Ascultarea Credintei

Inca un copil a scapat de avort

2012-01-04T14:38:00.002+02:00

Citeam zilele astea in "Omul Ceresc" cum femeile din China erau cautate pentru a fi fortate sa avorteze sau, altfel, sa fie operate pentru a nu mai putea avea copii. Familiile (adesea fara barbatii lor acasa, ei fiind inchisi) primeau amezi foarte mari in cazul in care aveau doi copii, fiindu-le aproape imposibil sa le plateasca. In aceste conditii unii crestini cresteau copii pe ascuns sau ii repartizau in alte familii de crestini care nu aveau copii, sau aveau un risc mai mic sa fie descoperiti cu mai multi.

Citeam astazi un articol in care se vorbeste lejer despre avort, in Romania de astazi (nu in China lui Mao):

O elevă a Şcolii nr. 37 "Mihai Eminescu" din Craiova a născut în dimineaţa zilei de 1 ianuarie. Tânăra mămică are 14 ani şi este în clasa a VII-a. Andreea Denisa B. şi-a ascuns sarcina, astfel că mama şi profesorii şi-au dat seama abia în luna noiembrie, când era prea târziu pentru un avort. Tatăl fetei locuieşte în Italia, iar părinţii săi sunt divorţaţi. Băieţelul născut este sănătăs, declară doctorii.

Citiţi mai mult: Copiii cu copii: mame la 14 şi 16 ani!

Nu incurajez relatiile sexuale in afara casatoriei, dar m-am bucurat sa aflu ca profesorii si mama si-au dat seama prea tarziu pentru a se mai face un avort. "Baietelul nascut este sanatos" !

Dumnezeu sa-i ajute.

Citat din "Omul Ceresc" - bisericile adormite din Vest

2012-01-03T21:12:00.001+02:00

"Inainte sa calatoresc in Vest nu stiam ca exista atat de multe biserici adormite din punct de vedere spiritual. Presupusesem ca Biserica occidentala era puternica si inflacarata pentru ca ea adusese Evanghelia la noi in tara cu o credinta si tenacitate incredibila. Multi misionari ne-au dat un exemplu puternic prin faptul ca si-au dat viata pentru Isus.

In anumite ocazii depuneam un efort enorm in timp ce vorbeam in bisericile din Vest. Se pare ca lipsea ceva care ma facea sa ma simt groaznic in interior. Multe intalniri sunt reci, iar focul si prezenta lui Dumnezeu pe care le avem noi in China lipsesc complet.

In Occident multi crestini detin foarte multe bunuri materiale, si totusi traiesc intr-o stare decazuta. Au aur si argint, dar nu se ridica sa mearga in Numele lui Isus. In China nu avem posesiuni care sa ne tina legati, asa ca nu exista nimic care sa ne impiedice sa mergem pentru Domnul. Biserica Crestina este asemenea lui Petru la poarta numita 'Frumoasa'. Cand l-a vazut pe cersetorul olog, el i-a spus: 'Argint si aur, n-am; dar ce am, iti dau: In Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!' (Faptele Apostolilor 3: 6)

...

Multi pastori din Europa si din America mi-au spus ca vor sa vada o mare trezire. Sunt in mod frecvent intrebat de ce China se bucura de trezire in timp ce majoritatea tarilor din Vest nu beneficiaza de ea. Aceasta este o intrebare serioasa, dar exista cateva motive care imi par evidente.

Calatorind prin Vest, am putut observa toate cladirile acelea imense, echipamentul scump, covoarele de catifea si sistemele de sunet moderne. Vreau sa-i asigur cu convingere pe reprezentantii bisericilor din Vest ca nu mai au nevoie de cladiri. Ele nu vor aduce niciodata trezirea pe care o asteapta. Goana dupa lucrurile materiale nu va aduce niciodata trezirea. Isus a afirmat: 'Viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui' (Luca 12: 15)

Primul lucru de care aveti nevoie pentru ca trezirea sa vina este Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta lipseste. Desigur, exista multi predicatori, mii de casete audio si video pline cu invatatura biblica, dar atat de putine contin adevarul patrunzator al Cuvantului lui Dumnezeu. Adevarul va va face slobozi.

Nu numai ca lipseste Cuvantul lui Dumnezeu, ci si supunerea fata de acest Cuvant. Lipsesc faptele, actiunea.

...

Toate trezirile autentice au ca rezultat niste credinciosi care raspund prin actiune si castigarea sufletelor. Cand Dumnezeu iti cerceteaza cu adevarat inima, nu poti ramane linistit. Vei simti un foc in oase, ca si Ieremia care a spus: 'Iata ca in inima mea este ca un foc mistuitor, inchis in oasele mele. Caut sa-l opresc, dar nu pot.' (Ieremia 20: 9)

...

Foarte multi oameni din Occident se multumesc sa-I daruiasca putin lui Dumnezeu, nu mult. Am privit femeile si barbatii in timpul colectei in biserica. Isi deschid portofelele doldora de bani si cauta cea mai mica suma pe care o pot da. Acest tip de atitudine nu va functiona niciodata. Isus Si-a dat intreaga viata pentru noi, dar noi dam inapoi cat putem de putin din vietile, din timpul si din banii nostri. Ce rusine! Haideti sa ne pocaim!

Stiu ca s-ar putea sa para bizar, dar eu duc dorul chiar si colectelor facute in China. De multe ori, liderii intalnirilor anuntau: 'Avem un nou slujitor care pleaca maine pentru a-L sluji pe Domnul.' Imediat fiecare persoana prezenta isi golea complet buzunarele de tot ce avea. Cu acei bani slujitorul isi cumpara biletul de autobuz sau tren si pleca a doua zi.

De multe ori acei bani nu reprezentau doar tot ce aveam in momentul acela in buzunare, ci tot ce posedam in intreaga lume."

citat din Omul Ceresc, pag. 283-285

Citat din "Omul Ceresc" - rugaciuni politice

2012-01-03T20:55:00.001+02:00

"Am ajuns sa intelegem ca ultimii treizeci de ani de suferinte, persecutie si tortura ai bisericilor de casa fusesera parte a formarii noastre initiate de Dumnezeu. Domnul ne-a pregatit foarte bine pentru a merge ca misionari in lumile musulmane, budiste si hinduse.

In timp ce vorbeam odata in Vest, un crestin mi-a zis:
- Ma rog de ani de zile ca Partidul Comunist sa se prabuseasca si crestinii sa poata trai in pace.

Noi nu ne rugam pentru acest lucru! Noi nu ne rugam niciodata impotriva guvernului nostru si nici nu il blestemam. Am invatat ca Dumnezeu detine controlul vietilor noastre si al guvernului sub care ne aflam. Isaia profetise despre Isus: 'Domnul va fi pe umarul Lui' (Isaia 9: 6).

Dumnezeu a folositi Guvernul Chinei pentru propriile Sale scopuri, modelandu-si si formandu-si copiii asa cum a crezut El de cuviinta. In loc sa ne indreptam rugaciunile impotriva sistemelor politice, noi ne rugam ca, indiferent de ceea ce ni se intampla, sa fim pe placul Domnului.

Nu va rugati ca persecutia sa se opreasca! Nu ar trebui sa ne rugam pentru o povara mai usoara, ci pentru o spinare mai puternica! Atunci lumea va vedea ca Dumnezeu este cu noi, imputernicindu-ne sa traim asa incat sa reflectam dragostea si puterea Sa.

Aceasta e adevarata libertate!

Exista putine lucruri care ni s-ar putea intampla in tarile musulmane, budiste sau hinduse pe care sa nu le fi experimentat deja in China. Cel mai rau lucru pe care-l pot face este sa ne omoare, dar asta inseamna ca ne vom petrece eternitatea in prezenta Domnului nostru!

citat din Omul Ceresc, pag. 275

Citat din "Omul Ceresc" - propaganda religioasa care dezbina

2012-01-03T20:47:00.006+02:00

"Odata am luat trenul cu mai multi lideri ai bisericilor de casa spre orasul sudic Guangzhou, pentru a primi Biblii de la prietenii nostri din Vest. Dupa o zi sau doua de partasie, ne-am urcat din nou in tren si ne-am intors acasa cu darurile noastre pretioase. Eram atat de fericiti si plini de dragoste unii fata de altii.

Totusi, dupa cativa ani, aceste organizatii misionare straine au inceput sa puna pe langa Biblii si alte carti in pachete. Am primit carti referitoare la teologia unei anume denominatii sau la invataturi care se concentrau asupra unor aspecte specifice ale Cuvantului lui Dumnezeu.

Eu cred ca acesta a fost momentul in care au inceput disensiunile intre cele mai multe biserici de casa din China.

Aceste brosuri ne indicau modul in care trebuie sa inchinam sau afirmau ca trebuie sa vorbim in limbi pentru a fi credinciosi adevarati sau ca doar daca eram botezati in Numele lui Isus (in loc de Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant) puteam fi mantuiti. Alte invataturi se axau pe o credinta extrema, iar altele se pronuntau pentru sau impotriva rolului femeii in biserica.

Am citit toate aceste brosuri si curand am devenit foarte confuzi! Bisericile au inceput sa se imparta in grupuri care credeau intr-un anumit lucru, in comparatie cu alte grupuri care credeau in alt lucru. In loc sa vorbim doar de dragul lui Isus, noi am inceput sa vorbim si impotriva altor credinciosi care nu se conformau ideilor noastre.

Dupa un timp, prietenii nostri au inceput sa ne dea tot mai multe lucruri. Ne dadeau bani, aparate de fotografiat si alte obiecte care credeau ei ca ne sunt necesare pentru a-L sluji pe Domnul intr-un mod mai eficient. Imi aduc foarte bine aminte cum acestea au creat vrajba intre lideri. In inimile noastre rele ne intrebam: 'Cine a primit cele mai multe carti?' sau 'De ce a primit acel frate mai multi bani ca mine?'

S-a creat o adevarata harababura! Intr-un an sau dou, bisericile de casa din China s-au impartit in zece sau doisprezece parti. In felul acesta s-au format foarte multe retele diferite ale bisericilor de casa.

...

Aceasta situatie a mers din rau in mai rau timp de peste cinsprezece ani, pana ce s-a ajuns ca unele dintre bisericile de casa sa creada ca sunt singurele care detin adevarul, dispretuind celelalte grupari si considerand ca trebuiau neaparat evitate."

citat din Omul Ceresc, pag. 224-225

"Omul ceresc"

2012-01-03T20:35:00.001+02:00

Cartea aceasta trebuia insa neaparat sa apara. De aceea am luat legatura cu domnul Vasile Gabrian, de la Editura Casa Cartii din Oradea, una dintre editurile evanghelice cele mai serioase din tara, care a acceptat sa preia copyrightul si sa se ocupe de editarea traducerii si de publicarea cartii, Aceasta insa a intirziat neasteptat de mult, din pricina dificultatilor financiare ale editurii, ocazionate de criza economica. (Danut Manastireanu)

Cartea "Omul Ceresc" a aparut la editura mai sus mentionata, tradusa in limba romana. Pentru mai multe detalii, cititi intregul articol din care a fost selectat citatul de mai sus aici.

Cartea poate fi comandata de aici.

Cartea este una deosebita. Asa cum am citit si marturiilor altor cititori mi s-a intamplat si mie ca, dupa ce am inceput s-o citesc, sa nu o mai pot lasa din mana. Am citit-o in doua zile, fiindca dupa ce am terminat mai bine de jumatate din ea de citit se facuse deja tarziu, in seara primei zile, iar a doua zi urma sa ma trezesc devreme si a trebuit sa ma opresc.

Voi prezenta cateva citate din carte, in cateva articole, fara sa fac alte comentarii. Cartea nu trebuie incadrata doar in literatura despre martirii comunismului, mai ales fiindca adreseaza aspecte importante legate de viata de credinta, spiritualitate, umblare cu Dumnezeu etc.

Generatia tanara trebuie sa citeasca o astfel de carte.

It Wouldn't Have Mattered

2011-12-24T08:35:00.000+02:00

Despre nasterea lui Cristos - Matei 1 - Avraam si Solomon (nasterea: intre moarte si inviere)

2011-12-17T21:28:00.003+02:00

Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. (Matei 1: 1)

De ce avem o carte a neamului lui Isus Cristos, unde apar oameni din genealogia lui si nu se vorbeste in astfel de situatii, in Noul Testament, despre vesnicia Sa?

Sunt oameni care, folosindu-se de acest aspect, accentueaza ideea conform careia Isus Cristos ar fi fost un simplu om.

Intre umanitate si divinitate, Cristos nu putea sa detina decat o singura "carte a neamului" - genealogie. Evident ca aceasta este cea care tine de umanitatea sa, ca unul care s-a nascut din femeie. In ce priveste divinitatea lui Cristos, vorbim mai degraba de eternitate si dumnezeire, decat de o nastere. Nasterea are de-a face cu lumea aceasta, in ce-L priveste pe Cristos, El aducand pentru noi posibilitatea unei alte nasteri (nasterea din nou) care, in ce ne priveste pe noi, are de-a face cu lumea cealalta.

Scriptura aminteste de "cartea vietii" unde sunt scrise numele celor care vor mosteni Raiul. Iata, asadar, nume de oameni scrise in cartea lui Dumnezeu si Numele (de om) lui Dumnezeu scris intr-o carte a oamenilor. Ideea ca un nume sa fie scris undeva este combinata cu ideea ca acel nume nu apare singur acolo, ci intr-un context al unei pluralitati de acelasi fel (de exemplu, mai multi oameni).

Atat in cartea vietii apar mai multe nume, cat si in cartea neamului lui Isus Cristos. Dar, in cazul al doilea, acelea sunt legate de Cristos spre trecut si raportat la El explicit, pe cand in primul caz numele sunt legate de Cristos in viitorul nostru (dar tot spre trecut, la momentul cand aceste nume vor fi citite, in Ziua Vesniciei) si se raporteaza la El ca la Cel care le-a implinit mantuirea.

Matei incepe Evanghelia tocmai cu aceasta carte, a neamului lui Isus Cristos. Aceasta ne pune in fata unei continualitati. Nu putem sa pricepem aceasta propozitie daca nu stim cine e David, cine e Avraam. Astfel ca, Matei presupune o curgere fireasca a istoriei pentru cei care o cerceteaza, dinspre oamenii din vechime spre Omul prezentului sau (al lui Matei).

Totusi, desi este evident ca textul ne duce cu gandul la o spita de neam, conform urmatoarelor versete, trebuie sa semnalam si implicatiile spirituale ale acestui prim verset, cel cu care incepe Evanghelia. Fiindca nu doar Avraam si nu doar David sunt parte din aceasta genealogie. Asadar, conotatia spirituala nu poate sa nu fie ceruta de text.

Voi sugere o latura a acestei implicatii, referindu-ma la Isaac, fiul lui Avraam si la Solomon, fiul lui David ; avand in vedere ca Isus Cristos este numit fiu al fiecaruia dintre cei doi. Isaac a fost adus ca ardere de tot Domnului, dar Domnul l-a oprit pe Avraam sa-l jertfeasca. In Cristos, fiul lui Dumnezeu, cerinta aceasta a fost indeplinita - Isus, "fiul lui Avraam" a fost jertfit pana la urma, a fost adus ca ardere de tot. In acelasi timp, semnificativ pentru Solomon este zidirea Templului - iar Cristos spunea: "Daramati acest Templu si in trei zile il voi zidi iarasi" (vorbind despre Templul trupului Sau).

Odata este Cristos care Isi aduce trupul ca ardere de tot (in contextul lui Isaac) si odata este Cristos care-Si reface trupul (in contextul lui David). Asadar, nasterea lui Cristos:

1. are de-a face cu motivul special si specific pentru care a avut loc - jertfirea trupului lui Cristos odata pentru totdeauna, pentru mantuirea omului;
2. in acest context, arata spre cele doua repere absolute ale jertfirii acestui Trup - moartea si invierea, plasand omenirea intre "noul Isaac", cel care S-a jertfit pentru pacatul ei si "noul Solomon", cel care a (re)construit Templul (trupul) dupa trei zile (invierea).

Dumnezeu i-a pregatit un trup Domnului Isus. El a strabatut cerurile ca sa-l ia, sa se nasca asadar, pentru a jertfi acest trup, prin Duhul Sfant, lui Dumnezeu in contextul absolut al mantuirii, dar si pentru a-l reface intr-un mod tainic si desavarsit, intr-o noua creatie, dovedind prin aceasta ca credinciosii au fost socotiti neprihaniti si aratand cum va fi trupul acela de slava la care nadajduim astfel.

Multumim Domnului pentru ca S-a intrupat pentru a noastra mantuire!

Particula lui Dumnezeu - articol de Alister McGrath

2011-12-15T17:31:00.000+02:00

In 1994, Nobel Laureate Leon Lederman came up with a nickname for the Higgs boson – the mysterious particle proposed by physicist Peter Higgs back in the 1960s to explain the origin of mass. Journalists loved the name – "the God particle" – which probably explains the huge media interest recently in the work of the Large Hadron Collider. Most scientists hated it, considering it misleading and simplistic. Maybe so. But it certainly got people talking about physics.
And maybe it’s not such a bad nickname after all. Lederman invented the name the "God particle” because it was “so central to the state of physics today, so crucial to our understanding of the structure of matter, yet so elusive.” Nobody had seen it back in 1994. And they’re still not sure whether they’ve really seen it today. Yet this isn’t seen as a massive problem. The idea seemed to make so much sense of things that the existence of the “God particle” has come to be taken for granted. It has become, I would say, a “particle of faith”. The observations themselves didn’t prove the existence of the Higgs boson. Rather, the idea of the Higgs boson explained observations so well that those in the know came to believe it really existed. One day, technology might be good enough to allow it to be actually observed. But we don’t need to wait until then before we start believing in it.

Cititi tot articolul aici

Psalm 139

2011-12-12T12:34:00.000+02:00

Nervii si stresul cu care ne laudam

2011-12-02T22:06:00.001+02:00

Acum nu se mai spune "Banii nu aduc fericirea", ci "Banii nu te scapa de stres". Nici somnul nu te scapa de stres...

A fi nervos si stresat pare ceva obisnuit pentru generatiile de astazi, grabite sa prinda urmatoarea secventa din viata, ca-n filmul de la TV. Este o consecinta si a internetului folosit "din plictiseala" si in exces.

Dar cauza cea mai importanta a stresului pentru tinerii de astazi este lipsa fundamentului, incapacitatea de a se relationa la absolut. E de vina si posmodernismul? Sau, mai degraba, obiceiul de a pune "la spate" Cuvantul Domnului.

Activitatea este buna, dar nu e bine sa faci activitate fara ca mai intai sa fii echipat pentru ea. Am observat ca exista o dorinta pentru a fi lider exagerata daca stam sa ne raportam la capacitatea de a fi. Si-a pus societatea corupta amprenta asupra acestor generatii care au vazut la adulti multa vorba, putine fapte si totusi... pozitii inalte? Sau, mai degraba, au vazut ca se poate sa pari spiritual la Biserica, pe cand acasa...

Stresul ca esti mereu in urma poate produce dezechilibru, dar mai ales atunci cand habar nu ai de ce... Adica nu te astepti sa termin ceva la un moment dat, dar esti stresat ca nu vei termina la timp. Si nu exista un etalon pentru ca singurul absolut pe care-L avem, revelatia lui Dumnezeu, lipseste. Lipsesc Cristos, Duhul Sfant, Cuvantul, Adunarea sfintilor in lumina... dar si pentru ca oamenii care ne sunt modele nu au nici ei un etalon, sau vorbesc despre el dar traiesc cu totul altceva.

Ajungem sa vorbim, asadar, despre stres fara-de-cauza, sau pentru nimic. Implinirea in viata nu-i implinire fara Dumnezeul cel neschimbator. Neamurile se framanta pentru nimic, pentru foc. Ideile de astazi vor fi uitate maine, drumurile alergarilor de acum nu vor mai fi in viitor, iar noi, imbatraniti de nervi si stres, ne vom alerga si mai departe viata dinspre nimic si catre nimic, antrenati de mersul lumii acesteia care pare mai alert doar din cauza ca rotitele universului, care e pe sfarsite, s-au cam stricat si fac galagie tot mai mare.

Astfel ca, unind lipsa Cuvantului ca etalon si lipsa vietuirii altora, ca exemplu de implinire, tanarul este pierdut si fata de absolut si nici nu vede vreo umbra macar de tipenie de om care sa mearga intr-acolo. Sunt triste vremurile, au in ele un frig care doare, dar pe care nu-l simtim din comoditate.

Si ce-i de facut? Mai mult stres pentru a rezolva problema stresului pentru nimic? Mai multa agitatie pentru a opri masina stricata care merge degeaba? Isterizare si nesomn? Apelarea unui orb la alt orb pentru calauzire?

Pacea si linistea vin doar din prezenta Domnului. Sa cautam oameni care traiesc cu adevarat in spiritul Cuvantului lui Dumnezeu. Sa ne formam viata dupa valorile Scripturii, care nu ne vor insela nici dupa 50 de ani. Ca-i mai bine mai agale si cu folos, decat multa zarva pentru o traista goala. Oamenii incearca sa acopere lipsa de intelepciune cu vorbe multe, trairea cu Dumnezeu cu o sumedenie de activitati... si toate acestea descriu starea oamenilor si nevoia lor reala.

Never Been Unloved

2011-11-14T14:23:00.000+02:00

Pentru un calculator mai curat - control parental

2011-11-07T09:12:00.001+02:00

Sugerez parintilor doua metode inteligente de control parental si siguranta online:

Norton Family Safety

- gestionarea calculatoarelor din casa si a conturilor pe fiecare din aceste calculatoare, fara a fi nevoit sa te contectezi la un calculator anume (contul online se poate accesa de oriunde);
- filtrarea saiturilor dupa anumite criterii care se pot specifica independent de calculatorul protejat;
- posibilitatea de preintampinare a problemelor potentiale inainte ca acestea sa devina probleme;
- gestionarea cu usurinta a orelor petrecute de copii pe calculator (atat perioadele cand se poate loga pe calculator, cat si timpul pe care-l poate petrece pe calculator, pe zile);
- solutie extinsa cu mai multe functii, contra-cost (abonament anual) - monitorizare video etc;

Windows Live - Securitatea familiei

- ofera mai multe posibilitati de gestiune a activitatii online a copiilor, dintre care cea mai important este filtrarea saiturilor si trimiterea de rapoarte;
- daca toate calculatoarele implicate folosesc ca Sistem de Operare Windows 7 (sau Vista), se pot controla: jocurile, programele folosite si timpul de acces pe contul calculatorului (time control), suplimentar. Functiile exista in consola web, dar nu functioneaza decat pentru Windows Vista sau Windows 7.

