Avraam: banii lui, banii imparatului, banii celorlalti, banii lui Dumnezeu si banii Statului, banii Bisericii [2]

Avraam il izbaveste pe Lot

Intorcandu-ne la pasajul din Genesa, gasim cateva detalii semnificative evenimentelor luarii in captivitate a lui Lot:
- Bogatiile Sodomei si Gomorei au fost luate de biruitori;
- Au fost luate si bogatiile lui Lot, dar:
- A fost luat si Lot si au fost luati si alti prinsi de razboi (mai multi oameni, dupa cum se arata mai jos)

Perspectiva lui Lot era cam asa: pierduse toate bogatiile stranse chiar si inainte de coborarea lui in campia Iordanului. Coborarea lui Lot trebuie vazuta si in sens spiritual. El era atasat de Sodoma si Gomora. Se intoarce aici chiar si dupa ce este eliberat. Abia daca pleaca din Sodoma cand venisera ingerii sa-l salveze, in fata distrugerii iminente a intregii zone.

Lumeste vorbind, cu adevarat ca toate socotelile lui Lot au fost valide, drepte.

Avram afla insa de prizonieratul lui Lot, pleaca inarmat si cu cateva sute de oameni si-l salveaza. Prada de razboi ii revine lui Avram si oamenilor care l-au insotit. Scriptura ne arata ce s-a intamplat precizand detaliile cele mai importante:

A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul.
(Gen 14:13-16)

Iata-l pe Avram in legatura de pace cu locuitorii printre care locuia ca strain. Iata-l pe Lot prins de razboi. Nu inseamna ca umblarea cu Dumnezeu e doar pace si somn. Uneori este suferinta si razboi. Suntem intr-un razboi permanent chiar. Dar, cu adevarat Avram traia in pace si Lot fusese victima unui razboi, realitati care, in contextul de fata au o semnificatie importanta. Ne arata consecintele a ceea ce inseamna umblarea prin credinta si conforma Cuvantului Domnului si a umblarii prin vedere, dupa judecata proprie, privata de revelatia Dumnezeului suveran, a toate cunoscator.

Avram se intoarce cu toate bogatiile, ale fratelui sau Lot si celelalte bogatii luate de cei pe care-i batuse de la Lot si locuitorii Sodomei (si altii). Dar Avram ia si oamenii care fusesera luati robi, impreuna cu Lot. Avram se intoarce biruitor, cu toate acestea: bogatii si oameni.

Ce urmeaza acum este o intalnire fascinanta, cu multe insemnatati si bogata in invataturi spirituale.


Avram intre Melhisedec si imparatul Sodomei. Omul lui Dumnezeu intre Dumnezeu si Diavolul

Scriptura ne prezinta ceea ce s-a intamplat dupa victoria reputata de Avram:

După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine! Afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”
(Gen 14:17-24)

Intamplarea aceasta are loc in valea Save, sau valea imparatului. Intamplarea ne vorbeste despre multi imparati. Sunt imparatii aceia care au dat prima batalie, cand a fost luat prizonier Lot. Erau noua imparati: patru impotriva a cinci. Dupa intoarcerea lui Avram de la infrangerea lui Chedorlaomer si a imparatilor care erau cu el, i-a iesit inainte un alt imparat: imparatul Sodomei. Deja Sodoma isi alesese un alt imparat, fiindca cel care o conducea murise in confruntarea mai sus mentionata. Mai este prezent aici si imparatul Salemului. Dar, fara a se folosi cuvatul “imparat”, estementionat si un alt imparat: Dumnezeul cel Preainalt.

Suntem in valea imparatului. Nu in valea imparatilor. Intrebarea care se pune acum este: cine este imparatul? Realitatea, dragi frati, este ca ne aflam si noi in valea imparatului. Sunt insa multi imparati in lumea aceasta, si buni si rai. Totusi, tensiunea si adevarata problema pe care trebuie sa o rezolvam este daca vom reusi sa avem in viata un singur imparat: pe Dumnezeu. Valea lumii acesteia nu permite decat un singur imparat. Care va fi oare?

Iata-l pe patriarhul Avram inaintea celor doi imparati care vin inaintea lui. Ei sunt reprezentati pentru imparati a caror existenta precede pamantul: diavolul si Dumnezeu. Imparatul Sodomei il reprezinta pe diavolul. Imparatul Salemului il reprezinta pe Dumnezeu.

Melhisedec, imparatul Salemului (despre care Scriptura vorbeste si in cartea Evrei), aduce cu el paine si vin. Pentru cei care sunt familiari cu Scriptura este evident pe cine reprezenta Melhisedec si spre cine arata. El aduce paine si vin. Domnul Isus a adus paine si vin: Trupul Sau si Sangele Sau. Imediat ne gandim la Dumnezeu, la legamantul Sau. Melhisedec aduce binecuvantare, dar nu a sa, ca imparat, ci a lui Dumnezeu: era preot al Dumnezeului celui Preainalt. Melhisedec era imparatul Salemului (pace), venind pentru pace. Melhisedec este un imparat al neprihanirii (vezi mai jos). Melhisedec aduce si un mesaj: exista un imparat mai mare, mai inalt, Preainalt, care este Dumnezeu, anume acel Dumnezeu care a zidit cerul si pamantul, adica Dumnezeul adevarat. Evident se face aici o clarificare: auditoriul avea si alti dumnezei. Melhisedec se refera clar la Dumnezeul Creator, adevaratul Dumnezeu.

Imparatul Salemului aduce, da, binecuvanta, indreapta atentia spre Dumnezeu. Aflam din cartea Evrei ca Melhisedec aceasta a foarte mare, incat Avram i-a dat zeciuiala din toate. Faptul acesta intareste valoarea faptelor sale (ca a dat, a adus, a binecuvantat, nu a cerut nimic, dar a primit). Avram ii da zeciuiala din toate. Faptul ca Avram ii da zeciuiala din toate arata ca toate bogatiile erau a lui Avram, adica prada de razboi. El o castigase, biruindu-I pe imparatii care erau impreuna cu Chedorlaomer. Pentru edificare, sa citim si un pasaj din cartea Evrei:

În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt –care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu –rămâne preot în veac. Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
(Evrei 7:1-4)

Este clar, odata cu lecturarea acestui pasaj lamuritor ce insemnatate a avut aceasta intalnire a lui Avram cu Melhisedec.

Acum, urmeaza sa i se adreseze lui Avram imparatul Sodomei. Sa observam diferenta, felul de a vorbi, ce se afla in spatele cuvintelor: “Da-mi oamenii si tine bogatiile pentru tine”. Imparatul Sodomei n-a adus nimic. El a venit sa negocieze pentru ce nu era al lui. De drept, tot ce luase Avram era a lui. Numai ca, Avram nu pentru prada de razboi s-a dus la lupta. Motivul este clar: pentru eliberarea fratelui sau Lot. Vorbirea imparatului Sodomei este plina de viclenie. E scurta, dar propune un targ. In ce consta acest targ: oameni pentru bogatii, sau, din punctul sau de vedere, bogatii pentru oameni.

Cu alte cuvinte, imparatul Sodomei ii propune lui Avram sa ia bogatiile Sodomei care fusesera luate de Chedorlaomer si apoi de la acesta de Avram, in schimbul oamenilor din Sodoma. Imparatul din Sodoma vroia oamenii. Evident. Avea nevoie de oameni carora sa le fie imparat, nu? Si, oricum, oamenii acestia i-ar fi adus noi bogatii. Cum se zice astazi: resurse umane. Sunt, in acelasi timp, doua realitati care par sa se izbeasca una de alta: Avram avea drept asupra bogatiilor si oamenilor, deopotriva si Avram nu dorea, de fapt, sa pastreze nici oamenii si nici bogatiile. Faptul ca a dat zeciuiala din toate, arata ca erau ale lui. Faptul ca le-a luat prada de razboi arata acelasi lucru.

E interesant. A dat zeciuiala din bogatii, nu si din oameni. Dumnezeul cel Preainalt nu si-a trimis preotul (pe Melhisedec) sa ceara oameni, ci sa aduca. El arata astfel ca va trimite El pe Fiul Sau, pentru oameni. Este esential de inteles, de remarcat acest detaliu. Imparatul Salemului, de alta parte, antagonic, vrea oamenii. Vreai sa-i supuna, sa-si reconstruiasca imparatia. Dumnezeu vrea si el oamenii. Dar ii vrea nu pentru a putea fii imparat (El este imparat si este vesnic, nu depinde de noi, de oameni), nu pentru a primi bogatii si a detine slujitor (El are totul, inaintea Lui sunt ingerii, duhuri slujitoare, toti creati sa I se inchine; El nu depinde de alte fiinte, ci toate au fost create de El). El ii vrea pentru binele lor, pentru a-i salva si a face din ei ceea ce a randuit, ca Creator al lor. Dumnezeu, pentru a castiga oamenii a dat in schimb pentru ei pe Fiul Sau, nascut om, sa moara pe cruce, sa plateasca pretul. Imparatul Sodomei da pentru oamenii pe care-i vrea, niste bogatii pamantesti, care nici macar nu erau ale lui.

Observati viclenia, eroarea, ce se afla in spatele cuvintelor imparatului Sodomei. Undeva, in umbra, este Satan.

[urmeaza partea a III-a]

Citeste aici tot articolul

Avraam: banii lui, banii imparatului, banii celorlalti, banii lui Dumnezeu si banii Statului, banii Bisericii [1]

Textul biblic de (re)citit: Genesa 13 - 15. In acest articol ma voi referi la istoria din capitolul 14.

Cadrul unui razboi: Lot este luat prizonier

Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului, s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului. Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.

Dar, în anul al paisprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim, şi pe horiţi pe muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustiu. Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar. Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci. Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.

Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toată merindea lor şi au plecat. Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.
(Gen 14:1-12)

Sunt, asadar, capturate toate bogatiile Sodomei si Gomorei. Si, pe langa toti prinsii de razboi si alaturi de toata captura luata, a fost luat si Lot, fratele lui Avram (fiul fratelui sau). Despre aceste bogatii e vorba in acest articol. Dar, mai ales despre oamenii luati in robie, despre valoarea lor nespus mai mare fata de orice bogatie, dar despre Dumnezeul nostru.

Lot se despartise de Avraam. Lot si-a ales campia Iordanului, vazand-o. Avraam traia prin credinta. Imediat dupa ce Lot a plecat Domnul i s-a aratat lui Avraam si i-a cerut sa se uite, sa vada tara, promitandu-i ca i-o va da lui si semintei lui pentru totdeauna.

Dar Lot s-a dus tot mai aproape de cetatile Sodomei si Gomorei, un loc al depravarii, al promiscuitatii, niste cetati reprezentative pentru pacatul dus la extrem, pentru ce pot face oamenii parasiti de Dumnezeu, care se unesc:

Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma. Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
(Gen 13:12-13)

Lot ajunge sa locuiasca chiar in Sodoma:

Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.
(Gen 14:12)

Iata-l pe Lot intr-o campie verde, intinsa. Avea deja multe bogatii adunate. Ajunge sa locuiasca chiar intr-o cetate dintre bogatele cetati din acea Campie a Iordanului. Era o zona bine udata, "ca o gradina a Domnului, ca tara Egiptului" (Gen. 13: 10).

Avraam nu prevazuse razboiul. Avraam nu avea nimic impotriva ierbii de campie, sau a Iordanului. Avraam insa, astepta sa afle voia Domnului prin Cuvantul Domnului care-i vorbea. Imediat dupa ce Lot se desparte de el, Domnl i-a vorbit si i-a spus unde sa mearga. Dumnezeu a prevazut razboiul, a stiut, mai mult decat atat, ca nu dupa multi ani, acea frumoasa gradina va deveni un loc blestemat; acele frumoase cetati vor fi nimicite.

Este o invatatura despre credinta aici, despre trairea prin credinta. Opus acestei vietuiri este modul de viata bazat pe vedere, pe simt, pe ideea de a folosi cele mai bogate resurse, daca tot sunt la dispozitie. Ce intrebari trebuie neaparat sa ne punem noi? Oare nu trebuie sa ne ghidam viata dupa Cuvantul Domnului? Oare nu ar trebui sa ne uitam la ce aleg acei frati duhovnicesti, despre a caror viata nu e niciun secret: ca sunt in slujba Domnului? Inseamna oare ca existenta posibilitatii unui trai mai bun sa fie si voia Domnului pentru noi? Este bogatia vesnia, sunt valorile acestea de astazi eterne?

Adevarul este ca nu putem lua orice este bun. