duminică, 6 ianuarie 2008

Diversiunea

Act 20:30
"şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor."


Scriptura ne lasa acest verset, prin apostolul Pavel, care dadea sfaturi unor ucenici la o ultima intalnire cu acestia. El ramane in picioare ca sfat pentru fiecare generatie. Ar fi interesant un studiu al istoriei din aceasta perspectiva, dar nu ma incumet la asa ceva (acum).

Totusi, avand in minte ce stim despre perioada comunista din Romania (adiacenta celei de azi, inspre trecut) si cunoscand cat de cat ceea ce se intampla astazi, am vazut cum acest verset este de actualitate pentru noi si un sfat bun si important.

In vremea comunista exista chiar si un departament special organizat, sustinut de Statul Roman, care se ocupa cu diversiuni. Acolo se instruiau oameni si se pregateau scene pentru calomnierea unora sau alte diversiuni menite sa controleze opinia publica sau anumite persoane. Unii dintre cei pregatiti erau "frati" baptisti, care frecventau alaturi de sfinti Adunarile Bisericii. Prin invataturi stricacioase, doreau sa-i atraga de partea lor (a sistemului) pe ucenici.

Se lansau zvonuri, se foloseau martori mincinosi etc.

Dar acum? Printre noi, la intalniri, vin si cei care se ocupa cu diversiunea. Ei stau deoparte, au fost mintiti bine ca sunt "deasupra" lucrurilor si par interesati de a face treaba. In realitate insa, ei au alt scop, unul personal si care nu are de-a face cu Biserica lui Dumnezeu.

Sunt cei care incearca sa-i atraga pe ucenici de partea lor.

Sa vedem ce inseamna aceasta. Un ucenic este unul care invata de la un maestru. Maestrul a fost Domnul Isus. El Si-a invatat ucenicii si apoi le-a dat porunca sa faca si ei ucenici. Si ucenicii lor au facut ucenici. Asa se face ca noi avem acum ocazia sa fim ucenici ai Domnului si responsabilitatea de a face ucenici la randul nostru si al generatiei noastre.

Deci, trebuie ca cei care sunt "atacati" sa fie ucenici, sa fie oameni care sunt in procesul de a deveni asemenea lui Dumnezeu. De ei vor unii sa se "ocupe", incercand sa-i atraga de partea lor. Eu vad bine in jurul meu astfel de "magneti" atragatori, sunt prezenti. Sunt si in alte biserici, sunt si la voi.

Daca lucrurile merg incetosat in biserica ta, este foarte posibil ca sa fie pe rol o diversiune. In spatele ei, undeva in spate de tot, sta in umbra tatal minciunii si al diversiunilor.

Acum, cu rugaciune multa, post, studierea Scripturilor... ei vor iesi la iveala. Ei se pot preface, dar nu si la acest nivel. Cand se pune accentul pe adevarata viata in Cristos, cei care nu traiesc nu mai pot sa ramana ascunsi fata de ochii Trupului.

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Diluarea adevarului

Suntem familiari deja cu expresia "esenta crestina", sau "principiile de baza ale crestinismului". Ganditi-va la o vopsea puternica, fiindca e concentrata. Ea da culoare, face diferenta. Tot asa trebuie sa fie crestinul in lume. Cu cat este mai plin de Duhul Sfant, cu atat impactul sau este mai mare.

Totusi, exista si un fenomen invers, care se vede uneori in istorie. Este atunci cand bisericile, intr-un pact nescris, se hotarasc sa introduca practici din lume, din motive diverse. In pricipiu, scopul este intotdeauna atragerea celor din lume. De la introducerea semnului crucii pana la muzica lumeasca din zilele noastre, putem numara zeci de astfel de exemple. Totul pare ciudat, atunci cand te gandesti ca, in mod normal, crestinii ar trebui sa lupte pentru identitatea lor, intr-o lume straina, in care sunt calatori. Uneori insa, ei aleg sa fie ca lumea, pentru a o "atrage la ei".

Daca ar fi sa imi exprim opinia personala, m-as uita la roade. De cativa ani de zile am trait in sisteme cu astfel de exprimari. Roade? Deloc. Teorie peste teorie, doar atat. Nu exista roade in sensul de calitate dumnezeiasca...