Ambele solutii sunt gratuite. Ambele solutii sunt realizate de profesionisti cu traditie (Norton si Microsoft). Recomand folosirea lor pe ultima versiune de Windows disponibila (Windows 7, acum). Solutia oferita de Norton poate fi folosita si pe Mac. Pentru folosirea lor este nevoie de o conexiune la internet care sa fie valabila pentru toate calculatoarele implicate.

Solutiile pot fi combinate, in cazul in care se doreste folosirea unui cumul de functii pe care doar unul dintre programe nu il ofera (sau il ofera dar detaliile tehnice impiedica folosirea lor).

Aleluia - cantare de dor

2011-10-10T20:03:00.000+03:00

The Sacrifice Of One

2011-10-05T23:21:00.001+03:00

Iar discriminarea...

2011-10-03T13:33:00.003+03:00

Timp de zeci de ani, britanicii care aveau nevoie de pașaport trebuiau să bifeze la căsuța ”părinți” numele mamei și al tatălui. În urma presiunilor făcute de comunitățile gay, s-a decis că în căsuța respectivă se va completa astfel: ”Părinte 1” și ”Părinte2”.

(de aici)

Deci, trec pe Parinte 1 si 2, ca sa nu se discrimineze. Ok. Atunci, cine e 1 si cine 2? Daca ma pune pe mine 1 nu-i discriminare? De ce nu-i 2, 1? De ce nu-i invers. E discriminare, evident. Si intotdeauna va fi.

Asadar, nu e vorba de nicio discriminare, ci de anumite politici pe rol...

Traditia Crestina[50]

2011-10-01T00:00:00.000+03:00

A fi botezat pentru (ad litteram, intru) iertarea pacatelor inseamna, potrivit lui Clement din Alexandria, o lepadare a modului de viata pagan si o inlocuire a pacatului cu credinta ; aceasta era ceea ce facea ca pacatul savarsit dupa botez sa fie considerat atat de grav, iar o a "doua pocainta" sa fie privita drept un privilegiu care nu putea fi tratat cu usurinta.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 181

Traditia Crestina[49]

2011-09-30T00:00:00.000+03:00

Din pacate teologia dogmatica nu i-a acordat locul meritat doctrinei cuvantului lui Dumnezeu, predicat, dar si citit, care a avut o importanta deosebita in cadrul doctrinei generale a mijloacelor harului din secolele al II-lea si al III-lea.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 179

Statistica: despre crestinism in Romania

2011-09-29T22:56:00.000+03:00

La polul opus, in tipul celor mai religioase tari, si ne referim la cele in care crestinismul este religia dominanta, conduce detasat Vaticanul, cu un procent de 100% de romano-catolici in randul populatiei (500 de locuitori are Vaticanul), situatie intalnita si in Panama si Samoa. Pe locul secund se situeaza Romania, cu un procent de 99% de crestini in randul populatiei (86% ortodocsi, 5.2% protestanti, 4.7% romano-catolici si 0.9% greco-catolici). De altfel cu 18.817.975 de credinciosi, la care putem adauga si circa 720.000 de credinciosi din Republica Moldova, Bisrica Ortodoxa Romana este cea de a doua din lume ca marime, fiind depasita doar de Bsierica Ortodoxa Rusa.

(citat dintr-un articol din Revista de Stiinta si Tehnica, Anul LX, Nr. 6, Septembrie 2011, pag. 41)

Traditia Crestina[48]

2011-09-29T00:00:00.000+03:00

Traducerea termenului logos cu sermo, "predica" sau "discurs", pare sa fi fost destul de raspandita in latina primelor veacuri crestine: Hristos era predica lui Dumnezeu. Ceea ce inseamna ca, prin prezenta lui in cuvantul propovaduit, Hristos, Cuvantul Persoana, a dat invatatura Bisericii si puterea de a crede si urma aceasta invatatura.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 178

Traditia Crestina[47]

2011-09-28T19:24:00.000+03:00

Este interesant ca in toate cele sapte epistole ale lui Ignatie, Biserica este numita "sfanta" o singura data, in vreme ce unitatea Bisericii prin episcop constituie o preocupare constanta reflectata in toate epistolele, astfel incat pare justificat sa tragem concluzia ca "cel mai important aspect al Bisericii pentru Parintii apostolici este unitatea ei".

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 177

Dr. Robert Jastrow despre o intalnire pe varful muntelui

2011-09-27T21:47:00.000+03:00

All in all, the concept of a big bang type creation event shouldn't trouble Christians too much. While specifics such as the nature of the creation, if it was guided intelligently, and other points should be discussed vigorously and the Christian position defended, the main idea of the universe coming into existence a finite time ago is actually a huge concession on the part of modern science - ground that the scientists for a long time did not want to give up. This is why Dr. Robert Jastrow, Director Emeritus of Mount Wilson Observatory and founder of NASA's Goddard Institute for Space Studies had written "For the scientist who has lived by his faith in the power of reason, the story ends like a bad dream. He has scaled the mountains of ignorance; he is about to conquer the highest peak; as he pulls himself over the final rock, he is greeted by a band of theologians who have been sitting there for centuries."(5)

Intregul articol poate fi citit aici.

Traditia Crestina[46]

2011-09-27T19:23:00.003+03:00

In tratatul sau despre pocainta, Tertulian il portretizeaza pe Dumnezeu ca fiind "cel caruia poti sa-i dai satisfactie" si considera ca spovedania este motivata de dorinta de a da aceasta satisfactie. Cel care se caieste "ii da satisfactie Domnului", iar cel care cade din nou in pacat dupa ce s-a cait "ii da satisfactie diavolului". Importanta introducerii acestui termen in vocabularul crestin a devenit insa evidenta mult mai tarziu.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 165

Traditia Crestina[45]

2011-09-27T19:20:00.002+03:00

Potrivit lui Irineu, Hristos a adus mantuirea nu numai prin recapitularea fiecarei etape din dezvoltarea omului, ci mai ales prin acceptarea suferintei, care pe lemnul crucii a rascumparat raul facut de lemnul [pomului] neascultarii.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 163

Pentru parinti: Simptome ale dependentei de internet

2011-09-22T23:31:00.000+03:00

O lista cu astfel de simptome, de luat in considerare mai ales de catre parinti, gasim in cartea dr. Andrei Dragulinescu, Dependenta in cultura si civilizatia mortii. O voi reda mai jos dar nu inainte de a preciza ca literatura in domeniul acesta se limiteaza, in Romania, la trei sau patru carti, pe cand problema este una delicata, imediata, cu varii implicatii in societate si putin tratata in familii si Biserica.

Semnalele de avertizare (simptome) ale dependentei de Internet includ:
Tulburari ale somnului: Obisnuiesc copiii dumneavoastra adolescenti sa stea treji pana dupa miezul noptii si se trezesc cu greutate dimineata? Intarzie la scoala? Adorm in timpul zilei?
Timp petrecut online: Cat timp petrec on-line?
Activitate scoalara: Au scazut notele lor? Temele sunt predate la timp? Au dificultati de concentrare?
Activitati extra-curriculare: Si-au pierdut interesul fata de activitati care inainte le placeau?
Folosirea computerului: Insista sa fie lasati singuri atunci cand folosesc computerul? Sterg istoria Internetului (o lista a site-urilor vizitate)? Si-au facut un cont personal protejat cu parola? Inchid un site atunci cand dumneavoastra va apropiati de computer?
Cheltuieli telefonice: Taxele telefonice sunt mai mari decat de obicei? Ati fost taxati pentru apeluri catre numere necunoscute? Sunteti surprins de numarul de minute de folosire a liniei telefonice?
Scrisori/Cadouri personale: Copilul dumneavoastra adolescent primeste scrisori/cadouri personale din partea unor persoane pe care dumneavoastra nu le cunoasteti? Este dispus copilul dumneavoastra sa vorbeasca despre continutul scrisorii/pachetului?

Daca ati observat trei sau mai multe dintre aceste semne pe o perioada mai lunga de timp, este recomandat sa recurgeti la anumite masuri de ajutor.

(pag. 18-19, ed. Cristiana, 2008)

As preciza ca anumite chestiuni din lista de mai sus au devenit perimate, cel putin cea cu chestuielile telefonice, avand in vedere tipul de conexiune care se practica la ora actuala. Dar, in acelasi timp, astfel de taxe pot aparea in alte moduri (adolescentii pot folosi Internetul si face plati via cartea de credit s.a.).

Incurajez parintii sa ceara ajutor de specialitate si sfaturi de rezolvare a unor asemenea probleme pana nu e prea tarziu in relatia lor cu proprii copii. DEOCAMDATA nu e prea tarziu.

Interviu cu Virgiliu Gheorghe, autorul cartii "Efectele televiziunii asupra mintii umane""

2011-09-20T14:31:00.001+03:00

din interviu:

- Esenţial este ca oamenii să înţeleagă ceea ce MacLuhan afirma în urmă cu 30 de ani: „Nu contează atât ce vezi la televizor, cât faptul că eşti prins în această non-activitate”. Neuropsihologii au descoperit că simplul fapt de a petrece câteva ceasuri pe zi în faţa ecranului, din primii ani de viaţă, are consecinţe dramatice pentru dezvoltarea reţelelor neuronale, pentru organizarea creierului. Televizorul, în esenţă ecranul, chiar dacă este vorba de calculator, inhibă funcţionarea emisferei stângi a creierului şi subminează activitatea lobului prefrontal, ceea ce duce în timp la o atrofiere a acestor zone. Savantul italian prof. Sartori, în cartea sa Homo videns, chiar vorbeşte despre o imbecilizare prin televizor. Lucrurile sunt însă mult mai grave. Nu este vorba numai despre o scădere a nivelului de inteligenţă, de o sărăcire intelectuală. Îmi este teamă că televiziunea, atât prin impactul tehnologic, cât şi prin cultura pe care o promovează, are un efect dezumanizant.

Restul la adresa de mai jos:

http://www.familiaortodoxa.ro/2011/04/07/ce-face-televizorul-din-copiii-nostri/

Modelul transsexualului si al hermafroditului da din coatele politicii spre a razbate in mintile copiilor prin scoala

2011-09-20T13:58:00.001+03:00

Câteva exemple vor fi suficiente pentru a ilustra situaţia contemporaneităţii. În Indonezia, transsexualii vor avea dreptul să-şi aleagă singuri sexul pe care să-l declare la recensământul naţional ce va fi realizat pe parcursul acestui an. Marea Britanie a adoptat în 2004 Legea Recunoaşterii Genului, prin care statul îmbrăţişează de fapt principiul fundamental al ideologiei de gen, ce susţine că genul bărbătesc şi femeiesc nu ar fi altceva decât un construct social cu care ne-a obişnuit şi „opresat” o civilizaţie patriarhală a legii, normativistă şi tiranică. Potrivit aceluiaşi principiu, genul nu se identifică cu sexul biologic, ci depinde de opţiunea profund personală a fiecăruia. De aceea, nici nu există un singur gen, ci chiar şase sau mai multe!

Această ideologie impregnează legea britanică prin care transsexualii primesc în consecinţă recunoaşterea şi modificarea certificatului de naştere, fără ca măcar operaţia de schimbare de sex să fi avut loc. Singurele cerinţe sunt: diagnosticarea unei confuzii asupra identităţii de gen; traiul pentru doi ani „în cadrul genului ales” şi prestarea unui jurământ că persoana intenţionează să trăiască astfel pentru tot restul vieţii.

Tot în Marea Britanie, Comisia pentru Egalitate şi Drepturile Omului – omologul CNCD din ţara noastră – a cerut la începutul acestui an ca accesorii precum fustele să fie scoase din uniforma şcolară a fetelor, pentru că discriminează fetele care se simt şi vor să fie băieţi.

În 2005, Curtea Constituţională din Germania a hotărât că legile statului german violează viaţa privată a persoanei şi dreptul de a-şi exprima identitatea de gen, aleasă de fiecare după bunul său plac. În Austria, „asociaţia pentru îngrijirea copiilor «Fun & Care» practică cu copiii «educaţia pentru sensibilizare faţă de dimensiunea de gen» şi-i învaţă «limbajul corespunzător dimensiunii de gen». Băieţii vor primi în cadrul cursurilor un coş cu cosmetice şi rochii de prinţesă, în vreme ce fetiţele sunt încurajate să ţipe şi să îmbrăţişeze violenţa fizică.” Cf. Gabriele Kuby, Integrarea dimensiunii de gen – revoluţia secretăDe altfel, una dintre cerinţele fundamentale ale activiştilor homosexuali şi transsexuali este tocmai scăderea vârstei consimţământului sexual la 12 ani şi nedeclararea sexului biologic al copilului până la această vârstă – când el şi l-ar putea alege singur, fără intervenţia părinţilor. (cititi un intreg articol aici)

Ingrijorator !

Se aud pasii Lui pe drum - Daca Domnul chiar la noapte ar veni....

2011-09-17T23:09:00.000+03:00

Framantari antiteiste. Cartea care e impotriva tuturor cartilor

2011-09-17T21:05:00.002+03:00

Antiteistul (care, in opinia mea, este mai mult decat un ateist, fiind cel care este impotriva teismului - aceasta fiindca unii considera aceste doua notiuni ca fiind sinonimice) trebuie ca are mai multe framantari in viata cu privire la Dumnezeu si ceea ce tine de religie in general.

Aceasta este una din framantarile sale - Biblia.

Unii antiteisti au nascocit, printre altele, ideea ca Biblia ar fi o carte care e impotriva celorlalte carti. Cum aceasta carte nu este o persoana, ne gandim ca trebuie sa fie pe undeva in paginile ei mentiunea aceasta sau inducerea ei intr-un fel sau altul.

Este, asadar, adevarat ca Biblia ii invata pe cei care o citesc ca toate celelalte carti sunt rele, nefolositoare, bune de aruncat, de nepastrat in biblioteca s.a.m.d.? Fiindca, daca Biblia se pretinde o carte buna, folositoare, buna de pastrat si de tinut in biblioteca, doar contrariul ar putea sa fie aplicat tuturor celorlalte carti deopotriva. Ori, nu este asa.

Biblia, principial, este impotriva minciunii si promoveaza adevarul, ea insasi constituindu-se in adevarul revelatiei divine oferit oamenilor in acest mod inedit (de cartre Dumnezeu, evident). Ca atare, daca am aplica aceasta la problema cartilor, da, Biblia este impotriva lor, fiindca aceste carti se aseaza singure, prin alegerea autorilor lor, in sfera minciunii. Astfel de carti ar putea fi acelea care promoveaza sclavagismul ca fiind o calitate buna a societatii. In acelasi fel ne putem referi la carti care promoveaza prostitutia, degradarea fiintei umante, concepte care prezinta ca adevar mentalitati zapacite sau rauvoitoare.

Dar, din fericire, nu toate cartile sunt asa. Nu toate cartile cauta sa rataceasca minti, sa insele, sa aduca in mintea omului o invatatura data de oameni rau famati. Sunt carti care prezinta anumite descoperiri geografice, anumite informatii de cultura generala, anumite chestiuni stiintifice. Lista este vasta si variata, nepropunandu-ne sa face o invetariere a lor.

In acealsi timp Biblia promoveaza cunoasterea. Familii ca cea a lui Daniel - personaj proeminent al Bibliei - au inteles rostul Bibliei dar si importanta altor carti. Astfel de familii si-au invatat copiii in multe domenii ale cunoasterii din vremea lor - cum de altfel se intapla si astazi - fara sa gaseasca vreo invatatura in Biblie prin care toate celelalte carti ar fi de ocolit. Asa ceva Biblia nu invata in nicio parte a ei.

Daca ar fi adevarat ca Biblia este impotriva tuturor cartilor, atunci credinciosii cei mai fideli acestei Carti unice nu si-ar invata copiii sa studieze bine la scoala, sa fie bine sa se pregateasca la modul cel mai serios citind cartile unei bibliografii variate. Nu ar exista profesori crestini. Nu ar exista teologia crestina, ca sa nu mai lungim vorba, asa cum este ea astazi: de o bogatie de neegalat in lume.

Cu adevarat, mari oameni de stiinta care au facut descoperiri de care noi toti astazi ne folosim mai mult sau mai putin au fost credinciosi dedicati studierii Bibliei. Au gasit ei vreo invatatura acolo care sa le interzica accesul la alte carti. Nu.

Argumentul cel mai simplu de verificat este acela care ii cere respectuos cititorului sa studieze singur, daca inca nu a facut-o, aceasta Carte, Biblia, si sa se convinga singur ca scopul ei nu este niciodata indepartarea omului de adevar, de cunoastere, de invatatura. Dimpotriva.

Atunci, de ce spun unii atiteisti ca Biblia ar fi impotriva tuturor celorlalte carti? Motivul pentru care un astfel de om ar face o astfel de declaratie poate sa nu fie cunoscut de noi. Dar ne putem imagina cateva posibil astfel de motive. Poate un ateu a citit doar carti mincinoase, cum sunt cele de propaganda antiteista. Atunci, in ce-l priveste, toate cartile pe care le-a citit sunt impotriva Bibliei, autorii lor dorind sa contrazica Biblia si sa o desfinteze. Dumnezeu, Autorul Bibliei, nu si-a dorit sa fie impotriva acestor carti, dar aceste carti sunt impotriva Lui. La fel cum adevarul nu a propus lumii sa nasca minciuni ca sa aiba si el cu ce sa se lupte, ci minciunile s-au format pe adevar (ca altfel nici nu se putea) si au intrat astfel in contradictie cu ce exista de drept.

Sau, poate ca acesti antiteisti nu au citit Biblia. De unde sa stie ei ce sa spuna despre ea. Multi atei folosesc argumente impotriva Bibliei dar fara sa o fi citit, argumente legate de textul acesteia. Sau - cazuri mai rare - probabil ca acesti atei doresc sa denigreze Biblia prin minciuna doar fiindca, dintr-un motiv sau altul, Il urasc pe Dumnezeu.

Dar, Biblia este o carte care vrea sa-l ajute pe om. Vrea sa-i deschida mintea dincolo de sfera care poate sa produca doar o carte. Ea este o carte, dar mesajul ei nu provine de aici, de pe pamant. Este ceva mai mult. Biblia nu este un text intre niste coperti, dupa cum nici o alta carte nu este. Cartile sunt mai mult decat atat. Ele au un mesaj. La fel se intampla si cu Biblia, dar mesajul Bibliei transcende mesajul altor carti care nu au de-a face cu ea, fiindca este unul pe care Dumnezeu l-a dat omului.

In inchisorile comuniste credinciosii nu au avut Biblii. Erau interzise. Ani la rand nu au avut o Biblie sa citeasca din ea. Ei au putut sa-si achizitioneze, insa, carti de propaganda antiteista, prin care se ridiculizau versete biblice. Acele carti erau permise. Numai ca acele carti contineau versetele biblice pe care autorii lor le ridiculizau cum putea si ei. Asa ca, sub ochii comunistilor gata sa identifice un corp de om de batut, ei citeau versete biblice si se intareau in credinta. Iata, deci, ca mesajul e important, nu cartea in sine. Unii oameni argumenteaza cu privire la importanta unei cruci pe coperta Bibliei. Doar atunci Biblia e una buna. Dar, noi nu ne referim la o atare argumentatie, ci la Biblie ca fiind o carte valoroasa pentru sufletul omului.

Biblia, asadar, nu este nicidecum impotriva tuturor celorlalte carti, desi e posibil sa se afle in contradictie cu unele carti sau cu afirmatii din unele carti, ca o consecinta a alegerii autorilor acelor carti sa se pozitioneze antagonic fata de Dumnezeu.

Invitam cititorii sa citeasca cate carti bune gasesc, sa foloseasca timpul pentru a-si cultiva mintea. Dar, in special, ii invitam sa citeasca Biblia. Citim o carte de matematici pentru a ne dezvolta un anumit simt. Citim Biblia pentru a ne dezvolta un alt simt, acela care are de-a face cu viata sufletului omului. Si suntem bucurosi ca avem oportunitatea sa citim o astfel de carte, precum Biblia. Sa o si implinim!

Wurmbrand, despre biserica-scena (si) la baptisti

2011-09-14T22:14:00.002+03:00

In Romania, comunistii au ajuns la putere si cu ajutorul unui preot ortodox, numit Burducea, fost fascist care trebuia sa-si acopere greselile trecutului si-a devenit mai rosu decat sefii lui. Preotul a stat langa Vasinski, ministrul sovietic de externe, a zambit in mod aprobativ, cand acesta a declarat, la instalarea noului guvern comunist: "Acest guvern va cladi un paradis terestru, incat nu mai este necesar unul ceresc".
Cat despre cei asemenea lui Nikolai din Rusia, exista inregistrari cu informatiile lor date Guvernului. Maiorul Deriabin, un dezertor al Securitatii sovietice, a depus marturie ca Nikolai era agentul lor.
Aceasta este situatia in aproape toate confesiunile. Conducerea baptista romana a fost impusa prin forta. Ea denunta pe crestinii adevarati. In Rusia conducerea baptista face la fel. Presedintele adventistilor romani, Tachici, mi-a destainuit ca a fost informator al Securitatii din prima zi a venirii lor la putere.

(din Strigatul Bisericii Prigonite, pag. 117-118)

Cartea RATACIREA BAPTISTA [2] - tot despre autori

2011-09-13T10:06:00.000+03:00

Intre timp, dupa prima postare pe care am scris-o cu privire la aceasta carte (mentionata in titlu) am mai gasit doua articole interesante pe care va sugerez sa le cititi:

http://vaisamar.wordpress.com/2011/08/25/despre-perseverenta-in-ignoranta-studiu-de-caz-2/

http://vaisamar.wordpress.com/2011/08/29/despre-perseverenta-in-ignoranta-studiu-de-caz-3/

Wurmbrand - Atheist Inquisition

2011-09-12T23:11:00.000+03:00

Proof

2011-09-12T17:16:00.000+03:00

Despre tristetea bucuriei de a fi crestin

2011-09-11T19:29:00.000+03:00

As putea spune ca ei posedau toate virtutile crestine, cu exceptia bucuriei. Pe aceasta n-o aveau decat la convertire. Apoi disparea. Ma mira mult acest fapt. Odata am intrebat un baptist: "Cum se face ca nu cunosti bucuria?" Mi-a raspuns: "Cum as putea sa fiu bucuros, cand trebuie sa ascund de pastorul bisericii mele ca-mi iau credinta in serios, ca duc o viata de rugaciune, ca incerc sa castig suflete? Pastorul este informator al Politiei secrete. Suntem urmariti, iar conducatorii turmelor sunt inselatori. Exista adanc in inima noastra bucuria mantuirii, dar aceasta stralucire a bucuriei - exterioara - pe care o aveti voi, noi nu o putem avea.

