Cum sa ma raportez la o fata?

Sunt barbatul si femeia pe acelasi calapod? Care este diferenta dintre ei, ca valoare?

Scriptura ne arata foarte clar ce inseamna barbat si ce inseamna femeie, prin relatarea momentul in care au fost creati acestia. Vorbim despre definitii.

Sunt doua relatari in Scriptura despre facerea omului. Una in primul capitol si a doua in al doilea. A doua este o prezentare pe larg a primei. Prima mentioneaza doar partea barbateasca si partea femeiasca, ambele sub genericul de OM.

Cand Domnul Dumnezeu a inceput sa-Si indeplineasca planul, a facut pe OM. Intelegem de aici ca atat barbatul, cat si femeia sunt OM (oameni). Iata:

Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om6 după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“ Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.[NTR, Gen.1: 26, 27]

Deci, Dumnezeu l-a creat pe om dupa cum si-a propus, omul-barbat si omul-femeie. Astfel, valoric, barbatul si femeia sunt oameni. Iar aceasta realitate arata foarte clar si limpede ca egalitatea valorica dintre barbat si femeie nu este o adaugare pe parcurs, ci o chestiune care tine de radacina, definitionala, esentiala.

Nu putem sa plecam la drum in nicio discutie pe aceasta tema daca nu intelegem macar atat: ca barbatul si femeia sunt amandoi oameni (om).


Exista diferente intreb barbat si femeie? Faptul ca sunt oameni presupune ca nu au sens diferentele dintre barbat si femeie?

Inca din pasajul citat mai sus Dumnezeu a evidentiat ca omul a fost facut "parte barbateasca" si "parte femeiasca". De aici avem o definitie clara a omului, care contine o separare evidenta a "partilor" si care impune existenta a cel putin o diferenta majora intre acestea. Textul sugereaza o diferentiere totala, in sensul unei complementaritati perfecte. Adaugati si afirmatia care vine in context:

"De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup. [NTR, Gen. 2: 24]"


Exista diferente, evident. Acestea se pot observa printr-o simpla privire, dar ele trec dincolo de bariera materiala, in alte sfere. Fapt este ca barbatul e diferit de femeie in multe lucruri.

Apostolul Pavel mentioneaza doua mari grupe de diferente, care cuprind multe aplicatii si mentiuni regasite in toata Scriptura si in viata cotidiana contemporana sau istorica: ordinea in creatie si ordinea in cadere:

"Căci Adam a fost întocmit mai întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost înşelat, ci femeia a fost înşelată şi a căzut în neascultare. [NTR, 1 Tim. 1: 13, 14]"


Sunt motivele listate de Pavel pentru care el considera ca femeia nu se poate ridica peste barbat si nu poate sa-i dea acestuia invatatura. Acestea sunt doua diferente dintre barbat si femeie, printre multe altele. Ele raman valabile in Noul Testament, cand, in Cristos, nu mai este parte barbateasca si nici parte femeiasca, dupa cum nu mai este nici rob, nici slobod (vezi Galateni si alte pasaje).

Cand Dumnezeu face omul (iar aceasta se relateaza detaliat in capitolul 2 din Genesa, cum spuneam), nu-l face in cele doua "parti" ale sale dintr-o data, ci progresiv, functie de timp, deci intr-o anumita ordine.

Acum, este important sa intelegem ca barbatul si femeia nu au existat inainte sa fie facuti (evident, nu?). E important, fiindca Dumnezeu a luat barbatul sa il puna primul, ci l-a definit primul. Este o lucrare a definitiei(de nuovo) si ex nihilo. Dumnezeu nu a facut nicio comparatie intre barbat si femeie, fiindca ei nu existau. El i-a conceput in mintea Sa si i-a creat. Dar, faptul ca i-a creat intr-o ordine este semnificativ. Exista ordine. Da, nu exista deosebire de valoare, dar exista deosebire in ordine. Barbatul a fost adus in lume intai, definit si creat. Apoi femeia. Prin urmare, femeia nu poate sa se ridice peste barbat!

De ce insa s-ar ridica? Din cauza pacatului, desigur. Noi acum vorbim avand in vedere si natura pacatoasa in care omul se naste si trupul supus mortii si putrezirii care inca nu a fost "infiat" (glorificat). In Cristos, da, nu mai exista parte barbateasca si parte femeiasca. Numai ca, noi nu suntem inca in Cristos in modul deplin. Asa ca, Pavel subliniaza clar ca raman anumite diferente chiar la nivel de biserici, chiar cand vorbim despre crestini.

