Invataturi din Psalmi

Ce facem atunci cand anumiti oameni ne vorbesc de rau, cand fac planuri in inima lor si apoi si le implinesc, acuzandu-ne inaintea altora cu privire la ceea ce nu am zis si nu am facut? Cum raspundem atunci cand cei care ne zambesc si ne strang mana uitandu-se in ochii nostri cauta sa ne discrediteze imediat ce-si intorc privirea? Cand faci binele si esti vorbit de rau, cand stii ca ai spus adevarul si altii iti zugravesc vorbirea drept minciuna - ce faci atunci?

Atunci e momentul sa-L iubim pe Domnul. Atunci e vremea sa alergam la El, ca la o cetatuie, ca la o stanca. Atunci nu e ziua razbunarii si nici timpul lovirii inapoi, ci clipa ascunderii in Cristos. El e stanca in care ne ascundem. Este ea pentru mine? E si pentru tine? El e scutul nostru care ne scapa si intaritura noastra?

Psalmi 18:1 "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Psalmi 18:2 Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

Cand altii striga la tine, firea pamanteasca te indeamna sa strigi si tu la ei. Dar, atunci, in clipele acelea grele, cand ti se pun in spate poveri pe care tu nu le porti, cand esti adresat cu nume pe care nu le cunosti, cand dreptatea isi striga implinirea, mai zaboveste putin si alege bine ce sa strigi, si cui:

Psalmi 18:3 Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»
şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

 Psalmi 18:6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,
şi am strigat către Dumnezeul meu:
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,
şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

Iata ca Dumnezeu aude. El vine in ajutor. Si atunci te bucuri ca nu ai facut dupa puterea ta, caci iata ca Domnul Insusi lucreaza. Nu rasplateste El celor rai? Nu face El dreptate? Iata ca Dumnezeu lucreaza, El in care ne punem increderea:

 Psalmi 18:7 Atunci s’a sguduit pămîntul şi s’a cutremurat,
temeliile munţilor s’au mişcat,
şi s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
Psalmi 18:8 Din nările Lui se ridica fum,
şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
Psalmi 18:9 A plecat cerurile, şi S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
Psalmi 18:10 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
Psalmi 18:11 Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui, împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
Psalmi 18:12 Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori,
cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
Psalmi 18:13 Domnul a tunat în ceruri,
Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,
cu grindină şi cărbuni de foc.
Psalmi 18:14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
Psalmi 18:15 Atunci s’a văzut albia apelor,
şi s’au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
Psalmi 18:16 El Şi-a întins mîna de sus, m’a apucat,
m’a scos din apele cele mari;
Psalmi 18:17 m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
Psalmi 18:18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
Psalmi 18:19 El m’a scos la loc larg,
şi m’a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

 Toate acestea sunt intre: "Te iubesc din inima, Doamne, taria mea" si "m-a scapat, pentru ca ma iubeste".

Iubirea mea-i cand plec privirea-n tina
Si-astept tacand pe Domnul, in Cuvant
Iubirea Lui e cand raspunde
Chemarii mele-n sufletu-mi arzand 

Si-asa invat pe-a lumii drumuri goale
Sa ma-nplinesc in Domnul meu iubit
Cum ma iubeste El e Calea-n ceruri
Cand eu il caut, deja El m-a gasit.

Da, sunt vrajmasi, si iude, si-anateme
Si frati ce mint, si uri in gand de-omor
Dar e si-un Tata ce-ngrijeste cu iubire
Si celor sfinti le vine-n ajutor.

Aici pe glie cad sudori de truda
Munciti fiind in suflet de dusmani
Dar intr-o zi intoarce-se-va breazda
Si n-or mai fi in cer hamani.

Invata-ma, o, Doamne, ce-i iubirea
De Tine, Tu, ce totul esti deplin
Sa Te iubesc, sa Te iubesc si-atata
Caci restul din iubire vin.

Psalmi 20:6 Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,
şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt,
prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
Psalmi 20:7 Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor;
dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
Psalmi 20:8 Ei se îndoaie şi cad;
dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare.
Psalmi 20:9 Scapă, Doamne, pe împăratul,
şi ascultă-ne cînd Te chemăm!

O cantare de pocainta, un plans amarnic in fata realitatii

Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajuns roabă astăzi! Plânge amarnic noaptea şi-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie; toţi prietenii ei au părăsit-o şi i s-au făcut vrăjmaşi. Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea. Drumurile Sionului sunt triste căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite, şi el însuşi este plin de amărăciune. Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului. S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte. În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui. Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum văzându-i goliciunea, şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează. Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se gândea la sfârşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. –„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” – Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum în Locaşul lui cel Sfânt au intrat neamurile cărora Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta! Tot poporul lui caută pâine suspinând; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. „Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!” O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse! Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele! Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă. Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda. De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. – Sionul întinde mâinile rugător, şi nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov de jur împrejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. – Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie. Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat, preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate căutând hrană ca să-şi ţină viaţa. – Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casă, moartea.


(Plangeri 1:1-20)

Cine aduce smerirea?
Cine ar trebui sa vada si sa inteleaga starea poporului lui Dumnezeu?
De ce este durere si tristete in mijlocul credinciosilor?
Cine este vinovat de starea Bisericii astazi?
Care sunt implicatiile robiei in ucenicizare si viata crestina?
Cine poate aduce vindecarea?
De ce nu raspunde Dumnezeu poporului care intinde mainile rugator?

Aleister Crowley si motto-ul sau promovat in viata societatii prin muzica rock

Aleister Crowley a trait intre anii 1875 - 1947, avand un puternic impact in muzica metalica a timpului sau si nu doar si, prin aceasta, asupra societatii.

