Salina Turda - Documentar [3]

Salina Turda - Documentar [2]

Dreptul la gandire

Propun youtube, intr-o scrisoare deschisa, aceasta, sa elimine urmatorul clip din baza lor de date, pentru ofensarea grava a dreptului la gandire:



Sub titlul "Asa ceva nu exista, trebuie sa neg, altfel risc sa fac distinctia logica, stop logicial":

Un nou dar: Darul de a vedea ce spun duhurile cand spui “Sunt liber”

O noua problema: Cine arunca puiul de vultur – vulturul sau vulturoaica?

Ce invata Duhul: “Puteti zbura”, intrebare: “Cati dintre voi acuma puteti zbura?”

Motiv de rugaciune: “Ne vom ruga pentru cauze”

Probleme de rezolvat: “Ea rezolva problem gravidelor… e agentie matrimoniala”

Noua metoda de vindecare: “”Daca proclami de aici, du-te linistit acasa, esti vindecat”

The ultimate book: “Rapsodia realitatii”, acolo are Dumnezeu multa incarcatura si-ti va rezolva problemele anticipat (deci nici nu trebuie s-o citesti, important e s-o ai), doar la 5 lei bucata, daca duci cartea cuiva il lasi fara colesterol.

Formatia strajerilor: Cristocentric, “ei daca nu ar fi existat, trebuiau infiintati pentru strajeri”

Filip rateaza marturia. Cand putea sa spuna daca a fost vindecat… era afara: “o iesit” (Filip, nu duhul de boala). Mentionez ca ma refer aici la cum s-au potrivit lucrurile…

Intrebarea zilei: “Iti dai seama cat orez tre’ sa mananci ca sa darami Zidul Chinezesc?”

Afacerea anului pentru Demeter: sa-i dea Domnul profetia cu zidul chinezesc altuia ca-i mai tanar si lui sa-i dea alta. Ok, zis si facut. Si vine profetia – sa meraga la inconjurat scaunul Satanei de la Berlin cu 10 fecioare… Asa merge? Da!!! Ok, bonus ca accepta: inca 10 fecioare. Omul chibzuieste pentru ultima oara, inainte sa accepte: “Dar, stai putin, nu erau numai 10 fecioare?” (am parafrazat acum). Si accepta. Sala tremura. Demeter se uita la fecioare si le zice, pe rand: “Deci s-ar putea sa te iau si pe tine”.

Oameni buni, ii opreste cineva odata pe astia?!!!!!!! !!!!!! !!!!!! Asemenea invataturi nu trebuie tolerate de Bisericile noastre. Merg acolo oameni…

PS: Trebuie avertizati cei din Berlin ca vine Demeter cu masina si darama zidul Satanei. Demential…

Darul deosebirii duhurilor versus darul minunilor

Fr. Marius Cruceru posteaza niste inregistrari cu marturii despre miscarea de tip carismatic a Strajerilor, variantele de succes din Africa. Niste romani au fost acolo si marturisesc. Ei sunt oameni simpli, dar inteleg Scripturile.

Aceste marturii trebuie ascultate. Apasa Aici.

Meditatie: Dumnezeii

În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împãratul lui Iuda, Nebucadnețar, împãratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, și l-a împresurat. Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împãratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului sãu, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului sãu. 

(Daniel 1:1-2)

Vasele din Casa Domnului sunt duse in casa dumnezeului lui Nebucadnetar.

In primul rand, ceea ce este interesant este ca poporul care are un singur Dumnezeu, care este monoteist, iar acesta este si Dumnezeul Adevarat, este invins si vasele din casa lui Dumnezeu sunt luate. Israel era insa idolatru. Pe de alta parte, poporul politeist, castiga batalia si vasele sunt duse nu in casa dumnezeilor lui Nebucadnetar, ci in casa dumnezeului sau. Ciudat cum Nebucadnetar are un dumnezeu si Israel nu... Uneori lumea ne surprinde, nu-i asa? Oamenii pe care nu i-am considera spirituali ne invata ce inseamna valoarea. Oare ce sa invatam de aici?

In al doilea rand, se pare ca Nebucadnetar a fost o exceptie printre regii din vremea lui. El a dus vasele in casa dumnezeului sau, pe cand obiceiul ar fi fost sa duca prada de razboi in visteria imparatului.

In al treilea rand, relatarea aceasta arata, intr-un sens, ca zeul lui Nebucadnetar este mai puternic decat cel al lui Israel. Sa fie oare asa? In capitolul trei, Nebucadnetar pune o intrebare: "Si care este dumnezeul acela care sa va scape din mana mea?". Nebucadnetar avea sa afle ca Dumnezeu este cu adevarat Dumnezeu. Este interesant faptul ca haldeii aveau un clasic de trei zeitati importante, unul al cerurilor, unul al pamantului si unul al apei. E posibil ca chipul din capitolul 3 sa-l fi ridicat tocmai pentru primul.