Al doilea argument paulin din context ne spune ca intai a cazut femeia. Iata ca exista o alta diferenta. Femeia a pacatuit intai, fiind neascultatoare de porunca lui Dumnezeu. Ar fi multe de discutat in legatura cu diferentele, de ce a venit sarpele la femeie etc. Esential este insa ca femeia a preferat imaginea in locul cuvantului. Ea s-a increzut in ceea ce a vazut ea si nu in ceea ce Dumnezeu i-a zis. Tocmai pentru ca era diferita si fiindca era "un vas mai slab" trebuia sa se si comporte ca atare. Faptul ca a fost "pura" si fara "experienta" nu sterge finalul povestii striste de care avem cu totii parte...


Cum sa ma raportez la o fata?

Intelege ca sunteti la fel, de aceeasi valoare si comporta-te ca atare.

Apoi si doar dupa ce ai inteles aceasta, intelege ca sunteti diferiti si comporta-te ca atare.

Oricat ar incerca oamenii astazi sa schimbe lucrurile, realitatea este ca exista parte barbateasca si parte femeiasca. Un barbat care s-a facut biologic femeie si s-a efeminat nu este femeie, ci barbat travestit in femeie si efeminat.

O raportare corecta la o fata te poate ajuta sa ai o relatie buna, in parametri normali. Altfel sunt erori si rezultatul nu poate fi unul bun. Aceste distinctii in modul in care privesti o fata in genere, sunt esentiala si elementare. Apoi urmeaza restul invataturilor de bun simt, de intelepciune, de purtare etc.

Este experienta un test valid pentru adevar?

Despre ce adevar vorbim - despre realitatea existentiala in raport cu Dumnezeu, sau in relatie cu El, in ce-l priveste pe crestin. Astfel, ne intrebam daca experienta unui om, care se zice crestin, este sau nu un test valid pentru adevar, sau, daca experienta lui valideaza sau defineste adevarul.

In cartea sa, Charismatic Chaos, John MacArthur isi pune aceasta problema referindu-se la cateva situatii pe care alege sa le prezinte cititorului. Astfel, un personaj real, care traieste undeva in America, vinde ceea ce el numeste "fotografia lui Dumnezeu" cu vreo 10 dolari bucata, sugerand potentialului cumparator binecuvantari pe care aceasta le-ar putea aduce peste acesta. Fotografia a fost facuta de acel barbat dupa ce a fost chemat de Dumnezeu (dupa cum spune el in marturia lui) sa fotografieze rasaritul.

MacArthur citeaza parti din scrisori primite, prin care i se sugereaza sa renunte la studiu biblic si teologie in favoarea experientei. Este acesta un sfat bun? Este privita experienta ca fiind deasupra Scripturii de anumiti oameni? Ar trebui sa fie ea asa pentru toti crestinii?

Un altul a vizitat raiul pentru cateva zile, iar, pe drumul de intoarcere s-a intalnit cu sufletele a doua fete care au murit intr-un accident. Ele i-ar fi spus acestuia sa le asigure mama ca ele sunt in ceruri. Spre deosebire de apostolul Paul, acest om face descrieri ale cerului unde a fost. Iar exemplul nu e singular.

Altii sunt citati facand descrieri ale lui Isus (pe care l-ar fi vazut ei), atat fizice cat si de alta natura. Ce intaltime, ce culoare a parului si alte detalii - nu sunt ascunse de acesti vizitatori ai cerului. Unul a vazut in cer o camera cu parti ale corpului uman atarnand peste tot. Acele parti sunt, se pare, partile de care multi au nevoie, dar nu le iau prin credinta, fiind astfel pierdute.

Fictiunile prezentate in carte ca citate in toata regula sunt uneori foarte jignitoare la adresa lui Dumnezeu. In astfel de relatari apar informatii suplimentare, pe care nu ai cum sa le gasesti in Biblie. Detaliile sunt uneori date cu abundenta copilareasca de cei care vor sa fie crezuti.

Este evident ca astfel de pretentii nu pot fi acceptate. Dar, cum se face ca foarte multi oameni considera ca experienta poate fi un test valid pentru adevar? Daca exista extrem de multe exemple care pot fi date, prin care se poate vedea clar cum anumite experiente nu sunt decat niste iluzii obraznice, de ce extrem de multi oameni par sa le treaca cu vederea si sa continue sa sugereze infailibilitatea experientei?

Mai mult chiar, povestile spuse de unii, in lumea carismatica, devin standardul dorit de multi altii, care vor experiente asemanatoare, chiar daca sunt copilaresti si bizare.

