Pe vremea mea...

E timpul in care baietii nu mai cauta prin carti, ci in magazine de haine, sa-si mai gaseasca vreo bluza, vreun pantalon. Ar lua mai degraba imprumut sa-si plateasca apa de pe luna trecuta, ca sa aiba bani sa-si mai cumpere un fular de la o firma recunoscuta in "mediul academic". Nici ca mai indraznesti a-ti lua o caciula sa-ti tina de cald, ci sa fie cu o forma atractiva, sa iasa in evidenta...

Si pe vremea bunicilor era mandrie. Numai ca atunci era exprimata prin capacitatea de intelegere, de discutie, prin numarul de carti citite. Tot mandrie, dar macar pe drept. Oricum, mandria merge inaintea pierzarii, pe drept sau nu. Si totusi, avem acum pe langa mandrie si goliciune. Una era sa se dea cineva mare ca stie ceva, stiind; alta e sa o faca atunci cand chiar motivul existentei mintii e strain pentru aceasta.

Iar, pentru a nu fi nici prea prea, isi cumpara oamenii haine sa fie admirati. Sa lucrezi in Spania cativa ani sa poti veni cu o masina sa te plimbi vara o luna prin centru cu manele date tare, de salta masina fara gropi pe sosea, e la mare cautare si cinste. "Asta cine e?" - "Silviu de la patru" - "Da, ce tare ii"... Sau macar iluzia unei astfel de inteligente discutii. Sa avem si noi ceva. Minte nu, bun simt nu, respect nu, caracter nu, cultura nu, restul nu... bani da, haine da, masini da, fite da... Sa fie ceva, de care sa ne agatam, sa avem si noi ce povesti nepotilor - pe vremea mea... Pe vremea mea ne plimbam prin oras fara scop, ne doream sa avem masini sa le conducem seara prin centru cu o mana pe volan, umarul ridicat iar cealalta aplecata pe schimbator... complicat.

Oare ce va zice tanara generatie de azi, batrana si perimata de maine? Dragi nepoti, cand eram noi ca voi, o ce zile... Nu faceam nimic, dar eram importanti. Deodata ne-a dat parul pe fata si eram centrul atentiei in oras... O, ce vremuri... Mi-i si imaginez pe nepoti privind cu admiratie la maretele realizari ale strabunilor... Sau poate cu dezamagire.

Astazi cand ne uitam in spate vedem generatii pe care le admiram. Nu ne prea convine mustrarea fratilor batrani, cand ne spun "Pe vremea mea..." Dar, daca ne gandim bine, s-ar putea noua sa ne fie rusine sa le spunem copiilor nostri asa ceva, pe cand pentru ei este o cinste.

Oare sa fim chiar asa de parasiti de tot, incat nici un sambure de autentic sa nu se gaseasca in tot acest neam de oameni? Tu de ce sa nu fi un om de caracter? De ce sa nu suferi bucurandu-te ca iti formezi o fiinta placuta lui Dumnezeu? De ce sa nu taci, invatand? De ce sa nu traiesti ca om si nu ca leguma, vegetand in fata icoanei vorbitoare?

Cred ca Dumnezeu are astazi oameni in atelierul Sau. Ucenici ai cerului, continuati! Meseria e grea, dar se poate invata! Suntem datori sa traim astfel incat sa putem sa spune cu adevarat intr-o zi "pe vremea mea..." Ca si alti oameni care vin dupa noi sa poata stii care sunt cararile vechi, caile dreptatii si ale neprihanirii, sa le vada si sa nu se abata din carare, ci sa stea pe drumul adevarului. Si, in timpul in care cei mai multi spun: "De ce sa fiu eu sfant?", tu accepta chemarea cereasca si bucura-te ca Dumnezeu vrea sa te prelucreze.

Haideti sa fim oameni de caracter. Sa ne imbracam cu dreptatea si cu umilinta. Sa fim simplii, dar mereu sa se gaseasca pe buzele noastre fie o invatatura noua, fie un cuvant bun, de incurajare, fie o mustrare sfanta. Oameni curati, drepti, nu puternici in comentarii, ci in fapte; nu deghizati in crestini, ci epistole vii!

Ca, trece vremea, si nu-i mai a ta!

Mesajul Ingerilor sau al Fiului?

Compara urmatoarele:



"După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor... De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s'a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o..." [citate din Epistola catre Evrei]


Ingerii sunt astazi in prim plan. Este o falsificare greu de crezut de cat de crezuta e, iar aceasta in multe parti din lume. Scriptura ne spune clar in ce perioada a planului divin au fost implicatii ingerii si, cum in zilele noastre, Cristos este Cel prin care a vorbit Dumnezeu "odata pentru totdeauna".

Ingeri, ingeri, ingeri... Eu il am pe Cristos. Tu? Niste duhuri slujitoare, facute din vanturi sau din flacari de foc si un Mare Preot in veac! Trebuie sa alegi, daca vei trai in iluzia unor vremuri precristice, sau in realitatea plinatatii prezentei lui Dumnezeu prin Cristos.