In al patrulea rand, casele. Dumnezeul lui Israel are o casa. Dumnezeul lui Nebucadnetar are si el o casa. Casa lui Dumnezeu insa a fost pradata, necinstita si, intr-un final (cu ocazia unei alte expeditii) a fost daramata alaturi de cetatea Ierusalimului. Acestea aratau de fapt starea deplorabila a poporului Israel, decaderea spirituala si idolatria ajunsa la culmea ingaduintei divine. De fapt, ei L-au necinstit deja pe Dumnezeu, care trebuia sa fie in mijlocul lor, sfantul lui Israel - ce s-a petrecut cu Casa lui a fost doar o imagine vizibila a ceea ce se petrecuse deja in inimile impietrite ale israelitilor. In acelasi timp, casa dumnezeului lui Nebucadnetar arata bine, era impodobita, detinea multe valori (aur, argint etc), dar dumnezeului lui Nebucadnetar... nu exista. La ce folos sa avem o casa frumoasa, fara nimeni in ea? Pentru ce o casa impodobita pentru un dumnezeu mort?

Suntem poate ca israelitii, sau ca haldeii. Daca ai un Dumnezeu viu, dar pe care nu-L cinstesti? Dar daca esti nespus de religios, dar ai un dumnezeu mort? Cum ar trebui sa fie viata noastra, dragi oameni, stiind ca adevaratele valori trebuie sa existe acolo unde exista adevaratul Dumnezeu?

In acelasi timp, sa mai meditam la ceva. Sunt vasele importante? Dar casa lui Dumnezeu? Dar prezenta lui Dumnezeu in casa Lui? Ce e mai important? Dar, pot sa fie unele fara altele? Atunci cand Dumnezeu i-a parasit pe evrei, nu a mai avut cine sa pastreze valorile in casa aceea parasita. Ea tot Templu se numea, dar era parasit. Totusi, Dumnezeu a adus inapoi acele vase, dupa anii hotarati pentru robia evreilor. Iata ca sunt importante si vasele! Este esential ca Dumnezeu sa fie prezent in Templul trupului nostru, dar este important ca trupul nostru sa fie curat, sfant, mintea treaza si curata, inima buna si curata... Faptele nostre sunt importante, atitudinile, privirea, mersul, hainele, totul. Prezenta lui Dumnezeu da valoare vasului trupului nostru si trebuie sa stim cum sa ne purtam. Sunt oameni care subliniaza importanta prezentei lui Dumnezeu in defavoarea trairii noastre. Dar, sa stim ca este esentiala prezenta lui Dumnezeu si aceasta aduce valoarea in tot ceea ce facem. Nu putem sa spunem ca relatiile sunt importante si ca bautul de vin nu e, recurgand la o betie zdravana. Daca Domnul e important, atunci relatiile sunt importante, atunci trupul e important, atunci nu fac ce vreau cu el. Dumnezeu aduce valoare in vietile noastre in asa fel incat totul devine sfant si curat, chiar si pamantul pe care-l calcam in prezenta Sa!

Ce Dumnezeu avem? Daca avem doar un dumnezeu, ar fi momentul sa-L cautam pe Singurul Dumnezeu Adevarat! Unde Il gasim pe El? Unde locuieste El? Relatia cu El se bazeaza pe aceasta informatie! Si, care sunt valorile care-L inconjoara? In prezenta lui Dumnezeu nu putem sta oricum. Moise a trebuit sa renunte la o parte din garderoba! Oare de ce? Prezenta Domnului schimba totul!

Sa cautam sa fim cu adevarat copiii lui Dumnezeu in lume.

Strajerii zice despre vulturi

"Un semn deosebit legat de rostirea profetica pe care pastorii locali (fratii Petru Aron, Iacob Berghianu, Petrina) a facut-o asupra orasului au fost cei 7 vulturi care au inceput sa se ridice de peste zona numita Peninsula (locul de adunare odata pe an a rokerilor si satanistilor din intregul continent) planand in cercuri la mare inaltime peste oras, tot timpul rugaciunii pe Palatorul Cornesti  . In sens spiritual simbolul vulturilui vorbeste de interventia lui Dumnezeu in favorul celor ce sunt ai lui,"


(www.strajeri.ro, no comment)

Biblioteci nevizitate

 In ultimii ani am asistat la o accentuata degradare morala si culturala a societatii romanesti, iar unul dintre motivele pentru care s-a ajuns aici este si acela ca romanii citesc din ce in ce mai putine carti: daca inainte de 1989, o carte de succes se vindea in peste 100-200.000 de exemplare, acum un „best-seller” abia daca reuseste sa atraga 20-30.000 de cumparatori.

Tot in ultimii ani, ziarele s-au intrecut in a oferi carti la preturi extreme de mici (vanzand astfel milioane de volume), insa studiile arata ca majoritatea celor care cumpara aceste carti nu le citesc, ci doar le pastreaza in biblioteca.

 

Mai departe, faptul ca numarul cititorilor scade de la un an la altul este evidentiat si de evolutia numarului de abonati ai bibliotecilor care functioneaza in Romania.

(campusnews.ro)

Duhul a spus si da si nu...(?)

" Ted Kent voia să nu merg la un Seminar, ci să rămân cu grupul lui carismatic. El m-a dus la Oxford, doar ca să capăt îndrumări de la un profesor cum să-mi prelungesc viza de două săptămâni pe care o primisem la Viena. Profesorul acela mi-a aranjat imediat o întâlnire cu conducătorul Colegiului baptist din Oxford, Dr. Henton Davies, și acesta mi-a dat imediat bursă totală ca să stuiez în acest colegiu, dar mi-a spus că trebuie sa studiez manualul de limba greacă și numai după ce voi trece examenul de greacă voi putea începe studiile. Mi-a dat însă o adeverință că am fost acceptat în Colegiu, ca să pot obține viza de student.Ted Kent era cu mine la toate acestea. M-am întors cu el la el acasă. Aici s-a întâmplat un eveniment de mare însemnătate în viața mea.

