joi, 24 septembrie 2009

De ce prefer scrisoarea

Vreau sa discut putin o anumita perioada dintr-o relatie. Acea perioada cand e nevoie sa trimiti o scrisoare.

Astazi pare mai simplu sa intri pe mes, sa dai doua clicuri si sa scrii un "ce mai faci?". Da, discutia poate inainta bine, dar o astfel de comunicare are probleme mari.

Scrisoarea are farmecul ei, frumusetea ei. Iata de ce am ales scrisoarea pentru a comunica cu fata pe care o iubeam, inainte sa ma casatoresc cu ea:

1. aveam timp sa ii scriu, sa ma gandesc la ce scriu, fiindca aveam spatiu limitat (nu-i puteam trimite o carte de 200 pagini cu vorbe multe si insemnatati putine);
2. comunicarea e asincrona (adica exista un timp mai indelungat intre adresare si raspuns) - aceasta faciliteaza gandirea, judecata. Poti citi scrisoarea de mai multe ori, te poti gandi la un raspuns, il poti da in liniste;
3. scrisoarea trebuie pusa in plic, cumparat timbru, dusa la posta. Acestea implica ceva din partea ta, arata pretuire, da valoarea;
4. scrisoarea ramane scrisa - trebuie sa alegi cuvintele potrivite, fiindca odata scrise, raman scrise;
5. o scrisoare poate fi pastrata, recitita, evaluata in timp si astfel continutul ei poate fi testat. Ai facut o promisiune - scrisoarea aceea va veghea ca tu sa o implinesti;
6. Dumnezeu ne-a scris o scrisoare;
7. Scrisoarea are scrisul tau, semnatura ta si, uneori, lacrima ta. Ai atins-o tu si o va atinge si ea. Ai privit-o tu si o va privi si ea. Aceeasi imagine, aceeasi foaie;
8. candva, copiii tai ar vrea sa stie ce a vorbit tata cu mama in timpul curtarii ei - ce le vei arata? Candva mama mi-a aratat un cufar mic - acolo erau scrisorile tatei. Nu am indraznit sa le citesc, dar erau acolo, erau marturia unei realitati frumoase intre parintii mei;
9. scrisoarea iti poate aminti mai tarziu de evenimente, sentimente si realitati din trecut, poate chiar in vremuri grele in relatia din casnicie. Mai ales daca scrisorile se centrau pe Scriptura si Dumnezeu si daca El este Cel care v-a unit. Obisnuiam sa discutam despre Dumnezeu in scrisorile noastre - gaseam placere in asta. De laudat si flirtrat nu era loc - sunt destui care lucreaza in domeniul acesta, eu mi-am dorit altceva de la viata. Scrisoarea iti poate aminti ca Dumnezeu e cel ce v-a unit (daca asa e) si aceasta este ceva esential;


Inca mai pastrez scrisorile. Am permis catorva persoane sa le citeasca pentru ca astfel au putut invata unele lucruri importante pentru ele. Le-am scris la varsta lor, asa ca s-au putut identifica cu mine si cu Vio (sotia mea). Au vazut cum ne-am raportat noi unul la celalalt si au vazut ca e posibila o iubire bazata pe Cuvantul Domnului. Important, nu-i asa?

Scrisoarea ar trebui sa aiba locul ei in comunicarea dintre doi logodnici care asteapta casatoria, dar care Il au intre ei pe Cristos ca Domn. As folosi si telefonul, as folosi si internetul, dar foarte putin. Nevoia de comunicare cu persoana iubita poate strange in inima ta ganduri chibzuite cu atentie, in timp, care apoi sa fie exprimate cu frumusete intr-o mica scrisoare. Acele comori de acolo apoi vor aduce fericire persoanei iubite, odata cu valorile lor, fiindca sunt bogate in insemnatate, fiindca ai avut timp sa le alegi.

La gura omului vin tot felul de cuvinte. Mintea trebuie sa aibe timp sa le sorteze si sa le aranjeze in asa fel incat sa iasa ceva frumos cand deschizi gura, sau cand misti pana.

Va doresc scriere placuta, aleasa si dreapta.

Ce sa vorbesc cu o fata?

Ai fost intrebat vreodata "Ce sa vorbesc cu o fata?"? Sau, te-ai intrebat?