Crestinismul a devenit dramatic la noi. Cand voi, crestinii liberi, castigati un suflet pentru Hristos, castigati un membru al unei biserici vii, linistite. Dar atunci cand noi castigam un om, stim ca el poate ajunge in inchisoare, ca-i pot ramane copiii orfani. Bucuria de-a fi adus pe cineva la Hristos este umbrita de sentimentul ca exista intotdeauna un pret mare care trebuie platit."

Richard Wurmbrand, Strigatul Bisericii prigonite, Stephanus 1993, pag. 26

Marturie de la un Congres Baptist

2011-09-11T18:54:00.004+03:00

Am participat la Congresul baptistilor din Resita, congres tinut sub steagul rosu, unde s-a cantat imnul sovietic cu toata lumea stand in picioare. Un conducator baptist a declarat ca Stalin nu a facut decat sa indeplineasca poruncile lui Dumnezeu. El l-a laudat pe Stalin ca fiind un mare cunoscator al Bibliei!

...

Trebuie, insa, sa se inteleaga ca adevaratii baptisti nu au fost de acord cu asa ceva, ei au ramas foarte credinciosi si au suferit foarte mult. Dar comunistii au fost aceia care i-au "ales" pe conducatori, iar credinciosii baptisti nu au avut alta posibilitate decat sa-i accepte.

(Richard Wurmbrand, Strigatul Bisericii prigonite, Stephanus 1993, pag. 17 si pag. 18)

Wurmbrand despre multiplele roluri jucate pentru comunism in Romania

2011-09-11T18:49:00.000+03:00

Daca inainte de al doilea razboi, numarul comunistilor din Romania era de numai 512, in anii imediat urmatori conflagratiei mondiale numarul lor n-a crescut mult. Cu toate acestea Varsinski, fostul ministru de externe al Uniunii Sovietice, a navalit in biroul regelui Mihai I, a batut cu pumnul in masa si i-a cerut: "Trebuie sa numiti comunisti in guvern!" Armata si politia noastra erau dezarmate si astfel, prin violenta, comunistii au ajuns la putere. Acest lucru nu s-a petrecut fara cooperarea conducatorilor americani si britanici din acea vreme.

(Richard Wurmbrand, Strigatul Bisericii prigonite, Stephanus 1993, pag. 14)

Ce resping ateii la crestini

2011-09-09T20:08:00.000+03:00

In contextul pledoariei sale impotriva unui manual de ateism prelucrat la Moscova, Richard Wurmbrand scria:

"A-i descrie pe crestini ca pe un manunchi de lingusitori ai tiranilor inseamna doar a-i caricaturiza. Prin urmare, ceea ce ateii resping nu este crestinismul, ci o parodie a lui"

(Richard Wurmbrand, Umpleti vidul, pg. 160, ed. Stephanus, Bucuresti 1994)

Aurora boreala

2011-08-25T23:05:00.003+03:00

(foto: nasa.gov)

Credinta speculativa in ideea ca dupa moarte nu mai e nimic nu e ceva nou

2011-08-25T22:37:00.000+03:00

Discutand despre Paganism in Imperiul Roman, Franz Cumont, in cartea sa After Life in Roman Paganism incepe prin a prezenta ideologiile care au devenit in filozofia greaca impusa prin circumstantele evolutiei istorice in era romana, in ce priveste credintele ganditorilor vis-a-vis de viata de dupa moarte.

De remarcat este rolul pe care-l atribuie lui Aristotel in dezvoltarea conceptiei admise de cei mai multi din vremea sa, conform careia nu mai exista nimic pentru omul care-si inceteaza viata biologica (prin moarte), dupa aceasta:

Aristotle had thought that human reason alone persisted, and that the emotional and nutritive soul was destroyed with the body, but he leaved no personallity to this pure intelligence, deprived of all sensibility... With him begins a long period during which Greek philosofy nearely ceased to speculate on destiny beyond the grave. It was repugnant to Peripatetic philosophy to concern itself with the existence of a soul which could be neither conceived nor defined by reason. (p.6)

Conceptia propusa de Aristotel, in contextul speculatiilor cu privire la suflet si fiinta (o intreaga arie speculativa, cu idei nastrusnice, inchipuite) a devenit si astazi preferata multor asa-zisi atei, care incearca din rasputeri sa promoveze un spirit anti-viata-de-dupa-moarte larg acceptat de filosofii lumii noastre.

Nimic nou pana acum. Da, difera contextul. Dar este important si semnificativ de inteles contextul in care a aparut si s-a dezvoltat ametitor de mult crestinismul primelor veacuri.

Parerea noastra este ca asistam la o revigorare a paganismului (am putea sa-i zicem si neo-paganism, dar nu stiu daca ajuta, eventual doar sa parem mai eruditi), actiune care creaza premisele si cadrul pentru formarea de generatii intregi intr-o anumita directie care, paradoxal, poate ajuta raspandirea crestinismului pana la marginile pamantului daca vom intelege care este puterea care a dat viata Adevarului printre oameni in primele veacuri de era crestina.

Sa nu ne miram, dar, de sutele de tineri din jurul nostru care au fost crescuti intr-un anumit spirit defaimator la adresa invataturilor crestine avand in vedere o lipsa de cunoastere generalizata in ce le priveste pe acestea. Dar, in acelasi timp, sa fim constienti ca nu mediul favorabil a ridicat crestinismul in istorie, pana pe culmile tainice ale minunatului, ci Adevarul care ramane drept si acelasi chiar in mari prigoane ale speculatiei stiintifice omenesti.

Rock de drog si drog de rock

2011-08-24T16:41:00.000+03:00

Influenta nefasta a Rock-ul a fost bagatelizata prin discutiile - de multe ori fara valoare si nefolositoare - cu privire la acceptarea muzicii rock in Bisericile noastre. Desi subiectul pare evident, discutiile sunt interminabile si obositoare, concluzia pe care o sugereaza unii fiind relativismul si acceptarea unui compromis pe baza acestuia. Timp in care in culise rozul e negru si viata e moarte.

Dupa cum sugereaza un studiu publicat pe Internet o abordare statistica a sperantei de viata pentru modelele generatiilor de acum nu suna tocmai bine. De fapt, chiar macabru. Avand ca baza de studiu 321 de vedete rock, cercetarea conchide ca varsta medie la care se moare este de 37 de ani, in comparatie cu cea la care mor americanii (care nu au imbratisat un stil de viata asemanator), 76 de ani (aproximativ).

Adica, cei care ne spun sa ne traim viata promovand o libertate ingradita de promiscuitate si relativitate morala traiesc o jumatate de viata, nu reusesc s-o traiasca pe toata, grabindu-se sa si-o urasca indragind-o si s-o distruga in distractii ieftine. Adica, valorile pe care le-am putea urma sunt expirate si trebuiesc inlocuite cat mai repede.

Imbatati de iluzia fericirii volatile ei mor traind iluzii si veituiesc tanjind dupa experiente care aduc moartea intr-o vreme care nu ar fi trebuit sa fie a ei. Grotescul si uratul sunt promovate cu patos, dar numai pentru a crea un cadru in care cei care-si distrug viata sa o poata face fara a fi deranjati de cei carora le pasa (mai mult sau mai putin) de ei.

Dragilor, modelele credintei sunt de mare pret si evidentele din jurul nostru trebuie intelese si nu respinse, fiindca ele sunt un bun indicator al raului care ne poate afecta viata. Libertatea noastra nu se castiga prin ingradirea ei. Caci atunci cand ni se ofera o mai mare ograda, ea e de fapt prea putina, iar cand ni se pare ca nu avem loc sa ne miscam am primit libertatea cea de folosinta. Iata, placerile ne slobozesc spre a ne inrobi, pe cand gardurile ne atentioneaza sa nu intram in gradinile prea mici, ale robiei. Caci nu noi suntem ingraditi, ci plaiurile robiei, dar, prea aproape fiind de ele, ni se pare altfel.

Cartea Iov ne ofera un remarcabil citat, care rasuna peste veacurile care au trecut ca si cum n-ar fi fost, chiar daca ni se pare ca am evoluat atat de mult:

Nelegiuitii se manie, nu striga catre Dumnezeu cand ii inlantuie, isi pierd viata in tinerete, mor ca cei desfranati (36: 13 - 14, sublinierea ne apartine).

Legat de aceleasi realitati, un alt studiu, publicat de niste cercetatori din Anglia (in Journal of Epidemiology and Community Health), realizat asupra unui esantion de vedete pop din America de Nord si Marea Britanie, ajunge la acelasi rezultat, anume ca aceste vedete sunt expuse unei probabilitati de doua ori mai mari de a muri prematur, comparativ cu oamenii obisnuiti de aceeasi varsta (vezi articolul lui Andrei Dragulinescu din revista Familia Ortodoxa, nr. 7/2011, pag. 30). Studiul a fost realizat luand in considerare date despre 1064 de cantareti apartinand genurilor punk, rock, rap s.a.m.d. Conform articolului cu titlul "Stilul de viata al vedetelor muzicii de astazi aduce moartea" din revista mai sus amintita, Mark Bellis, conducatorul studiului mentionat afirma ca "stereotipul ce-i caracterizeaza pe cantaretii rock s-a dovedit a fi adevarat - drogurile si petrecerile inecate in alcool si-au spus cuvantul..." (sublinierea ne apartine).

Pe de alta parte, Dumnezeu ne cheama la o viata curata, simpla, frumoasa, dreapta, in adevar si... intreaga.

Cartea RATACIREA BAPTISTA [1] - primul contact si intelegerea contextului autorilor

2011-08-24T14:45:00.001+03:00

Voi scrie cateva articole plecand de la cartea mentionata in titlu, gasita de mine cu cateva saptamani in urma intr-o Manastire din Bucovina (Sucevita) si citita in graba, dar nu fara atentie. Am observat o imbunatatire oarecare a modului in care este structurat atacul la adresa miscarii baptiste, fata de alte articole/carti pe care le-am gasit in ultimii zece ani, mai mult sau mai putin "intamplator"; aceasta in ideea ca m-au interesat intotdeauna argumentele si nu faptul ca baptismul a fost atacat (si lucrurile rele si cele bune sunt uneori sub asediu, noi trebuie sa trecem dincolo de superficialitatea discutiilor fara rost, care nu fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu, prin credinta).

Pentru inceput, trebuie inteles contextul in care au scris autorii, mai ales ca acesta este destul de vizibil pe Internet si totusi trebuie studiat si puzzle-ul completat atent. Plecand de aici vom intelege mai bine afirmatiile si tipurile de argumente din cartea care-i numeste pe baptisti, implicit, niste rataciti si eretici.

Desi apar si erori in carte, modul in care este scrisa denota o oarecare atentie la argument, ceva mai rar intalnit. Acest fapt trebuie vazut cu ochi buni, fiindca se articuleaza totusi niste argumente care ne provoaca la gandire. In primul rand, la a gandi in identitatea crestina si abia apoi ca baptisti. Caci, daca nimeni nu poate argumenta ideea absurda ca toti baptistii nu pot fi crestini pentru ca sunt baptisti, atunci insasi identitatea crestina este atacata indirect, insasi mantuirea, insasi valoarea individului care se apropie de Dumnezeu prin credinta - valoare data de jertfa lui Cristos.

Iata, asadar, de unde sa plecam, iata cateva articole care ne aduc informatii de baza:

http://barzilaiendan.wordpress.com/2008/08/16/mihai-oara-si-daniel-branzai/

http://mariuscruceru.ro/2011/08/23/cum-se-poate-scrie-o-porcarie-ba-chiar-doua-ratacirea-baptista-si-ratacirea-penticostala/#comment-69746

http://www.ortho-logia.com/Romanian/CaleaMea.htm

http://danutm.wordpress.com/2009/12/28/mihai-oara-cum-n-oi-mai-fi-pribeag/

--------

http://www.odaiadesus.ro/personala.html

http://vaisamar.wordpress.com/tag/bogdan-mateciuc/

--------

http://www.scribd.com/doc/57349364/Visarion-Moldoveanu-Ereziile-Apusului-2

Interviu cu dl. Virgiliu Gheorghe - de ce s-a ajuns la divort. Revolutia socialista si visul lui Reich

2011-08-23T22:05:00.000+03:00

Spicuiesc cateva replici din interviul aparut in revista Familia Ortodoxa, nr. 7/2011, De ce s-a ajuns la divort:

La drept vorbind, nu este intamplator faptul ca revolutia sexuala si cea feminista au evoluat in paralel si in legatura cu revolutia comunista si socialista.

De asemenea, marii sustinatori ai societatii socialista au fost si promotori ai libertinajului sexual.
Reich (Wilhelm Reich, directorul scolii de psihanaliza a lui Freud) a demonstrat faptul ca familia nucleara este cel mai important obstacol in calea realizarii societatii comuniste sau, mai nou, a colectivismului conturat de societatea globala. In acest sens, el sustine distrugerea autoritatii tatalui in familie si, mai mult, chiar o preluare a cresterii copilului de catre stat.

Distrugerea totala a tuturor inhibitiilor morale cu privire la sex este considerata de Reich ca un principal obiectiv... Prin eliminarea tuturor restrictiilor sexuale, sustine Reich, crestinismul si familia ar fi distruse.

Progresul fara precedent al revolutiilor sexuale si feministe demonstreaza ca suntem, paradoxal, mai aproape ca niciodata de realizarea idealurilor comunismului!

De aceea si joaca astazi mass-media un rol atat de important: ea este principalul instrument al instaurarii colectivismului globalist, adica a comunismului cu fata umana.

Multi isi imagineaza ca mentalitatile sau conceptiile pe care le impartasesc se datoreaza progresului social, politic, economic etc. NImic mai fals! Nu este vorba de un progres, ci de un proces initiat in urma cu doua secole, o data cu Revolutia Franceza de la 1879. Daca vom intelege acest lucru, ne va fi mai usor sa identificam ideile virotice care, prin educatie si mass-media, ne-au infectat mintea si arunca in aer familia!

Revolutia se continua prin lansarea si promovarea ideilor darwiniste in biologie, a celor feudiene in psihologie si psihiatrie si, nu in ultimul rand, prin nihilismul care a invadat cultura prin Nietzsche, precum si literatura, muzica si arta prin romantism. Romantismul este cel care a facut posibil aparitia conceptiei freudiene.

Romantismul nu a imbogatit sentimentul de dragoste, ci l-a depreciat. Dragostea romantica nu mai este personala. Este un fel de auto-hipnoza imaginativa. Citesti carti de dragoste si visezi sa traiesti si tu o poveste asemanatoare!

Freud, practic, extinde la intreaga umanitate concluziile trase asupra unui comportament patologic aparut la cateva femei din vremea lui. E ca si cum un medic oftalmolog, tot consultand oameni cu vederea slaba (caci numai acestia se duc la doctorul de ochi!), ar trage concluzia ca toata lumea are probleme de vedere...

Practic Freud, in loc sa trateze niste biete femei de obsesiile sexuale la care ajunsesera, lanseaza teoria ca sexul este totul in viata unui om - virus care se va raspandi cu repeziciune in intreaga lume.

Mass-Media te omoara, facandu-te sa uiti ca vei muri

2011-08-23T21:39:00.000+03:00

S-a schimbat mult lumea in ultimii ani - sau, mai curand, noi ne-am schimbat, adaptandu-ne cu placere sau cu durere noului ritm. Timpul nu mai este acelasi, aceasta substanta a vietii si a memoriei noastre... Dar cine sa mai priceapa aceste lucruri, cine sa mai afle ragazul de a asculta si a contempla trecerea timpului, cautand dincolo de el la Cel ce il iconomiseste?
Nu stim cum, dar, pentru ca timpul trece asa de repede, nici lucrurile nu mai au insusirile de odinioara - frumusetea, pacea, adancimea si odihna lor. Realitatea a devenit fluida, ne ascapa printre degete, precum imaginile de la televizor care vin si pleaca. Iar viata noastra se transforma intr-un vis.
...

Inghitim cu lacomie imagini care nu sunt, dar devin ale noastre, precum intr-un vis de noapte... La limita, cand umbra e totala si realitatea dispare cu totul, stralucirea ecranului capata cea mai mare vizibilitate.

Astfel ca omul de astazi isi duce existenta intre cele doua lumi antinomice: realitatea si imaginea ei, care o concureaza pana la a o substitui cu totul. Tocmai de aceea zilele vietii noastre au ajuns atat de uniforme si cenusii, tot atat pe cat sunt de asemanatoare intre ele telenovelele, meciurile sau stirile de la televizor.

(din articolul cu acelasi titlu, Revista Familia Ortodoxa, Nr. 7/2011, 30, pag. 3)

Articolul este foarte bine dezvoltat si provoaca gandirea de sinteza. Sunt unele intrebari pe care merita sa ni le pune, in ce priveste haosul junglei care se dezvolta tot mai aproape de noi, in sistemele organizate ale universului imaginar deconstructiv care amesteca culturile cu indoctrinarea in spiritul ateismului secular.

Parerea mea este ca ateismul, la nivel istoric, vizeaza inlocuirea crestinismului cu paganismul organizat - crestinismul fiind o prezenta seculara in statele cu traditie in ceea ce omul numeste civilizatie. In stransa legatura este imaginarul promovat de mass-media, el aduce in mintea omului o lume virtuala, la fel ca lumea zeilor si idolilor fata de care, insa, fiinta umana nu poate ramane fara reactie fizica.

Vizualizarea filmelor devine un mod de viata pentru generatia tanara, care nu mai poate diferentia la nivelul mintii intre amintirea din viata reala si anumite scene pe care mintea le selecteaza intr-un context extrem de complex din filmele pe care ochiul le-a vazut. Nu vorbim doar de o dependenta vicioasa, dar si de o transformare la nivel fizic, nu doar la nivelul mintii, dar si in restul compartimentelor vietii sarmanului om ratacitor si pierdut in placerile cu care singur a ales sa se distruga.

Problema cea mai mare este pentru cei care se doresc a fi crestini, macar cu numele. Ei invata si isi inoculeaza cu migala ideea de razbunare, de dreptate omeneasca si prin puterea proprie, de a te descurca in viata prin puterea proprie, in detrimentul altora, si prin siretie.

Lumea idolatra a vechiului Pamant nu s-a transformat astazi prea mult, caci daca s-au schimbat tehnologiile idolii au ramas aceeasi incapabili facuti de mana omeneasca. Imaginarul ne amesteca gandurile. Imaginile obliga creierul nostru sa faca fata unei informatii prea mari pentru a fi sortata ca atare, adunate cu gramada in fuga, fara atentie si dorinta de a sintetiza ce e bun. Fiinta umana devine astfel un produs al unei culturi care distruge prin ceea ce creaza. Caci numai Dumnezeu nu este centrul ideologiei ei si mirarea e ca cei care se numesc crestini pe ei insusi isi doresc cu ardoare placerile lumii tot mai mult, spre distrugerea lor.

Din filme inveti sa fii de succes prin ce poti arata altora, deci in ochii lumii. Din fotbal inveti sa fii arogant si bagaret, sa injosesti pe altii si sa-i domini prin nimicuri. Din muzica inveti sa fii fara granite, fara discernamant si lipsit de principii. Din statul pe calculator inveti orice atceva dar nu sa citesti, sa porti o discutie sistematizata, sa ai prieteni cu adevarat.

Idolii moderni sunt obiecte de joaca pentru "crestinii maturi" care, de speciali ce sunt in proprii lor ochi, nu mai vad bine fundalul atipic in care isi scalda ideile si conceptiile eronate dar ambalate stralucitor si elegant.

Omul ajunge sa poata orice, sa viseze scene ireale (cu scene din filme, prelucrate de minte si adaptate unor situatii diverse). Crestinul modern nu se mai trezeste dimineata dupa un vis in care a marturisit Evanghelia, sau s-a rugat cu cineva. Tanarul crestin nu mai are modele dedicate vietii crestine reale, sa-si doreasca sa fie si el asa.

E ca o moarte in viata care duce la moarte fata de viata, dar atat de perfid incat nici nu-si mai aminteste cineva ca ar fi trait. Inchei tot cu un citat din acelasi articol cu care am inceput (pag. 6):

Dumnezeu este Realitatea prima si ultima, desi multi Ii pun la indoiala existenta. In mod paradoxal, ceea ce vedem la televizor nu este, cu adevarat, decat visul unei lumi si a unor minti umane, de cele mai multe ori bolnave. Ce preferam, asadar: sa visam ca traim, in minciuna vietuind si in mare durere si suferinta murind, sau sa traim cu adevarat in Hristos, vazandu-le pe cele trecatoare ale lumii acesteia ca pe un vis?

Faptele bune - din epistola lui Pavel catre Tit

2011-08-18T00:03:00.000+03:00

Se exagereaza in teologia cu influente ale Reformei cu privire la faptul ca faptele ar fi urmarea credintei, o consecinta. Aceasta realitate o precizeaza textul Scripturii, dar nici acesta din urma nu trebuie citit doar intr-un singur loc.

Ca noi nu ne lucram mantuirea ca si cum ea nu ar fi deja este clar, dar rolul faptelor in viata crestinului si importanta lor au fost minimalizate prea mult prin folosirea exagerata a unor explicatii tipice invataturilor Reformei.

Cand vorbim despre credincios, acesta trebuie sa fie constient de importanta faptelor in viata sa. In primul rand, credinta fara fapte este moarta. Degeaba se lauda cineva cu credinta, cand un altul isi arata credinta din faptele pe care le face. Caci, credinta fara fapte nu este credinta mantuitoare. Mantuirea este, asadar, conform lui Iacov, si prin fapte, caci suntem socotiti neprihaniti prin credinta, dar credinta aceasta se arata in fapte.

Apostolul Pavel insista pe importanta faptelor in viata crestinului, in Epistola sa catre Tit:

1. Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună. (1: 16)

A spune "Il cunosc pe Dumnezeu" si a trai intr-un mod prin care Dumnezeu sa nu fie cinstit conform spusei acesteia devine o minciuna. A fi nesupus si netrabnic pentru fapte bune il face pe cel care traieste astfel si care totusi are pretentia ca-L cunoaste pe Dumnezeu sa fie o scarba.

Omul care nu face fapte si care nu Il cinsteste pe Dumnezeu lucrand pentru El nu poate sa emita pretentia intalnirii cu Dumnezeu si a cunoasterii de El. Noi nu suntem chemati sa ne botezam si gata, ci sa traim o viata in umblare zilnica cu Dumnezeu.

2. Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. (Tit 2: 6 - 7)

Tit este chemat, ca lider si autoritate lasata de apostolul Pavel in zona aceea insulara, sa fie un exemplu in fapte bune pentru ceilalti credinciosi. El este cel care ii invata, dar nu doar din gura trebuie sa fie invatatorul, ci mai ales in fapte vrednice de numele de crestin.

