Be a man

Crestinismul in criza

"Christianity in Crisis" este o carte aparuta sub semantura lui Hank Hanegraaff, unde acest autor binecunoscut mai ales in Statele Unite "a documentat in mod atent una din cele mai populare si periculoase grupari eretice care au reusit sa penetreze pana acum biserica evanghelica din zilele noastre", dupa cum spune Norman Geisler.

Cartea pe care am reusit s-o citesc eu este in limba engleza, nu stiu sa fie tradusa la noi. O scurta prezentare din partea unui cititor roman, la o editie mai noua a cartii, am gasit pe acest blog, de unde extrag o impresie:

Hanegraaff prezinta inca o data cat de creduli sunt crestinii astazi. Cat de usor apaluda si inghit o informatie care nu e adevarata.Hank Hanegraaff ofera detalii amanuntite ale deosebirilor intre lumina si semiintuneric

Despre ce invataturi este vorba voi rezuma mai jos. Pe parcursul a cateva sute de pagini, autorul ia pe rand, intr-un mod structurat, fiecare element constitutiv al devierii a ceea ce numeste doctrina "invatatorilor credintei". Nu, nu este vorba de credinta Scripturii si despre ascultarea de credinta la care a fost chemat apostolul Paul din primul veac sa le invete pe natiuni. Ci, de cu o totul alta evanghelie.

Ce invataturi? Iata:

"Nu ai un Dumnezeu in tine, tu esti unul"
"Dumnezeu nu poate face nimic pe acest pamant doar daca Ii dam noi permisiunea"
"Satan l-a cucerit pe Cristos pe cruce"
"Sa fi sarac e un pacat"
"Nu se poate sa fie vreun fel de boala pentru copiii lui Dumnezeu... nici macar o durere de cap, o problema cu sinusurile, nici chiar o durere de dinti - nimic!"

Aceasta carte a fost scrisa in urma cu aproape 20 de ani. Totusi, daca te uiti la anumite personaje principale ale ei, acestea sunt si astazi in prim plan, urmate de multimi usor de manipulat. Motiv pentru care, desi cartea dovedeste cu prisosinta eroarea, inselaciunea trebuie considerata ca fiind cu un impact masiv.

Iata cateva persoane bine cunoscute pe alte meleaguri, dar, cu ajutorul prietenului Google, si la noi: Kenneth Copeland, Morris Cerullo, Benny Hinn, Kenneth Hagin. Despre Benny Hinn am mai scris, dar pana sa citesc aceasta carte nu am realizat cat de adanci sunt radacinile si ce lupta se duce, in fapt.

E mult mai mult decat un neocarismatism pragmatic (vazut uneori si prin Romania) - e erezie. E o erezie pe care o inghit multimile.

Va recomand aceasta carte, in special celor chemati spre apologetica credintei crestine.

O predica a lui Vladimir Pustan

Recent am aflat ca, tot recent, Vladimir Pustan, care a fost si la Hateg impreuna cu Ciresarii intr-un turneu, a predicat intr-o Biserica Ortodoxa.

Dincolo de parerile exprimate pe bloguri, am ascultat predica cu pricina, fiind inregistrata si o voi pune si in cadrul acestui post.

Parafrazez/redau mici portiuni:

"Pe langa Cuvantul lui Dumnezeu istoria scrisa de oameni e mersul trenurilor..."
"Dumnezeu nu ne-a chemat sa facem crestinism la fara frecventa. Dumnezeu ne-a chemat sa umplem bisericile de oameni sfinti."
"Noi n-asteptam pensia, noi il asteptam pe Isus"

Imi amintesc cum anul trecut am cantat intr-o pestera a unei manastiri cantarea "Crucea-i ascultarea" impreuna cu cativa tineri. Au fost mai multi care au ascultat. La iesire am fost intrebati daca suntem baptisti. Cineva a raspuns afirmativ. I s-a spus: "Sunteti deosebiti". Nu ca am fi fost, dar ca eram.

Ma intreb de ce se sta astazi gura casca si barfa dreasa la orice face oricine, dar cei care se numesc "crestini" numai de Cristos nu au timp.









Dar iata si un comentariu de pe un blog:

"Nu numai pentru semnul crucii e vrednic de mustrat Pustan.
Desi e si acesta un compromis. Evident nu la compromisuri se refera Ap Pavel cand a zis ca s-a facut grec cu grecii.
Daca semnul a fost sincer de ce nu-l face si la penticostali?
Daca n-a fost sincer, de ce l-a facut?…”ca sa capete bunavointa oamenilor”? “Daca as cauta sa plac oamenilor n-as fi robul lui Hristos”.
E mustrabila introducerea pe care si-au dat-o si si-au primit-o unul altuia cei doi “clerici”.
Noi pocaitii n-aveam cler, “noi toti suntem frati”. Domnul Isus n-are cler.
E vrednica de mustrat intovarasirea lui Pustan cu un personaj in goana dupa popularitate si bani. Daca nu cumva e vorba de acelasi duh, nu stiu.
Oricum popularitate au capatat din belsug acum, la pachet.
E vrednica de mustrat lauda si slava pe care si-au dat-o unul altuia, “cum puteti crede voi care umblati dupa slava pe care v-o dati unul altuia?”
Preotul Pomohaci nu e doar fata cu lacrimi ce o vedeti in acele clipuri. E cantaret de muzica populara in timpul liber, iar acolo la Mosuni e un fel de Maglavit , se fac pelerinaje gen Lourdes. Un adevarat copil al lui Dumnezeu nu se intovaraseste cu astfel de duhuri, le cerceteaza si nu se duce acolo. Pentru ca acolo a fost intovarasire, nu s-au vazut dezacorduri si nici acel Duh al lui Dumnezeu care dovedeste lumea vinovata. Sau daca nu e vinovata de ce ne-am dat jos icoanele de pe pereti, hai sa le punem inapoi, ca nu conteaza. Pupatul icoanelor si idolatria, muzica populara, tainele si plata slujbelor, sunt acestea Harul lui Dumnezeu? Sau mai staruie cineva in harul lui Dumnezeu?
Voi face raul ca sa iasa binele din el?
Nu pentru evanghelizare l-a chemat Pomohaci pe Pustan, ci pentru rating, pentru valva, pentru taraboi. Stia ca va fi. Are nevoie pentru a atrage atentia, oamenii merg acolo, cumpara daruri pentru biserica de la lelea Marie si lelea Lucretie, le duc la biserica si ….Tetzel ar muri de invidie.
E un fel de zoologie, care-i camila si care-i tzantzarul?
Ce strecor si ce inghit?
Ce fac daca camila e micuta si tzantzarul e armasar?
La Mosuni a fost o camila. Mica, vor zice unii. Ca vulpile mici.
Cresc!"