Unii le spun ingeri, altii prieteni imaginari. In timpurile biblice li se ziceau demoni. Dar Cristos este Acelasi, iar anii Sai sunt fara sfarsit. Astfel dar, fratilor, fiindca ne-am apropiat de o astfel de mantuire, cu mult mai mare decat ce faceau odinioara ingerii, sau ce-ar putea face ei, sa ne aratam multumitori si sa ducem o viata de alergare spre telul ceresc, al cunoasterii lui Cristos.

Obama, altii si ordinea mondiala

"Fostul secretar de stat american Henry Kissinger a declarat ca presedintele ales Barack Obama ar trebui sa profite de actuala criza economica la nivel global pentru a crea o noua ordine mondiala. Declaratia lui Kissinger a fost facuta pentru postul american de televiziune CNBC." [o stire pe internet]

Citeam acum vreo 8-9 ani despre o noua ordine mondiala pe care o vedeau unii teologi in legatura cu miscarile de dupa razboiul rece care se precipitau pe atunci intre America, Rusia si incepatoarea Europa Unita.

Cititorul care e obisnuit cu Biblia, vede imediat o scanteie, un gand se aprinde. 1 Tesaloniceni ne vorbeste despre "cand vor zice pace si liniste". Nu sta prea mult apostolul aici, dar intelegem evidenta faptului ca aceasta pace si liniste va fi asteptata, trudita, dorita si, chiar obtinuta. Nu ne lasa reci eforturile diplomatice fara precedent pentru oprirea razboaielor si implicarea liderilor mondiali intr-un mod incisiv in planuri de pace, cum se intampla acum in Israel.

E vremea falsilor profeti, cum zicea Cristos in Matei 24, care sunt multi la numar si inseala pe multi. Dragostea celor mai multi s-a racit si in sensul acesta nu e vorba deloc de "incalzire globala". E timpul in care oamenii din biserici sunt mai mult iubitori de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar fara putere, cum avertiza apostolul Pavel intr-o scrisoare catre "adevaratul sau copil in credinta".

Trebuie sa fie un guvern mondial, trebuie sa fie un lider global. Ideea de stat suveran dispare, dupa cum dispare si ideea de biserica locala. Globalizarea se impune in scoli, astfel incat copiii de maine sa fie obisnuiti cu ea, indoctrinati cu ea. Pana sa se dezmeticeasca, daca va fi posibil, va fi prea tarziu.

A intrat in scena acum si criza financiara. Toti stiu ca e, e la nivel global, numai ca nimeni nu pare sa stie si de ce e aceasta criza, pentru a o combate. Toti se refera la ea, oamenii sufera, tot mai multi someri, tot mai multe guri care striga dupa o salvare.

Zilele acestea, trei dintre politicienii Europei, puternic implicati in dorinta formarii unei noi ordini mondiale, in contextul in care, pretutindeni pe glob vin la putere reprezentanti ai unor noi generatii de oameni, ei la randul lor fiind "proaspeti".

Angela Merkel, cancelarul celei mai puternice economii a Europei, presedintele Sarkozy si Tony Blair, au tinut o conferinta intr-o dezbatere publica, pentru a discuta formarea unei noi ordini mondiale. Presedintele Frantei a spus ca acest capitalism financiar bazat pe speculatii a fost un sistem imoral si ca a pervertit astfel logica din capitalism. Tony Blair a cerut formarea unei noi ordini mondiale, un nou sistem economic global, bazat pe valori mai degraba, decat pe un profit pe termen scurt maximizat.

Cu ceva timp in urma tarile bogate, care controlau economia globala, oarecum, au considerat ca cercul lor trebuie sa se largeasca. G8 nu mai e suficient, spuneau ei, in contextul necesitatii unei noi economii mondiale. E nevoie de schimbare, de noi idei, de o alta economie, de o alta ordine politica si chiar geo-politica.

Pana nu demult, Bush era anticristul... Acum e Obama. Toti au uitat de Bush si au trecut la urmatorul. Doar doar, o fi el... Si totusi, in tot acest timp, frapant este ca stim cine e Cristos, stim ca El este doar unul singur, dar pasiune pentru El nu avem. Daca am stii cine e anticristul... ce carti am scrie, ce invitati am fi pe la toate bisericile sa spunem oamenilor... Cristos, fratilor, Cristos! Uitarea lui Cristos il va aduce pe scene pe anticrist. Caci duhul lui este deja in lume, numai ca trebuie sa fie luat dinaintea lui ceea ce-l impiedica sa-l aduca in scena pe "fiul pierzarii".

Imparatia lui Cristos a inceput de mult. Sistemul global incearca tocmai o imparatie fara Cristos... deci anticristica. Si, cine o va conduce oare? Pentru un control amanuntit oamenii vor fi obligati, intr-un sens, sa poarte semnul fiarei. Cei care nu-l vor primi nu vor mai putea sa cumpere si sa vanda, adica sa faca parte din acel sistem globalizat, bine pus la punct si universal valabil pe Terra.

Oare nu intelegem noi ce se pregateste? Si, daca intelegem, atunci mai degraba ne verificam vietile, fiindca nu anticristul vine (vine si el, ca trebuie sa vina), ci, VINE CRISTOS. Esti pregatit?