De ce sa fie Tit o pilda de fapte bune in toate privintele? Fiindca Pavel considera ca este importanta trairea in fapte si Tit, ca lider, trebuia sa fie un exemplu pentru credinciosi. Ei, asadar, trebuiau sa fie facatori de fapte bune. Altfel, ne intoarcem la versetul precedent, care ne arata falsitatea celor care au pretentii verbale in timp ce sunt fara putere in traire.

3. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (2: 14)

Jertfa lui Cristos are, conform invataturii pauline, un dublu scop:

(1) sa ne rascumpere din orice faradelege (si)

(2) sa-si curateasca un popor care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune

Dupa ce ne-a rascumparat, ne-a curatit ca sa puna in noi o plinatate a ravnei pentru a face fapte bune. Omul rascumparat de Dumnezeu si curatit de el nu poate sa nu fie plin de ravna pentru fapte bune, caci aceasta este ceea ce urmeaza.

Faptele bune, asadar, sunt strans legate de lucrarea de curatire a lui Dumnezeu in viata credinciosului, lucrare realizata nu tocmai ieftin, caci Cristos S-a dat pe Sine Insusi pentru noi pentru aceasta. Nu este, deci, doar a face fapte bune, ci a cauta mai mereu sa faci fapte bune - plin de ravna.

Rascumpararea din faradelege nu se face pe baza faptelor noastre, ci prin puterea lui Dumnezeu, in harul Sau. Dar intotdeauna aceasta rascumparare este consecinta daruirii de Sine a lui Cristos. O alta consecinta este plinatatea in ravna pentru fapte bune. Nu putem avea doar ce consecinte vrem noi - fie le avem pe toate, cum este natural si normal, fie nu putem sa le avem, din moment ce nu se afla asupra noastra puterea mortii si invierii lui Cristos.

4. Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun (3: 1)

Credinciosul care a primit mesajul divin este chemat la a face lucruri bune. Iata ca, desi trebuie sa fie ceva natural, a face fapte bune este si o consecinta a unei alegeri personale. Un crestin poate sa uite, la un moment dat, cat de importante sunt faptele bune pentru el. De aceea este si nevoie sa i se aminteasca.

5. El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! (3: 3 - 8)

Este clar ca nu am fost mantuiti de Dumnezeu pentru faptele facute de noi in neprihanire. In ratacire am facut fapte, dar evident ca nu pentru mantuire. Dar nici in neprihanire noi nu putem face fapte pentru ca astfel sa primim mantuirea. Ci, mantuirea este prin indurarea lui Dumnezeu, prin spalarea prin nasterea din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.

Mantuirea primita prin har ne conduce la a fi socotiti neprihaniti prin credinta. Astfel, ne putem face, in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice. De aceea cei care au crezut in Dumnezeu trebuie sa caute sa fie cei dintai in fapte bune.

Fapta buna inseamna si intensitate, efort. Eu trebuie sa urmaresc aceasta si nu voi face o fapta oricum, ci exemplar. Doar mantuitul lui Dumnezeu stie ce inseamna a face o fapta buna cu adevarat, asa cum Ii place lui Dumnezeu.

Binele si folosul oamenilor sunt faptele bune ale celor care au crezut in Dumnezeu. Cel care crede nu se poate exila de la fapte si nu poate sa se retraga din slujire. El nu incearca sa se faca uitat, sa dispara in multime, ci se sileste sa fie cel dintai in faptele bune pe care le face.

6. Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori. (3: 14)

Probabil ca si atunci erau, ca si acum, oameni care veneau in Biserici sa primeasca mantuirea, dar care erau lenesi din punct de vedere spiritual. Apostolul Pavel subliniaza faptul ca "ai nostri" trebuie sa se DEPRINDA (prin exercitiu, prin a face in mod repetat) sa fie cei dintai in fapte bune. Erau credinciosi care stateau si leneveau, cum sunt si astazi. Nu fac nimic si, deci, nu au o deprindere in a face fapte bune. Solutia pentru acesti oameni nu este sa rupa si sa arda si ei Epistola lui Iacov, ci sa se apuce de treaba, daca sustin ca Il cunosc pe Dumnezeu.

Deci, ai nostri de prin Biserici nu trebuie sa fie doar facatori de fapte bune si sa se deprinda cu aceasta, ci ei trebuie sa fie cei dintai in fapte bune, adica exemple de faptuitori autentici.si sa traiasca asa incat sa devina experti in asta, deprinsi cu trairea exemplara in fapte bune valoroase.

We Are Here

2011-08-09T07:30:00.000+03:00

Liderii cu rang apostolic

2011-08-08T23:20:00.001+03:00

Avantajele unei biserici de casă sunt atmosfera relaxată, stilul ad-hoc, programul nedefinit și spiritul obștesc. Vulnerabilitatea unui asemenea sistem este posibilitatea afirmării unor impostori eretici care să ducă o parte din popor în rătăcire. Apariția unor lideri cu autoritate incontestabilă (cu rang… apostolic?) va fi obligatorie. (Cristian Ionescu)

Apostolul Pavel a lasat o randuiala importanta Bisericilor - ca in fiecare cetate unde este o Biserica locala, sa fie asezati presbiteri, cu mare atentie si dupa anumite criterii selective. Acestia sunt liderii cu autoritate incontestabila despre care vorbeste Scriptura, in Bisericile autentice. Numai ca autoritatea aceasta nu o da nivelul decibelilor cu care striga cineva pe stadion sau la biserica (cum mi-a fost dat sa aud nu odata) si nici taria vreunuia in relatii, bani sau putere fizica. Autoritatea apostolica a fost greu atestata, prin prigoane si mari incercari, in batai, in temnite, in primejdii peste tot si chiar printre frati mincinosi.

Noi stim cum vor fi Bisericile fiindca stim ca Dumnezeu are istoria in maini si planul Sau a fost deja facut cunoscut sfintilor Sai. Dumnezeu nu va schimba nimic din planul Sau si nu va adauga nimic la el. Taina lui Dumnezeu a fost descoperita. Din fericire.

Biserica nu are nevoie de lideri puternici si nici de oameni cu rang apostolic. Biserica are nevoie de oameni sfinti, chemati de Dumnezeu si care traiesc dupa voia lui Dumnezeu. Taina Bisericii este Cristos in credincios - nadejdea slavei, iar aceasta nu depinde de vreun pastor sau alt fel de lider. Din fericire.

Biserica va avea intotdeauna presbiteri curati si va face fata provocarilor de orice fel din partea sistemului omenesc de organizare. Dupa al patrulea imperiu din Daniel, a venit vremea celui care va umple tot pamantul, fara ajutorul unei maini omenesti. Nu mai exista vreo forma de organizare statala sau vreo situatie din lumea aceasta care sa poata invinge Biserica.

Planul lui Dumnezeu a fost pe deplin descoperit Bisericii. Dumnezeu a dat deja credinta sfintilor odata pentru totdeauna. Nu mai are in plus ce sa dea, desi credinta e bogata si nu ajungem sa ne bucuram o viata intreaga de ea, pe deplin. Apostolii au avut aceasta autoritate de a fi etalon de informare pentru voia lui Dumnezeu in vremea in care Scriptura se scria inca. Acum avem cu noi Scriptura si pe Duhul Sfant. Atat e tot ce e necesar. Caci prin Duhul avem darurile spirituale si in Scriptura avem harta cararii catre Cetatea Cereasca.

In alta ordine de idei, avem nevoie de slujitori mai mult decat avem nevoie de lideri. Avem nevoie de oameni atat de inalti incat sa se plece sub toti, de oameni atat de mari incat sa fie robii tuturor. De asemenea oameni are nevoie Biserica, cu rang cristic.

Despre respectul esentei fata de forma

2011-08-08T23:05:00.000+03:00

Intalnesc tot mai des un soi de argument, mai bine sau mai putin bine spus, pe care-l incearca unii in discutii. Si pe Internet. E vorba despre ideea ca "eu sunt mai matur decat tine, dar te ingadui ca asa imi zice mie Biblia".

Tot Biblia spune si ca daca intalnesti pe cineva care se crede intelept sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el. Si ca si prostul ar trece drept intelept daca ar tacea...

Apostolul Pavel atinge problema astfel:

(Rom 14:1) Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.

In primul rand nu este bine sa ne apucam la vorba asupra parerilor indoielnice, adica asupra chestiunilor unde nu avem o certitudine. Cand cineva are o astfel de parere, nu incepem sa filosofam pe ea, ci trebuie sa mergem direct la ceva solid, clar, ceva ce cunoastem deja (o ancora, un reper).

E important sa subliniem ca scopul nostru nu este sa stim ceva mai bine ca altii, ci sa traim planul lui Dumnezeu cu adevarat (daca zicem ca suntem mantuiti). Scopul nostru trebuie sa fie cel divin, astfel ca vom canaliza eforturile noastre spre zidirea celuilalt.

In al doilea rand, cand Pavel se refera la cel slab in credinta, nu se refera la cineva care are o parere diferita de cea pe care o avem noi, ci la cineva care nu are o credinta tare, puternica, bine ancorata in adevar. Omul care are o astfel de credinta (puternica) nu va argumenta in stilul acesta vulgar de a lua peste picior credinta altuia mai slab ca el (din lipsa de argumente) fiindca scopul lui (evident din credinta lui) este zidirea aproapelui si nu injosirea lui prin diverse mijloace. E adevarat ca unii vor sa faca rau folosind neadevaruri, dar nu despre un raspuns fata de astfel de persoane e vorba acum.

Sunt anumite chestiuni in care "fiecare trebuie sa fie deplin incredintat in mintea lui". Concluzia apostolului Pavel este, avand in vedere lucrarea lui Cristos:

Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci, mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

Asadar, important este ca fratele meu sa poata creste spritual prin puterea lui Dumnezeu. El oricum sta in picioare prin Dumnezeu care are putere sa-l tina in picioare. Dar eu nu trebuie sa-i pun piedici. Faptul ca Dumnezeu il tine nu-mi da dreptul sa ma port cum vreau si sa-i pun piedici in calea cresterii spirituale bazandu-ma pe puterea lui Dumnezeu de a-l tine in picioare in orice conditii. Eu, dimpotriva, trebuie sa-i facilitez cresterea spirituala si nu sa o estompez. Concluzia logica, daca urmaresc acest bine pentru fratele meu (bine in conformitate cu planul lui Dumnezeu) este ca nu trebuie sa fac NIMIC care sa fie pentru el o pricina de poticnire sau un prilej de pacatuire.

Asadar, spre exemplu, nu-i mai matur cel care poate sa bea un pahar, fata de cel care daca bea cade in pofte macabre si pacatuieste sau se poticneste pe cale. Ba chiar, cel care se lauda in felul acesta trebuie sa ia bine seama la modul in care se raporteaza la fratele sau, pe care-l vrea intreg in Ziua Domnului, nu lovit de o libertate imaginara.

Mai matur nu-i cel care vede o cale mai larga si nici cel care o vede mai ingusta, ci cel care traieste in asa fel incat sa se tina de invatatura sanatoasa a Domnului nostru Isus Cristos si care nu face rau fratilor prin actiunile sale, ci ii ajuta prin darul pe care il are tot de la Domnul, care s-a suit sus si a luat robia roaba ca sa dea daruri oamenilor.

Asadar, cine intelege bine credinta, in esenta ei, va respecta forma. Caci o forma se naste din esenta, indiferent cat este de veche. O forma nu devine gresita sau de inlocuit pentru ca are o anumita varsta de cand e practicata, dar poate fi folosita gresit daca omul nu intelege esentialul din spatele ei - ce anume a determinat aceasta forma oarecare.

In ce priveste incredintarea cuiva, iata invatatura:

Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.

Daca eu sunt incredintat cu privire la o mancare, nu voi discuta despre aceasta fiindca trebuie sa-mi pastrez incredintarea pentru mine. Exista foarte multe alte chestiuni care trebuie discutate si impartasite cu altii, dar exista unele care nu trebuie.

Trebuie sa inteleg si faptul ca apostolul se refera aici indeosebi la mancare si, cand vrem sa face o hermeneutica consistenta, nu vom aplica aceste invataturi la situatii de alt timp. De exemplu, Pavel nu se refera aici la mancarea data porcilor. Adica, daca cineva crede ca e bine sa manance laturi sa-l lasam in pace, ca e treaba lui si a lui Dumnezeu... Mancarea e ceva bun - Pavel vorbeste despre o mancare buna dar jertfita idolilor (care nu sunt nimic) si despre o mancare la fel de buna (pentru trup) care nu a fost jertfita idolilor, nicidecum despre mancare sanatoasa si mancare stricata, de exemplu.

Acest pasaj nu se poate aplica in mod corect la chestiunea cu tigarile, de exemplu. Fiindca medicina deja a dovedit influenta negativa a tutunului in corpul nostru, chiar daca aparent ne linisteste. Tigara nu-i buna pentru trup, ne minte ca ne rezolva o problema (mania) si ne ajuta sa parem oamenii care nu suntem.

Dimpotriva, eu care inteleg esentialul, ma voi stradui sa nu-i impiedic deloc pe cei care s-au luptat cu anumite vicii si pentru care alcoolul si tutunul sunt dusmani de moarte.

In acelasi timp, atunci cand apostolul Pavel vorbeste despre forma nu o exclude in favoarea esentialului. Esentialul nu se poate manifesta decat intr-o forma anume. Nu exista in om esenta in stare pura. Adica, noi nu putem sa fim esentiali fara sa avem o forma de exprimare, de manifestare, fiindca suntem creati intr-un mod anume si nu ne putem nega pe noi insine. Noi folosim forma, materia, trecatorul, sa intelegem esentialul si vesnicul. Nu putem gandi, de pilda, fara creier, contrar impresiilor pe care le au unii astazi, iar creierul este ceva fizic, material.

Nu exista intalnire informala. Noi mai numim asa diverse intalniri pe care le avem si care ies dintr-un anumit tipar, dar ele insele devin un tipar si informalul e formal in alt sens. Exista si un trand de a renunta la orice forma veche pe motiv ca e vorba de forma si nu de esenta, dar apar forme noi, care, in scurt timp devin obicei si ne intoarcem de unde am plecat. Ce mare lucru am facut cu galagia? Sau, am facut ceva? Nu mai bine ne concentram asupra autenticului esentialului in exprimarea lui cat mai buna in viata de zi cu zi?

Cristos a venit in trup, trup de carne si oase. El Insusi a avut un respect deosebit fata de acest trup muritor, pe care insa l-a inviat prin puterea lui Dumnezeu dovedind faptul ca noi toti, din orice veac, am fost socotiti neprihaniti. Trupul Sau a fost pregatit mai dinainte, ca strabatand cerurile, sa vina in lumea noastra, la timpul randuit, si sa-Si aduca trupul ca jertfa, odata pentru totdeauna, lui Dumnezeu Tatal, prin Duhul cel Vesnic.

Esenta nu se poate trai decat in forma. Forma pe care noi o facem trebuie sa fie autentica in baza esentei pe care o intelegem. Daca stim ce inseamna credinta, o traim nu ocolim diverse forme pe motiv ca ele ar fi moarte. Nu exista asa ceva. O forma e moarta cand cel ce o face e mort. Esenta da viata si daca nu exista ea in om degeaba e forma. Dar esenta fara forma nu exista, caci daca ar fi putut exista in coordonatele de acum, atunci nu ar mai fi fost nevoie de jertfirea trupului lui Cristos.

Asadar, noi trebuie sa fim reali in ceea ce facem si nu sa facem ceva anume ca sa fim reali. Nu exista nicio problema cu formele vechi, dimpotriva, sunt verificate si a fost suficient timp sa fie testate. Ba chiar timpul le-a cernut, caci daca un om cu intentii bune a facut ceva, acel ceva nu e neaparat bun pentru toti, dar poate sa fie.

Filozofia despre bautura, de exemplu, merge cand discuti teoretic, pe fotoliu, cu sucul langa tine, mancat si fara griji ca maine te vei trezi in santul satului. Dar nu merge cand stai langa oamenii care sunt robiti de acest viciu sau care au luptat cu el ani la rand si au biruit. Acolo stai uimit si respectuos, in fata omului simplu dar credincios, asculti in tacere si-i multumesti lui Dumnezeu ca face minuni si astazi. Acolo inveti, iti iei notite, te bucuri ca oamenii sunt eliberati inca de putere satanei care vrea sa-i robeasca. Acolo e clar totul si cu bautura si cu tutunul si cu alte vicii, fiindca aceste concepte sunt aplicate la viata reala iar nu la cea pe care ne-o imaginam noi in discutiile inutile pe care le avem.

Sa fim, asadar, intelepti si respectuosi, fara mandrie si cu gand bun, sa-i ajutam pe frati si pe toti oamenii sa traiasca in voia lui Dumnezeu. Iar la viata noastra sa fim atenti, sa luam bine seama sa nu cadem, daca credem ca stam in picioare.

A aparut subiectele de la BAC pentru 2012

2011-08-05T12:26:00.000+03:00

Subiectul II (Matematică)

1. Aflați valoarea lui x din ecuația: x = 2.
2. Suma a două numere este 4. Numerele sunt egale. Aflați măcar unul din cele două numere.
3. Calistrat avea 10 ani când mama lui l-a ars cu un fier încins pentru că a luat un 9 la matematică. Câți ani are Calistrat la 2 ani după tristul eveniment?
4. Desenați un pătrat.
5. Imaginați-vă un trunchi de piramidă triunghiulară regulată.
6. Puneți în ordine crescătoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
7. Gândiți-vă la două numere la alegere și scrieți-l pe cel mai mare.

restul aici.

Mai da-mi sa beau...

2011-08-04T09:01:00.000+03:00

M-am intalnit zilele astea cu un credincios, intr-un sat din zona Olteniei, un barbat la 50 de ani. Avea o gospodarie bine pusa la punct, cu gradina, pomi fructiferi, cam toate animalele domestice (ei, nu chiar toate) bine ingrijite in fiecare zi, mai multi stupi de albine...

Cand am ajuns prima oara in satul de resedinta al acestui om am aflat ca fratii din Biserica locala sunt destul de instariti. Presbiterul sta chiar in spatele terenului unde se strang credinciosii pentru rugaciune. Aceeasi persoana cu cel despre care incepusem sa scriu. Un om primitor de oaspeti, dar in acelasi timp ocupat cu gospodaria si lucrul campului.

Povestea lui aveam s-o aflu abia dupa cateva zile de stat acolo. Parea un om rece, dar l-am vazut extrem de atent la o predica la care am asistat impreuna, ceea ce m-a facut sa-l mai intreb una-alta. Nu ma gandeam ca-mi va raspunde in felul in care a facut-o cand, in ultima seara de stat acolo i-am lansat provocarea: "Cum v-ati intors la Dumnezeu?"... mai mult in treacat. Atunci a inceput povestea vietii lui, pe care mi-a spus-o cu patos, cu ochii inlacrimati si cu gesturi explicative mai mult decat suficiente.

Nu m-as fi gandit niciodata, dar... omul acesta a fost un betiv. Un alcolic notoriu, un dependent. In timp ce-mi povestea am inceput sa inteleg, pentru prima oara, ce inseamna pentru un om care a fost in coma alcoolica sa fii liber de aceasta patima, sa nu bei niciun pahar. Lacrimile au inceput sa-si faca loc si in ochii mei...

Omul a fost un cioban, ultimul om din sat. Nu avea nimic. Impreuna cu sotia tineau un porc mic, legat de picior cu o sfoara, sub cerul liber. Dormeau intr-o incapere din stuf. Isi bea banii si-i lua si pe ai sotiei. Ajunsese sa lucreze si in mina, la Lupeni. A baut tot ce a castigat. Povestea cum toti colegii de pahar urinau pe el in sant, dupa ce el cadea ca mort acolo... imi explica cum se simtea cand se trezea, dimineata. Dar...

Dar Dumnezeu, in mila Lui, dupa bunul Sau obicei, a trimis la el pe un credincios, un coleg de mina. Acesta l-a chemat la Biserica, sa asculte despre Dumnezeu, si l-a chemat sa se pocaiasca. Au urmat luni de zile de framantare si zbucium. Omul nostru s-a botezat la Craiova, dupa ce si-a vandut porcul sa aiba bani de drum.

Dar, cand s-a intors acasa, s-a imbatat din nou, cu banii sotiei. Dar in inima a simtit o durere cumplita. Tensiunea lui a fost uriasa. Nu putea sa nu bea. A fost la medic cu ceva timp in urma iar acesta i-a explicat ca nu-l poate izola de alcool, fiindca trupul nu-i poate face fata. Nu va pot descrie cum isi putea mainile pe cap in timp ce-mi povestea. Ce durere...Numai ca, de data aceasta, avea o strangere de inima, o parere de rau pentru ca bea alcool. Dumnezeu il cerceta, Duhul Sfant il chema la neprihanire. A inteles si s-a hotarat sa nu mai puna strop de bautura in gura.

Si n-a mai pus. Pana astazi. Doi ani de zile s-a luptat sa scape de ce simtea in trup cu privire la alcool. A tremurat dupa el, dar nu si l-a dorit. A luat, in schimb, Biblia si a inceput sa o indrageasca. O lua la oi si citea mai mereu. Seara adormea cu ea in mana. Cuvantul lui Dumnezeu... o adevarata bautura... A refuzat sa mearga la nunta fratelui sau - stia ca nu va rezista si va lua din nou alcool. A trebuit sa plece de la stana, unde ciobanii il ademeneau mai mereu cu bautura.

Dumnezeu i-a dat pace. Si-a platit datoriile celor care i-au dat bautura mai demult. Si-a ridicat o gospodarie, cu case si s-a instarit. Acum vin oamenii la el sa ii imprumute cu bani si sa-i ajute. Ultimul om a ajuns o minune in sat. Fara tata si mana fiind, Dumnezeu i-a dat o familie. Acum asteapta un nepotel.

In timp ce ascultam toate acestea, povestite chiar de el, au trecut mai bine de doua ore... fara sa realizez. Era noapte. Stelele acolo se vad clar. Tot limpede mi-a fost cat de greu a fost pentru acest om. Mi-a spus ca nu a mai luat nimic, fiindca daca ia doar un paharel, cade iar, chiar daca acum nu mai are probleme cu bautura si nu-l mai atrage diavolul cu asta. Dar, zicea el, are diavolul altele la care lucreaza acum.

Ma intreb cu stupefactie, cum pot unii frati sa se joace cu asa ceva, cand astfel de oameni au platit un pret enorm pentru a scapa de patima prin care-i tinea diavolul robi intr-o groapa a mizeriei de orice fel?! "Ce, frate, e pacat sa bei un pahar?". Da, frate, e pacat. E pacat sa ne batem joc de fratii nostri, sa nu le respectam lupta si fiinta atat de greu incercata. E pacat sa fim egoisti si fara simtire frateasca, sa uitam de cei care se lupta cu o patima cu care noi vrem sa ne jucam.

Cand poate cineva sa mai ceara un pahar? Cand a mai baut unul... Toate au un inceput, dar nu toate au un sfarsit. De ce ne jucam in groapa unde altii au murit? Astfel de oameni sunt marturie si ii vor judeca pe altii care au crezut ca sunt tari si maturi... Pai nu bunul Dumnezeu ne-a dat putere si har sa nu ne atraga bautura? Si atunci, de ce o luam ca pe ceva ce detinem prin meritul nostru? Daca a avut mila Dumnezeu de noi, sa nu fim WC-ul satului, atunci poate avem si noi intelepciune sa nu ne mai ducem la groapa de gunoi.

I-am promis acestui om ca ma voi ruga pentru el. Va rog si pe voi acelasi lucru, asa cum el m-a rugat, staruitor, de mai multe ori. Ne-am despartit imbratisandu-ne, fara ca eu sa-i spun prea multe cuvinte. Mi-a spus ca acum are de toate, dar nu mai citeste din Biblie ca la inceput. Ne-am hotarat amandoi sa luptam pentru a iubi Cuvantul in fiecare zi. Nu-i o joaca, nu-i o sceneta - e realitatea si doare...

Mai da-mi sa beau, o, Doamne, din Cuvant
Intelepciune, pace si iubire
Cu fratii sa-mi alin dureri in cant
Spre slava Ta, in tainica uimire.

Mai da-mi un strop, ca nu pot fara El
Sa-mi arda-n suflet si in trup fiinta
Sa n-am din lume slava-i de-orice fel
Traind in fapte harul si credinta.

The Crowd or the Cross

2011-07-15T14:21:00.000+03:00

2011-07-13T07:30:00.002+03:00

Un text relevant pentru astazi, pe care l-am gasit citind capitolul din Proverbe care corespunde zilei de 13:

Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine.

Proverbe 13: 5

Ce este discernamantul?[1] - cantarea

2011-07-12T00:27:00.000+03:00

Ehe, despre discernamant e greu de vorbit... Discernamantul e de folosit, zi de zi.

Discernamantul:
- tine de maturitate;
- este important in planul lui Dumnezeu cu Biserica;
- este folositor in umblarea cu Dumnezeu;
- trebuie cautat de fiecare dintre noi
- se invata, se dobandeste
- este in stransa legatura cu prezenta Duhului Sfant in viata credinciosului

A discene inseamna a deosebi, a discrimina intre doua lucruri - unul fiind bun si altul rau; intre un lucru folositor si unul inutil vis-a-vis de umarea lui Cristos; intre un lucru care ma ajuta si unul care ma impiedica sa fac ceea ce ma cheama Dumnezeu sa fac.

Sunt multe locul in Scripturi care se refera la cantare si la importanta adresarii ei cu intelepciune si capacitate de discernamant. Intr-un psalm suntem chemati sa cantam Domnului "o cantare inteleapta". Ca sa stim sa facem aceasta trebuie sa stim cum e o cantare inteleapta si apoi sa facem in asa fel incat o asemenea cantare sa cantam (sa alegem, asadar). Daca toate cantarile ar fi fost cantari intelepte, atunci sensul acestui indemn-porunca ar fi fost in domeniul aberantului si inutilului (mai multe cuvinte sa fie Biblia mai groasa...), dar, evident, nu este asa.

Cantam orice? Da, am putea. Eu nu cant orice fiindca stiu ca trebuie sa-mi folosesc discernamantul sa cant in asa fel incat sa fiu aprobat de Domnul Dumnezeu. Iar, daca am un asemenea discernamant trebuie sa am motive foarte bine intemeiate in adevar ca sa cant sau sa nu cant o anumita cantare, oricare ar fi ea. Ar trebui sa ma atraga, intrinsec fiintei mele, acele cantari duhovnicesti... daca umblu cu Dumnezeu.

Daca umblarea mea cu Dumnezeu este una relativa, discernamantul meu este practic inexistent (Cristos-Stanca este o imaginea importanta in acest sens: nu am raportez la realitatea obiectiva) si nu voi putea efectiv sa discriminez intre o cantare si alta din punct de vedere al bunului spiritual. Sunt, desigur si alte etaloane la care ma pot raporta, cum ar fi placerea proprie (gustul propriu, nerafinat), determinate de o vietuire fireasca si care nu are a face cu devenirea dupa voia lui Dumnezeu.

Atat crestinul ca indivit, cat si Biserica locala ca entitate spirituala aflata in mainile lui Dumnezeu spre modelare si pregatire (dupa un plan bine pre-stabilit) au o maturitate spirituala la care se gasesc la un moment dat si trebuie sa aiba capacitatea de a discerne intre ceea ce e folositor sau nu, bine sau rau, adevar sau minciuna s.a.m.d.

Acum, pentru a ne clarifica punctul de vedere, ar trebui sa stim raspunsul la unele intrebari clare, pe deoparte, dar si sa avem sentimentul normalitatii sau nepotrivitului care se naste la un moment dat inedit din umblarea cotidiana cu Dumnezeu.

1. Umblarea cu Dumnezeu

Acela care traieste pentru Dumnezeu, face voia lui Dumnezeu, cauta mai intai Imparatia Cerurilor si neprihanirea, lucreaza fapte neprihanite ale credintei va fi foarte capacitat sa stie voia Tatalui dupa cum il calauzeste Duhul Sfant care l-a invatat pana in momentul nevoii de a lua o decizie in sensul discutiei de fata care anume este aceasta. Desigur ca el continua sa se maturizeze, dar o decizie cu care este pus fata in fata trebuie luata la maturitatea la care a ajuns pana atunci.

Aceasta chestiune poate duce usor in domeniul misticismului, dar ma refer in special la capacitatea practica intuitiva de a lua o decizie, in contextul obisnuintei cu prezenta lui Dumnezeu, cu Biblia (Cuvantul Sau revelat), cu exemplul Domnului Isus, cu exemplul apostolilor etc.

2. Cateva intrebari pe care sa ni le punem:
- cine a scris cantarea, de ce, in ce context (cineva poate sa scrie o poezie care sa devina ulterior cantare fiind intr-un moment de maxima sensibilitate, trecand printr-o perioada cand, indragostit fiind, se gandeste toata ziua la iubita lui si la cum sa-i mai spuna ceva frumos, inaltator, poetic - si apoi sa-i schimbe destinatia cum au facut catolicii cu mai multe statui pagane care au devenit dintr-o data sfinti Petru sau Ioan redati fidel si in detaliu...);
- daca a fost tradusa, de ce a fost tradusa, cum, cine a tradus-o (o cantare se poate traduce de catre o persoana care nu are nimic a face cu crestinismul, transmitand prin expresiile si cuvintele alese o cu totul alta nuanta decat ceea ce a intentionat autorul crestin)
- are valoare teologica (poate sa vorbeasca despre ceva istoric, dar poate sa vorbeasca despre ceva istoric cu pretentia ca s-ar intampla si astazi, pe cand nu stim daca e cazul sau stim ca nu e - nu cantam daca e ambiguu, alegem cantari cu continut clar, folositor, nu cantari care sa arate altora la ce parere am ajuns dupa o vreme de meditatii intense si discutii pe facebook)
- ce produce in viata omului care o canta si o asculta (bunica mea povestea cum era atrasa de cantarile pocaitilor si le asculta apropiindu-se de Biserica lor, dar atenta sa nu o observe cineva din sat, cu mult inainte sa se pocaiasca la randul ei - o cantare duhovniceasca trebuie sa provoace emotii sfinte, curate, hotarari conforme cu voia lui Dumnezeu)
- sfatuieste, invata, ajuta (in Biserica e important sa se ia in considerare aspectul slujirii, fiind esential prin definitia Bisericii - nu cant ce-mi place mie, ci ceea ce foloseste celuilalt... deci nici ce-i place lui ci, cum spunea, ce-i foloseste... iar aici e nevoie de maturitate.
- cui ii plac aceste cantari (o cantare poate sa fie hit pentru unii, sau toiag de sprijin in viata de sfintenie pentru altii - am vazut o sora batrana, care abia mai respira suspinand in timp ce cantam versurile unei cantari... "cand buzele-mi n-or mai putea/Suspinul meu Te-a lauda"...)

Mai face Dumnezeu minuni?[1]

2011-07-11T23:46:00.001+03:00

Pornesc de la o argumentatie pe care am citit-o pe internet. Acest tip de argument este suficient de des intalnit incat sa fie suficient de clar pentru fiecare faptul ca nu vom discuta deloc despre persoana pe care o voi cita mai jos. Am preferat sa pun si sursa pentru a da contur realitatii inconjuratoare - se intampla, are loc...

Da! Categoric, Dumnezeu nu se schimbă, nu își anulează promisiunile și nu se dezice de Biserica Sa! (Cristian Ionescu, pe blogul sau)

Acesta este raspunsul la intrebarea din titlul acestui articol. Iata argumentele (cu referire la prezent):

1. Dumnezeu face minuni pentru ca nu se schimba

2. Dumnezeu face minuni pentru ca nu Isi anuleaza promisiunile (si)

3. Dumnezeu face minuni pentru ca nu se dezice de Biserica Sa

Primul argument este preferat de cei mai multi - Dumnezeu face si astazi minuni fiindca nu se schimba. Faptul ca Dumnezeu este Acelasi nu presupune ca faca aceleasi lucruri. Daca ar fi asa, Dumnezeu ar trebui sa faca si astazi lucrari pe care le-a facut si in trecut, si anume toate. Realitatea este insa ca Dumnezeu are si un plan pe care L-a facut in Sine Insusi inainte de intemeierea lumii si pe care il duce la indeplinire in timp ce citim aceste randuri. Atotputernicia lui Dumnezeu (omnipotenta) se defineste avand in vedere chiar acest plan suveran. De exemplu, Dumnezeu a putut sa nu Il trimita pe Fiul Sau in lume in vremea judecatorilor, dar nu a putut sa nu-L trimita in vremea in care a venit (fiindca atunci a fost "implinirea vremii" pentru intrarea Fiului in lume). S-a schimbat Dumnezeu intre timp? Nu, pur si simplu Si-a dus la indeplinire un plan mai dinainte facut. Noul Testament vorbeste pe larg despre "taina lui Dumnezeu" descoperita acum Bisericii (sfintilor Lui).

Problema este pusa, asadar, gresit. Daca Dumnezeu a facut minuni in trecut nu presupune ca va face si astazi (oricare ar fi acel "trecut" si oricare ar fi acel "astazi"). Ceea ce conteaza, insa, este chiar planul Sau. A planuit sa faca "astazi" minuni? Aceasta este o intrebare importanta. Apoi, insasi folosirea terminologiei este ambigua. Un urmator pas ar fi incercarea definirii a ceea ce intelegem prin "minune/minuni".

Este important sa fim intelepti sa cautam raspunsul real nu ce ne-ar placea noua sa gasim.

Al doilea argument, potrivit caruia Dumnezeu ar face si astazi minuni fiindca nu-Si anuleaza promisiunile este putin mai bine incadrat. Cand vorbim despre promisiunile lui Dumnezeu deja trebuie sa luam in considerare planul divin care transcende generatiile.

Ne intrebam daca Dumnezeu a promis ca va face minuni in generatiile viitoare si ce fel de minuni a promis ca va face. Vorbim aici nu despre interpretarea noastra cu privire la anumite texte, ci despre Cuvantul lui Dumnezeu (vorbirea divina efectiva, nu ma refer aici la canon), nefortat ca sa incapa in vreo teologie, ci luat asa cum este. Discutia intra aici pe taramnul evangheliei prosperitatii si pe cel al umblarii reale cu Dumnezeu. Uneori Dumnezeu ne-a promis anumite minuni in viata (prezenta Lui langa noi, lucrarea de sfintire prin Duhul, transformarea dupa chipul Celui care ne-a chemat, biruinta asupra pacatului, insasi eliberarea de sub robia pacatului, infratirea cu Cristos etc), pe cand alte minuni nu (nu ne-a promis Dumnezeu ca vom avea parte de o viata de bunastare financiara, de exemplu). Dumnezeu nu ne-a promis ca vom gasi bani in burtile pestilor, ca vom cumpara o paine care sa ne ajunga o luna tot mancand din ea in fiecare zi etc, desi toate acestea El le poate face. Din nou, faptul ca le poate face nu inseamna ca le face. Iar daca le face nu inseamna ca e o regula pentru toti si ca le va face in viata oricarui credincios sau in viata unei Biserici locale cu fiecare credincios de acolo.

Dumnezeu insa ne-a promis prigonire din pricina Cuvantului si din pricina Numelui lui Cristos, dar si putere de a trece prin asemenea situatii prin prezenta Duhului Sfant in vietile noastre, in noi. Toti cei care doresc sa traiasca in evlavie pentru Domnul Isus vor fi prigoniti... toti. Nu toti insa vor experimenta minuni si semne. Exista un plan divin prin care toti trebuie sa trecem daca suntem ai Lui, dar nu toti trebuie sa traim din minune in minune ca sa fim copiii Sai. Noi trebuie sa fim mereu pe Calea lui Cristos, fie ca am experimentat o minune care tine de viata aceasta, fie ca nu... ca minuni mari si minunate toti experimentam, daca suntem ai Lui. Minunea nasterii din nou este o astfel de minune care se intampla in viata celui care afla mantuirea lui Dumnezeu - altfel nu se poate.

Fara vindecarea trupului se poate ajunge in cer, fara vindecarea sufletului NU se poate.

In fine, in al treilea rand este argumentul ca Dumnezeu face minuni si astazi fiindca nu se dezice de Biserica Sa. Dumnezeu poate sa nu faca minuni si sa nu se dezica de Biserica Sa. Practic, Dumnezeu NU se dezice de Biserica Sa niciodata, fiindca este a Lui, Trupul lui Cristos si Mireasa Lui. Poate lipsa minunilor sa Il faca pe Dumnezeu sa se dezica de Biserica Lui? Nu. Poate prezenta lor sa Il determine la o asemenea alegere? Nu. Pentru ca El are deja un plan, e suveran si atoatecunoscator si cand a facut chemarea si a dat promisiunile Sale nespus de scumpe a facut-o in asa fel incat nu-I pare rau de ele (nu se razgandeste, neavand de ce sa o faca).

Minunile nu determina hotararea lui Dumnezeu de a se dezice sau nu de Biserica Lui. El a luat aceasta hotarare mai inainte ca sa se fi intemeiat lumea aceasta, inainte de orice inceput, pe cand nicio minune nu se petrecea in spatiul si timpul inca necreate.

Eu nu pot sa spun daca cred sau nu in minuni. Ceea ce pot sa spun este ca cred in Dumnezeu. Prin credinta pricep multe fapte mari si minunate pe care le-a facut Dumnezeu si ma bucur de ele ca si cum s-ar intampla astazi. Si, daca bunul Dumnezeu doreste sa lucreze cu mine intr-un fel sau altul (in conformitate cu voia Sa perfecta, desavarsita, intreaga buna) este deja ceva minunat - Dumnezeu lucreaza in viata mea. De indata ce omul devine crestin prin puterea lui Dumnezeu el ajunge la o credinta care duce la randul ei la credinta. Noi, prin credinta, suntem paziti de puterea lui Dumnezeu si dupa ce ne facem ai Sai. Este vorba despre o lucrare minunata a lui Dumnezeu in prezent, care este de asa natura prin insasi existenta ei incat continua atata timp cat omul in viata caruia are loc mai traieste pe pamantul acesta.

Nu doar ca Dumnezeu nu se schimba, dar El nici planul nu si-L schimba. Unii cred ca da, si staruie zile intregi, nopti intregi. Intai ar trebui sa cautam sa aflam si sa intelegem bine planul acesta descoperit "sfintilor Lui", valorile credintei date sfintilor "odata pentru totdeauna" (non-volatile, valabile in orice generatie, deci si astazi).

Cand eram student am fost chemat sa ma rog impreuna cu cineva peste un vecin bolnav de cancer intr-o faza terminala (pe creier). Nu mai putea articula cuvinte, dar ne intelegea. Ne-am rugat cu putere si i-am predicat Evanghelia incercand sa-l facem sa inteleaga ca e posibil sa fie ultima oara cand o aude si cand poate lua o decizie. Barbatul acela a murit... de cancer, dupa cateva zile. Inseamna ca Dumnezeu nu mai face minuni? Nu, nu inseamna asta. Cunosc si oameni care s-au vindecat de diferite boli in urma rugaciunilor. Lucreaza Dumnezeu - evident. Dar nu inseamna ca El va vindeca pe oricine, oricand, in orice conditii. Sa nu se mai roage oamenii pentru vindecare - ba da, sa se roage... si sa aiba credinta, dar sa nu lase loc dezamagirii mai apoi, fiindca Dumnezeu lucreaza cu o putere pe care lumea nu o poate intelege si face in fiecare clipa minunea prezentei Sale in orice credincios care este al Sau.

Inchei printr-o intrebare - Mai face Dumnezeu ucenici?

Imi place

2011-07-07T18:34:00.000+03:00

"Imi place de tine". E o replica pe care poate o auzim de multe ori. E o reactie, dar mai mult decat atat. E o reflexie a ceea ce transmit oamenii prin ceea ce sunt, de cele mai multe ori. Uneori e si doar o replica spusa din obisnuita si care nu are a face cu vreo observatie. Dar, de obicei, si cand nu e o reactie deplin constienta si atenta, ea pune in lumina o conceptie despre viata.

Cand iti place de felul cum s-a imbracat cineva iti place de o anumita conceptie despre modul in care cineva ar trebui sa se imbrace. Unii o spun avand o agenda de urmat, altii indiferenti, altii inconstienti. Foarte multi tineri apreciaza astfel de gesturi. E un fel de implementare a gandirii pozitive promovate chiar: "zambeste si spune o vorba buna" (prin vorba buna intelegandu-se un compliment mai mult sau mai putin adevarat). Un tanar matur e interesat cine ii spune "imi place" si e interesat de ceea ce este vorba atunci cand primeste un asemenea compliment.

E una sa primesc un atare caliicativ din partea unui om matur in credinta, care a ramas langa Dumnezeu in vremuri grele si e cu totul altceva sa primesc acelasi calificativ din partea unei persoane care urmareste in mod evident alte scopuri (sau nu neaparat atat de evident).

Iar acel "imi place" este si el de spus uneori, dar uneori trebuie tinut ascuns, chiar daca e real. Uneori o anumita radacina a placerii poate crea monstri de necaracterizat. Cei care traiesc in vicii au placere sa le faca si se reintorc la ele din dependenta fata de placerea aceea.

Ne poate place ceva de suprafata, sau ceva mai valoros, esential. Ceea ce ne place este uneori de corectat, alteori de trecut in planul secundar. Uneori ceea ce ne place e ceva normal, dar numai daca se pastreaza in limitele normalului. Alteori e ceva bine, dar alteori e ceva gresit sau chiar grotesc.

E bine sa stii cand sa faci un asemenea compliment si cand sa nu-l faci nici macar din politete. E bine sa stii cand sa-l primesti si cand sa-i raspunzi. E bine sa stii cand sa-l iei si sa-l folosesti spre un cladirea unui caracter mai frumos si mai inalt.

Asadar:
- faptul ca-ti place nu garanteaza ca e de placut, ca e bine;
- faptul ca nu-ti place nu presupune ca ai dreptate;
- faptul ca ti se spune ca esti placut nu inseamna nici bine, nici rau, ci, dupa caz, poate sa fie un compliment sau o atentionare importanta

Samson s-a uitat la o femeie, s-a dus la tatal sau si i-a spus: "Imi place, ia-mi-o". Istoria relateaza drama vietii sale si valoarea acelei placeri. Apostolul Pavel simtea placere in stari grele (defaimari) pentru Numele Domnului Isus Cristos, stiind ce inseamna acestea toate din punct de vedere al vietuirii prin Duhul.

Uneori un grup social te exclude fiindca nu esti dupa chipul si asemanarea lui. Cei dintr-un anumit cerc, atunci cand faci un gest sau o actiune care-i caracterizeaza, iti transmit faptul ca gasesc placere in tine. Oare e un semn bun sau unul rau?

In ce priveste viata de credinta, crestinul trebuie sa se gandeasca pas cu pas la modul in care Dumnezeu il priveste, il cantareste si il aproba sau nu. Si, pentru omul lui Dumnezeu, tot ce face este parte din viata de credinta. Vorba, portul, gandul, relatiile... toate trebuie supuse examinarii atente in lumina intelepciunii care vine de sus, a Duhului Sfant care locuieste in noi.

Imi place sa fiu mereu in centrul atentiei. Dar lui Dumnezeu nu-i place. Imi place sa ma bat, dar nu Ii place Domnului. Imi place sa beau, dar Cristos a venit sa imi placa sa fiu sfant. Imi place sa trisez si sa fur, dar lumina Domnului Isus imi arata o alta cale, a dreptatii, pe care sa merg si pe care sa raman.

Ce-mi placea nu-mi mai place si ma lupt pentru aceasta. Si ce nu-mi placea, nascandu-ma pe pamant, imi place nascandu-ma pentru Cer.

Apus de nemurire

2011-07-05T22:28:00.000+03:00

Odata tremura de cutremur
In fata minunii divine
Acum e doar o parere
Un murmur in vant, de spine
Doar o tacere
A ceea ce-a fost bunaoara.

Candva stia ce e bine
Si raul stia sa-l alunge
Acum... insa... e alta lume
Cu susul in jos
Stralucinda in spume -
Valori de nimic
Si nimic de valoare.

De-i rau... nu i se pare
De-i bine, nu vrea.
Asa e mai sic, mai misto
E usor in lumea grea
Dar e greu in lumea usoara
Sa fii cineva... cineva... de ocara.

A fost... candva... o lumina
Acum a palit, s-a inchis, s-a schimbat
Si nu mai stie ce-i bine
A orbit, s-a-nselat.
Dar crede ca stie, (Nu) crede ca... Da,
Si, uite, o mie-s ca ea.

Deci, daca asa s-a-ntamplat
Sa fie
De ce cineva, de ce
Oare ar vrea altceva?
Cine esti tu ca sa judeci?
E parerea ta!

Si asa s-a inchis cerul, marite
Si uite, romantic, cum stam
E-apus de mileniu, de nemurire
Noi, ca la spectacol, ultimii aflam
Chiar daca-i premiera.

