici nu respirau..."

Pentru a va reveni, va sugerez sa cititi in Biblie despre Isus, sa vedeti cum El tine toate lucrurile prin Cuvantul puterii Sale (nici macar nu are nevoie de maini...) Isus Cristos din Apocalipsa, in infatisarea fizica singulara din Biblie, si aceasta prin comparatii, este Dumnezeul Atotputernic, pe care autorul acestei carti il reduce la un om care alege perpetuu sa nu faca uz de anumite atribute divine. Intram deja in chestiuni teologice mai grele, dar care sunt calcate in picioare de absurditatea cu care arunca acest om cu cerneala pe niste pagini care se doreau a fii pasionale. Trist.

In multe locuri in carte, cei trei sunt prezentati razand in momente care pentru om ar fi fost penibile. Prin aceasta se sugereaza dragostea si intelegerea in Sfanta Treime(?) Daca Dumnezeu are nevoie de momente de ras, pentru a destinde atmosfera, pentru a se intelege bine, atunci e un dumnezeu care nu este, de fapt, dragoste. Totusi, Dumnezeul Bibliei (pe care va invit sa o cititi pentru a va spala pe ochi, daca, din greseala, ati citit aceasta carte) e un Dumnezeu care este dragoste si care iubeste prin natura fiintei Lui. El nu are nevoie de momente pentru detensionare si nici noi, daca invatam sa iubim ca El, nu a avem. Ele, pentru noi insa, sunt normale, dar nu neaparat necesare.

- la un moment dat, personajul principal gaseste o Biblie, din care reusise sa citeasca doar cateva versete, cand, printr-o putere magica, aceasta ii cade din mana si e luat de o putere mistica intr-un vis unde are experientele descrise, mai apoi, in carte. In traducere libera - nu avem nevoie de Biblie, fie ea si editie de lux... daca avem experiente si traire cu Dumnezeu, El ne ridica in culmi mai inalte decat Scriptura. Mi se pare o concluzie a unui tip care a fost la seminar din obligatie, si-a irosit tineretea si cei mai multi ani din viata pentru ceva ce nu a inteles si acum, spre batranete, incepe sa scrie povesti pentru copii, unde, printre simboluri, cauta sa se justifice pentru esecul de-a fii un parinte bun si un crestin traitor (autentic) in fata lor. Gasiti aceste randuri traumatizante la pagina 105;

- ce suntem invatati despre autoritate? Dumnezeul care a lasat o anumite autoritate in Biserica si o anumita randuiala (si nu are sens sa mai amintim ca exista foarte multe interpretari a ceea ce a poruncit Dumnezeu, dar care nu schimba cu nimic realitatea ca exista un adevar exprimat acolo), se pare ca acum lupta pentru a indeparta din mintea omului orice sistem al autoritatii (inclusiv cel dat de El Insusi... absurd, dar, ce sa zic, asa scrie in carte):

"Noi va respectam alegerile, asa ca actionam in interiorul sistemelor voastre, in acelasi timp insa cautam sa va eliberam de ele, continua Tata."[pag. 112]

- iata ce mai invata Isus-ul lui Young:

"Asta pentru ca, la fel ca cei mai multi barbati, tu iti gasesti implinirea in realizari palpabile, pe cand Nan, la fel ca cele mai multe femei, gaseste aceasta implinire in relatii. E limbajul naturii ei."[pag. 132]

Deci, natura lui Nan (sotia personajului principal) e natura lui Dumnezeu, dar natura barbatului nu. De fapt, barbatii care si-au parasit barbatia de mult, incearca astazi sa treaca de partea femeilor, intr-un joc in care isi acopera incapacitatea lor de a fii ceea ce i-a randuit Dumnezeu sa fie: barbati! Asa ca, incep cu laudele la adresa femeilor, incearca sa se invarta pe langa ele. De ce esti mai buna ca mine... vezi, tu, draga mea, Dumnezeu ti-a dat aceste daruri... esti speciala. Femeile cred si nici nu-si dau seama ca, de fapt, sunt apreciate pentru ca barbatii sa doarma in continuare lasandu-le pe ele sa faca toata treaba. Asa ca, barbatii dorm si lauda, iar femeile cred si isi amortesc astfel durerea intrebarilor legate de legumizarea sotilor...

Cum ziceam:

"Femeile, continua Isus luand o piatra si aruncand-o razant peste apa, s-au intors de la noi spre o alta relatie, in vreme ce barbatii s-au intors spre ei insisi si spre pamant. Lumea, din multe puncte de vedere, ar fi un loc mult mai linistit si mai bun daca ar fi condusa de femei. Ar fi cu mult mai putini copii sacrificati pe altarul zeilor lacomiei si ai puterii"[pag. 133]

Te intrebi, pe buna dreptate, de ce a mai stabilit ordinea barbat-femeie din Biblie, atunci... Sau, de ce a pus o astfel de natura in barbat si o astfel de natura in femeie. De fapt, vorbim despre un alt Ius aici...


Cartea e scrisa bine. Autorul foloseste multe idei puternice din Scriptura, dar pe care le amesteca cu erezii pe atat de periculoase. Salata este mare si cu multe ingrediente. Dar, pentru cei care stiu sa deosebeasca adevarul de minciuna, aurul adevarat nu se da pentru sticlele colorate de la gatul traficantilor de valori (spirituale).

Gasesc cartea un roman atractiv, care te tine conectat. De aceea am mentionat, la inceput, ca am citit-o intr-o zi (cateva ore). Pana la un punct pare ca va aduce ceva bun. Apoi se strica totul, cu punerea in scena a ideii dialogului cu Dumnezeu si a reprezentarii acestuia. Totul se ridica impotriva Scripturii, dintr-o data. Autoritatea trebuie sa dispara. La fel si discernamantul, fiindca autoritate este si Scriptura (care a disparut). Se pune in loc experienta personala si Isus nu este "calea", ci o cale mai buna.