          Ted Kent a adunat la el acasă un grup de credincioși carismatici. Au început să se închine și să se roage. Am fost prins în spiritul de închinare și de deschidere pentru lucrarea Duhului Sfânt. Atunci am simțit că trebuie să mă descarc de o povară grea pe care o purtam pe suflet: am mărturisit că în timpul când am fost departe de Domnul (când eram profesor la Cluj, iar vara eram ghid turistic la mare) am colaborat cu securitatea și am relatat ce am făcut în această colaborare. M-am așezat în genunchi, cei din grup au pus mâinile peste mine și eu am început să vorbesc în limbi. Pot spune, deci, folosind limbajul penticostal, că am fost botezat cu Duhul Sfânt.

          A urmat însă ceva neașteptat. Unul din grup mi-a spus că Duhul îmi transmite prin ei să nu merg la Oxford, ci să rămân cu ei și să învăț totul de la ei.

          Eu am rămas nedumirit, deoarece călăuzirea clară pe care am primit-o eu era să mă duc la studii ”într-un Seminar de mâna întâi” și pentru mine acum era clar că acesta era Colegiul din Oxford. Le-am spus fraților că problema este foarte serioasă și de aceea îmi iau trei zile de post, după care îl întreb pe Domnul ce trebuie să fac în continuare.

          După cele trei zile de post, Domnul mi-a arătat clar că nu trebuie să-mi schimb calea, și să merg la școală așa cum mi-a spus El. Când am comunicat acest lucru lui Ted Kent, el s-a înfuriat și mi-a spus că trebuie să plec din casa lui. Între timp, eu făcusem cunoștință cu câțiva pastori baptiști și unul mi-a dat cartea lui de vizită și mi-a spus că dacă cumva am probleme cu Ted Kent să-i dau telefon. L-am sunat, i-am spus care este problema și el mi-a aranjat să fiu luat de la Ted Kent de pastorul baptist Ron Hirst, care era în vârstă, era necăsătorit și locuia numai cu mama lui. Am fost găzduit de ei până când mi-am luat examenul de greacă și mi-am început studiile la Oxford."

(dintr-o marturie personala a lui Iosif Ton, vezi strajeri.ro)

Salina Turda - Documentar

Declaratii, declaratii...

"Anunțarea în biserică a renunțării efectuării botezului în apele Crișului Repede, nu a atras după sine nemulțumirea în rîndul credincioșilor, într-o bună măsură, și datorită explicațiilor date în predică de pastorul ȚON IOSIF din Ploiești, asupra căruia s-a exercitat influență prin rețeaua informativă și care la rîndul lui, a dus „muncă de lămurire” cu pastorul OLAH LIVIU, influențîndu-l să renunțe la idee."

(extras dintr-o nota informativa, Centrul de Istorie si Apologetica, pe wordpress.com)

Către

MINISTERUL DE INTERNE
DIR. I
BUCUREȘTI

Raportăm că prin rețeaua informativă din rîndul cultului neoprotestant baptist am obținut informații, încă în cursul lunii aprilie a.c. , din care rezultă că comunitatea baptistă din Oradea, la inițiativa pastorului baptist OLAH LIVIU, intenționează să organizeze botezarea a peste 70 persoane în rîul Crișul Repede, pe raza municipiului Oradea.


La acest botez, pe lîngă membrii cultului de pe raza județului Bihor, au fost invitați să participe și credincioși din alte județe din țară și anume: Arad, Baia Mare, Bistrița-Năsăud, Cluj, Hunedoara, Satu-Mare, Sălaj, Timiș, Caraș Severin și altele.


Despre această situație a fost informat și Comitetul județean de partid Bihor.


Ca urmare a indicației conducerii superioare de partid și a hotărîrii secretariatului Comitetului județean de partid de a se contracara această acțiune propagandistică de natură a crea tulburarea ordinei publice și nemulțumiri în cadrul celorlalte culte, organele locale au luat măsuri ca în ziua de 27 iunie 1976 (dată fixată pentru ținerea botezului) în zona prestabilită, să se organizeze manifestări cultural-sportive în cinstea semicentenarului Crucii Roșii din R.S. România.


Concomitent, organul nostru a luat măsuri ca prin intermediul rețelei informative din problemă, să influențeze conducerea comunității de a renunța la această acțiune, mai ales că în urma întrevederii care a avut loc în ziua de 25 iunie a.c. între tov. Prim-secretar PETRE BLAJOVICI și conducerea comunității baptiste, pastorul OLAH LIVIU s-a menținut pe poziția de a oficia botezul în locul stabilit.


Ca urmare a măsurilor combinative realizate prin informatorii „CRIȘAN”, „KISS”, „SĂNDULESCU”, s-a reușit influențarea membrilor comitetului de conducere a comunității baptiste [f.44 vs.] Bihor de a renunța la acțiunea inițiată de OLAH LIVIU.


Astfel, în ședința din 26 iunie a.c. comitetul de conducere a hotărît ca botezul să aibă loc în biserica baptistă nr.2 din Oradea și nu în apele Crișului Repede, întreprinzînd și măsuri de anunțare telefonică a unor pastori dein alte județe de această hotărîre.