Autorul sugereaza o tendinta in lumea carismatica in cautarea experientei vizitarii cerului. Un cer insa, care nu seamana cu cel descris pasager in Biblie si care nu se potriveste nici cu bunul simt comun cititorului obiectiv al acesteia. De exemplu milioane l-au auzit pe Richard Aby sugerand ca jertfa lui Cristos a fost pentru a genera un miros placut care sa ajunga in ceruri unde sa satisfaca nervul primar din craniul lui Dumnezeu, unul din cei doisprezece pe care si noi i-am avea.

Astfel de experiente precum si multe altele se constituie ca rezultat intr-un misticism pseudo-crestin.

"Objective data is usually discounted, so misticism derives it's authority from within. Spontaneous feeling becomes more significant than objectiv fact. Intuition outweighs reason. An internal awarness supersedes external reality. As we shall see shortly, misticism is at the hearth of modern existentialism, humanism and even many forms of paganism - most notably Hinduism and it's close ally, New Age phylosophy. Irational misticism is at the heart of the charismatic experience"(p.35, 36)

Dincolo de interactiunea cu experientele propriuzise, avem de a face cu aceasta alunecare spre misticism si irationalitate care, in context, conduce la substituirea subliminala a cunoasterii Scripturii cu experienta personala.

"Should we go to the Bible - or to the experiences of thousands of people? If we go to the people, we will have as many views as individuals and that is exactly what is happening throughout the charismatic movement today"(p.36)

Autorul MacArthur identifica doua abordari ale adevarului biblic: cea istorica, obiectiva si cea persoanala, subiectiva. Prima subliniaza actiunea lui Dumnezeu printre oameni asa cum este dezvaluita in Scriptura, iar a doua subliniaza experienta umana despre Dumnezeu. Cea de a doua abordare este caracteristica romano-catolicismului precum si metodologia penticostalismului istoric care a inceput o data cu secolul trecut.

Apostolul Petru, care a vorbit pentru prima data in alte limbi, a vindecat oameni si a profetit, care a avut experienta intalnirii cu Moise si Ilie alaturi de Cristos in trup de slava, scrie Bisericii:

"Şi avem, de asemenea, mesajul profetic demn de încredere, la care bine faceţi că luaţi aminte, pentru că este ca o lampă care luminează într-un loc întunecos, până când zorii şi steaua de dimineaţă vor răsări în inimile voastre. inainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu s-a născut din propria imaginaţie a cuiva. Căci nici o profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt."[2 Petru 1: 19 - 21, NTR]

In traducerea Cornilescu - "si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste..." MacArthur subliniaza sensul expresiei grecesti - "avem chiar cuvantul profetic care este chiar mai sigur". "De asemenea", "si mai tare" si "mai sigur" se refera la comparatie Cuvantului Vechiului Testament, la care se refera Petru, cu experienta pe care el insusi o are pe muntele "schimbarii la fata". Apostolul Petru transmite Bisericii un mesaj clar - experienta nu este deopotriva cu Revelatia si nici mai inalta. Experienta apostolului, ca martor ocular al evenimentelor vietii lui Cristos in timpul lucrarii Sale (aproximativ trei ani), este una foarte importanta. Un studiu al NT releva aceasta. Dar apostolul se refera la VT ca fiind o autoritate mai puternica chiar decat marturia experientei proprii.

Astfel, orice experienta trebuie testata prin Cuvantul "facut si mai sigur", al Scripturii. Adevarul revelat se face astfel etalon si test pentru experientele oamenilor si, fiindca este adevar absolut, poate judeca toate aceste experiente, fie ele ale oricarui om.

Haosul Carismatic

"Charismatic Chaos" este numele unei carti pe care tocmai o citesc, scrisa de John MacArthur; o carte care trateaza despre minuni si semne, vorbirea in limbi, evanghelia prosperitatii si a sanatatii, tele-evanghelism carismatic, raspunzand si la intrebarea importanta: "Mai vorbeste Dumnezeu astazi?"




Autorul se adreseaza miscarii care, in ultimul veac, a avut un impact asupra bisericii fara echivalent in istorie. Iata cateva subiecte pe care cartea le adreseaza:

- Este experienta un test valid al adevarului?
- Oare in prezent, mai da Dumnezeu revelatie directa?
- Profeti, fanatici sau eretici?
- Mai vindeca Dumnezeu astazi?
- Ce ar trebui sa gandim despre miscarea semnelor si minunilor?
- Promite Biblia sanatate si prosperitate?

Desi am primit promisiunea ca va fi tradusa in limba romana de o editura de la noi din tara, in acest an, traducerea nu a aparut inca. Am primit insa o editie in limba engleza (vezi foto). Voi aduce in atentia dvs. anumite aspecte, pe masura ca inaintez in citirea ei. Sa ne facem ordine in idei!