John Guest, despre apologetica

Nu avem voie sa cedam lipsei de ratiune ce caracterizeaza aceste vremuri - negarea postmoderna a adevarului. Tipul acesta de renuntare poate fi observat cel mai des in biserica sub forma unei complaceri in experienta inchinarii, care ne atinge din punct de vedere emotional in acel moment, dar este complet detasata de viata zilnica si de discursul cultural implicit.

John Guest, in cartea editata de Ravi Zacharias si Norman Geisler, Este Biserica ta pregatita? prezinta patru resurse folositoare pentru invatarea si incurajarea apologeticii; o anexa la aceasta carte prezentand mai multe detalii cu privire la aceste documente. Este vorba despre The Case for Christ (Pledoarie pentru Cristos) de Lee Strobel, Darwin on Trial (Procesul lui Darwin) de Phillip Johnson, Crestinismul redus la esente, de C.S. Lewis, si More Than a Carpenter (Mai mult decat un simplu tamplar), de Josh McDowell. Legat de evolutionism, pe langa cartea lui Johnson, mai aminteste si Darwin's Black Box (Cutia neagra a lui Darwin), de Michael Behe.

Aceste lucrari sunt recomandate pentru familiarizarea cu apologetica si pentru abordarea unor probleme despre care e necesar sa se discute acasa, in familie sau cu prietenii apropiati. Sunt, intr-adevar, folositoare crestinului in vremuri ca acestea.

John Guest afirma:

Scopul apologeticii nu este doar de a intari credibilitatea credintei crestine in ochii credinciosului, ci mai degraba de a infrange suspiciunea celui ce nu crede. Desi exista nenumarate dovezi rezonabile care sa sustina credinta crestina, datorita faptului ca lumea postmoderna priveste cu suspiciune ratiunea, iar valorile morale si spirituale au fost reduse la opinii relativiste, puterea existentiala a unei comunitati crestine puternice reprezinta o aplogetica de neclintit...

Este Biserica Ta Pregatita - Ravi Zacharias

Ravi Zacharias scrie trei capitole in cartea "Este Biserica ta pregatita", fiind editor general impreuna cu Norman Geisler. Cartea se doreste a fi o pledoarie pentru rolul apologeticii in biserica locala, in case si in scoli.

Iata cateva fragmente, citate pe care mi le-am notat:

Putine obstacole in calea credintei sunt atat de grave precum expunerea unei vieti netraite asa cum se cuvine

De cate ori nu am intalnit crestini care, desi propovaduiesc adevaruri inaltatoare, duc o viata lipsita de acestea?

Realitatea este ca stilul de viata de astazi este foarte dezorganizat, desi foarte incarcat, iar inima este golita de sentimente, desi isi satisface orice fantezie.

Emotile reprezinta o parte vitala a fiintei noastre si trebuie exercitate, insa emotionalismul reprezinta pervertirea emotiei si lepadarea ratiunii. In consecinta, pentru crestinul obisnuit, mersul la biserica este o activitate ca toate celelalte. Este un fel de paranteza a vietii cotidiene pentru ca spiritul ramane nehranit datorita rutinei si presiunilor zilnice.

Cu toate acestea, multi indivizi care se folosesc de emotiile proprii ca factor de determinare cred ca pot gasi adevarul in acest fel. Gandirea exclusiva la acest nivel ii impinge tot mai mult spre interior, pana cand totul graviteaza in jurul pasiunilor personale, riscand obsesia de sine. Acesti indivizi isi restructureaza viziunea asupra lumii din perspectiva emotiilor - cu alte cuvinte, daca te simti bine, totul este in regula, sau cum spune un vers dintr-o melodie: 'Cum sa fie gresit, cand simt ca e asa de bine?' Din pacate, multe biserici au cedat modului de gandire de la acest nivel, dupa cum reiese din inchinarea si predicarea lor. Atunci cand alegem sa ne departam in predicare de dezbaterea ideilor dificile si sa predicam la nivelul emotiv, ne tragem pe sfoara audienta.

Iata si o intamplare pe care Ravi o relateaza, sugestiva pentru subiectul abordat:

... imi aduc aminte de un schimb de replici pe care l-am avut in campusul University of the Philippines, din Manita. Un student din public a strigat ca nimic in viata nu are sens.

  I-am raspuns: 'Nu crezi asta'

  Mi-a raspuns imediat: 'Ba da, cred!', la care i-am raspuns automat: 'Nu, nu crezi'. Mi-a spus exasperat: 'Ba da, cu siguranta cred, cine esti tu, sa-mi spui ca nu-i asa?'

  'Pai, repeta-mi ce-ai spus', i-am cerut eu.

  'Nimic in viata nu are sens', a repetat el.