Datorită atitudinii refractare și instigatoare de care a dat dovadă pastorul OLAH LIVIU, la inițiativa conducerii organelor județene, Departamentul Cultelor a decis retragerea autorizației de funcționare și a carnetului de pastor al acestuia, ridicîndu-i calitatea oficială de pastor al cultului baptist.


Toate aceste măsuri au dus în final la prevenirea realizării acțiunii și ținerea botezului în incinta bisericii.


Raportăm că la acest botez, pe lîngă credincioșii baptiști de pe raza județului Bihor, au aprticipat un număr mare de credincioși și din alte județe, transportarea lor realizîndu-se, atît cu autoturisme proprietate personală , cît și cu autobuze taxate de intreprinderile de transport O.J.T. și birourile de turism pentru tineret. Astfel de autobuze au fost taxate la Arad, timișoara, Deva, Zalău, Satu-Mare și Reșița.


Informațiile obținute pînă în prezent, confirmă faptul că contracararea acțiunii inițiate de pastorul OLAH LIVIU – cunoscut element fanatic – a avut efect compromiterea acestuia, prin pierderea prestigiului de care s-a bucurat în rîndul credincioșilor.


Menționăm că în renunțarea la oficierea botezului în rîul Crișul Repede un rol pozitiv l-a avut și pastorii – ȚON IOSIF din Ploiești și COVACI NICOLAE din Oradea, care în discuțiile purtate cu OLAH LIVIU – au subliniat faptul că realizarea „unei asemenea manifestații de proporții fără autorizarea organelor locale este nelegală și ca atare trebuie renunțat la ea”.


De altfel, ȚON IOSIF în predica ținută în ziua de 27 iunie a.c. la biserica nr.2 Oradea, a scos în evidență în fața celor prezenți că bine a hotărît comitetul de conducere a comunității în ședința din 26 iunie a.c. de a renunța la acțiunea inițiată întrucît realizarea ei contravenea legilor statului, ceea ce nu este permis credincioșilor baptisti care sînt chemați să respecte legile țării. Într-o discuție purtată cu o sursă a unității noastre ȚON IOSIF a afirmat că OLAH LIVIU este un element fanatic, impulsiv care de multe ori comite acte necugetate și că nu vede realizarea dorinței de a deveni „conducătorul spiritual a comunității baptiste din R.S. România”.


În prezent, OLAH LIVIU se află în municipiul Timi-[f.45] șoara, unde depune străduință pentru a obține funcția de pastor.

ȘEFUL SECURITĂȚII

Lt. Col. ȘEFUL SERVICIULUI

Sima Traian lt. Col.

Mihuța Nicolae

(nota informativa, Centrul de Istorie si Apologetica, pe wordpress.com)


In fata acestor evidente, iata o relatare recenta a lui Iosif Ton:

"În anul 1974 s-a aprins un foc al trezirii spirituale la Oradea prin Liviu Olah.Am avut privilegiul și binecuvântarea lui Dumnezeu ca, după plecarea lui Liviu Olah, să intru și eu în acea trezire, ca păstor al Bisericii Baptiste din Oradea. Trezirea aceasta, din păcate, s-a stins cândva în anii dinainte de revoluție. Trezirea de la Oradea, deși nu s-a extins la alte Biserici din țară, a avut însă un impact benefic pentru mulți credincioși din toate părțile țării. Când are loc o trezire spirituală, Dumnezeu toarnă belșug de putere peste adunare, oamenii își schimbă viața și Duhul lui Dumnezeu îi umple pe cei treziți cu pasiune pentru rugăciune, pentru răspândirea Evangheliei, pentru o viață sfântă."


(Iosif Ton, explicand aderarea sa la Miscarea Strejerilor - strajerii.ro)


(sic!)

Epistola catre Tit - intre credinta si fapte

Apostolul Pavel ii scrie lui Tit, pe care-l lasase in Creta sa puna in randuiala ce nu apucase sa faca el si sa aseze presbiteri in fiecare cetate (evident, unde era o Biserica locala).

Aceasta scriere face referire atat la credinta adevarata, cat si la faptele credinciosului, apostolul punand accentul pe acestea doua, mai ales dorind sa-i indemne pe cretani la o traire in conformitate cu adevarul si cu credinta care este in conformitate cu adevarul.

Credinta autentica si trairea folositoare in fapte sunt mereu impreuna. Credinta aduce faptele, iar faptele arata credinta. Aceasta ne ajuta foarte mult in discernerea falsului de adevarat, in viata reala, printre atat de multe provocari.

Se poate sa fie oameni care sa faca anumite fapte, dar sa nu aiba credinta? Se poate sa fie oameni care spun ca au credinta, dar faptele nu-i autentifica? Apostolul Pavel spune ca da. Si il avertizeaza pe Tit cu privire la pericolul declaratiilor fara sustinere in realitate.

Gelu Costa - poem in amintirea lui Vichente Huniadi

S-A OFILIT UN CRIN

În amintirea prietenului şi colegului VICHENTE HUNIADI

Tu, înger păzitor, nu-mi plînge plînsul
Ascultă-mă! Suspini mai greu ca mine...
Opreşte-te, ascultă, ştiu răspunsul,
Dar nu ţi-l spun, şi ştii de ce,... nu-i "mîine".

Mă ierţi? Te iert? of...cine cere, cine ?
Găsim iertarea ?E menită nouă?
Hai nu mai plânge, aripile-s pline
Sunt lacrimile noastre-n jur... sau plouă?

