De ce?

In ultimul timp devine deja exuberant efortul pe care mai multi il platesc pentru aducerea sub aceeasi umbrela a evanghelicilor. Istoria acestei dorinti a inceput cu mai mult timp in urma.

Ce este aceasta? Ce inseamna oare? Spre ce va conduce? Spre ce vrea sa conduca? In prezent, face obiectul unui efort fara precedent si nu poate fi trecut cu vederea. Ramane sa continuam sa observam tendintele pe care le provoaca si pana unde se baga mana in buzunar, pentru ca pretul sa fie platit.

Partea cea mai interesanta este ca toate acestea se intampla fara a veni din interior. Liderii isi conduc turmele spre a se uni. Dar, pentru aceasta, unii trebuie sa paraseasca muntele si sa mearga spre campie, iar cei din campie sa urce putin spre munte. Avraam si Lot sunt din nou impreuna, dar aerul nu mai e asa curat si multi sunt mai aproape de Sodoma decat de cer. S-au facut concesii importante si s-a renuntat la multe de dragul unei unitati pe care liderii moderni si-o doresc cu orice pret.

Se formeaza apoi un clasic al evanghelicilor, fata de care daca te indepartezi risti sa fii catalogat in dosarele "retro". In timp ce suntem mintit cu drag ca trebuie sa fim inovatori, se dovedeste din nou ca toate drumurile duc la Roma si noile inovatii nu au decat o singura concluzie.

Multi tineri, direct sau indirect, sunt astazi invatati sistematic sa renunte la trecut, la istorie, la tot ce stiau pana atunci (chestiuni numite grosolan prejudecati, dar care prind la cei neincercati), pentru o revolutie, pentru a face ceva... Generatia de la care multi spera o trezire clocoteste toata, agitata de niste tepusi elegant varate in soba, pentru a scoate carbunii care tocmai s-au aprins de acolo. Apoi, ii aduna de pe jos si-i pun iar impreuna, sa semene a soba, dar sunt afara, in frig si se vor stinge cu aceeasi graba cu care au vrut sa scape de stransoarea iubirii, pe care maestrii deghizarii au reusit sa o zugraveasca drept antichitate.

Pana nu demult, soba incalzea, lumea simtea. Acum, carbunii au vrut sa fie relevanti, au iesit afara, sa dea caldura, ca, de... cum sa simta oamenii caldura, daca noi stam inauntru?

Am observat ca se duce o mare lupta pentru ca tinerii sa fie luati din bisericile unde s-au nascut si stransi sub un nou stindard, pusi la treaba in jug si ingrasati bine cu tot felul de placeri. Oare pentru ce? De ce?

"V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca. Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o de la El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea."

Adevaratul razboi

"Va scriu tinerilor fiindca ati biruit pe cel rau..."

Daca apostolul Ioan s-a uitat la tinerii carora le-a scris si a vazut ca l-au biruit pe cel rau, atunci inteleg de aici ca a existat o lupta. Si ca ei au biruit. Oare care e lupta noastra? Diavolul stie ca avem de luptat o lupta si vrea sa ne insele, sa credem ca lupta lupta buna. Scriptura nu degeaba il indeamna pe un tanar - "lupta-te lupta cea buna a credintei"... Apostolul Pavel, nu degeaba zice, la sfarsitul vietii: "M-am luptat lupta cea buna, am pazit credinta, am ispravit alergarea".

Este o lupta, este o credinta buna, o lupta buna. Oare noi in ce lupta luptam? E lupta cea buna a credintei? Sau sunt lupte si certuri, care vin din firea pamanteasca, care se lupta in madularele noastre? Daca te prefaci ca totul e ok si continui sa lupti o lupta falsa, rea, pe tine te minti. Nu mai bine recunosti si incepi sa lupti si tu, alaturi de frati, nu impotriva lor?

Este un razboi trist, al declaratiilor. Fratii se vorbesc de rau, unul pe altul, ca sa se arate fiecare ce mare si bun e, ce bine stie el Biblia si toate lucrurile. Cand noi ar trebui sa fim brat la brat, in lupta cea buna a credintei... Oare cand s-a pierdut unitaea? Cine trebuia sa vegheze la ea sa o pastreze? Si daca am stii, am rezolva problema? Dumnezeu ne invata ca trebuie sa ne dam viata pentru frati, nu sa ne-o irosim impotriva fratilor. Sunt, intr-adevar, unii care vor sa fie fratii mari... Dar, intre noi, este doar unul singur care este fratele mai mare... este Domnul Isus.

Hei! Nu cumva lupti o lupta rea? Nu cumva sabia adevarului zace undeva in tarana, pe cand te lupti cu armele firii pamantesti? Arunca-le chiar acum, ia armele luminii si lupta-te lupta cea buna a credintei!

Este posibil ca un pasaj din Scriptura sa nu fie pentru mine? Da. Atunci cand nu ma potrivesc ei. I Ioan, de pilda, a fost scris si tinerilor, fiindca au biruit pe cel rau. Dar daca eu nu l-am biruit? Tineri, luptati-va lupta cea buna a credintei, fiindca Cel care e in voi e mai tare decat cel care e in lume.

De ce a scris apostolul Ioan?

De ce a scris apostolul Ioan prima sa epistola? Raspunsul il gasim printre randurile ei, marturisit chiar de apostol.

Intai de toate, Ioan a fost partas la cunoasterea Celui care a fost de la inceput. Si a scris despre lucrurile vazute, auzite si pipaite pentru ca bucuria fratilor sai, carora le scrie, sa fie deplina.

Apoi, el scrie despre pacat si neprihanire, lumina si intuneric, ca sa nu pacatuim. "Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti".

In 2: 21 el zice: "V-am scris, nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar". Apoi, "V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca". Si apoi, in 5: 13: "V-am scris aceste lucruri, ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica."

Ioan a scris ca sa ajute, din mai multe motive. Daca vrei sa traiesti 1 Ioan in viata ta, aplica-l in sensul destinat, ca sa fie corect. Si o sa gasesti bogatii mari, care te vor zidi in adevar. Este Cuvantul minunat, real si adevarat al lui Dumnezeu, care face minuni, schimba inimi, zideste, inalta, sfinteste, corecteaza, indreapta, desavarseste... Slava lui Dumnezeu. Esti descurajat? Nu mai fi! Cine are pe Fiul are viata! Traieste viata, daca-L ai pe Fiul.