Carti Daniel Branzei - in format electronic

2011-07-04T12:01:00.001+03:00

Daniel Branzei

http://www.infocrestin.com/acces-total-la-cartile-lui-daniel-branzei/

BAC 2011[UPDATE - licee baptiste]

2011-07-03T19:19:00.005+03:00

In primul rand, cateva observatii despre ce nu e CORECT la BAC:

1. Unii elevi sunt dati afara din examen. Altii sunt incurajati de profesori sa copieze. Unii profesori sunt pedepsiti ca le-au permis elevilor sa copieze, altii sunt rasplatiti.

2. Exista versiuni diferite, in ce priveste dificultatea, pentru copii care studiaza profile diferite (filologie, mate-info de exemplu), dar se constituie un tabel ordonat in functie de medie, atat la afisarea rezultatelor in scoli, cat si pe saitul edu.ro, pe internet. E aberant.

3. Camerele de filmat sunt dovada incapacitatii sistemului de a oferi dreptate canditatului. Si acestea au fost, oricum, boicotate.

4. Copiii care invata bine nu copiaza (caracter, sau nu au de la cine) si iau o nota mai mica decat alti copii care copiaza sau sunt ajutati masiv de profesori. Aceasta este o realitate respingatoare.

In al doilea rand, as vrea sa-i felicit pe tinerii pocaiti de la Hateg care au terminat BAC-ul cu note bune, in special pe Rut, Lari, Beni, Bogdi, care au avut rezultate foarte bune, pe merit. Succes in continuare in Facultate si in viata. Tineti sus nivelul pregatirii voastre SI Cuvantul Vietii.

Iata si o parte din declaratia Ministrului Funeriu:

Îi felicit pe toți cei 90.795 de elevi care au promovat examenul și, în special, pe cei 65 de elevi care au luat nota 10, pentru care va fi organizată o festivitate specială de premiere. (www.evz.ro)

Incercarea de reforma in Invatamant prinde bine. Anul acesta nu au mai luat BAC-ul toti cei cu pile si unghii vopsite cu $. In conditiile acestea foarte stricte, ies in evidenta elevii care s-au pregatit foarte bine. Am fost curios sa vad rezultatele din liceele baptiste din tara.

Elevii liceului Baptist Emanuel Oradea are procentul de promovabilitate de 100%; in total participand la examen 57. Felicitari! Am gasit si un elev pe listele cu rezultatele obtinute de concurentii din acest liceu care a luat nota 10 la Matematica, M1. Logos din Bucuresti are 5 candidati respinsi, din 21 care au participat la examinare. "Alexa Popovici" din Arad, cu 57 de candidati, are doar 8 respinsi. Liceul Baptist din Resita are 8 respinsi din 26. Liceul baptist din Timisoara are doar 24 admisi, din 46. Nu am cautat date despre restul liceelor baptiste, daca mai stie cineva o rata de promovabilitate de 100% sa ne spuna.

Despre Liceul Emanuel, iata o reactie cu mai multe elemente informative din partea lui Marius Cruceru.

---------------------------------------
http://bacalaureat.edu.ro/2011/rapoarte/HD/lista_unitati/903/rezultate_finale/dupa_medie/page_1.html

Carti online gratuite

2011-07-01T08:53:00.001+03:00

http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLINE/

Speranta, Turneu 2011: "POPAS LA CRUCE"

2011-06-30T22:30:00.001+03:00

Transmisie live pe www.speranta.ro

Pierdut fi(i)tuica la BAC. Ofer recompensa

2011-06-29T22:00:00.000+03:00

Si anul acesta s-a dat BAC-ul. Cu mare drag, elevii scolilor tarii noastre au purces cu noaptea in cap spre salile de clasa unde urmau sa se desfasoare mult asteptatele examene. Bucurosi ca au reusit sa treaca cu bine o importanta perioada din viata lor, dar si ca se pregatesc sa treaca pragul entuziasti spre viitorul unei tinereti dezinvolte, mii de elevi s-au pregatit ani la rand - dar mai ales in ultimul - sa isi arate lor in primul rand si apoi celorlalti claritatea cu care si-au insusit materia predata zi de zi in liceu.

Asa incepea o frumoasa poveste, scrisa de un visator ilustru, dar in incapacitatea de a accepta realitatea asa cum e ea.

De fapt la BAC din ce in ce mai multi elevi vin pregatiti sa copieze, prin diverse mijloace. Chiar parintii se intalnesc inainte, fac sedinta, strang bani pentru profesori si le pregatesc viitorul eminentilor copii care sunt oglinda luminii ochilor lor.

Profesorii participa cu elevii la intreg procesul, dezavantajati fiind cei care au invatat, cei putini. Ei au invatat si sunt de vina. Sunt de vina ca nu isi folosesc timpul din examen sa le arate si altora; sunt de vina ca-si cer ciornele de prin clasa, imprastiate chiar de profesor; sunt de vina ca nu raspund celorlalti care le cer cu disperare si necaz un sfat izbavitor in fata acestui pericol mancator de talente: examenul de Bacalaureat.

Anul acesta cei de la Minister au sugerat ca in unele judete sa se instaleze camere de filmat. In majoritatea cazurilor e vorba de camere web... No comment this time. Unii chiar au instalat, sa mai dea niste bani si pe camere, sau sa invete cum se face. Dar nu pentru a se face dreptate. Ce dreptate?

In unele scoli, asadar, s-au instalat camere. In altele nu. Anul acesta, adicatelea, sa copieze si altii, ca anul trecut au copiat ceilalti. Pe rand, pe judete. Acum, cu noua impartire, va fi mai simplu. Opt judete, patru pe promotie, iasa numai bine. Cei care au avut camere s-au gandit ca nu or fi ei mai prosti ca ceilalti, care copiaza pe rupte. Ce credeti, oare curentul nu poate fi intrerupt? O pana de curent in tot orasul... ce-i mare lucru? Si daca se strica din camere chiar cele instalate pentru supraveghere? Poate nu merge softu' de la vreun update. Asa ca, hai sa instalam camere, ca oricum nu le folosim, dar ca sa aratam lumii intregi integritatea de care dam dovada, demonstrand ca nici in anii trecuti nu s-a copiat la noi, cum au avut indrazneala sa spuna unii.

Dar, felicitari celor integri. Bravo! In sfarsiti oameni de caracter! Putini, marginalizati, dar curati si pedanti. Ceilalti vor striga peste cativa ani ca au in tara e un nivel scazut, ca nu stiu ce sa se mai faca cu sistemul corupt, cum striga si astazi multi. Cei drepti insa, isi vor face treaba pe mai departe, urmarind ce stiu mai bine - caile curate si drepte ale intelepciunii. Voi veti vedea rodul muncii voastre si va veti bucura de el. Caci dupa cum o fotografie nu are amintire, nici averea castigata peste noapte nu-si recunoaste stapanul.

In conditiile unui sistem corupt, aceia care incearca sa fie drepti devin cei gresiti. Raul e bine si binele rau. La anul? Schimbam sistemul, ca nu functioneaza. Facem reforma in invatamant si pregatim un nou tip de BAC, mai bun. Va veni si el, se va copia in continuare cu nonsalanta si apoi un nou ministru plin de ravna va anunta o noua reforma in... invatamant.

Intre timp, va doresc succes in viata tuturor celor care v-ati pregatit pentru examenul acesta si ati fost integri cu voi insiva in timpul sustinerii lui. Dumnezeu sa fie cu voi!

Cine vrea plictiseala?

2011-06-29T11:28:00.000+03:00

De ce se plictisesc tinerii, astazi:

1. Distractie in loc de munca

2. Intensitatea experientelor oferite de lumea virtuala, fantezista si mincinoasa in loc de trairea ordonata din viata reala

3. Surogatele sunt oferite pentru toate experientele reale din viata, ei devin confuzi si adesea nu inteleg experientele autentice

4. Nu fac fata la toate ofertele cu care sunt bombardati in fiecare zi, dar pe care nu le inteleg, dar care le creeaza sentimentul de "ocupat cu ceva", iar cand acestea nu sunt se naste senzatia de plictis, ca o consecinta a lipsei unui drog

5. Valorile rasturnate (de exemplu: am multi prieteni pe facebook) implica bulversare si aceasta conduce la randul ei la intelegerea gresita a vietii perceputa mai apoi ca ceva plictisitor

Solutii? Pai, pentru crestini ar fi o viata de dedicare pentru Cristos, in slujba altora si spre folosul celuilalt, dar nu cred ca ar fi prea multi interesati. Altfel, societatea de acum nu se va dizolva pe sine pentru a face loc autenticului.

Traditia crestina[44]

2011-06-26T23:00:00.000+03:00

Unul dintre primii autori crestini, Clement Romanul, isi incheia un lung sir de citate biblice despre smerenia si rabdarea lui Hristos cu exclamatia : "Vedeti, iubitilor, ce pilda ni s-a dat". Hristos ca exemplu si Hristos ca invatator erau doua teme inrudite, dar tocmai intrucat mantuirea, oricum ar fi fost ea definita, reprezenta adevarul fundamental al Evangheliei, urmarea exemplului lui Hristos si supunerea fata de Hristos invatatorul trebuie vazute in stransa legatura cu aceasta.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 161

iLove - What really counts...

2011-06-25T13:55:00.000+03:00

Traditia crestina[43]

2011-06-25T10:58:00.000+03:00

Conciliul de la Niceea a fost cel care a "tras linia despartitoare intre Dumnezeu si lumea ingerilor, intre Creator si creatie" si l-a pus pe Cristos de partea Creatorului, eliminand astfel elementele mitologice ale "traditiilor [trinitare] anterioare".

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 158

Traditia crestina[42]

2011-06-24T22:55:00.000+03:00

Separata de doctrina unui Dumnezeu personal si de doctrina vointei libere a omului, ideea unei ordini supranaturare putea conduce atat la magie, cat si la fatalism, sau la amandoua, ceea ce s-a si intamplat in cazul multor crestini. Insa doctrina crestina a rugaciunii, in vreme ce recunostea afinitatile dintre practica Bisericii si rugaciunea ca fenomen religios general, a invatat atat din Vechiul Testament cat si, in special, din Rugaciunea Domneasca sa depaseasca magia si fatalismul. Dumnezeul care l-a inzestrat pe om cu vointa libera este si stapan al ordinii supranaturale.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 158

Traditia crestina[41]

2011-06-23T10:51:00.000+03:00

Origen spunea ca e posibil sa credem ca, in arsita verii, putem intoarce prin rugaciune roata anotimpurilor si sa aducem inapoi primavara cea racoroasa. Relatia dintre rugaciune si Providenta poate fi si in sens invers, iar rugaciunea sa fie complet subordonata suveranitatii divine si predestinarii asa incat sa devina inutila ; caci "stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa cereti voi de la El." Prima din aceste optiuni avea prioritate atunci cand autorul ii indemna pe credinciosi sa se roage si descria puterea rugaciunii, ca in tratatul lui Tertulian ; iar a doua optiune avea prioritate atunci cand autorul raspundea unor indoieli, ale lui sau ale cititorilor, nascute din incercarea de a pune in armonie practica rugaciunii cu doctrina unui Dumnezeu intelept si suveran, ca in tratatul lui Origen. Prima optiune se baza pe religie, cea de-a doua pe reflectie.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 157

Traditia crestina[40]

2011-06-22T10:48:00.000+03:00

In conflictele lui cu demonii, Antonie dovedea adesea puteri miraculoase. Alunga demonii din cei posedati si era in stare sa vindece multi bolnavi care veneau la el. Totusi, Atanasie a accentuat in repetate randuri in biografia sa faptul ca Antonie "vindeca nu dand ordine, ci rugandu-se si invocand numele lui Cristos, asa incat era limpede pentru toti ca nu el era cel ce facea acasta, ci Domnul, care le arata oamenilor bunatatea si iubirea Lui si ii vindeca pe suferinzi prin mijlocirea lui Antonie".

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 155

Traditia crestina[39]

2011-06-21T10:45:00.000+03:00

Raspunzand acuzatiei potrivit careia crestinii erau atei intrucat nu se inchinau zeitatilor oficiale ale statului roman, Iustin a declarat: "Recunoastem ca suntem atei in fata unor asemenea zei, dar nu in fata Dumnezeului celui mai adevarat, Tatal dreptatii si al cumpatarii si al tuturor celorlalte virtuti, care este mai presus de orice necuratie. Iar noi il slavim pe El si ne inchinam Lui, si Fiului care a iesit de la El si care ne-a invatat aceste lucruri, si ostilor celorlalti ingeri buni care il urmeaza si care sunt facuti asemenea Lui, si Duhului proorociltor"

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 152

Traditia crestina[38]

2011-06-20T10:43:00.001+03:00

Nici imagistica apologetica si nici limbajul mai ontologic al dogmei hristologice nu au evitat si nu au rezolvat problema relatiei dintre imanent si transcendent.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 13149

In Romania se munceste, nu gluma

2011-06-19T23:34:00.000+03:00

Avocaţii senatorului PSD au încasat de la Turceni şi Rovinari onorarii pentru performanţe supraomeneşti. Radu Cernov, senior partner în Şova & Asociaţii a reuşit să lucreze, într-o singură zi, 20 de ore pentru complexul energetic Turceni, restul de patru ore ale zilei de 15 ianuarie 2008 folosindu-l pentru a lucra şapte ore la dosarele celuilalt combinat, din Rovinari. Nu este o greşeală de tipar.
Cernov, fost secretar de stat la Comunicaţii, a muncit 27 de ore, fără pauze şi fără odihnă, într-o singură zi. Factura decontată de cabinetul lui Şova a fost, potrivit ANAF, de 182 lei pentru ora de muncă la Rovinari şi de 166 lei pe oră la Turceni, în total 4.636 lei.

Un citat dintr-un articol Evenimentul Zilei, aici.

Traditia crestina[37]

2011-06-19T22:42:00.000+03:00

In felul acesta "apostolic", "catolic", "traditional" si "ortodox" au devenit termeni sinonimi: "dogmele apostolice" era termenul obisnuit prin care se desemna ceea ce credea, propovaduia si marturisea Biserica ortodoxa catolica pe baza cuvantului lui Dumnezeu.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 139

Traditia crestina[36]

2011-06-19T22:40:00.000+03:00

Aceasta traditie apostolica era atat de palpabila incat, chiar daca apostolii nu ar fi lasat in urma Scripturile drept marturie a doctrinei lor, Biserica ar fi putut totusi sa urmeze "modelul traditiei pe care au lasat-o mostenire celor carora le-au incredintat Bisericile". Aceasta era, de fapt, ceea ce si facea Biserica in acele tinuturi barbare unde credinciosii nu aveau acces la traditia scrisa, dar pastrau cu sfintenie traditia apostolilor sintetizata in crez - sau intr-o marturisire de credinta asemanatoare crezului in care se reflecta traditia apostolica.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 135

Traditia crestina[35]

2011-06-19T22:38:00.000+03:00

Spre deosebire de traditia gnostica, aceasta traditie apostolica a fost pastrata in mod public de Bisericile care le-au succedat apostolilor. Sau, asa cum spune Origen, este vorba despre "doctrina Bisericii, transmisa prin succesiune de la apostoli si care s-a pastrat in Biserici pana in ziua de azi". Alaturi de interpretarea corecta a Vechiului Testament si de canonul Noului Testament, aceasta traditie a Bisericii a fost criteriul esential de continuitate apostolica pentru elaborarea doctrinei de catre Biserica universala.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 134

O trecere in revista a miscarilor pro-carismatice din Romania - Paul Dan

2011-06-17T23:45:00.001+03:00

Iata deci ca atunci cind un lider evanghelic sta pe pozitie si are suportul barbatilor credinciosi, care la rindul lor sunt loiali lui Cristos si invataturii sanatoase, carismatismul este invins, fie ca e vorba de invataturile lui Chris Okyakhilome, sau Ton si Strajerii, sau Zac Poonen, sau campania de carismatizare dusa in Ardeal de pastorul Constantin Joldis, sau influenta sectei carismatice Kwasizabantu (Paul Dan, pe blogul sau).

Erezia in Biserica - citat

2011-06-14T23:47:00.003+03:00

"The quickest way to prevent heresy is to teach all truths, and the most certain way of refuting it is to expose them all."

Blaise Pascal

Pseudo-impartialitatea[1] - televizorul

2011-06-12T23:31:00.000+03:00

Nimeni nu poate fi impartial pana la sfarsit. Niciun om nu poate sa fie obiectiv in mod deplin. Si aceasta fiindca nu mai Dumnezeu este, in mod deplin, asa.

Avem multe probleme cu televizorul, foarte multe. Dar, de fiecare data cand cineva vorbeste despre asta simte sa se scuze: "nu am nimic cu televizorul", sau "a avea televizor nu este un pacat". Totusi, aceasta este ceva ideal, sau foarte aproape de ideal. In lumea reala nu prea se intampla ca oamenii sa foloseasca televizorul numai pentru bine. Ce-i de facut - renuntam la el? Renuntam la tot ce avem fiindca nu putem folosim nimic deplin corect? Renuntam la a ne mai casatorii fiindca nu putem avea, oricum, o casnicie perfecta? S.a.m.d.

Nu, nu renuntam la tot, dar la unele lucruri ar trebui sa renuntam. Aud predicandu-se des despre pericolul ca televizorul sa fie un impediment in calea umblarii cu Dumnezeu. Nu vad insa oameni renuntand la el. Ar trebui sa renuntam la televizor? Vesnicul raspuns, aparent impartial, ne spune: "Daca e idol, daca ne ia tot timpul, daca... daca...". Numai ca, in lumea reala, aproape nimeni nu renunta la televizor pentru ca se intampla acestea toate. Si aici este problema.

De fapt, o majoritate dintre noi ar trebui sa renunte la televizor fiindca nu face bine. Cel putin nu cu ce se mananca astazi televiziunea. Noi, ca sa contrabalansam, ne lasam copiii la televizor nesupravegheati si apoi ne miram cum de-au ajuns cum au ajuns, periindu-ne singuri: "Nu din vina noastra".

Astazi traim vremea in care o majoritatea mare de oameni se declara maturi, dar realitatea este ca un om intelept e mai rar ca o piatra pretioasa, atat de rar incat nici la licitatie si muzeu nu gasesti unul. De fapt, asa a fost mai mereu - cei mai multi misuna in viata crezand ca detin intelepciunea, cand nu e asa. Tocmai de aceea striga intelepciunea, isi inalta glasul in piete (vezi Proverbe).

Televizorul este un idol pentru foarte multi. Acolo isi pierd oamenii vremea, o vreme cu care nu se vor mai intalni niciodata, dar pentru care vor da socoteala. Se scuza ca-l tin pentru stiri, dar, de fapt, nu pot fara el. Sunt atrasi de el intr-un mod irezistibil, dar nu fara motiv. E fascinant, placut, atractiv. Emisiunile sunt lascive, dar firea pamanteasca asta iubeste. Crestini lumesti sunt prea multi. Oare televizorul ii tine? Da, si televizorul.

Intr-un sens, el este icoana vorbitoare din Apocalipsa. El este mijlocul prin care o singura voce are acces in vietile tuturor oamenilor (nu a Duhului Sfant, aviz cei super-spirituali). El este cel care dicteaza in caza si catre care se indreapta toate privirile. Acolo vad fetele cum sa se imbrace si baietii cum sa fie mai frezati si mai cu blugii cu fundu' pana la genunchi. Acolo invata sotiile cum sa-si ia peste picior sotii si sa strige in gura mare dupa egalitatea dintre sexe, care oricum nu exista (femeia si barbatul sunt, prin definitia lor, oameni, si unul si altul; societatea contemporana urmareste alte scopuri atunci cand propune egalitarismul tamp al relatiilor care se simplifica pana la urma la sex de-o noapte). Acolo invatam cu constinciozitate ca ne-am devenit din maimuta, peste si microb; dintr-o supa (pentru gurmazi) si dintr-o furtuna (pentru amatorii de senzatii tari), fiind sortiti de ne-soarta sa fim organizati, prin actiunea pur aleatorie a nimicului, ca niste oameni intr-o societate care devine tot mai bleaga, mai simplista si mai decadenta din punct de vedere moral.

Pe de alta parte, la ce bun televizorul? Am gasi o lista cu ceva bun, nu-i asa? Dar, cineva, la o adica, ne-ar putea distruge toate argumentele acestea.

In plus mai este si uzul de imagine in detrimentul cuvantului. Vedem carti si citim filme. Era sa se dea lege sa le dubleze pe acestea din urma si eram numa bine niste legume in fotoliul batatorit pana la nevoia de a fi schimbat cu altul, dar am scapat... inca se merge pe subtitrari (mai citim si noi ceva).

Televiziunea e o afacere, una buna si care antreneaza milioane de oameni in asa fel incat ei nu realizeaza cat sunt de atrasi si dependenti de ea. Crestinii nu merg in misiune, nu fac ucenicizare, nu se ocupa de vaduve, saraci si orfani, nu studiaza Scriptura in aceste vremuri grele. Dar, crestinii se uita la televizor. Se cupleaza la un program ca, daca vorbesti ceva cu ei, nu-si dau seama. Trebuie decuplati - daca poti face asta e mare lucru - pentru cateva clipe, sa mai spui cate ceva.

Dar sunt si lucruri bune la televizor. Eu nu am gasit pana acum, dar cu siguranta sunt. De exemplu, butonul de Oprire.

Teorii pagane care circula printre crestini[1]

2011-06-12T22:52:00.000+03:00

Incep o serie de articole despre tot felul de teorii care circula printre crestinii de astazi, unele mai daunatoare, alte nu neaparat, dar pe care le-am auzit uneori si care ar avea un oarecare impact.

Desi ne-am ocupat mai mult de alte elemente apologetice, am observat importanta recunoasterii gradului de influenta al neo-paganismului pentru a-l putea combate cu succes. Aceste articole sunt doar niste avertizari si pot folosi celui care vrea sa le inteleaga scopul si valoarea.

Sa ne oprim la prima teorie, aceea a gandirii pozitive. Pentru a nu intra prea mult in aspectele teoretice, voi lua un exemplu si voi arata eroarea vis-a-vis de Scriptura.

Eram la un concurs de cunostinte biblice pentru copii, cand cineva a intrebat: "De ce nu au fost subiectele putin mai grele, ca sa existe o departajare mai buna?". Raspunsul a fost aparent inteligent: "Ce vrem - sa plece copiii gandindu-se ca au stiu, sau ca nu au stiut?".

Cartea Proverbe este plina de intelepciune. Daniel Branzei are o carte foarte buna, unde incearca sa armonizeze studiul tematic al Proverbelor cu intelepciunea si experienta lui de viata. El face o observatie foarte importanta asupra textului, aratand ca exista trei mari strigari ale intelepciunii - ea ii cheama pe cei prosti, nebuni si batjocoritori. In prima strigare, toate aceste trei categorii sunt chemate la intelepciune. In a doua batjocoritorii nu mai sunt amintiti. In a treia nici nebunii. Dar in toate sunt strigati pe nume "prostii", naivii, cie care nu au stiinta, cei care nu au intelepciunea. Cartea Proverbe se adreseaza celor fara experienta de viata, neincercati; dar si tinerilor si celor intelepti.

