Problema cu accentul pus pe experienta are radacini si implicatii majore, in randul celor care o au, dar si in general, in lumea crestina, iar in particular printre evanghelici.
Impactul miscarilor carismatice se resimte si in Romania. Il recunosti in discutiile pe care le auzi pasager intre evanghelici, in anumite predici, intalniri de tineret sau chiar articole publicate pe internet.
Intai de toate, gravitatea problemei pe care o avem in vedere este data de nivelul de profunzime accentuat spre care se adreseaza miscarile carismatice. Vorbim despre viata crestina, trairea impreuna cu Duhul Sfant, lucrarea lui Cristos in Biserica prin darurile spirituale...
Noi trebuie sa fim constienti ca darurile spirituale exista, fiind date de Cristos dupa ce "s-a suit sus". Valoarea de crestin este foarte mare si trairea in cele sfinte aduce cu sine o vietuire in valorile si "lucrurile de sus". Acestea toate presupun experiente cu Dumnezeu si o stransa comunicare cu El. Duhul Sfant al lui Dumnezeu lucreaza astazi in Biserica si o face cu putere si intelepciune. El are multe lucrari de facut pe pamant, dupa cum a fost hotarat mai dinainte in sfatul lui Dumnezeu.
In al doilea rand, traim vremuri ale delasarii spirituale, cu o forma de evlavie si fara putere, cand oamenii sunt mai mult iubitori de placeri decat de Dumnezeu. Treim vremuri ale falsului crestinism, cu predicatori zambitori la pupitre, dar departe de Dumnezeu dincolo de acestea; iar printre randuri acelasi dezastru. Cu un asemenea decor nu e de mirare ca miscarile carismatice care se adreseaza tocmai nivelului de traire crestina in mod efectiv, practic, impreuna cu Duhul Sfant, au prins asa de multe radacini peste tot, in aceste vremuri.
Trebuie sa fim constienti de adormirea spirituala (sau moartea chiar) din zilele noastre si de incultura biblica pe care o cultiva cei mai multi. Dar acestea daca sunt, trebuie sa fim constienti ca diavolul imediat vrea sa profite si sa-si instaleze corturile magicienilor si clovnilor sai.
In al treilea rand, experienta lumii carismatice, in tot haosul ei, loveste tot mai mult in ceea ce numim canonul Scripturii, cu implicatii in autenticitatea Scripturii, ineranta ei si tot ce tine de acest spectru despre Cuvantul revelat al lui Dumnezeu.
Un asemenea atac, desi venit dinspre interior si avand o cu totul alta nuanta, are acelasi final cu atacurile seculare caracteristice acestor vremuri. Se incearca lovirea in tot ce inseamna autenticitatea Scripturii, istoricitatea ei. Toate acestea, pentru a se dovedi, cumva, ca Biblia este eronata, deci nedemna de incredere si perimata. Efortul este sustinut si are valoarea universala, prin globalism.
Aceste doua caracteristici le impartaseste si miscarea neo-carismatica a valului al treilea: dincolo de orice bariera si de-canonizarea (sa zic asa) Scripturilor. Iar aceasta este deja o chestiune foarte grava ca importanta, fiindca, daca Scriptura nu este Cuvantul lui Dumnezeu complet pentru noi si pentru a noastra mantuire, atunci viata noastra vesnica este usor pusa sub semnul intrebarii. Si asa, ajungem din nou sub auspiciile unor grupari care tin de usa raiului si lasa pe cate unul sa intre, dupa cum plateste.
De curand papa a introdus indulgentele. Am in minte doua situatii clare, cand doi tineri au fost despartiti fiindca un "proroc" le-a spus "din partea Domnului" ca nu se vor casatori. Codul lui da Vinci, Zeitgeist si altele asemenea lor ne spun ca trebuie sa uitam de Scriptura si sa cautam adevarul in alta parte, probabil in anumite utopii. Toate acesta sunt caracteristicile acelulasi veac, sunt fete ale aceleasi orori mincinoase, fabricate de diavolul si care lovesc direct in autenticitatea canonului Sfintelor Scripturi.
Este in pericol autenticitatea Bibliei? Nu. In pericol sunt oamenii - in pericolul de a accepta o falsa Evanghelie, care nu-i poate mantui, o inselatarie a diavolului, ca sa nu primeasca adevarul si dragostea acestuia, spre mantuire.
In toate aceste situatii, indemnul cel mai raspunator care se poate da este SA NE INTOARCE LA SCRIPTURA! Altfel, omul va fi pierdut. Pe de alta parte, suntem privilegiati ca avem aceasta Scriptura de la Dumnezeu, care, prin Duhul Sau cel Sfant, ne calauzeste in vietuirea dupa voia Sa, intru mantuirea noastra pana la capat.
vineri, 19 iunie 2009
joi, 4 iunie 2009
Implicatii ale accentului pus pe experienta
Am observat in acest articol, unde am discutat problema rolului experientei in raport cu adevarul privit ca absolut al Scripturilor, cat de periculoasa poate sa fie experienta in contextul carismatismului zilelor noastre (si nu doar), concluzionand ca ea nu poate sa fie un test valid pentru adevar, ci Scriptura este.
Totusi, cei care nu concluzioneaza impreuna cu noi aceste realitati nu sunt tocmai putini si impactul lor in biserici trebuie considerat si abordat corespunzator. Pentru ca raspunsurile la intrebari precum: ce presupune o viata bazata pe experienta, ce impact are o astfel de viata in formarea celui care o traieste etc - nu sunt tocmai imbucuratoare; cu atat mai putin de trecut cu vederea.
Aproape de neo-baalism, accentul extrem pus pe experienta conduce la marginalizarea, relativizarea si abandonarea Cuvantului. Din modul in care Eva a fost abordata de diavolul reiese intentia acestuia viz-a-viz de cuvantul revelat al lui Dumnezeu. Sarpele cel vechi, diavolul, dialogheaza cu Eva conducandu-o dinspre cuvant inspre experienta, inlocuind practic in intelegerea Evei porunca clara a lui Dumnezeu cu relativa intelegere provocata de imagine(proprie experienta).
Se pare ca Eva are lacune in redarea poruncii lui Dumnezeu. Ceea ce face diavolul este sa-i promita o apropiere mai mare de ceea ce inseamna Dumnezeu. Metoda diavolului este asemanarea cu Dumnezeu prin experienta: mananca din pom si vei fi ca Dumnezeu. De la inceput Dumnezeu a avut in plan asemanarea omului cu Sine, iar cand si-a inceput aceasta lucrare, in om, Dumnezeu i-a dat cuvantul Sau pentru aceasta. Dumnezeu dorea ca omul sa ajunga sa i se asemene prin ascultarea de cuvantul Sau.
Se face aici o distinctie intre credinta si vedere, despre care Biblia vorbeste concludent in multe ocazii. Revenind, la discutia despre lacunele Evei in ce priveste porunca lui Dumnezeu(Eva adauga poruncii elementul "si nici sa nu va atingeti", neglijeaza a fi clara cu privire la pomul despre care vorbeste), facem observatia esentiala ca o cunoastere inexacta a cuvantului lui Dumnezeu nu se abordeaza prin imbratisarea experientei in defavoarea cuvantului. Daca nu inteleg Cuvantul trebuie sa-L studiez, sa-L cercetez si nu sa-L parasesc, caci parasindu-L nu rezolv problema faptului ca nu traiesc ce-mi porunceste El si ce eu nu inteleg riguros.
Astfel, Eva si experienta caderii in pacat a primului om, ne aduce fata in fata razboiul invizibil dintre cuvant si imagine, dintre credinta si vedere, dintre ascultare si experimentare. Iar apostolul Pavel, intr-o situatie reala de ingrijorare, confrunta cateva biserici astfel:
John MacArthur subliniaza realitatea in care crestinismul din tara lui este, si cam de peste tot prin bunavointa globalizarii, folosind cuvinte de ingrijorare:
Cand implicatiile accentului pus pe experienta numara si parasirea Cuvantului absolut a lui Dumnezeu pentru o teologie generata de experienta personala, cauza nu poate sa fie una buna, sau autentica.
Un alt adevar important de subliniat este ca nu putem inlocui o orthodoxie uscata cu un liberalism bazat pe experienta. Ci, mai degraba avem nevoie de o orthodoxie vie in inimi transformate si vii.
Totusi, cei care nu concluzioneaza impreuna cu noi aceste realitati nu sunt tocmai putini si impactul lor in biserici trebuie considerat si abordat corespunzator. Pentru ca raspunsurile la intrebari precum: ce presupune o viata bazata pe experienta, ce impact are o astfel de viata in formarea celui care o traieste etc - nu sunt tocmai imbucuratoare; cu atat mai putin de trecut cu vederea.
Aproape de neo-baalism, accentul extrem pus pe experienta conduce la marginalizarea, relativizarea si abandonarea Cuvantului. Din modul in care Eva a fost abordata de diavolul reiese intentia acestuia viz-a-viz de cuvantul revelat al lui Dumnezeu. Sarpele cel vechi, diavolul, dialogheaza cu Eva conducandu-o dinspre cuvant inspre experienta, inlocuind practic in intelegerea Evei porunca clara a lui Dumnezeu cu relativa intelegere provocata de imagine(proprie experienta).
Se pare ca Eva are lacune in redarea poruncii lui Dumnezeu. Ceea ce face diavolul este sa-i promita o apropiere mai mare de ceea ce inseamna Dumnezeu. Metoda diavolului este asemanarea cu Dumnezeu prin experienta: mananca din pom si vei fi ca Dumnezeu. De la inceput Dumnezeu a avut in plan asemanarea omului cu Sine, iar cand si-a inceput aceasta lucrare, in om, Dumnezeu i-a dat cuvantul Sau pentru aceasta. Dumnezeu dorea ca omul sa ajunga sa i se asemene prin ascultarea de cuvantul Sau.
Se face aici o distinctie intre credinta si vedere, despre care Biblia vorbeste concludent in multe ocazii. Revenind, la discutia despre lacunele Evei in ce priveste porunca lui Dumnezeu(Eva adauga poruncii elementul "si nici sa nu va atingeti", neglijeaza a fi clara cu privire la pomul despre care vorbeste), facem observatia esentiala ca o cunoastere inexacta a cuvantului lui Dumnezeu nu se abordeaza prin imbratisarea experientei in defavoarea cuvantului. Daca nu inteleg Cuvantul trebuie sa-L studiez, sa-L cercetez si nu sa-L parasesc, caci parasindu-L nu rezolv problema faptului ca nu traiesc ce-mi porunceste El si ce eu nu inteleg riguros.
Astfel, Eva si experienta caderii in pacat a primului om, ne aduce fata in fata razboiul invizibil dintre cuvant si imagine, dintre credinta si vedere, dintre ascultare si experimentare. Iar apostolul Pavel, intr-o situatie reala de ingrijorare, confrunta cateva biserici astfel:
"Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Cristos. In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit, sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit, sau o alta evanghelie pe care nu ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine"[BDC, 2Cor. 11:3-4]
John MacArthur subliniaza realitatea in care crestinismul din tara lui este, si cam de peste tot prin bunavointa globalizarii, folosind cuvinte de ingrijorare:
"Christianity is in danger. We are being victimised by the experiential spirit of the day. The legacy of misticism, with it's phylosophycal and religious offspring - existentialism, humanism and paganism - will overrun the church if we are not vigilent... Experiences can be produced by psichological, physiological, or demonic phenomena. The only real test for any experience is this: does it square with the Word of God?"[Charismatic chaos, p.50]
Cand implicatiile accentului pus pe experienta numara si parasirea Cuvantului absolut a lui Dumnezeu pentru o teologie generata de experienta personala, cauza nu poate sa fie una buna, sau autentica.
Un alt adevar important de subliniat este ca nu putem inlocui o orthodoxie uscata cu un liberalism bazat pe experienta. Ci, mai degraba avem nevoie de o orthodoxie vie in inimi transformate si vii.
"I fear that the contemporary church is losing the battle for the Bible. Very few christians today are like bereans, who 'received the word with great eagerness, examinig the Scriptures daily to see whether this things were so'. We must commit ourselves to searching the Scriptures, and let our experience of the Living Word come from that, not from inner feelings, supernatural phenomena, or other potentially counterfeit or untrustworthy evidences. Then our experiences will bring the greatest, purest joy and blessing imaginable - because it is rooted and grounded in divine truth"[CH, p.53]
miercuri, 3 iunie 2009
Crucificarea - o perspectiva medicala
Iata o scurta perspectiva medicala asupra crucificarii Domnului Isus. Ganditi-va ca Domnul a vrut El sa fie crucificat si a murit de buna voia Lui, pentru noi oamenii...
Iata si o prezentare mai larga, care subliniaza dedicarea deplina din jertfa Domnului Isus, daca as avea cuvinte sa vorbesc despre aceasta. Cum ar trebui sa traim noi in fata unei asemenea iubiri aratate?
Iata si o prezentare mai larga, care subliniaza dedicarea deplina din jertfa Domnului Isus, daca as avea cuvinte sa vorbesc despre aceasta. Cum ar trebui sa traim noi in fata unei asemenea iubiri aratate?
"De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge."[BOR, Evrei 12: 1 - 4]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)