Mă sting, nu... ajutor! Dar vine cine?
Nu mă lăsaţi aici! Tăcerile imploră...
Adio mamă, tată ,copii ce e cu mine?
Aud un cîntec palid , la o soră...

Nu, nu-nţeleg, de ce se stinse visul?
Şi unde sunt? Mi-e teamă.... ce tăcere
Tu, înger păzitor nu-mi plînge plînsul!
S-a ofilit un crin şi-l simt cum piere...

Singurătatea doare. Printre gene

Furtuna smulge lacrimi.S-a sfârşit!

Osana azi trăirilor eterne!

Căci viaţa mea se pierde-n infinit.

Adio! Scump coleg!

Poezie scrisă de Gelu Costa

Haţeg

12.noiembrie. 2010

Biserica sub asediu - putem fi crestini daca nu mergem la Biserica?

A fi crestin tine lucrarea lui Dumnezeu, dupa planul Sau. Noi nu putem fi crestini fiindca asa ne taie pe noi capul. Nu exista o probabilitate oarecare de a deveni crestin. Nu putem sa ajungem sa fim crestini la intamplare, ca asa ne-a fost norocul. Daca exista aceasta notiune, exista fiindca increstinarea a fost facuta posibila de Cristos, dupa voia lui Dumnezeu, dupa planul lui Dumnezeu.

Vorbim, asadar, de un plan, de o vointa, de o putere (de a realiza planul) si de realizarea propriu-zisa a planului cu pricina. Planul lui Dumnezeu contine Biserica si nu exista alternativa la Biserica in acest plan, iar altul nu mai este. Exista, de asemenea, un singur Dumnezeu, care este etern si, prin urmare, neschimbator si, prin urmare, nu are doua planuri diferite. Ramane singura posibilitate cea exprimata de Scripturi, care este perfect logica, anume ca suntem sau nu crestini daca suntem sau nu parte din Biserica lui Cristos. Daca sunt crestin, atunci sunt parte din Biserica. Randuiala apostolica explicita a stabilit Biserica locala ca fiind Biserica in spatiu si timp (adica fratii de credinta dintr-o loc si dintr-un timp). Pavel a tinut mult la acest aspect, ca parte din slujba incredintata lui (a se citi pentru exemplificare, primul capitol din epistola sa catre Tit).

Biserica exista prin partasie si nu datorita ei. Nu suntem Biserica fiindca ne-am gasit noi trei patru sa facem un grup si ne intelegem bine, ci fiindca Cristos a gandit Biserica, a murit pentru ea si a chemat oamenii din lume sa intre in Biserica, prin botezul cu Acelasi Duh. Dar, fiindca suntem Biserica, suntem Trupul lui Cristos si, deci, avem partasie, ca madulare ale Trupului. Aceste imagini asupra carora nu insist ne ajuta sa intelegem foarte clar cum stau lucrurile. Astfel se face ca nu putem sa fim crestini dar fara sa facem parte din Biserica si, la nivel local, exista un "trebuie" natural, de a merge la Biserica. Fara legatura frateasca nu exista autenticitate in exprimarea "sunt crestin".

Nemergand la Biserica locala, care trebuie sa fie si A TA, atunci nu functionezi ca membru in Trup, ca madular care face ceva, care are o functie, un rol, un rost acolo. Cum, atunci, sa ai pretentia ca esti in Cristos? Aici e si un lucru interesant de observat - unul care critica faptul ca o Biserica oarecare nu merge bine si el insusi nu merge acolo sa ajute, sa-si faca datoria de madular, participa activ, de fapt, la starea aceea rea a respectivei biserici locale. E ciudat de ce mai critica atunci, nu? Poate fiindca, de fapt, nu e interesat de lucrarea ziditoare care se face in Biserica, lucrare care este a lui Cristos, dar care se face prin oameni, care au primit daruri din partea Lui in acest scop.

Ati vazut picior care sa existe singur, fara restul corpului? De ce nu exista? Fiindca rostul sau de picior este in trup. Si ce greu trebuie sa fie pentru trupul acela fara un madular... Dar, ce, ar zice unii, nu se poate picior fara trup? Pai, problema nu se pune, de fapt asa. Vedeti, ceea ce exista in lumea care ne inconjoara nu este la intamplare, ci toate au un rost, un sens, un scop, o ratiune, un motiv al existentei ca atare. Nu ne intrebam daca nu poate sa fie altfel, ci ne intrebam de ce sunt toate asa, intelegem, ne bucuram si traim. Daca medicina, de exemplu, nu ar intelege rostul celor ce sunt, ci si-ar propune sa studieze cum ar fi daca nervii ar fi muschi si muschii nervi, sa zic, ce boli ar mai rezolva si ce folos real ar avea o astfel de abordare aberanta?

Fapt este ca Biserica e Biserica, Trupul e Trup si ca fiecare credincios trebuie sa fie parte dintr-o Biserica locala, unde sa slujeasca. Numai pe hartie putem toti sa fim, eu ma refer la implicarea autentica de crestin autentic, daca tot vorbim despre aceasta. Aici este, de fapt, unul dintre cele mai importante teste din viata cuiva, fiindca vorbe putem spune toti si inca dintre cele mai frumoase (a se citi amagitoare).

Biserica sub asediu - mersul la Biserica

Trecem peste discutia despre insemnatatea Bisericii, care, desigur, se refera la Trupul lui Cristos, chestiune evidenta conform Scripturii. Cand vorbim despre a merge la Biserica, ne referim la a ne intalni cu fratii de aceeasi credinta, in Biserica locala.

Strangandu-se impreuna, credinciosii au avut nevoie de un loc pentru aceasta, care, cu timpul a ajuns sa fie numit si el Biserica, nu neaparat gresit (daca avem o intelegere corecta asupra chestiunii, problemele dispar de la sine si nu e bine sa ne impovaram cu lucruri pe care nu e nevoie sa le purtam in spate).

Unii astazi vorbesc despre trecut, uitandu-se la parintii lor care au pus un mare accent in a merge la Biserica. Concluzia lor este ca e vorba de un ritual si ca ei nu vor sa faca aceasta. Prin urmare, nu vor mai merge la Biserica. Printre acestia s-a dezvoltat un fel de mandrie inalta in a nu merge la Biserica. Ma intalneam in studentie cu un tip crescut intr-o Biserica baptista, care ne-a intrebat (eram impreuna cu cativa prieteni si cautam o Biserica a crestinilor dupa Evanghelie, intr-o duminica dupamasa) unde mergem. Cand a aflat ca la Biserica ne-a spus cu mandrie si mirare ca el nu merge Duminica seara la Biserica. Ei si?

Iata care este problema. La o traditie (daca e traditie e partea a doua, sa presupunem ca e traditie), aduc ca rezolvare o alta traditie, care e suficient de noua pentru a nu fi numita astfel deocamdata, dar care va deveni traditie inevitabil. Intelegerea autenticitatii pare distorsionata. In plus, a considera ca toti parintii nostri sunt morti in traditiile lor este cel putin consecinta unei gandiri la doi-trei centimetri deasupra solului, deci nu putem vorbi de un grad de adancime.

Solutia corecta, daca ar fi vorba despre o traditie moarta, este sa traiesc, adica sa fiu viu, fie ca fac o fapta, fie ca fac alta fapta. Fapta in sine trebuie animata de o traire autentica dincolo de ea, a celui care se zice credincios. Degeaba schimb o forma si ma laud ca eu sunt viu, pe cand ceilalti sunt toti morti, fiindca nu realizez nimic, decat ma fac de rusine cu logica mea precara.

A merge la Biserica, fiindca despre aceasta discut acum, este totusi o chemare sfanta. Noi suntem chemati sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei. Deci, iata ca sunt si obiceiuri rele, care s-au format inca din vremea Bisericii primare. Obiceiul de a merge la Adunare, la Biserica, la partasia sfintilor in lumina este de cand Biserica si e un obicei bun. Apoi, mai sunt si alte obiceiuri, dar care nu sunt bune, aratate ca atare cu degetul de Scriptura, prin vocile invatatorilor trimisi de Dumnezeu.

Faptul ca parintii isi invata copiii sa mearga la Biserica este, iarasi, ceva bun. Foarte bine! Este si ramane decizia fiecaruia in parte, daca sa mearga la Biserica, sa intre in Biserica si sa ramana acolo, adica in Cristos (caci Biserica este in Cristos si Cristos in Biserica), iar aceasta nu pentru ca asa stabilim noi, ci fiindca asa a gasit Dumnezeu de cuvinta. Deuteronom 6, Proverbe 22 si alte pasaje (precum marturisirea lui Dumnezeu despre Avraam care-si va invata copiii intr-o anumita directie, in Genesa) sunt chemari sfinte pentru parinti.

Din pacate, Adunarea e parasita de foarte multi astazi, din varii motive. Oamenii s-au facut obicei sa nu mai vina la intanirea fratietatii unei Biserici locale. Fie merg la pescuit, fie dau turul bisericilor prin oras, orase, judete, tari, continente (si via internet), dar nu mai au "Adunarea lor". Totusi, acesti oameni au o placere interesanta, de a face pe spiritualii.

Nu suntem obligati nici sa respiram. Respiram fiindca avem nevoie de aer, iar procesul este un automatism foarte interesant din punct de vedere biologic (se merita un studiu in domeniu, e fascinant cum Dumnezeu a pregatit totul pentru ca acest proces sa functioneze corect). Mergem la Biserica fiindca e ceva natural, desi nu fara obstacole si vanzatori ambulati de alternative ieftine din coloranti sintetici, bio astazi.

Sunt foarte multi tineri astazi care au o problema. Cred ca parintii nostri toti, gramada, au omis un esential din Scriptura si si-au ratat viata. Basme. Haideti sa cauta sa fim plini de Duh, de viata, sa ne luptam pentru adevar, pentru Scriptura, ca ea sa fie in noi si sa respiram din viata lui Cristos, din Dumnezeu, aerul curat si placut care ne hraneste fiecare celula spirituala spre maturizarea atat de necesara lucrarii de mantuire. Stiu ca adolescenta aduce cu sine framantari si ideea de superioritata fata de toti ceilalti, mai ales fata de varstnici, dar cred ca putem sa depasim momentul.

Fetita noastra de un an si sase luni nu mananca fara sa puna mainile la rugaciune, asteptand ca noi parintii sa spunem cuvintele pe care ea nu le poate rosti inca, in fraze simple, insa, pe care le intelege. La final zice si ea Amin. Si Dumnezeu ne asculta, slava Lui! E formalism? Nu stiu la altii cum e, dar noi cautam sa nu fie niciodata, desi pericolul ramane pentru fiecare zi. Viata spirituala exista sau nu si existenta ei la un moment dat determina valoarea actiunilor noastre, a faptelor pe care le facem - ce facem si cum!

Un citat important - SRI

Dupa infiintarea SRI, la primul raport catre parlament, cred ca era in 1992, s-au scapat si au inclus in raport ca SRI supravegheaza de aproape cultele neoprotestante deoarece acestea fac o concurenta neloiala. “bisericii nationale”. Prin urmare, era clar ca SRI este aparatoarea ortodoxiei si dusmana noastra.

Iosif Ton, citat de pe pagina de mai jos:
http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/11/27/cazul-fr-ton-iosif/

Meditatie: Locul locuintei mele

În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împãratul lui Iuda, Nebucadnețar, împãratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, și l-a împresurat. Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împãratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului sãu, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului sãu.  

(Daniel 1:1-2)

Sunt mentionate in acest pasaj mai multe locuri geografice, care au o semnificatie aparte in Scriptura.

Pe deoparte, citim despre Iuda si Ierusalim. Iuda este unul dintre fii lui Israel care si-a schimbat viata tumultoasa si a primit o binecuvantare speciala din partea tatalul sau. Din Iuda s-a nascut David, omul dupa inima lui Dumnezeu si tot din Iuda avea sa vina Cristos. In Iuda s-a dat sceptrul si Cristos va veni din nou ca Leul din semintia lui Iuda. Numele ne cheama sa-L laudam pe Domnul si ne atrage atentia asupra suveranitati Sale, chemandu-ne sa gasim reale motive in viata noastra pentru a-I aduce Lui laude. In general, sensul acestui nume este pozitiv (desi umbrit de Iuda Iscarioteanul, vom ramane la semnificatia care emana in general din intreaga Scriptura).

Apoi, sa ne gandim la Ierusalim. Cetatea ne vorbeste despre pace si ne duce cu gandul la Domnul pacii. Probabil ca acolo a domnit Melhisedec, imparatul pacii. Ierusalimul este cetatea iubita, pentru care a plans Cristos. Ierusalimul, dintre toate cetatile din lume, a fost aleasa pentru a preinchipui Cetatea Cereasca - Ierusalimul Ceresc. Acolo a venit Cristos sa fie rastignit. In momentul istoric de fata al capitolului, Israelul era impartit de multa vreme in doua imparatii, Iuda fiind una dintre ele, cu capitala la Ierusalim.

Ei bine, chiar daca sceptrul trebuia sa ramana in Iuda si chiar daca Iuda avea capitala la Ierusalim, orasul pacii, a venit vremea razboiului si a frangerii sceptrului, pentru ca poporul a pacatuit pana acolo incat judecata lui Dumnezeu nu a mai putut fi amanata. Ei nu s-au pocait si nu si-au schimbat viata.

Dar, iata-l pe Daniel traind cu credinta si in Babilon. Babilonul este un loc pagan in Biblie. Vechiul Babel a renascut in Babilon, care este si locul ales de Dumnezeu sa numeasca generic spatiul manifestarii pacatului (in Apocalipsa, Babilonul este cetatea cea mare, curva, mama spurcaciunilor pamantului, care este judecata la vremea potrivita). De asemenea, o conotatie profund negativa, cu implicatii spirituale speciala o are si tara Sinear. Faptul ca aceasta zona e mentionata in acest context sugereaza ceva de ordin spiritual. Deci, iata ca robii din Iuda si din Ierusalim sunt dusi captivi in Babilon, in Sinear.

Totusi, oameni ca Daniel au ramas fermi in credinta lor si in Babilon, si in Sinear, dovedind ca locul vietuirii omului nu-i poate impune acestuia stilul de viata. In Ierusalim oamenii erau stricati, la fel erau si in Babilon. Dar, oameni ca Daniel au cautat sfintenia si in Ierusalim, si in Sinear, in Babilon.

Poate ca suntem in Biserici pline de viata spirituala, poate ca nu. Poate suntem intr-o zona roditoare spiritual, cu multi ucenici care cresc spiritual cu adevarat, sau poate ca nu - poate ca suntem intr-o zona moarta, cu prefacuti si farisei, cu vorbareti si meseriasi din vorba. Ceea ce este esential este cine suntem noi, acolo unde suntem? Cine esti unde esti?

Daca noi suntem in Cristos, atunci suntem ca El in lume, fie in libertate, fie in inchisoare, fie in prigoana, fie intr-o mica pauza de liniste, fie in persecutie fizica, fie sub presiunea conformarii cu lumea si cu valorile sale de dragul relevantei. Nu prigoana, nu vremurile grele, nu locurile intunecate, nu grozavia pacatului, nici macar primejdiile printre fratii mincinosi nu ar trebui sa ne inspaimante, ci, ceea ce ar trebui sa ne faca sa tremuram, este realitatea prezentei in Cristos sau a separarii de El. Aceasta va proiecta asupra universului nostru realitatea umblarii cu Dumnezeu, sau nu.

Unde suntem fiecare?

Meditatie: Imparatul imparatilor

În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împãratul lui Iuda, Nebucadnețar, împãratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, și l-a împresurat. Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împãratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului sãu, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului sãu. 

(Dan 1:1-2)

 In scena deschisa atunci cand incepem sa citim cartea Daniel apar, progresiv, cativa imparati care domnesc fiecare in tara lui, asupra oamenilor. Este imparatul lui Iuda si imparatul Babilonului, un imperiu in ascensiune.

Sunt mai multi imparati in lumea aceasta, mai multi domnitori, mai multi lideri. Dar exista, deasupra tuturor, un Dumnezeu care este Suveran. El, Dumnezeul adevarat, conduce peste imparatiile oamenilor. Chiar daca Ioiachim a fost imparat si putea sa-si apera tara, chiar daca Nebucadnetar a fost un mare rege si avea putere sa cucereasca alte imparatii, s-au facut toate, totusi, numai din voia Celui Prea Inalt, care da imparatiile oamenilor cui Ii place. Expresia "Domnul a dat..." spune totul. A pierdut Ioiachim, a castigat Nebucadnetar sau a lucrat Dumnezeu? Toate s-au intamplat, dar ordinea este esentiala: au luptat oamenii, unii au castigat, altii au pierdut, dar Domnul a hotarat ce se va intampla.

Ne cheama Dumnezeu sa traim pentru El, sa vestim Evanghelia, sa ramanem langa adevar, sa ne parasim tot mai mult trecutul negru, mergand catre un viitor glorios in prezenta Celui Sfant. Noi lucram, ne straduim, dar El le face toate, in toti, prin puterea Sa, in planul Sau, conform cu vointa lucrarii Sale unice printre oameni.

Dincolo de oameni, exista un Dumnezeu, care ne poate ajuta.

Imparatii domnesc si ei undeva. Peste anumite tari. Este Iuda si Ierusalimul, este Tara Sinear si Babilonul. Dar, undeva, este o imparatie a lui Dumnezeu, ridicata nu de o mana omeneasca, iar aceasta idee indirecta in acest stadiu al cartii, va straluci tot mai mult pe masura ce inaintam in citire. Iata, o piatra se desprinde, o imparatie se ridica si tot pamantul este cuprins de ea. Dumnezeu face aceasta, fara ajutorul vreunei maini omenesti, dar oamenii sunt implicati.

Imparatul imparatilor domeneste peste o Imparatie nestramutabila, vesnica si care umple pamantul tot mai mult. Duhul Sfant ne cheama la misiune, la a duce Evaghelia pana la marginile pamantului. Lucrarea lui Dumnezeu se va implini pana la urma, slavit sa fie El!

Soft romanesc pentru citirea zilnica a Bibliei

Pe quickbible.ro gasiti un utilitar gratuit pe care sa-l folositi la citirea zilnica a Bibliei pe calculator, mai ales daca lucrati des cu computerul sau sunteti fortati de imprejurari sa il folositi.

Programul se poate folosi si pentru generarea pasajelor de citit, pe care le puteti lectura mai apoi impreuna cu familia direct dintr-o Biblie tiparita.

Sa nu uitam insa esentialul - Biblia trebuie citita!

Meditatie: La timpul potrivit

În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împãratul lui Iuda, Nebucadnețar, împãratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, și l-a împresurat. Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împãratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului sãu, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului sãu. 

(Dan 1:1-2)

A existant un timp in care Dumnezeu i-a trimis pe profeti sa cerceteze poporul razvratit, dar acestia s-au indepartat si mai mult. Multi proroci si-au gasit sfarsitul in mainile razvratitilor cu inima impietrita din poporul lui Dumnezeu, in perioara vetero-testamentara.

A fost o vreme cand Domnul avea indelunga rabdare, bunatate. El este un astfel de Dumnezeu, plin de indurare si bogat in bunatate, iubitor si ingaduitor in vederea pocaintei omului si a cercetarii de sine spre schimbarea vietii. Primele versete din cartea Daniel surprind istoria intr-un punct in care Dumnezeu a spus "Pana Aici". Exista o vreme hotarata pentru pocainta, dar exista si un timp stabilit pentru judecata. In cazul de fata, nu in al doilea an al lui Ioiachim, nici in al patrulea, ci in al treilea. Judecata s-a stabilit, vremea ei a fost hotarata.

Dragi oameni, Dumnezeu a hotarat o judecata pentru omenire si acum are har si mila pentru om. Acum Cuvantul Evangheliei Adevarului se propovaduieste, se proclama si se vesteste pana la marginile pamantului, pana in cele mai indepartate colturi ale lumii, la popoare si natiuni, in sute de mii de dialecte. Bunatatea iubirii divine ingaduie o vreme de intoarcere a omului la Dumnezeu.

Este mereu o chemare a lui Dumnezeu pentru cei din poporul Sau la o viata curata si sfanta. Uneori acestia intind prea mult rabdarea cerului. Pana cand insa? Pana la vremea hotarata. In exact ceasul, minutul si secunda. Nu faptul ca o judecata vine ne ramane noua de ales, ci cum traim noi pe pamant stiind ca Dumnezeul Suveran ne-a dat un timp de pocainta, prin mila si indurarea Sa?!

Cand vine timpul acela hotarat, este prea tarziu sa mai facem ce ar fi trebuit in vremea de rabdare care ne-a fost aratate de Cel PreaInalt. Dar, de ce sa nu punem la inima acestea toate si sa ne hotaram schimbarea acum, cat se mai poate? Noi nu stim in ce an se va implini judecata lui Dumnezeu, dar stim ca acum putem sa ne intoarcem la El si sa traim conform cu standardul chemarii Sale.