Va invit sa ne uitam la pasajul din Matei 28. Acolo este partea din Scriptura care ne arata cum Domnul Isus i-a trimis pe ucenici la toate neamurile, pentru a face ucenici la randul lor. Este important de observat ca aceasta porunca este la sfarsitul lucrarii Domnului Isus si nu la inceput. Cei unsprezece erau deja formati ca ucenici. Acum Domnul Isus le-a putut spune - "faceti ucenici", fara sa le prezinte un plan laborios si complex. I-a lasat in voia sortii? Nu! Ei erau deja pregatiti si ucenicii pe care ii puteau face in acel moment erau ucenicii pe care Domnul ii vroia. Deci, a fost suficient sa le ceara sa faca ucenici.

vineri, 4 ianuarie 2008

Petru Dugulescu a plecat dintre noi

... pe diferite rute
Calatoresc mereu, neobosit,
Sa-mpart bilete inca nevandute,
Bilete pentru ceruri, gratuit!

Pe calatori cu trupul obosit,
Ce nu stiu unde merg caci dormiteaza,
Caut sa-i trezesc strigand necontenit:
“Biletele va rog. Vesnicia urmeaza! Vesnicia urmeaza!”
(Petru Dugulescu, Conductorul)

Am citit in ajunul anului nou a doua carte pe care fr. Dugulescu a scris-o. Chiar atunci am mers la calculator sa scriu un articol pe blog, dar nu am mai apucat, fiindca am gasit niste comentarii si a trebuit sa le raspund, iar apoi am plecat la Adunarea Bisericii.

Ieri, eram impreuna cu niste tineri si cantam Domnului. O cantare zicea: "Eu nu sunt mai mult decat fulgul de nea/Un joc de cristale e trecerea mea/Se scutura clipa din timpul deplin/ Surade si cade si altele vin/ Eu nu sunt mai mult ca un fir de parang/Ce coasa il taie si furcile-l strang/Tarana ramane si uita de el/Si alt fir se-nnalta si, cade la fel..." In cateva minute dupa am vorbit cu o persoana de incredere care mi-a adus la cunostinta vestea mortii fratelui nostru.

In seara de ajun a anului nou, un frate presbiter a citit poezia "Anii nostri" (pe care o redau mai jos) fara sa mentioneze autorul. In 3 zile, autorul a trecut la Domnul, anii lui fiind terminati pe pamant.

Fr. Petru Dugulescu a fost pastor al bisericii crestine baptiste din Hateg, cu ani in urma. Pentru detalii despre viata lui, puteti citi cele doua carti autobiografice pe care le-a scris (ultima in 2007), pe care le avem si la Biblioteca "Betleem".

In 2007 a existat un conflict deschis vis-a-vis de o oarecare colaborare cu securitatea, despre care fr. Dugulescu a afirmat ca a fost o greseala de inceput, fara intentia de a-i vinde pe frati. Eu personal am ales sa-l cred, pana la Ziua Judecatii. Doar el stie cum a fost, motiv pentru care sunt obiectiv in alegerea mea.

Au incercat sa-l omoare si inainte si dupa revolutie, organizat, premeditat. Au incercat si nu au reusit... Acum, a murit el, fiindca asa era scris... Dumnezeu e suveran! Slava Lui! Totul arata ca Dumnezeu e suveran!


Anii nostri

Anii nostri-ani putini
Cum se scurg de iute!
Si pe loc de-ai vrea sa-i tini
Toti iti vor scapa din maini
Ca-s facuti din saptamani,
Zile si minute.

Anii nostri de necaz
Cum isi sapa cale!
Lasand cute pe obraz,
Jug ce-apasa pe grumaz…
Ce-ai fost ieri nu mai esti azi,
Mergi cu ei la vale.

Anii nostrii de dureri
Si de bucurie
Apartin acum lui ieri
Nu poti vama sa le ceri
…I-am parcurs spre nicaieri.
Sau spre vesnicie?

Anii nostri saptezeci
Sau ceva mai bine
Nu poti limita s-o treci
Dar asa cum iti petreci
Ti-or aduce pentru veci
Slava sau rusine!

Anii nostri luptatori
Ne-au lasat un nume
De eroi sau dezertori.
Credinciosi sau tradatori
Tu te-ntreaba uneori
Cum ti se mai spune?…

Anii nostri trecatori
Ani de pregatire
Din a tineretii zori
Te anunta c-ai sa mori,
C-ai sa urci sau sa cobori
Catre nemurire.

Anii nostri…ani de dor
Si de asteptare
Din al noptii foisor
Cu strajerul veghetor
Ne-ntrebam - in viitor
Cat mai este oare?

Petre Dugulescu(18.11.1945-3.01.2008)