Acela care prin anii '20 facea ritualuri de sacrificare a caprelor intr-o manastire din Sicilia, a fost descris ca evanghelistul cel mai de succes al religiei pagane al secolului XX. El invata pe oameni ca "Legea" este sa faci tot ceea ce vrei:

Cartea scrisa de Crowley, Magick in Theory and Practice, ramane si azi foarte cunoscuta in randurile ocultistilor. "Fa ceea ce vrei este toata Legea", acesta era principiul sau suprem de viata, din care s-a nascut si filozofia moderna "Fa lucrurile asa cum vrei tu". O alta remarca faimoasa a lui Crowley este aceea ca "Fiecare barbat si fiecare femeie este un star". Adeptul lui Crowley si cantaretul rock Steven Marque spune despre acesta : "A facut parte dintr-o traditie straveche conform careia Eternul este unitatea suprema in care se impaca toate opusurile, inclusiv binele si raul. El locuise in Orient si cunostea atat scripturile hindusilor, cat si pe cele ale budistilor, pentru care aceste idei erau normale si obisnuite. El a elaborat ritualuri complicate de magie sexuala.

Stilul lui Crowley ramane o prezenta explicita in versurile contemporane. Formatia de goth-metal Moonspell canta: "Legile erotice ale lui Crowley vor stapani in sfarsit". Alphaville canta: "Fa ce vrei, acesta va fi destinul nostru". Formatia germana de alt-metal industrial KMFDM canta: "Fa ce vrei, dupa cum crezi de cuviinta". In cantecul lor "Do What Thou Wilt", trupa de punk rock Lords of the New Church canta: "Nu este har; nu este vina; iata legea: fa ce vrei tu."

Religia lui Crowley se reduce la venerarea eului ca Dumnezeu.

 Este muzica rock un gen muzical inventat si folosit pentru promovarea de sine, pentru conducerea maselor atrase de sunetul ei spre credinte straine de adevarata credinta a Cuvantului lui Dumnezeu? Promoveaza ea sinele prin structura ei, prin modul in care trebuie cantata si prezentata?

De ce ne punem problema unor vedete care sa cante "in fata" o muzica dura, acompaniate de o instrumentatie data la maxim, care nu-si propune niciodata perfectiunea si finetea? Ideea ca muzica rock este muzica universala a fost de mult pronuntata de promotorii acestui stil. Ei au folosit aceasta pentru a promova religia lor despre care s-a scris mai sus. Nu de putine ori, si nu in colturi neinsemnate, am auzit afirmatia ca muzica crestina contemporana de tip rock, metal, are capacitatea de a transcende generatiile si culturile crestinilor de astazi. Un important eveniment unde s-a afirmat aceasta a fost o intalnire a Campus Crusade for Christ in Coreea de Sud, a unor tineri din peste 120 de tari, de pe tot globul, stransi in orasul Busan intr-un numar de aproximativ 20.000. Este de remarcat aceasta, fiindca trebuie sa ne punem intrebarea, in acest context, ce religie anume se vrea impusa prin abordarea acestui stil muzical in lumea crestina?

Tine de observatie sa incercam sa gasim raspunsul la intrebarea: "Sunt crestinii astazi influentati de dorinta de a fii vedete si condusi de motto-ul trairii pentru clipa si beneficiile ei?"

Muzica folosita de crestini nu este menita sa provoace anumite stari mai speciale pentru auzirea Evangheliei. Scriptura nu ne invata ca muzica ne pregateste pentru auzirea unor prelegeri despre Dumnezeu si credinta. Scriptura ne invata altceva despre muzica si rolul ei in viata crestinului. Ar trebui sa ne pregateasca muzica pentru auzirea Evangheliei? Nu cred. Mai degraba ar trebui sa folosim cantarea pentru acele scopuri mentionate de Scriptura. Daca muzica ne pregateaste pentru auzirea unui mesaj, atunci ea ne va face sa primim acel mesaj diferit de cum l-am fi primit daca nu exista acea muzica inaintea mesajului. Deci, nu mesajul e, asadar, important, ci muzica, cantarea. Dimpotriva, insa, Cuvantul trebuie sa se adreseze inimilor noastre asa cum sunt ele, nu amortite de sunete sau indulcite de ele.

Ne deschidem inima oricui? Spre orice? Oricand? Oriunde? In niciun caz! Doar adevarul trebuie sa fie lasat sa ne cerceteze inimile, gandurile, vietile. Ne deschidem inima, dar nu fiindca auzim o incantatie, nu pentru ca luam parte la un concert de muzica de un anumit fel, ci pentru ca stim ca atunci cand suntem asezati inaintea adevarului, ne vom vedea asa cum suntem si aceasta, prin comparatie apoi cu cine este Dumnezeu si cum este El, va aduce in noi nu doar lacrimile pocainte si sentimentele de scarba fata de pacat, ci si bucuria iertarii si a transformarii.

Muzicii nu trebuie sa i se dea o atentie mai mare decat se cuvine. Limitele folosirii ei trebuie pastrate dupa Scripturi. Noi trebuie sa folosim muzica pentru acea cantare prin care sa transmitem adevarurile Scripturii, care sa ne cerceteze inimile. Nu folosind o muzica speciala, care sa ne atraga si sa ne deschida ea inimile, pentru ca am depinde mai apoi de ea, ci lasand puterea lui Dumnezeu sa lucreze cu adevarul.

---
citate din cartea "Evanghelia pe muzica rock?..." de John Blanchard si Dan Lucarini, editura Faclia, Oradea, 2009, pag. 93 - 94