De ce ar pune cineva o astfel de intrebare? Poate fiindca vede ca in lume nu sunt doar baieti si se gandeste ca, din moment ce fetele sunt diferite, altele trebuie sa fie si subiectele pentru discutie? Sau, poate fiindca pur si simplu nu stie. Sau poate cauta fraze de dat pe spate, sau idei sa para original.

Oricum, e important ca cineva intreaba asta. Fiindca este un lucru demn de tinut minte ca cu o fata se vorbeste! Este importanta discutia. Nu e prea cautata, dar daca nu ai ce spune, oare ai ceva? Nu fac regula din asta, numai ca, uneori se intampla ca ochii sa vada una si urechile sa asculte alta. Si, sarmanul creier, prins intre, sa fie foarte zapacit.

Stiati ca cu urechile poti vedea un porc? Da, chiar asa! Cu ochii omul vede un inel de aur, dar cand deschizi urechile, s-ar putea sa ai surprize! Oare la ce ma refer? Iata un indiciu: proverbele lui Solomon. Si, atunci, nu e bine ca se vorbeste? Da, trebuie sa se vorbeasca.

Dar cu cine? Unde? Cand? Cat? Ce? Vei zice: cu o fata! A, da, cu o fata, dar nu cu orice fata. Cu o regina nu poti vorbi oricand, asta daca poti vorbi vreodata. Cu o femeie usoara poti vorbi oricand, daca poti da oricat. Alege bine cu cine vorbesti.

Si daca vorbesc cu o fata, vorbesc cu toate? Vorbesc cu orice fata? Cu cate pot vorbi maxim... pe zi? Ar intreba un adolescent 3D. Vezi, daca viata ta ar fi traita in cunoasterea Bibliei si invataturilor de bun simt (cum zice Solomon tot in Proverbe, la inceput), ai stii. Nu e un numar, nu e o limita scrisa - e un simt dobandit, numit "bun simt". Ca multe simturi sunt, dar este unul bun!

Uneori simti sa vorbesti cu o fata. Dar simtul bun iti spune ca nu e bine. Cum poti avea acest bun simt? Il poti dobandi. Citeste primul capitol din Proverbe cu atentie. Vei gasi ca ceea ce urmeaza a fost scris si cu scopul ca tu sa dobandesti invataturile de bun simt. Nu le gasesti pe internet si nici in fata blocului. Nu sunt in gura smecherilor din parcul copiilor (ca am auzit ca mai nou acolo e loc de dat mare, ca altii nu raman impresionati - nici copiii, numai ca ei sunt prea mici).

Deci, undeori (poate de multe ori, sau de cele mai multe ori), iata ceea ce trebuie sa vorbesti cu o fata: nimic!

Vezi, nu e vorba de un program pe care-l descarci de pe net si il instalezi in 5 minute, dai clic si merge. A avea un bun simt care sa-ti dea capacitatea sa stii cu cine sa vorbesti (ce, cand, unde) se formeaza in ani buni. Dar nu e niciodata prea tarziu.

Dragul meu, intai de toate tu trebuie ca din baiat sa cresti barbat, ca mai apoi sa-ti pui problema de a vorbi cu o femeie. Si trebuie sa ai rabdare sa creasca fata in femeie, ca sa poti vorbi cu ea. Ies in oras (si nu-i mare orasul) si vad trei patru fetite, care deabia au terminat si ele a sasea si iata-le seara in oras. In doua trei zile si cate un baietandru pufos, cu vocea in schimbare pe langa ele. Nu inseamna ca daca ai primit aparat de ras pentru la anul (cand vei avea ocazia sa inaugurezi procedeul numit "barbierit") esti gata sa vorbesti cu o fata.

Cred ca sunt clar la ce ma refer. Nu vreau sa spun sa nu saluti respectuos pe doamna de la doi si nici ca nu trebuie sa vorbesti cu colegele de clasa, cand faceti un proiect impreuna la ora de chimie.

Cu o fata se vorbeste in public. Nu prin bezne, sub poduri sau in spatele blocurilor. Trebuie sa o vezi cand ii vorbesti (adica ai nevoie de lumina, a zilei, de preferat) si trebuie sa va vada si altii. Nu sa auda, sa va vada. Nu ca nu as avea incredere in voi...

Nu mult poti vorbi cu o fata. Ai nevoie de timp sa te gandesti la ce ati vorbit. Gandire multa, vorba putina. Cand vine vremea casatoriei, atunci poti vorbi. Ai ce.