Mesajul cartii este simplu - oamenii au nevoie de intelepciune, intelepciunea se ofera oamenilor, ii striga si in cheama, oare ce vor raspunde acestia si cum? Dar este de remarcat franchetea intelepciunii (care este personificata in mai multe randuri), care adreseaza direct starea si problema omului caruia i se adreseaza. Ea, intelepciunea, ar vrea sa locuiasca in mintea omului, dar primul pas este intelegerea acestui element simplu si clar: noi nu ne nastem cu intelepciune, ci o dobandim (sau nu).

Avem nevoie, asadar, de acea smerenie care sa ne faca sa realizam ca suntem, de fapt, naivi (prosti) si fara experienta, asa incat avem nevoie de a o cauta acolo unde este ea, nu unde credem noi. Un om poate sa creada ca e intelept si sa nu-si dea seama ca nu e. Sau, poate sa nu fie si sa realizeze ca nu e. Dar el poate sa nu fie si sa nu vrea sa fie.

Sa revenim acum la exemplul cu copiii. Copiii invata Biblia si o studiaza sistematic tocmai pentru a deveni intelepti si plini de Cuvant. Eu sau ei, oricare dintre noi, deschidem Scriptura gandindu-ne ca urmeaza sa citim cuvinte intelepte, care sa ne ajute in viata. Plecam - daca vrem sa ramanem la adevar - de la premisa smerita ca nu detinem intelepciunea, ca nu cunoastem stiinta sfintilor, ca nu avem priceperea celor care umbla pe cararile neprihanirii... dar ca vrem sa le dobandim. Traduc acum parerea celui care a raspuns la intrebarea din exemplu: vrem sa avem copii care sa plece de la olimpiada gandindu-se ca nu au stiut? Da! Asta vrem! Daca nu au stiut, da. Daca au stiut, vrem sa plece gandindu-se ca mai au multe de invatat. In ambele cazuri vrem sa plece smeriti si avand o perceptie corecta despre realitate.

Nu vrem sa creada ca au stiut, facand teste usoare, la care sa raspunda toti, cand de fapt nivelul este altul. Ii dezavantajam pe cei care invata si ii mintim pe cei care nu o fac. Acum, nu exista o dogma prin care sa stim cat de grele sa fie subiectele la un astfel de examen. Dar trebuie sa avem intelepciunea de a face testele asa cum trebuie. Totusi, eu nu la asta ma refer aici, ci la raspunsul acela care apela la gandirea pozitiva pentru argumentatie.

E ca si cum ai spune: "e prost, dar sa-l facem sa creada ca e intelept", "e slab pregatit, dar sa-l facem sa creada ca s-a pregatit bine", "e departe de trairea duhovniceasca, dar sa-l facem sa creada ca e un mare sfant". In a cui slujba ar trebui sa fim noi, nu in cea a intelepciunii? Daca da, atunci sa ne regasim printre cei care ajuta omul in nevoie, raspunzand nevoii sale reale si fiind un adevarat sprijin pentru indreptare si inteleptire.

Ideea de gandire pozitiva se regaseste si in alte domenii, in foarte multe. Desigur, eu nu ma refer aici la a vorbi cu "prostule" si "nebunule", ci la a incerca sa privim la relatiile cu ceilalti prin prisma invataturilor Scripturii si nu a teoriilor psihologiei pagane.

Sculptura in hartie

2011-06-11T22:13:00.000+03:00

Cititi articolul aici, unde gasiti si mai multe fotografii cu lucrarile realizate de Calvin Nicholls.

The March of the Unqualified

2011-06-10T14:28:00.000+03:00

Bogdan, norske talenter finale

2011-06-07T21:08:00.001+03:00

Bogda, un roman care ajuta la tranportul de imprimante si copiatoare in Norvegia, compune muzica in timpul liber. Ajuns in finala Norvegia are talent, a compus si a interpretat la pian urmatoarea melodie:

BCR face reclama la promiscuitate

2011-06-04T11:04:00.001+03:00

... Si noi nu suntem de acord.

Cititi articolele:

http://experientaconsumatorului.blogspot.com/

http://dyobodiu.wordpress.com/2011/06/03/exista-discriminare-a-imoralitatii-in-zilele-noastre-bcr-pretinde-ca-da/g

http://danutm.wordpress.com/2011/06/03/nu-bcr-nu-gindim-la-fel/

Wicca wicca

2011-05-27T13:23:00.000+03:00

Nu este vorba despre o versiune modificata a waca-waca...

Ci, despre altceva ce se vrea la moda. Lumea neo-pagana incepe sa organizeze diverse ceremonii publice pentru a schimba opinia societatii contemporane cu privire la paganism. Este cazul religiei wicca, tot mai prezenta in mediile sociale de astazi.

"Wicca este un termen generic care cuprinde multitudinea de miscari de renastere a religiilor antichitatii, ca si curente care ambaleaza intr-o forma moderna ideile pagane antice. Printre religiile pagane antice care renasc astazi se numara politeismul grec si roman, celtic, scandinav si germanic, slav, egiptean si al vechiului Hanaan, amerindian, vrajitoria italiana - stregoneria, samanismul, vrajitoria clasica, vrajitoria africana etc. Pare ca toti zeii antichitatii, de la cei mai importanti la cei mai neinsemnati, au prins viata si vin sa stapaneasca lumea; nici unul nu este neglijat, nici unul nu este uitat. De aici se naste o varietate nelimitata de credinte si idei.

Numarul celor care sustin ca sunt adepti ai acestei religii creste pretutindeni pe glob, iar aceasta crestere este una dintre cele mai de seama revolutii pe taramul religios contemporan. In Mare Britanie se estimeaza ca exista un sfert de milion de wiccani practicanti." (citat din Lumea Religiilor, Anul II, Nr. 5, mai 2011, pag. 30)

Mai multi factori favorizeaza aceasta explozie de entuziasm, menita sa schimbe perceptia opiniei publice cu privire la paganism, de a conferi incredere membrilor comunitatilor sale si a strange legaturile dintre ei. De exemplu, Stonehenge a fost locul unde s-au strans in 2009 peste 36.000 de oameni pentru a privi rasaritul cu ocazia Beltane, o sarbatoare pagana. Unii vin doar pentru distractie, altii sunt pagani practicanti, druizi, preotese wicca care isi savarsesc acolo ritualurile.

Intunericul spiritual creste. Efortul ilustrilor atei care au vrut sa lupte cu crestinismul pentru a face loc libertatii individului definit dupa propriul capriciu (gresit) s-a dovedit aberant. Dorinta crestinilor de a deveni relevanti pentru cei din jurul lor a stins in ei lumina ce mai deosebea ceva in jur. Incet, incet, cu o popularizare masiva si inteligenta prin filme de lung metraj si mai nou si seriale speciale, lumea pagana antica este devine mediu natural pentru generatia care se naste astazi.

In acelasi timp, insa, crestinii autentici sunt chemati ca intotdeauna sa fie marturie acolo unde locuiesc ca straini, asezati de Dumnezeul Adevarat, sa duca marturia Evangheliei generatiei de oameni care va veni si sa nu-si rateze scopul existentei. Parintii trebuie sa se trezeasca repede din somnul indiferentei in care se complac pe patul confortului prin munca excesiva departe de accesul la educatia copiilor lor. Factorii externi care decid asupra sistemului educational si cu privire la scopul educarii idividului (unde sa fie adus prin educatie) se vor putea dovedi dezastrosi familiilor daca acestea nu-si iau rolul in serios in raport cu adevarurile Scripturii.

Tinerii au ajuns sa-si poarte singuri de grija, desi fac parte din familii care i-ar putea indruma si ajuta. Au ajuns sa fie nevoiti sa ia decizii care sunt peste masura capacitatii lor si sunt pusi in situatii in care ar trebui sa fie un adult. De cele mai multe ori parerea pe care ei cred ca o au este produsul infuentei intentionate a diversi factori de control.

Solutii:
- studiul Vechiului Testament pentru a descoperii modul in care aceste probleme au fost adresate atunci;
- studiul Bisericii Primare (Noul Testament si alte scrieri timpurii) pentru intelegerea modului in care s-au rezolvat probleme aparute in contextul Imperiului Roman de atunci (ar fi interesat de studiat si dreptul roman, ideea de pace si libera trecere stabilite de romani si implicatiile cetateniei romane, pentru o intelegere a cadrului, in paralel);
- studiul istoriei Bisericii pentru a gasi similaritati deja rezolvate;
- o reevaluarea a relatiei cu generatiile de dupa noi (esential - copiii nostri nu au nevoie de libertate sau de restrictii - ei au nevoie de noi!!!)

La nivel practic, fiecare suntem chemati sa facem ceva intelept si prin luminarea Duhului Sfant..

Te-ai consacrat in slujba Domnului?

2011-05-26T12:08:00.000+03:00

Ai fost numarat in oastea Domnului?
Ai inceput sa-ti randuiesti viata in jurul Domnului?
Te-ai consacrat in slujba Domnului?
Iti pastrezi viata curata de dragul si spre slava Domnului?
Ai curajul sa-L marturisesti pe Domnul cu toata viata, pe fata si cu bucurie?
Ai ajuns oare sa te arda pacatul, motiv pentru care ai facut din altar cheia pastrarii relatiei cu Dumnezeu?
L-ai declarat pe Domnul ca stapan al tau si esti gata sa-L urmezi?
Iti simti inima macinata de nemultumiri si cartiri, pentru ca Dumnezeu nu iti implineste asteptarile cu care ai venit la El?

Sunt cateva dintre intrebarile esentiale cu care fiecare credincios trebuie sa se confrunte cu seriozitate. Se vor pune in cadrul conferintei de mai jos:

http://www.ib-ro.org/conferinta2011/

Daca puteti ajunge, v-ati fi recunoscatori.

Traditia crestina[34]

2011-05-21T14:55:00.002+03:00

Nu stim cu precizie care a fost momentul cand termenul 'Scriptura', cu referire la una sau mai multe dintre cartile cuprinse acum in Noul Testament, a dobandit conotatiile pe care le avea atunci cand se referea la Vechiul Testament. Pasajul din 2 Petru 3: 16 sugereaza ca cel putin anumite epistole ale apostolului Pavel purtau suficiente conotatii ca sa fie supuse acelorasi rastalmaciri ca si 'celelalte Scripturi'. Combatand astfel de rastalmaciri, Irineu vorbea despre 'bogatia de lucruri cuprinse in Scipturi', referindu-se prin aceasta, asa cum reiese din context, nu numai la Vechiul Testament, ci si la scrierile apostolilor. ceea ce predicasera apostolii prin viu grai ne-au 'lasat ei in Scripturi ca stalp si temelie a credintei noastre'. Neacceptarea continutului acestor Scripturi insemna dispretuirea celor care se aflasera in comuniune cu Hristos Domnul. Este adevarat ca, in cele mai multe cazuri, Irineu folosea termenul 'Scriptura' cu referire la Vechiul Testament, iar in aproape jumatate dintre ocurentele sale asta si insemna, insa cu timpul cuvantul a ajuns sa includa ceea ce se va numi canonul Noului Testament.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 132-133

Smart

2011-05-21T09:53:00.000+03:00

Traditia crestina[33]

2011-05-20T13:50:00.000+03:00

Potrivit lui Irineu, aceasta era o caracteristica a ereziei, fiecare eretic selectand o parte din intreaga marturie apostolica, adaptand-o sistemului sau si punandu-i autoritatea mai presus de cea a celorlalti apostoli. Ebionitii nu recunoasteau decat autoritatea Evangheliei dupa Matei ; Marcion doar pe cea a Evangheliei dupa Luca ; alti gnostici, care sustineau ca Isus a suferit, dar nu si Hristos, preferau Evanghelia dupa Marcu ; iar valentinienii isi intemeiau doctrina pe Evanghelia dupa Ioan. Marcion era cel care tagaduia cu mai multa putere continuitatea apostolilor, unul fata de celalalt, spunand ca Pavel era apostolul care cunostea adevarul, intrucat lui i se dezvaluise aceasta taina printr-o revelatie speciala.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 131

Traditia crestina[32]

2011-05-19T21:46:00.000+03:00

Pentru a-si valida existenta, Biserica nu mai privea cu insistenta in viitorul luminat de intoarcerea Domnului, nici in prezentul luminat de minunatele daruri ale Duhului Sfant, ci in trecutul luminat de alcatuirea canonului apostolic, de crearea crezului apostolic i de intemeierea episcopatului apostolic. Pentru a trece testul ortodoxiei apostolice o idee sau o miscare erau obligate sa se ridice la inaltimea acestor norme.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 126-127

Traditia crestina[31]

2011-05-18T21:46:00.003+03:00

Din sursele noastre reiese ca, in timp ce se afla in stare de transa, Montanus vorbea despre Mangaietor la persoana intai: 'Eu sunt Mangaietorul'. Potrivit lui Epifanie, Montanus spunea: 'Eu sunt Domnul Dumnezeu Atotputernic, care m-am pogorat intr-un om'' ; si din nou: 'Nu a venit un inger sau un patriarh, ci Eu, Domnul Dumnezeu''. Didim cel Orb mentioneaza alte cuvinte pe care le-a auzit ca fiindu-i atribuite lui Montanus: 'Eu sunt Tatal si Fiul, si Mangaietorul'. Pe baza unor astfel de relatari, unii dintre criticii de mai tarziu ai montanismului au fost inclinati sa creada ca Montanus se identifica pe sine insusi cu Sfantul Duh in chip esential ; de pilda, Chiril din Ierusalim scria ca Montanus 'avea indrazneala sa spuna ca el insusi este Sfantul Duh'. Insa o comparatie intre afirmatiile atribuite lui Montanus in aceasta privinta si alte afirmatii asemanatoare, atat crestine, cat si pagane, ale celor care practicau discursul extatic pare sa indice faptul ca aceasta interpretare nu este corecta. Se pare mai curand ca asemenea formulari exprima ideea pasivitatii ca instrument al divinitatii care este specifica unei astfel de practici, si nu arogarea insusirilor divine de catre o fiinta umana. Epifanie il cita pe Montanus spunand: 'Luati aminte, omul este ca o lira'. Ceea ce a devenit pana la urma aceasta practica montanista este o cu totul alta problema, dar in cazul lui Montanus si al succesorilor lui apropiati, pare mult mai indreptatita concluzia potrivit careia practica in cauza avea aceasta natura instrumentala.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 122

Vesnicia omului trecator

2011-05-15T12:32:00.000+03:00

Numai parintii care si-au crescut copiii inteleg ce inseamna despartirea. Numai sotul care-si lasa in urma la cimitir sotia intelege sentimentul despartirii. Ceilalti doar tangential. Plang mai mult din egoism sau din inertie, de multe ori.

Cine pricepe inima unui tata care prin sacrificiu de-o viata trebuie sa-si ia ramas bun de la copilul sau stiind ca nu-l va mai vedea poate deloc?

Eu nu am putut sa inteleg. Dar am inteles ca omul plange fiindca e om. El sufera amarnic pentru ca este ceea ce este - un trecator, un efemer, o umbra, un abur, doar o licarire de moment. Omul poate avea sentimentul de importanta, dar il poate avea si pe acela ca daca nu ar exista el totul ar fi la fel. Daca moare un om, lumea merge inainte. Daca se naste unul, a doua zi dimineata, soarele rasare ca si pana atunci.

Tocmai in contextul acesta notiunea de Dumnezeu isi are rostul cel mai bine definit. Caci universul in care traim este grandios, iar omul care-l cerceteaza este neglijabil. Dar Dumnezeul Cel Mare, Creatorul Universului, este interesat de omul mic, faptura mainilor Sale.

Asa ca omul se uita la Dumnezeu si, cu lacrimi in ochi, se fericeste pentru ca trece prin suferinta, pentru ca viata lui nu ii aduce satisfactie deplina, pentru ca nu-si poate implini visul. In suferinta, omul trecator se vede in atentia Dumnezeului etern si cauta sa-I fie pe plac. "Inceputul intelepciunii este frica de Domnul".

Conditia pe care omul a primit-o il face pe acesta sa planga. De aceea, lacrimile si suferinta sunt de la Dumnezeu si inima care invata sa le foloseasca intelept, sa le primeasca in pace, va avea fericirea adevarata si ochii cei mai senini. "Prin intristarea fetei inima se face mai buna".

Ce poate sa faca omul in tragedia vietii lui? Caci viata omului este o tragedie, fie ca o intege, fie ca o uita din vedere. Omul poate sa-si indrepte privirea spre Dumnezeul sau, sa caute invataturile sale, sa iubeasca adevarul, dreptatea, cararile omenilor de bine, stiinta sfintilor, invatatura curata. Omul poate sa-si zica pe nume: "om" si sa planga, sa zambeasca, sa faca bine si sa poarte povara faptelor lui inalte intr-o lume care se descompune. Caci oriunde s-ar duce el, tot om va fi. Orice va face, ramane om. Oricat de mult se intalta pe sine, el tot la statura de om se afla.

Dar sa nu uite, omul, trecatorul, de Omul Isus Cristos. Caci Fiul S-a facut om, a luat trup. A plans, a suferit, a rabdat, a simtit durerea, a vazut tragedia omeneasca si a trait in mijlocul semenilor Sai, cu care a venit sa se asemene. Pentru ca sa si-i infrateasca, sa si-i adune si sa si-i pregateasca, printre lacrimi si intristare multa, pentru ziua infierii de pe urma, pentru clipa in care mana fericitului Dumnezeu va sterge fata omului trecator si-i va da acestuia o noua stare. Si omul trecator nu va mai plange, fiindca nu va mai fi trecator.

Asadar, datul omului il face pe acesta sa planga, nu ceea ce pateste in lumea in care a fost pus. Lacrima buna este masura care ne arata inima omului, caci omul rau se fericeste pe sine intr-o lume rea.

Caile lui Dumnezeu sunt inalte, mai sus decat poate mintea omului sa ajunga. Ele sunt placute pentru cine le gaseste si acela care umbla pe ele nu merge pe cararile dobandite de el, dar se bucura ca le-a primit. El plange demn si sufera cu fruntea sus. El stie ca Dumnezeu ii strange lacrimile intr-un burduf, intr-o masura. Omul strange si el aur, pamant, tot felul de lucruri de pret in ochii lui. Dar Dumnezeu a ascuns in ochii omului valoarea pe care El o considera de pret, iar omul nu o gaseste cautand-o chiar pana la marginile pamantului. Aceasta e pretioasa in ochii Domnului si este si in ochii omului. Domnul o va sterge pentru totdeauna, dar o si pastreaza in vasele Sale.

The Bible Contains...

2011-05-09T13:04:00.000+03:00

M-am plictisit, m-am saturat... de ceea ce pretuiesc

2011-05-02T10:28:00.000+03:00

Am fost uimit, la inceput nu am inteles. Cum poate cineva sa fie atat slab, incat sa nu poata tine langa el ceea ce pretuieste, propriile preferinte si valori?

Ce-am patit. Am auzit o discutie. Intr-o discutie simpla, cineva intreba pe altcineva daca e de acord sa cante o anumita cantare, o cantare noua, care se canta de obicei la intalniri de tineret. Raspunsul - ne-am plictisit de ea, am tot cantat-o. Venit din partea unui tanar, desigur, adept al cantarilor de tineret, nu "batran depasit". La inceput nu am reusit sa ma dezmeticesc, cateva clipe. Un fel de soc modern.

Pentru ca bunica mea canta acelasi cantari de ani de zile, fratii batrani se intalnesc si canta aceleasi cantari vechi, dar proaspete in inima lor. Pentru ca exista aceasta tensiune intre generatii si unii spun sa cantam cantari noi, nu vechiturile din cartile negre, de doliu. Si, e un soc sa auzi pe cineva tanar ca s-a plictisit de cantarile lui. Dar... din pacate... asa e.

Cum se face ca a cantat-o de 3-4 ori si s-a plictisit de ea? Pai nu era faina? Nu era placuta?

Asadar, e problema la cantare, sau la persoana? Si nu e un caz izolat. Mi-am amintit ca am mai auzit asemenea reactii, dar la vremea aceea nu am realizat. E problema la aceste cantari atat de faine, dar care ne plictisesc fiindca nu au putere in ele, fiindca nu sunt, de fapt, folositoare sufletului? E problema la oameni - sunt ei superficiali, sunt ei atat de mici incat, de fapt nu au nimic cu cantarile vechi, ci cu orice cantare, fiindca, de fapt, ei vor sa se distreze cu ceva mereu nou, incitant si placut dar deloc profund si bine inradacinat?

Este o mare problema pentru cei care nu sunt in stare sa deosebeasca vremurile, sa inteleaga motivul pentru care se intampla ceea ce se intampla. Complexul situatiei depaseste zona, cadrul si personajele ei. E ceva ce caracterizeaza vremea noastra. Am scris acest exemplu pentru ajutorul celor care cerceteaza si inteleg, pentru acei oameni scumpi si preaiubiti care cauta voia Domnului si intelegerea planului Sau.

Cand ne intalnim cu tineri din "lume" vrem sa fim "relevanti" si sa le punem cantarile noastre care si pe noi ne plitisesc. Ele atrag urechea doar, inima ramane sa-si continue drumul de racire si alienare. E vorba de mult mai mult decat ritm, linie melodica sau stil. E vorba de umblarea cu Dumnezeu, de trairea valorilor inalte ale Imparatiei Cerurilor...care, de fapt, nu mai exista. Tinerilor le-a fost rusine cu mostenirea lor. Acum, nu mai au nici mostenire, dar lenea si plictiseala i-a impiedicat sa-si mai faca un nume, o mostenire, o avere (spirituala). Cei "din lume" nu gasesc nimic interesant la pocaitii de astazi. E o realitate.

Acum avem cantari la comanda, putem vorbi pe Internet cat vrem. Aratam poze si spunem mult mai mult decat avem de spus (reziduu cat incape... si spatiul virtual este nelimitat). Dar suntem noi goi, lipsiti de viata (sprituala), undeva intre cer si pamant, dorindu-le pe amandoua si... neavandu-l pe nicicare.

Ce urmeaza de aici? Nimic. Tot ce a fost va mai fi.

It's Not Over

2011-04-24T06:00:00.000+03:00

Domnul meu e viu! (My reedemer)

2011-04-24T05:00:00.000+03:00

Ce cauta oamenii in "Joia Mare"?