In carte ni se spune de mantuire, implicarea lui Dumnezeu in viata oamenilor, ca nu avem voie sa judecam (stiti voi, toate ideile aceastea despre care am mai scris si pe care mi-e cu oboseala sa le reiau), ni se exagereaza cu imaginile sugerand dragostea lui Dumnezeu (in situatii de unde nu prea invatam asta, ci, mai degraba, un fel de partasie pe care obisnuiesc sa o aibe meduzele intre ele, plutind moi pe valuri), ni se incurca mintea cu salvarea in final a tuturor oamenilor, dar nimic despre iad si nimic despre diavolul. Totul e numai roz. Singura problema e la om, omul care nu intelege acest roz si nu-l traieste, fiindca ii este colorat altfel de catre cei care impun sisteme, biserici, Biblii etc.

De fapt, in fond, parerea autorului (pe care o impune cititorului - si multi sunt acestia din urma) este ca totul e roz. Altii spun ca e albastru, altii ca e verde. Altii ca e negru si alb. Dar, autorul gaseste ca singura problema a omului este ca el nu vede ca e mintit ca sunt mai multe nuante de mov (sau alta culoare, alegeti voi). Deci, ideea e ca ni se impune un sistem de gandire fundamental diferit de cel al Scripturii, prin argumentarea ca "toate" sistemele de gandire ale oamenilor sunt malefice, independente si pline de o autoritate pe care Dumnezeu nu o vrea acolo.

Sugestia mea:
- daca va place apologetica, cititi cartea;
- daca vreti sa cresteti spiritual, in continuare, nu o cititi (cautati, totusi, carti bune despre dragostea lui Dumnezeu, familie si implicatii ale iubirii din sanul dumnezeirii, in vietile si familiile noastre... bisericile noastre);
- daca vreti sa ajutati la numarul de exemplare vandute, cititi cartea (sau macar cumparati-o, sa iasa la statistica un numar cat mai mare)...; (glumesc amar)
- altfel, nu cititi cartea, nu se merita - tot ce e interesant e partea politista, o fata e ucisa, criminalul e la sfarsit descoperit (Dumnezeu arata locul unde e trupul ascuns): s-ar rezolva astfel toate problemele.

Dragilor, viata NU E ROZ!

Iata-ma incercand sa va comunic ceva important pentru voi: CITITI BIBLIA! Incercati sa o cititi cautand adevarul, fiindca acolo sunt ADEVARATELE cuvinte ale lui Dumnezeu, adevaratele Lui invataturi. Ele nu plac lumii de acum si majoritatii. Dar, ele SUNT adevarul! Si, daca va deranjeaza, nu cititi intr-o Biblie cu coperti de piele, dar cititi!

Baraca[4] - citate si observatii din notitele mele[a]

In acest nou articol voi reda cateva notite pe care le-am scris, ca observatii, pe masura ce am citit romanul "Baraca", de Paul Young.

- mediocritatea barbatului si ridicarea in slavi a femeii (inca din primele pagini ale descrierii personajelor); femeia este activa, barbatul pasiv; femeia are mai mereu treaba, barbatul lancezeste; personajul nostru in repetate randuri se gandeste la sotia lui care l-ar im-barbata.

- in putinele referinte la Biblie/Scriptura, autorul o denigreaza si o marginalizeaza; nu e de mirare, fiindca ideile pe care le prezinta in carte, ca venind de la Dumnezeu, nu sunt deloc argumentate cu Scriptura, ci, mai degraba sunt o descoperire personala mai buna, dupa cum este, in viziunea autorului, si Cristos (o cale mai buna). Iata un citat, in care ironia este evidenta (desi, recunosc, inteligent faurita):

"Oricat ar fi incercat, Mack nu putea respinge cu totul posibilitatea halucinanta ca totusi biletelul sa vina din partea lui Dumnezeu, cu toate ca ideea unui Dumnezeu care trimite biletele nu prea se potrivea cu invatatura lui teologica. La seminar invatase ca Dumnezeu pusese capat oricarei comunicari clare cu omul modern, preferand sa-i lase acestuia drept singura calauza Scriptura, bineinteles, corect interpretata. Vocea lui Dumnezeu fusese redusa la niste semne pe hartie, si chiar si aceste semne trebuiau sa fie descifrate si interpretate de intelectuali si specialisti in domeniu. Parea ca directa comunicare cu Dumnezeu fusese ceva rezervat exclusiv oamenilor din vechime si celor lipsiti de scoala, in vreme ce accesul occidentalilor - oameni educati - la Dumnezeu era mediat si controlat de o intelighentie. Nimeni nu-L voia pe Dumnezeu inchis intr-o cutie, dar toti Il voiau inchis intr-o carte. Si mai ales intr-o carte scumpa, legata in piele si cu margini aurite" [pag. 62]

De fapt, relatia cu Dumnezeu nu este un misticism al initiatilor, fie ei si intelectuali. Ceea ce incearca sa faca autorul, prin aceasta carte, in sens teologic, este sa injoseasca anumite afirmatii caracteristice doar Scripturii, in favoarea unui universalism de care nu suntem straini in lumea contemporana.

- la pagina 79 aflam despre alte trei personaje: o femeie cu numele Elousia, sau Tata (Dumnezeu Tatal?), un barbat pe nume Isus (Fiul) si o gradinareasa, Sarayu, adica, dupa cum vom afla mai tarziu in carte, Duhul Sfant (?). Exista o descriere fizica a celor trei personaje in diverse locuri din carte. Apar in blugi si chicotesc mai mereu.