Recomand cu insistenta ocolirea discutiei pe yahoo messenger sau orice alt IM. Sugerez scrierea de scrisori, daca sunteti departe unul de altul si va e dor, ca se apropie casatoria. Am multe motive pentru aceasta sugestie, dar, poate cu alta ocazie.

Ati putea discuta, daca chiar vreti sa va cunoasteti, acasa, cand sunt parintii langa voi. Nu trebuie sa auda, dar sa va aiba sub observatie. E locul potrivit. A, nu suna bine? Atunci asteapta pana va suna. Ar fi ciudat sa te vada cineva la telefon vorbind inainte sa fi sunat cineva (sau tu), nu?

Nu vorbi cu o fata fleacuri. Daca nu ai idei, atunci inseamna ca inca nu esti pregatit sa vorbesti cu o fata. Daca ea nu poate, ea nu e pregatita sa vorbeasca cu tine. Asteapta. Maturizati-va si vine si vremea de a vorbi. Nu te indragosti degeaba. Asteapta vremea cand sa te indragostesti. Vine si vremea aceea. Nu cand incepi sa simti "iubirea", ci cand e timpul iubirii sa inceapa. Cand esti mare poti intelege, dar daca te grabesti nu stii ce faci.

Vorbeste cu o fata lucruri pretioase, legate de Dumnezeu, de inaltimile cunoasterii. Nu te asculta, nu vrea? Nu mai vorbi cu ea. E atat de simplu. Cauta o fata care sa poata vorbi cu tine despre Dumnezeu.

Vorbeste elegant, frumos, putin si valoros. Nu flirta cand vorbesti. Nu fa remarci cu dublu inteles. Cu ocazia asta poti testa si ce fel de fata e in fata ta. Daca nu intelege aceste valori, atunci nu le are. Cauta in alta parte.

Nu vorbi uraciuni cu o fata (bancuri stricate de exemplu).

Alege subiecte demne, pe care le-ai putea discuta si cu mama ta. Alege atent cuvintele. Nu doar ca respecti, dar te formezi si pe tine sa fii cumva anume. Nu e greu de inteles cum, nu? Cauta nu sa te arati pe tine, ci sa discuti. A discuta, nu a te discuta. Si nici a o discuta.

Vorbeste in functie de relatie si nivelul ei. Exista principii in Scriptura pentru toate. Nu ai vrea sa le descoperi inainte sa fie nevoie sa le folosesti?

Cum sa vorbesti cu o fata - fa o cercetare in Cuvantul Domnului si mediteaza bine la ce gasesti acolo. Chiar functioneaza.

miercuri, 23 septembrie 2009

Bildad din Suah si intelepciunea istorica

Bildad din Suah i se adreseaza lui Iov dupa ce ii vorbeste pentru prima oara Elifaz din Teman. Elifaz ii vorbeste lui Iov, incercand sa gaseasca cuvinte intelepte din doua surse majore: propria experienta si revelatia aflata din partea unui duh, care se pare ca era cunoscuta de cei prezenti fiindca mai apare mentionata in carte, intr-o alta cuvantare.

Daca Elifaz subliniaza ceea ce a vazut si a cercetat, Bildad sugereaza ca "noi suntem de ieri si nu stim nimic" si ca "zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra". Prin urmare, rationeaza el, nu apucam sa intelegem prea multe (desi intelegem totusi, dupa cum arata Elifaz, cate ceva). Dar, am putea cauta intelepciunea in istorie. Am putea intreba pe cei care au fost inaintea noastra. Ce marturie au lasat ei? Ce putem invata de la ei?

Bildad propune ca autoritate pentru intelepciunea pe care vrea s-o prezinte comunitatea istorica a inteleptilor. Ai mai multe sanse sa gasesti intelepciunea in ceea ce au spus/scris inteleptii de-a lungul istoriei, nu?

Si la aceasta propunere, faptul ca Dumnezeu ii raspunde lui Iov din mijlocul furtunii, arata ca istoria nu este suficient de valoroasa pentru cunoasterea lui Dumnezeu, ci avem nevoie de revelatie direct de la Dumnezeu!

Dumnezeu doreste sa aiba o relatie cu omul Sau. Nu va multumiti cu cartile, cu ceea ce inteleptii au spus, cu scrierile filosofice bune, cu observatiile acumulate de ganditori in cursul veacurilor. Dincolo de toate aceastea, Dumnezeu ne-a vorbit prin Cristos si prin Scriptura. Cautati-L pe Dumnezeu in vorbirea Sa directa si veti gasi intelepciunea.