2011-04-21T21:48:00.000+03:00

Nu vreau sa-i jignesc, nu vreau sa-i judec. Nici eu nu sunt mai bun ca ei...

Totusi, voi sublinia o mica realitate pe care am observat-o, tocmai pentru a ne putea gandi la noi insine si la modul in care vedem viata crestina.

Am inceput sa scriu pe blog dupa o anumita varsta. Trecusem deja de perioada tensiunilor adolescentine, dar unele articole au vizat si chestiuni care m-au framantat in trecut, cum ar fi cele privitoare la fete. Am inteles anumite realitati spirituale si de bun simt, prin studiu Scripturii si mi-am consolidat o parere vis-a-vis de ceea ce ar trebui sa insemne pentru un barbat relatia cu o femeie, care sa fie si sotia lui. Asa am scris si un articol sub titlul "Ce sa vorbesc cu o fata?", cu dorinta de a fi folositor altora.

Cand intru pe contul de wordpress (blogul este si pe blogspot, in acelasi continut) imi apare o statistica zilnica cu privire la anumite accesari (un top). Articolul acesta este mai mareu primul, adica cel mai accesat, cel mai cautat pe net (asa ajung cei mai multi sa citeasca acel articol). Nu si astazi.

Astazi, in Joia Mare, altul a fost in top. Am pus poezia lui Costache Ioanid intr-un articol, cu cativa ani in urma - "Stergarul". E poezia aceea care se citeste, de obicei, la cina, in ziua de Joi, inainte de Paste. Dar sa nu ne grabim. La prima vedere pare ceva bun. Dar...

... Statistic, un an intreg ne sta gandul la noi, de Paste ne gandim la Dumnezeu. Si aceasta poate doar ca sa citim poezia la biserica, ca intr-un ritual. Evident ca blogul acesta nu este reprezentativ, ca sa putem vorbi despre un sondaj insemnat, relevant. Dar, pentru mine a insemnat ceva aceasta realitate. Pentru mine este trist si cred ca oamenii asta cauta - folosul lor si nu pe Dumnezeu.

Asa sa fie oare? Asa facem? Poate ar trebui sa cautam mai des "Stergarul", in special a doua parte a poeziei, care ne invata sa ajutam batranii neputinciosi, sa facem bine si milostenie. Sa fim, in timpul anului, fii ai Tatalui din ceruri, daca vrem sa avem partasie cu El.

Dumnezeu sa fie cu oamenii Sai.

Din seria "Mai bine nu vorbeati despre stiinta"

2011-04-19T23:58:00.000+03:00

Un articol la care face referire Evenimentul Zilei, varianta electronica, si care apare pe Internet sub titlul "3 mituri despre Paste deconspirate de stiinta" face furori... Dupa modelul vesnicelor videoclipuri de pe youtube care "au adunat milioane de utilizatori" - dupa cum relateaza ziarele care altfel nu reusesc sa stranga vizitatori - si acest articol de pus in manualele de jurnalism (anexa cu exemple din categoria "Asa Nu") reuseste, prin intermediul autorului sau, sa atraga atentia prin lipsa de mai toate.

Articolul se gaseste aici. Nu am de gand sa il iau la bani marunti, dar voi descrie, totusi, cateva greseli elementare, care-i arata valoarea, atragand prin acest exemplu negativ atentia la acest tip de materiale care dezinformeaza pamfletar sub pancarde care folosesc termeni precum "stiinta" sau "demonstratie".

1. Titlul da tonul

E mare lucru sa reusesti un asemenea titlu agramat. Daca-s mituri, atunci de ce a mai fost nevoie de stiinta sa le arate? Apoi, daca sunt mituri, nu le deconspiram. Anumite sisteme de gandire pot fi rau intentionate si apoi aratate ca atare, descoperite sau deconspirate. Dar, daca vorbim despre niste mituri, atunci sa lasam stiinta in pace, fiindca treaba ei nu-i cu deconspirarea miturilor. E de recomandat a se citi definitiile cu privire la mit si deconspirare si ar fi buna o meditare la asocierea acestor termeni.

2. Afirmatie inedita, dar uzata deja in moda orbului cutezant

Deși Biblia ne îndeamnă să credem și să nu cercetăm, oamenii de știință nu s-au putut abține, iar unele din descoperirile lor contrazic faptele din Biblie.

Biblia nu ne indeamna sa credem si sa nu cercetam. Aceasta afirmatie arata cat cat de stiintific este articolul, apropos de acest termen larg folosit in societatea internetului de astazi. Am auzit si noi de "stiinta" si gata, stim si ce inseamna... scrie pe google.

Deci, oamenii de stiinta astia... Nu stiu ce sa ma mai fac cu ei! Pai cum de nu s-au putut ei abtine sa nu cerceteze, cand Biblia ne indeamna sa nu cercetam, ci doar sa credem, dupa cum scrie in capitolul 150 din Proverbe?! Uite, curiozitatea asta a omului spre ce-l impinge...

Acesti oameni de stiinta, acesti zei ai erei noastre... Ei reusesc unele descoperiri care... incredibil... contrazic fapte. Da, ati auzit bine. Nu conteaza ca faci tu o fapta, ca omul de stiinta s-ar putea sa ti-o contrazica. Asa ca, atunci cand faci o fapta, nu fi prea sigur ca ai facut-o. Nu se stie niciodata.

Asadar, pe langa ca nu s-au putut abtine sa nu asculte de o sugestie din Biblia din Tara Imaginatiei Sporite (de altfel si singura carte pe care au citit-o, in imaginatie, acesti amfitrioni ai stiintei), au reusit si performanta in veci inegalabila de a contrazice, prin descoperirile lor, fapte. Grozav. Sper ca autorul acestui material nu e profesor, Doamne fereste!

Dar, haidem sa trecem la stiinta, sa nu mai vorbim cuvinte. Sa mergem la argument si la dovezi inextricabile, sa ne punem in fata evidentelor acestor mari descoperiri (pe langa acestea, marile descoperiri geografice din urma cu cateva secole sunt nimic, expertii fiind de parere sa retraga specificatia "marile" pentru relevanta). Sa vedeti si dvs. care sunt aceste descoperiri deconspiratoare de mituri biblice.

3. Dovada fundamentala

Oamenii de știință sunt convinși că Iisus a existat cu adevărat, dar nu cred că el a făcut minuni și nici că a înviat - mare parte din Biblie este formată din legende.

Deci, da. Deci, am respirat usurat, avusesem mari emotii. Oamenii de stiinta sunt "convinsi ca Isus a existat cu adevarat". Mare lucru. Ok, acum, ca sunt convinsi ei, ce nevoie mai avem de dovezi sau de cercetare? Hai, gata cu prostiile, nu ati citit ca oamenii de stiinta sunt convinsi ca Isus a existat?

Dovada fundamentala a oamenilor de stiinta este ca ei "nu cred" ca Isus a facut minuni si ca a inviat. Pe baza acestei dovezi de mare pret, putem sa concluzionam verticaliceste, bazandu-ne pe o logica desavarsita ca "mare parte din Biblie este formata din legende".

Urmand aceasta fascinanta cale a argumentarii, m-am gandit si eu sa nu mai cred ca exista curent electric, sa vad cum mai scriu autorii acestor articole de 5 (cinci) stele randurile lor atat de frumos descrise chiar de Eminescu (pe care nu as indrazni sa-l numesc mare, din moment ce i-am adus pe ei in discutie), pe cand se gandea el prin ceata la ilustri epigoni care duceau tara-n spate la greu si stramtorare.

Care oameni de stiinta? Toti? Majoritatea? Doi-trei? Cine? Unde?

4. Sa construim pe fundament - prima concluzie

Aflăm încă din clasele primare că Iisus și-a dus singur - sau cu ajutorul unui bărbat - crucea până pe Golgota și toate filmele despre viața Mântuitorului folosesc această imagine impresionantă. Ba chiar expresia "a-și duce crucea" a intrat în limbajul nostru curent.
De fapt, experimentele arată că lucrurile n-au stat chiar așa. Într-adevăr, crucificarea era adesea folosită de romani ca pedeapsă, încă din secolul VI î. Chr., însă condamnații nu își puteau duce singuri crucea făcută din trunchiuri de copac, care cântărea aproape 150 de kilograme.
În cadrul unui experiment s-a construit o cruce asemănătoare cu cele folosite de romani pentru tortură, iar un bărbat puternic a încercat s-o poarte pe umeri. Așa cum era de așteptat, el nici nu a reușit s-o urnească din loc.

Cel putin autorul a facut clasele primare. E si asta ceva. Daca nu as avea informatii despre cum se trece in "clasele primare"... Dar, sa trecem peste. Important e sa argumentam, nu-i asa? Iata argumentul:
- aflam din clasele primare ca...(a)
- aflam din filme ca...(b)
- din (a) si (b) rezulta ca Biblia este formata in majoritatea ei din legende (cum am vazut deja mai sus, dar, ca sa intarim argumentatia si de dragul discutiei).

Toate filmele despre viata Mantuitorului folosesc aceasta "imagine impresionanta". Ar trebui amendate. Toate? Sper sa nu indrazneasca cineva sa faca vreun film despre viata Mantuitorului fara aceasta imagine. Cel putin la filme se uita (autorul). Macar atat. Pentru a intari si mai mult argumentatia de mai sus, specificam si faptul ca expresia "a-si duce crucea" a intrat in limbajul nostru curent. Cei care nici pana acum nu au priceput, vor urma un curs de logica speciala, pentru persoane cu dezabilitati severe si rare.

Cat cantarea crucea? 150 de kg. Mult, as zice. Deci, o persoana nu putea sa duca singur crucea, nici macar ajutata de cineva. In plus, daca ar fi sa calculam si crucea in sensul pacatelor omenirii... am depasi cu mult capacitatea omeneasca. Dar, oare numai 150 sunt? Pai la cate vagoane de lemn din "crucea lui Isus" exista prin manastiri si biserici in lume, nu m-as mira sa fie vorba de tone. In fine, iata si prima cifra. Si deja e prea mult... pentru stiinta. Nu cifrele conteaza, cat filmele, expresiile din popor si parerea unora. Dar nici aceasta cifra nu e tocmai exact, ci e vorba de "aproape 150", adica 120, 130, 140, 145, 149? Pe undeva pe acolo. Oricum raspunsul trebuie sa dea "nu", deci nu mai conteaza rezolvarea.

Un barbat puternic a incercat sa poarte pe umeri crucea, dar nici nu a reusit s-o urneasca din loc. Evident, nu e vorba despre crucea lui Isus (despre care nu se spune nimic), ci despre o cruce realizata in zilele noastre (posibil chiar in realitate). Aceata ma face sa ma intreb daca exista si altfel de barbati, decat "puternici" (fiindca eu credeam pana acum ca toti barbatii sunt puternici :) ).

Ca sa revenim putin si la lumea reala, voi mentiona ca Biblia nu ne spune exact daca Cristos a dus toata crucea, doar o bucata din ea, daca a dus-o singur etc. Textul sugereaza, noi speculam, dar nu e foarte clar nici macar ce incearca sa "deconspire" "toti oamenii de stiinta".

5. Mai apare o cifra in titlu

Sunt, asadar, trei mituri... Pai, da. Mitul caratului crucii, mitul rastignirii si... aaa... si... Al treilea unde este? Sunt, intr-adevar, trei subtitluri. Dar, in al treilea rand se vorbeste, in articol, despre Iuda Iscarioteanul si anumite scrieri gnostice si nu despre Paste. Probabil ca mitul al treilea este chiar ideea gnosticismului primelor secole de dupa Cristos cu privire la moartea lui Isus. Dar, deja e prea multa informatie, sa revenim la stiinta.

6. Argumente si mai mari

Învierea lui Iisus este unul din pilonii creștinismului, dar a fost reală? Conform istoricilor, această înviere nu a fost decât o legendă răspândită de apropiații lui Iisus pentru a convinge lumea că el era cu adevărat fiul lui Dumnezeu.
Această teorie aproape că a fost dovedită în momentul când s-a descoperit mormântul lui Iisus, cu osemintele lui

Este invierea lui Isus unul dintre pilonii crestinismului? Nu cred! Pai, fara inviere, nu exista crestinism, sa fie si mii de alti piloni (imaginari, ca...).

Argument: invierea nu e reala? De unde stim? Din doua mari surse, conform a doua mari experimente realizate de catre "oamenii de stiinta". Mentionam ca experimentele sunt "de buna credinta, stiintifice si de netagaduit". Iata-le:
a. istoricii au spus asa (din nou - care istorici, fratilor vitregi ce sunteti?)
b. descoperirea mormantului lui Isus, care aproape ca a dovedit teoria

A cui mormant? A lui Isus? Poate, dar nu cel din Biblie. Imi place nespus si formularea: "aproape ca a dovedit". Minunat. Aproape ca m-ati convins. Aproape ca era sa fuzionez. Osemintele, dragi tovarasi, erau inscriptionate cu numele decedatului. Erau zece la numar. Cifre, cifre. V-am spus eu ca e stiinta! Asa mi-am descoperit o noua curiozitate - imi doresc sa aflu ce nume scrie pe oasele mele, fiindca eu am doua prenume si sa stiu sa las prin testament ca oasele cu inscriptia numelui meu sa fie pastrate asa cum sunt.

Istoricii sunt "aproape siguri", dar inca nu chiar siguri siguri. Puteau sa fie siguri siguri siguri, dar sunt numai siguri siguri. Unii sunt in si mai putin, doar siguri. E sigur ca e un mit treaba aia cu invierea fiindca istoricii sunt aproape siguri si cand un istoric e aproape sigur, atunci mitul a fost deconspirat. Ma fac istoric.

Din dorinta de a nu forta acest blog, ma opresc aici cu explicatiile minutioase date. Restul se pot citi cu placere in teza de doctorat pe care sunt aproape sigur ca am sustinut-o, mitologic vorbind, cu niste istorici de calibru de 5mm.

Noapte buna logica. Buna dimineata tembelism.

Paula Seling - La umbra crucii Tale

2011-04-19T12:46:00.000+03:00

Culoarea neagra a focului apei

2011-04-14T23:43:00.001+03:00

Ma tot intreb ce are homosexualitatea cu frumusetea?... Frumosul si normalul este promovat prin naturalul in care a fost asezati de Dumnezeul Creator. Am ajuns sa nu mai distingem intre ceea ce este frumos si ceea ce este urat, intre ceea ce este bine si ceea ce este rau incat suntem prinsi intr-o teribila stare de amorteala care ne impiedica sa ne traim viata. Vorbesc despre omul de astazi.

Asocierile acestea false intre libidinos si frumos conduc la socuri cumplite in mintile oamenilor cu bun simt, a putinilor astfel de indivizi care mai traiesc in aceasta generatie. Sau, poate nu chiar asa de putini. Ce legatura este intre intuneric si lumina? Cand e lumina, nu mai e intuneric. Cand e intuneric insa, cu suficienta putere de convingere si minciuna cineva poate sa convinga in stanga si in dreapta ca e lumina - cum sa verificam oare, in lipsa luminii? Aceia care nu cunosc lumina adevarata pot fi usor pacaliti de falsurile din piata autohtona contemporana.

Altii sunt uimiti de ridicolul acestor situatii, cand, plangand cu rimel, unii se lamenteaza ca nu li se acorda drepturi de minoritate si ca sunt marginalizati, ca mai apoi sa isi bata joc de valori autentice. Dupa multa presiune, am acceptat ca hotul pe care l-am prins in casa noastra sa nu fie pedepsit, apostrofat si pedepsit pentru fapta sa, l-am acceptat asa cum este, ca mai apoi el sa ne sparga cu tupeu bibelourile, sa ne rupa mobila si sa ne sparga geamurile. Oricum fumusestea nu e decisa la un concurs de frumusete, dar, daca vorbim de concurs de frumusete, sa-l lasam sa fie intre concurenti femei sau barbati si atat.

Homosexualitatea organizata incearca din rasputeri sa influenteze societatea degradanta in care traim. E vremea lor. Nu intotdeauna va fi asa, vremurile se schimba. Poate traim ultimele zile, poate nu. Important este sa intelegem bine realitatea, lumina, adevarul si sa existe autenticul printre noi, ca nu cumva sarea sa fie lepadata si calcata in picioare, pierzandu-si puterea de a sara.

Homosexualii se simt discriminati - e refrenul pe care l-am auzit din totdeauna. Dragilor, nu noi i-am facut homosexuali. Omul trebuie sa inteleaga si sa se obisnuiasca cu realitatea existentei consecintelor deciziilor pe care le ia. Faptul ca societatea este permisiva, nu implica vreo schimbare in ce priveste adevarul sau esentialul a ceea ce este autentic. Ca eu accept si falsuri in muzeul de arta e o chestiune, pe cand faptul acesta nu implica anularea discriminarii intre tablourile pe care le expun (falsul va fi tot fals, daca oamenilor le place sa-l priveasca e o problema, o anormalitate, o eroare). Desigur, nu vorbesc aici despre atitudini anihiliste, ci doar despre autentic in sine si despre faptul ca realitatea nu poate fi alta decat ceea ce este, chiar daca unii aleg sa dea acest titlu si unor elemente imaginare. Eu pot sa numesc multimea numerelor ireale "multumea numerelor reale" - pot? Pot! Si, este pentru aceasta asa? Si tot matematicienii ar putea sa dea o declaratie in acest sens, dar realitatea ramane aceeasi. Nici daca majoritatea oamenilor ar fi homosexuali nu ar insemna ca acesti oameni sunt corecti in sensul implicatiilor care decurg din acest titlu evaziv.

Ce se vrea la Brasov este ceva anormal si atipic realitatii vietii de pe Pamant. In acelasi timp, astfel de deviatiuni nu sunt in concordanta cu frumusetea relatiilor omenesti si cu frumusetea persoanei in complexitatea ei existentiala. Si, mai mult inca, Biblia ne invata valori care promoveaza viata si nu sterilitatea, relatiile curate si nu cele libidinoase si ilicite, formarea unei identitati bune in raport cu ceea ce ar trebui sa fie omul in ochii Creatorului Sau.

As da un citat dintr-un interviu luat Gavriei Ioana, organizator al concursului de frumusete Miss Romania, completand ca e o sfidare la adresa credinciosilor din Romania, o lipsa de respect, nicidecum altceva:

“Mi s-ar fi parut nefiresc sa organizez si un concurs de Miss, in toata regula, in aceasta perioada a Pastilor, daramite sa te gandesti ca niste homosexuali se intrec in frumusete. E o sfidare la adresa romanilor care sunt majoritar ortodocsi”, ne-a declarat Gavrila Ioana, cunoscut organizator de concursuri de frumusete, intre care si traditionalul Miss Romania.

Traditia Crestina[30]

2011-04-14T17:36:00.002+03:00

"Biserica nu mai pazea cu sfintenie respectarea postului, dar montanistii insistau asupra faptului ca apropierea sfarsitului impunea mai multa strictete in acest sens decat oricand. Aceste probleme, alaturi de altele precum fuga de martiriu si lipsa pocaintei sincere, se aflau in centrul preocuparilor noii pofetii. Cu o rigoare si un zel care i-au caracterizat mai mult pe reformatorii morali ai Bisericii decat pe reformatorii teologiei si doctrinei, montanismul indemna Biserica sa se caiasca, intrucat Imparatia lui Dumnezeu era acum foarte aproape"

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 120

Traditia Crestina[29]

2011-04-13T17:26:00.002+03:00

"Montanus insusi pare sa fi pretins ca fagaduinta lui Isus de al trimite pe Mangaietorul s-a implinit in el, cel caruia i s-au daruit viziuni si revelatii. Una dintre acestea prezicea ca sfarsitul este aproape, iar venirea Mangaietorului era ultimul semn care prevestea acest sfarsit. Sursa anonima a lui Eusebiu afirma ca Montanus "vorbea si scotea sunete ciudate,prezicand intr-un chip deosebit de cel obisnuit in Biserica inca de la inceputuri." Aceasta putea sau nu sa insemne ca Montanus era cazut in transa, dar pare limpede ca Montanus credea ca este inspirat de Dumnezeu. In plus, el promitea aceasta inspiratie si adeptilor sai. Ba chiar doua dintre discipole au primit inspiratia si aceste profetese au fost umplute de Duhul Sfant, rostind ceea ce li s-a dezvalluit in aceasta stare de transa. Aceasta practica a continuat in cadrul comunitatii montaniste o buna bucata de vreme; Tertulian vorbea despre "o sora aflata astazi printre noi" care avea harisma revelatiei in timpul serviciului divin, vorbind cu ingerii si uneori chiar cu Domnul Insusi. In Patimilor sfintelor Perpetua si Felicitas, lucrarea contemporana cu Tertulian, daca nu cumva scrisa sau redactata de el, se vorbeste despre recumoasterea si venerarea noilor profetii si viziuni si a celorlalte puteri ale Duhului Sfant care s-au pogorat asupra Bisericii in vremea din urma."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 119-120

Traditia Crestina[28]

2011-04-12T17:22:00.001+03:00

"Una dintre primele schisme sau erezii din sanul Bisericii crestine a fost cea initiata de Montanus, un preot frigian care a trait pe la mijlocul secolului al doilea. In mod surprinzator, se stie putin despre doctrina acestuia si cu atat mai putin despre biografia lui; nu stim cu siguranta nici cand si-a inceput lucrarea; candva intre 135 si 175."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 117

Traditia Crestina[27]

2011-04-11T17:13:00.002+03:00

"Cu toate acestea, prin fiecare aspect pe care l-am prezentat, gnosticismul le-a amintit teologilor Biserici, inclusiv lui Clement si Origen, ceea ce ar fi fost inclinati sa uite .Miturile despre abisul divin au oferit o contrapondere pentru simplificarea exagerata a doctrinei impasibilitatii divine, care parea sa reduca paradoxul milei si maniei la o formula rationala. Ideea coborarii cosmologice a spiritului dadea un sens mai profund alilenarii omului fata de lume, fata de fiinta lui adevarata, si fata de Dumnezeu, decat o facea antropologia moralista a multor Parinti ai Bisericii. In ciuda docetismului sau, reprezentarea gnostica a Mantuitorului se apropia in anumite privinte de unele teme din Noul Testament decat definirea lui Cristos ca datator al Legii celei noi. Si, mai presus de toate, gnosticismul crestin era o religie a mantuirii si a impacarii spiritului omenesc cu maretia inefabila a lui Dumnezeu. Insa reprezenta o denaturare fundamentala a doctrinei crestine in fiecare dintre aceste aspecte si, in consecinta, Biserica trebuia sa i se opuna. Dar mai ilustra, deasemenea un efort considerabil de a gasi o solutie problemelor doctrinei crestine care nu puteau fi evitate de nici un teolog, fie el otodox sau eretic."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 116-117