"Atunci, intreba Mack cu greutate, care dintre voi e Dumnezeu? Eu sunt, raspunsera toti trei la unison. Mack ii privi pe fiecare pe rand si, cu toate ca era departe de-a pricepe ce vedea si auzea, inclina sa-i creada"[pag. 80]

- aflam si ce fel de muzica asculta Dumnezeu, chiar:

"Tata lucrace ceva cu spatele la el, faina plutea in jurul ei, si Mack vazu cum se legana, probabil in ritmul muzicii pe care-o asculta. Trebuie ca melodia ajunsese la final, dupa inca doua ultime miscari energice ale umerilor si soldurilor ei. Intorcandu-se cu fata spre el, ea isi scoase castile.

Dintr-o data Mack dori sa puna o mie de intrebari, sau sa spuna o mie de lucruri, unele dintre ele cumplite.

...

'Pot sa te intreb ce asculti?' intreba Mack
'Chiar vrei sa stii?'
'Fara-ndoiala' Acum Mack era curios.
'West Coast Juice' [...aflam ca e vorba de o trupa care nu exista inca, nu se nascusera membrii ei...]
'Corect' zise Mack, mai mult decat sceptic. 'West Coast Juice, zici?' Nu suna prea religios'
'O, crede-ma, nici nu e. As zice ca-i un amestec de funk si blues euroasiatic, cu mesaj, si un ritm grozav.' Si zicand aceasta, facu cativa pasi de dans spre Mack, batand din palme. Mack se dadu un pas inapoi.
[... dicutia continua][pag. 83]

Dar, nu doar formatii din viitor, ci si Bruce Cockburn. Cine? Un tip care s-ar razbuna in locul lui Dumnezeu si ar judeca in locul Lui. Interesanta alegere pentru autor, probabil nu s-a gandit prea mult la acest capitol. Iata ce asculta Dumnezeu in casti, in viziunea autorului acestei halucinatii:



[va urma]

Baraca[3] - O recenzie a cartii de Tim Challies

Gasiti documentul pdf aici.

[va urma]

Baraca[2] - dincolo de Biserica Emergenta si moartea discernamantului

Young’s point is clear: forget your preconceived notions about God, forget your seminary training, and realize that God chooses to appear to us in whatever form we personally need; He is like a mixed metaphor. We cannot fall back into our religious conditioning (91). The Shack attempts to present a Christian worldview through the genre of religious fiction, but just how Christian it is remains to be seen.

Ideea pe care vrea Young sa o sublinieze este clara: uita notiunile preconcepute pe care le ai despre Dumnezeu, uita tot ce ai fost invatat in seminar, si realizeaza ca Dumnezeu alege sa ni se descopere fiintand in orice forma am avea noi nevoie, personal; El este ca o metafora mixta. Nu ne putem intoarce in conditionarea noastra religioasa. Baraca incearca sa prezinte o perspectiva asupra lumii si vietii crestina printr-un gen de fictiune religioasa, dar cat de crestina este ea ramane de vazut.
[Norman Geisler <- clic pe nume pentru articol]

Iata si o pagina web care aduna mai multe articole despre aceasta carte si ideile din ea (limba engleza): aici.

Mentiuni:
- nu am citit absolut nimic despre aceasta carte inainte s-o citesc si sa-mi formez o parere;
- observatiile proprii, notate in timp ce am parcurs romanul, vor fi prezentate intr-un articol separat;

[va urma]

Baraca [1] - promisiunile

Prezentarea cartii este plina de laude in introducerea ei. Este vorba despre cartea "Baraca" de Paul Young.

Iata o mare promisiune, chiar pe coperta, semnata de Eugene Peterson insusi: "Cartea aceasta are potentialul de a face pentru generatia noastra ceea ce Calatoria Crestinului, de John Bunyan, a facut pentru generatia acestuia". Fara sa poti desprinde ideea in care este scrisa aceasta afirmatie, te poti gandi la motivatia pe care John Bunnyan a adus-o, dar nu numai generatiei sale, ci, mai degraba, cititorilor sai. Faptul ca Peterson se refera la generatii nu este intamplator.

Pe coperta, pe spate, ni se spune ca a fost vanduta in peste 6 milioane de exemplare in SUA (waw...) si tradusa in peste 30 de limbi (printre care si limba romana - tocmai am citit-o, mi-a luat cateva ore).

Aventura este promisa inca din primele pagini, cand toate se petrec in cadrul lor normal. Modul cum incepe cartea si cum se termina este foarte artistic. Talentul autorului pare clar.

Michael W. Smith ne spune ca a plans cu sotia, citind cartea, iar urmarea acestor clipe a fost ca si-a dorit cu ardoare prezenta lui Dumnezeu. Ni se spune pe verso si: "Iti vei dori ca toti cei pe care-i cunosti sa citeasca aceasta carte". Trebuie sa fie ceva interesant, mai ales ca ni se promite o clarificare cu privire la religie. Din comparatia cu scrierea binecunoscuta a lui Bunnyan, m-am asteptat la o calatorie care sa clarifice Biblia, astfel incat sa putem trai practic anumite valori ale ei, esentiale pentru generatia noastra (si nu doar).

In acelasi timp insa, in fata unor asa de multe promisiuni, ceva imi parea suspect. Din aceasta cauza, mai multe zile am uitat cartea pe raft, amanandu-i citirea. In plus, nu am fost niciodata controlat de afirmatii care-mi spun mai dinainte ce reactie sa am dupa ce fac un anumit lucru.

Ce am de spus despre ea, acum ca am citit-o, nu este numai pentru mine. Este indeosebi pentru aceia care nu cred un lucru, doar ca il spune Michael W. Smith, sau Barack Obama... Este important si pentru aceia care au crezut afirmatia ca, "daca e sa cititi un singur roman anul acesta, cititi Baraca".

Vreau sa fac si eu o promisiune. Mai degraba sa o redau: "cercetati toate lucrurile si luati ce este bun". Daca avem de-a face cu ceva, sa cercetam. Aceasta carte e un bun studiu de caz si in acest caz. Eu cel putin imi rezerv dreptul de-a hotari pentru mine daca sa cumpar o carte si restului apropiatilor, sa o recomand sau sa o evaluez public. Nu am nevoie de altii sa hotarasca aceasta pentru mine. Dumnezeu ne cheama sa fim atenti la viata noastra si la circumstantele ei, ca sa nu fim pacaliti de vanzatorii de minciuni. Si, daca suntem chemati sa cercetam toate lucrurile, atunci inseamna ca le putem cerceta si ca putem lua ce e bun. Aceasta e promisiunea!

[va urma]

Update: Cititi si urmatoarele articole din aceasta serie de pe acest blog. Am pus diverse recenzii, precum si cateva observatii pe care le-am facut citind cartea.

Originea sarbatorilor romanesti[7]

Originea sarbatorilor romanesti[6]

Originea sarbatorilor romanesti[5]

Originea sarbatorilor romanesti[4]

Originea sarbatorilor romanesti[3]

Originea sarbatorilor romanesti[2]

Originea sarbatorilor romanesti[1]

Cat poate sa conteze aspectul fizic - secvente din Isaia

Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca Sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!
(Isaia 3: 9)

Nelegiuirea este, asadar, inlauntru si se poate exterioriza in mai multe feluri.

16 Domnul zice: "Pentrucă fiicele Sionului sînt mîndre, şi umblă cu gîtul întins şi cu priviri pofticioase, pentrucă păşesc mărunţel, şi zornăesc cu verigile dela picior,
17 Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descopri ruşinea".
18 În ziua aceea, Domnul va scoate verigile cari le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele,
19 cerceii, brăţările şi măhramele;
20 legăturile de pe cap, lănţişoarele dela picioare şi brîele, cutiile cu mirosuri şi băierele descîntate;
21 inelele şi verigele dela nas;
22 hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile;
23 oglinzile şi cămăşile supţiri, turbanele şi măhramele uşoare.
24 Şi atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţă.
(din Isaia 3)

Implicatii ale infierii celui care devine astfel crestin

"Le voi da băieţi drept căpetenii, - zice Domnul, - şi nişte copii vor stăpîni peste ei."
Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celalt, fiecare pe aproapele lui, tînărul va lovi pe cel bătrîn, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.
Vor merge pînă acolo încît unul va apuca pe fratele său în casa părintească, şi-i va zice: "Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărămăturile acestea supt mîna ta!"
(Isaia 3: 4 - 6)

Nu este doar lipsa de barbati vrednici, fiindca, in contextul pasajului citat mai sus, gasim si o alta realitate: obraznicia. Mandria omului poate ajunge atat de mare incat tinerii nu doar ca se cred in stare sa-i conduca pe altii, ci chiar indraznesc sa loveasca pe un batran.

Contextul acestui capitol este o vorbire a lui Isaia impotriva mandriei. Prin mandrie omul ajunge sa stranga aur si argint in casa lui si apoi sa uite de Dumnezeu si sa ajunga la a se inchina lucrului mainilor lui. Mandria este cea care conduce si la starea aceasta deplorabila a poporului care-l uita pe Dumnezeu.

In cu totul alti termeni, intelegem ca suntem din Dumnezeu si ca, odata cu infierea prin credinta in Cristos, noi suntem ca niste voievozi carora li se cere intelepciune. Iata ce lipsea poporului Israel, in contextul trairii lui Isaia:

Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s'a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge pînă la ei.
(Isaia 1: 21 - 23)

Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă." Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate.
(Isaia 1: 26, 27)


Dar mandria omului va fi smerita, prin smerirea lui Cristos, care ne-a adus infierea:

11 Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
12 Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mîndru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:
13 împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului, şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;
14 împotriva tuturor munţilor înalţi, şi împotriva tuturor dealurilor falnice;
15 împotriva tuturor turnurilor înalte, şi împotriva tuturor zidurilor întărite;
16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
17 Mîndria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
18 Toţi idolii vor pieri. (Isaia 3)

Noi, odata ce am devenit copii de Dumnezeu, avem o perspectiva inalta. Solomon spunea asa:

Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă! Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! (Eclesiastul 10: 16 - 17)

"Suntem de neam de Dumnezeu", spunea apostolul Pavel. Imparatul nostru este Cristos, Domnul. Orice voievod al Sau cauta sa-si intareasca puterile, sa fie gata pentru inaltimea chemarii ceresti, in orice vreme. Pentru un voievod era important sa stie cand sa manance si ce sa bea, dupa cum era important sa stie si de ce, mai inainte de toate. Pentru noi este important sa ne intelegem inaltimea de fii, in smerenie.

Daca am fost ridicati la o inaltime foarte ametitoare, prin chemarea cereasca, atunci sa ne smerim pe masura. Anumite trairi nu sunt demne de statutul nostru de crestini. Nu se potrivesc, ne uratesc si ne injosesc prin lipsa de valoare, prin estetica uratului. Dimpotriva, daca e sa fim coborati, sa fim prin smerenie si alungarea mandriei, in toate si oricand.

Am fost inaltati prin infiere. Dar trebuie sa ne smerim. Daca nu ne smerim, vom fi smeriti. Daca suntem fii, atunci nu ne putem purta oricum. Daca ne purtam oricum, atunci vom fi pedepsiti.

Fiii omului (Iov) si fiii lui Dumnezeu

Introducerea la dialogul din Iov este cuprinsa intre doua planuri: cel de pe pamant, unde este Iov si cel din ceruri, unde este Dumnezeu.

Iov este prezentat in modul in care se raporteaza la Dumnezeu:

Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.
(Iov 1:1)

si in relatie cu fiii sai. Iov se intalnea cu fiii sai si avea un obicei cu privire la ei:

Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
(Iov 1:4-5)

Dumnezeu este prezentat intr-un alt plan, superior, dar si El se intalneste cu fiii Sai:

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
(Iov 1:6)

Ce spune Dumnezeu despre Iov:

Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
(Iov 1:8)

Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.”
(Iov 2:3)

Iov se raporteaza la Dumnezeu prin aceea ca se teme de el. Atat naratorul, cat si Dumnezeu au aceeasi caracterizare fata de Iov. De remarcat ca Dumnezeu nu zice "se teme de Mine", ci "se teme de Dumnezeu".

Dumnezeu il numeste pe Iov "robul Meu". Acum nu mai zice "robul lui Dumnezeu".

Iov presupune ceva cu privire la taina inimii fiilor sai si actioneaza in consecinta, chemandu-i spre a-i sfinti. Dumnezeu stie despre Iov totul si spune despre Iov, il descrie inaintea fiilor Sai.

Fiii lui Iov se plimba pe pamant, la fel cum face si Satana. Primii merg de la unul la altul. Satana merge la toti, chiar si la Iov. Dumnezeu care stie totul apare static. Iov, care presupune, face si el ceva, dar nu se duce la fiii sai, ci-i cheama la el, aparand si el intr-un fel static.

Fiii lui Iov "se duceau" de la unul la altul. Fiii lui Dumnezeu "au venit" inaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu apare cu un singur rob - Iov, cu care se lauda inaintea Satanei. Satana foloseste mai multi oameni, din mai multe familii (ex: sabeeni), ca sa distruga ce avea Iov.

Dumnezeu ii vorbeste Satanei bazandu-se pe ceea ce nu intelege. Dumnezeu nu ofera detalii, dar ii permite satanei sa faca ceea ce face, pentru a-l incurca si mai mult in incapacitatea lui de a intelege ce inseamna robia omului fata de Dumnezeu. Acum ar trebui sa ne intrebam pe noi insine daca avem cu adevarat robia iubirii... !

Ieri am inteles un lucru. Astazi am citit primele capitole din Iov. Ieri, la rugaciune la Biserica, am realizat cat de mult am fost la Adunare in ultimele doua saptamani (de craciun, revelion, saptamana de rugaciune - aproape in fiecare zi; eu nu am fost chiar in fiecare zi fiind plecat din localitate) si mi-am adus aminte de vremea de dupa ce-am venit la credinta, cand imi doream sa fie tot timpul Adunare. Si apoi mi-am adus aminte de momente in care am cartit in mine, gandindu-ma "oare nu-i prea multa Biserica?". Hm... Cand mi-am dorit Adunare in fiecare zi, Dumnezeu nu a dat. Cand a dat, nu mi-am mai dorit asa de mult. Deci, Dumnezeu mi-a aratat ca eu trebuie sa fiu real si sa invat sa Il iubesc cu toata fiinta mea. Iov s-a tinut tare in neprihanirea lui si cand nu a mai avut nimic. Iata ca Dumnezeu a avut de spus mai multe lucruri bune despre Iov, a doua oara, adica dupa ce Iov a ramas doar el, nevasta si... cativa robi si prieteni. Iubirea de Dumnezeu trebuie sa ne fie reala, non-circumstantiala, de sine statatoare si nu depinzand de alte cele. Intelegem asta, teoretic, dintotdeauna, nu? Dar practic? Recunoastem ca nu Il iubim pe Dumnezeu cum ar trebui, spre indreptare si o mai aproape stare fata de El?

Iata ca Dumnezeu, intre timp, ne-a facut fii ai Sai si, intr-o zi, ne vom infatisa inaintea Lui. Ziua cand fiii omului vor ajunge fiii lui Dumnezeu, intr-o infiere intreaga (si a trupului). Ne vom duce sa ne sfinteasca pe deplin, in urma p(r)e-trecerii de pe pamant, in ziua Marii Treceri.

Intrebari pentru noi:
- suntem neprihaniti la schimb? daca da, ce vom da pentru sufletul nostru?
- suntem circumstantiali in opinie?
- ce ne determina sa luam decizii - imediatul?

Vreau sa mai subliniez ceva: autoritatea in familie, autoritatea de tipul tata-fiu. Tata are intotdeauna dreptul sa ne cheme la socoteala, sa ne indrume spre sfintire. In diverse perioada ale vietilor noastre, Dumnezeu ne invata autoritatea, indreptandu-ne tot mai mult spre El.

Este, deasemenea, interesanta relatia Dumnezeu-fiu-rob. Iov are si el robi, are si fiii. Dumnezeu la fel. Dar, iata-l pe satana venind ca fiu, dar actionand ca rob si iata-l pe Iov fiind rob, dar, dincolo de istorie, iata-l, prin credinta, venind ca fiu. Caci fiul poate fi rob si robul fiu. Cristos a fost Fiu, dar a fost Rob. Isaia Il numeste "Robul Domnului". S-a facut asemenea omului, ca un sclav. Pavel, dupa ce a inteles ce a facut Cristos, se numeste pe sine, fiul si fratele, "robul lui Cristos". Un rob din iubire, un sclav al adevarului in dragoste. Fiindca in Dumnezeu se intalnesc iubirea si adevarul, sclavia si infierea si, dupa ce se intalnesc, se bucura impreuna.

Iata cateva versuri de Costache Ioanid, poezia "Lumanarele":

Să fii rob, dar să fii fiu.
Să fii mort, dar să fii viu.
Să fii prinţ, şi să nu fii.
Să fii sfânt, şi să nu ştii...

Obicei cu privire la tainele inimii

Inima si tainele ei nu contrazic trairea efectiva, o anumita forma, un obicei. Iata un exemplu din viata lui Iov:

Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
(Iov 1:4-5)

Multe lucruri ne-au ramas despre Iov, chiar descrieri detaliate a ceea ce facea. Dar despre fiii sai nu ne-a ramas decat acest obicei - sa manance si sa bea impreuna. Avea totusi, acest obicei bun: le chemau si pe cele trei surori ale lor :).

Iov stia unde ii sunt fiii.

Iov isi chema fiii sa-i sfinteasca, dupa ospatul dat. Ospatul - locul unde pacatul in inima e foarte probabil. Iov nu stia ce e in inima fiilor sai, dar, poate ca ei au pacatuit in inima lor - zicea Iov - si, astfel, ii strangea dupa fiecare ospat, sa-i sfinteasca. Nu stiu cat si ce au invatat fiii lui Iov de aici.

Ei mor intr-un ospat, chiar in casa fratelui mai mare. Erau fiecare cu casa lui, mancare si bautura din belsug... Ciudat. Se intampla si astazi: cand le avem toate acestea dam petreceri, ne intalnim sa mancam. Saracii? Flamanzii? Intre timp, Domnul Isus ne-a invatat sa ne ocupam si de ei. Dar, ar fi interesant sa vedem ce anume este in inima noastra de iubim placerile (oamenii, in general). In vremurile din urma, "oamenii vor fi iubitori mai mult de placeri decat de Dumnezeu"...

Fiii lui Iov erau uniti. Dar, conteaza in ce suntem uniti.

Tinerete, floare oarba, ce se vede doar pe sine
Cantec plin de veselie, versuri multe, fara rime...

E valid ca cineva sa se roage pentru tainele inimilor noastre? E corect ca cineva sa ne sfatuiasca cu privire la ceva probabil, dar ascuns? Daca da, de ce ne infuriem cand "Iov" isi intreaba "fiii"?

Lui Iov ii pasa de fiii sai!

Psalmul 1

Diavolul a zis... a zis oare Dumnezeu sa faceti o distinctie? - Genesa 3

Cand sarpele, diavolul, s-a adresat prima dat omului (femeii), a pus la indoiala porunca lui Dumnezeu ca omul sa faca diferenta intre pomii din gradina in care a fost pus. Toti erau buni la mancare si placuti la vedere, dar nu toti erau in lista lui Dumnezeu pentru a fi folositi de om ca hrana. Unul nu era - pomul cunostintei binelui si raului.

Diavolul a pus la indoiala aceasta diferentiere. "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat sa nu mancati din toti pomii din gradina?"

Oare, pentru un pom sa facem noi distinctie? Oare pentru o mica problema sa ne complicam viata?

Pentru ca omul a ales sa nu respecte despartirea pomilor din gradina, facuta de Dumnezeu, omul a ajuns sa experimenteze o si mai grozava despartire - aceea dintre om si om, prin moarte. Doar aceia care au pierdut un sot, o sotie, inteleg cu adevarat despartirea. Doar aceia care s-au unit inteleg rodul mortii, care este rodul neascultarii fata de Dumnezeu.

Dumnezeu desparte ca sa uneasca, diavolul cheama la o unitate falsa, pentru a desparti. Cristos S-a despartit de slava cereasca pentru a ne aduce la ea, in unirea cu Sine. Dumnezeu S-a despartit de Fiul Sau pentru a uni iarasi, in Cristos, toate lucrurile. Isus Cristos S-a nascut in poporul evreu, pentru a desparti zidul care era intre iudeu si grec si a-i face una. El S-a nascut ca barbat, pentru ca, in Sine, sa nu mai fie parte barbateasca si parte femeiasca.

Diavolul, dimpotriva, cheama omenirea la o falsa pace, de unde se naste, de fapt, razboiul. El cheama astazi crestinii la renuntarea la adevarul care desparte, in favoarea unei unitati mult dorite, dar firave, care va aduce si o mai mare ruptura - aceea a omului de Dumnezeu. Caci aceasta a fost despartirea grozava pe care a lucrat-o diavolul propunand femeii sa nu mai faca diferenta intre pomii din gradina.

Noi ce invatam din toate aceastea?

Dumnezeu a zis... sa se diferentieze - Genesa 1, 2

In cartea Genesa, totul incepe prin relatarea generica a faptului ca, la inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.

Autorul se indreapta apoi asupra istoriei pamantului, aratand ca, imediat dupa ce aceasta a fost facut, se afla intr-o stare bruta, de inceput, neprelucrata inca, dupa cum urmeaza a se detalia in text.

Apoi, Domnul Dumnezeu rosteste porunci creatoare, prin care se fac anumite distinctii, separari, despartiri.

Dumnezeu creaza lumina, despartind astfel ziua si noaptea si definind ce inseamna zi, pe pamant.

Dumnezeu a facut firmamentul pamantului, despartind intinderea de ape aflata pe Terra de o alta intindere de ape la o oarecare distanta in atmosfera.

Dumnezeu a strans la un loc apele de sub firmament (cer), a poruncit sa se arate uscatul si a despartit astfel apele de uscat (pamant).

Dumnezeu si-a indreptat privirile asupra pamantului, poruncind sa rasara din pamant tot felul de pomi. Ei trebuiau sa-si poarte in samanta soiul. A despartit astfel soiurile de plante, prin definitie, prin creatie. De aici creatia incepe sa fie complexa. Nu mai sunt doar doua entitati diferentiate, ci mai multe.

Dumnezeu a facut luminatorii pentru pamant, pentru ca ei sa desparta ziua de noapte, intr-un ciclu ce avea sa dureze pana astazi, si inca istoria nu s-a terminat. Un luminator avea sa stapaneasca ziua si unul noaptea (cel mare ziua - soarele). Ei aveau ca scop sa desparta lumina de intuneric.

Dumnezeu a populat apele marilor si a pus pasari care sa zboare in atmosfera. Pestii cei mari, vietuitoarele apelor - au fost facute toate dupa soiul lor, separandu-se astfel fiecare soi de celelalte toate. Complexitatea a crescut si mai mult.

Apoi vietuitoarele pamantului, despartite si ele dupa soiul lor.

Chiar si pe om, capodopera creatiei, L-a facut parte barbateasca si parte femeiasca. Nu sunt mai multe soiuri de oameni, dar sunt doua parti - un barbat si o femeie. Ei sunt despartiti si diferentiati. Oameni amandoi, dar unul is si una isa.

In creatie, Dumnezeu a facut distinctie. Nu s-a putut face ordine in amestecul de la inceput, decat dupa ce s-a facut ordine. Ordinea se face diferentiind. Fiecare trebuie pus la locul lui. Asa a facut Dumnezeu. Asa trebuie sa facem si noi. Principiul despartirii este clar.

Este de remarcat faptul ca elementele despartite vor sugera mai tarziu sfere potrivnice unele altora. Lumina va fi pozitiva in Scriptura, pe cand intunericul folosit cu implicatii negative.

Barbatul si sotia insa, au fost facuti pentru a se uni. Ei au fost proiectati spre a deveni un singur trup. Dumnezeu a despartit spre a uni. Cand Dumnezeu a unit apa cu pamantul, a plamadit omul. Tot apa si pamant a folosit Domnul Isus spre-a deschide ochii unui orb. Dumnezeu a pus impreuna soiurile de animale pentru a salva creatia prin potop.

Uneori se impune separatia, uneori unirea. Dar, indiferent de scop, mai intai Dumnezeu a despartit. Nu se poate unitate fara o distinctie in prealabil. Nu se poate claritate fara o defalcare a ceea ce privim. Claritate nu este cand elementele se amesteca (exemplu: o fotografie), ci cand conturul fiecaruia este evidentiat cat mai bine in ansamblul din care face parte.

Ca sa ne fie mintea clara e nevoie sa facem ordine in ceea ce gandim. E important sa stim clar ce credem, ce iubim. Este vital sa stim ce este cerul si iadul, Dumnezeu si diavolul, Cuvantul si experienta s.a.m.d.

Trebuie sa stim sa distingem, sa diferentiem, sa separam, sa despartim, sa discriminam.

Raspunsul dat in Newsletter-ul din 04-01-2010 Crestinul Azi scrisorii deschise a fr. Paul Negrut

CLARIFICARI ADUSE DE CATRE CONDUCEREA CULTULUI CRESTIN BAPTIST DIN ROMANIA FATA DE SCRISOAREA DESCHISA ADRESATA DE FRATELE PAUL NEGRUT BISERICILOR DIN UNIUNE

Conducerea Cultului Crestin Baptist din Romania doreste sa clarifice unele aspecte exprimate ambiguu in scrisoarea deschisa, adresata bisericilor din Uniunea Baptista, de catre fratele Paul Negrut, la sfarsitului anului 2009.

1. Comunicatele Uniunii Baptiste publicate prin “Stiri Baptiste” informeaza cu privire la deciziile importante luate de catre Consiliul Uniunii. Conducerea prezenta a Cultului si-a propus sa slujeasca cu mai multa transparenta bisericile pe care le reprezinta. Din acest motiv inca de la inceputul acestui mandat s-a stabilit ca deciziile Consiliului Uniunii, care privesc viata tuturor bisericilor baptiste, sa fie facute publice.

2. Afirmatia ca discutarea acceptarii subventiilor de la stat a fost propusa de Presedintele Cultului nu este adevarata. Discutarea problemei a avut loc la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Culte in mai multe randuri deoarece mai multe biserici din Uniune au acceptat deja bani de la stat in ultimii ani. Decizia a fost luata de catre Consiliului Uniunii ca raspuns la aceste solicitari desi Conducerea Cultului nu a facut nici o cerere pentru obtinerea de subventii din partea statului!

3. Cu ocazia votului din Consiliul Uniunii numai 3 dintre cei aproape 40 de membri prezenti la sedinta au votat sa nu se accepte nici un fel de subventii de la stat. Toti ceilalti membri (adica peste 90%) au votat sa se accepte subventii de la stat pentru anumite cauze. Singura diferenta dintre acestia a fost ca, cei mai multi au fost de acord ca sa fie incluse in aceste finantari si subventii pentru reparatii si constructii de cladiri.

4. Afirmatia ca prin aceasta decizie Cultul Baptist se indeparteaza de la invatatura Scripturii nu este intemeiata. Pozitia doctrinara a Cultului Crestin Baptist nu este exprimata de catre o persoana sau prin Statutul Cultului (care a devenit necesar in urma aparitiei Legii cultelor). Intelegerea doctrinara a Cultului Crestin Baptist se bazeaza pe Sfanta Scriptura, asa cum este interpretata aceasta de catre Marturisirea de Credinta. Aceasta prezinta astfel relatia dintre biserica si stat.

XIX. Biserica si statul
Noi credem si marturisim ca autoritatea statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pedepsirea raufacatorilor, potrivit cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu suntem datori de a ne supune legilor, a ne indeplini indatoririle cetatenesti si a ne ruga pentru toate autoritatile statului.
Tit 3:1 "Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor…"
Rom. 13:1-7 " Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care au fost randuite de Dumnezeu…"
1 Pet.2:13,14 "Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti si dregatorilor…"
1 Tim.2:1-3 "…rugaciuni…pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii."

Invatatura Scripturii afirma ca stapanirile si dregatoriile sunt ingaduite de Dumnezeu, credinciosii trebuie sa se supuna acestora si sa se roage pentru ele. Motivul de nesupunere fata de autoritatea statului este interzicerea inchinarii inaintea lui Dumnezeu si a predicarii Cuvantului lui Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos a poruncit urmasilor sai sa isi indeplineasca datoriile pe care le au fata de Cezar asa cum trebuie sa isi indeplineasca datoriile pe care le au fata de Dumnezeu. Apostolul Pavel nu s-a sfiit sa se foloseasca de dreptul sau de cetatean roman la care a apelat cand a fost arestat.

Traim intr-o tara care se bucura de libertate religioasa si in care aceasta este garantata de Constitutie si de Legea Cultelor care afirma ca statul nu se amesteca in treburile bisericilor si este echidistant fata de acestea. Atat timp cat ajutorul oferit de stat nu este conditionat si nu duce la o subjugare a bisericilor la interesele statului, acesta poate fi considerat ca un bine pe care statul vrea sa il ofere cetatenilor sai din bugetul realizat prin colectarea impozitelor de la acestia. Bisericile Baptiste din Romania nu vor renunta niciodata la principiul separarii bisericii de stat si se vor impotrivi oricarei incercari a statului de a se amesteca in treburile interne ale bisericilor.

In aceste vremuri, adevaratul pericol de subordonare il reprezinta implicarea bisericilor in activitatea politica electorala, unde interesele momentului reflecta ideologia partidelor si nu valorile Scripturii. Conducerea Cultului a fost surprinsa sa afle, din materialele publicate, ca doi dintre candidatii la Presedintia Romaniei au fost invitati sa se adreseze studentilor la capela Universitatii Emanuel, chiar in timpul campaniei electorale.

5. Potrivit Statutului Cultului, bisericile baptiste functioneaza pe baza principiului autonomiei bisericii locale. Acest principiu reflecta convingerea Biblica a faptului ca biserica locala are autoritatea de a decide in ce priveste viata comunitatii de credinciosi. Astfel, in acele privinte in care Marturisirea de credinta nu se exprima, exista libertatea bisericii locale de a decide. Daca o problema devine importanta pentru toate bisericile din tara este rolul Consiliului Uniunii sa analizeze lucrurile si sa ofere o solutie statutara.

Conducerea Cultului considera ca bisericile ar trebui sa decida: fie sa nu primeasca nici un fel de subventii (inclusiv pentru educatie, activitati sociale, parcari, iluminat public, constructii, etc) sau, daca bisericile hotarasc sa accepte subventii, decizia cu privire la acestea sa ramana la latitudinea bisericilor locale potrivit principiului autonomiei.

6. Conducerea Uniunii Baptiste a facut de la inceputul mandatului demersurile necesare pentru a obtine deductibilitatea pentru sumele donate de credinciosii bisericilor. In ciuda eforturilor de a obtine sprijin in Parlamentul Romaniei si a interventiilor repetate facute de Presedintele Cultului, acest demers nu a primit nici un raspuns de la Guvernele care au fost abordate.

7. Finantarile primite de biserici de la stat au fost oferite pana in prezent prin: Primarii locale, Consilii judetene sau Guvern, in functie de situate. Aceste finantari au avut ca destinatie: cheltuielile scolilor si liceelor baptiste, subventii pentru orfelinate, gradinite si centre de zi, donatii pentru reparatii de cladiri de biserici, amenajari de curti, parcari, iluminat public. In prezent exista si multe cladiri ale bisericilor care se afla pe terenuri concesionate de la stat pe baza unui contract pe o perioada de timp. Desi in scrisoarea deschisa adresata bisericilor este prezentata o pozitie impotriva acceptarii banilor de la stat Liceul Baptist din Oradea (ca si celelalte licee si scoli baptiste din tara) este finantat cu bani de la stat.

8. Referatele prezentate la Consiliul Uniunii de la Timisoara, la care face referire scrisoarea deschisa, au fost solicitate de conducerea de atunci a Cultului si nu au venit din initiativa proprie a persoanelor mentionate. La fel ca si cazul dezbaterii problemei divortului au fost cerute referate doctrinare care sa reprezinte pozitii diferite pentru ca membrii Consiliului sa poate dezbate tematica respectiva.

9. Consiliului Uniunii, in sedinta tinuta la biserica Maranata din Arad in anul 2008, a decis ca membrii Consiliului sa nu dezbata agenda de discutii a Consiliului in afara sedintelor acestuia. Potrivit Statului Cultului, sedintele Consiliului Uniunii au loc in cadrul unor intalnirii a membrilor acestuia si nu pe internet. Pentru a putea exprima opinii in cadrul acestor sedinte, membrii Consiliului trebuie sa participe la intalnirile convocate.

Membrii Consiliului Uniunii sunt pastori cu experienta si maturitate spirituala, alesi de biserici ca sa le reprezinte. Ei s-au aplecat o zi intreaga asupra acestei probleme, discutand si argumentand diferite puncte de vedere dupa care au decis prin vot, potrivit Statutului, care este pozitia oficiala a Consiliului Uniunii Baptiste din Romania.

Conducerea Cultului Crestin Baptist doreste tuturor credinciosilor crestini un An Nou binecuvantat si inchinat slujirii Mantuitorului nostru Isus Hristos.

[sursa: Newsletter-ul din 04-01-2010, prin e-mail Crestinul.Azi@gmail.com]