  I-am spus: 'Te rog sa ramai in picioare, nu dureaza mult. Presupun ca tu presupui ca afirmatia ta are sens. Daca afirmatia ta are sens, atunci nu este totul lipsit de sens. Pe de alta parte, daca nimic in viata nu are sens, atunci ceea ce tocmai ai spus nu are niciun sens. Deci, de fapt, nu ai spus nimic.'

Ravi Zacharias in Romania: apologetica si evanghelizare

Din caietul participantului la Conferinta care a avut loc in Romania, Sinaia, 26-29.04.2010 am aflat ca Ravi Zacharias este presedintele Organizatiei Ravi Zacharias International Ministries (RZIM), cu sediul in Atlanta.

"Ravi s-a nascut in India, iar in 1966 a emigrat, stabilindu-se in Canada. A studiat teologia la Trinity Evanghelical Divinity Schol din Deerfield, Illinois, si la Universitatea Cambridge din Anglia. Este autorul a numeroase carti, printre care Poate omul sa traiasca fara Dumnezeu, Strigatele inimii, Cine L-a creat pe Dumnezeu, Izbaveste-ne de rau si multe altele, distingandu-se ca apologet si filosof redutabil, care a dezbatut problema existentei lui Dumnezeu in multe universitati cu renume, printre care harvard si Princeton in Statele Unite, dar si din alte parti ale lumii. A conferentiat in peste cincizeci de tari si emisiunea lui radiofonica saptamanala Let My People Think (Lasati poporul Meu sa gandeasca) este difuzata prin peste 550 de posturi radio de pe glob..."

Cateva detalii gasim despre acest apologet si lucrarile sale am gasit aici si aici.

Conferinta din Aprilie din Romania l-a adus pe Ravi intr-un trup apasat de durere, dar cu o inima doritoare de slujire, aducand revigorarea sufleteasca celor prezenti si nu doar, conferinta fiind transmisa via internet. Mi s-a dat sa intalnesc rar astfel de oameni si nu o spun pentru ca este cunoscut si asa se face sa fie vorbit de bine... Un om smerit, atent si devotat lucrarii sale. De cateva ori l-am vazut rugandu-se, odata impreuna cu sotia, doar ei doi, chiar daca erau in holul unui hotel. Nu cauta sa iasa in evidenta prin stilul oratoric.

Iata cateva notite, scrise nu neaparat exact cum au fost spuse, dar care pastreaza ideea mesajului intentionat in diferitele sesiuni pe care Ravi le-a avut la aceasta Conferinta de Apologetica si Evanghelizare:

Iata cum zilele acestea prin actiunea unui singur vulcan lumea a fost nevoita sa se opreasca. Ciudat, fiindca se zice ca o mare explozie (Big-bang) a facut ca totul sa porneasca.

Nu a fost un accident cand, cu ani in urma, teologia era numita "regina stiintelor"

Impreuna cu scepticismul vine o insingurare a sufletului.

Cuvantul tau valoreaza cat tine. Cand l-ai pierdut nu te vei mai regasi pe tine.

Intreaga filosofie budista a fost scrisa pentru a raspunde la aceasta intrebare (problema suferintei): daca nu-ti doresti nimic, nu exista suferinta. Dar chiar si Dalai Lama doreste eliberarea Tibetului...

Nicio intrebare despre suferinta nu-si poate gasi rostul, decat daca intelegem ce inseamna viata si scopul ei

Dumnezeu nu este doar o fiinta morala, ci si una sfanta.

Nu este lumea noastra cea mai buna dintre lumile care ar putea exista, dar este mijlocul cel mai bun pentru  a ajunge la lumea cea mai buna

Punctul de plecare este autorul - in Dumnezeu nu e rau, sau contradictie; cand intri in prezenta lui Dumnezeu este acolo un sentiment de liniste totala intrerupta de un singur cuvant: "sfant"

La crucea Domnului Isus Cristos gasim raspunsul la problema suferintei.

Daca te preocupa problema raului din afara, intreaba-te de raul din launtru.

Nu problema raului este cea mai mare problema - lipsa de sens nu vine datorita prea multelor dureri, ci prea multelor placeri.

Contam pe lucruri mici si obisnuite, dar nu ne dam seama de valoarea lor decat atunci cand le pierdem.

O taietura cat de fina, poate face ca sangele tau sa intre in contact cu sange infectat si astfel se poate distruge tot sistemul imunitar - ce putem spune despre suflet? (pornografia)

Nu cantitatea de cuvinte, ci intelepciunea lor si momentul cand le-ai rostit.

Tot el spunea si ca dupa ora 21 nu crede ca se mai poate intampla ceva duhovnicesc...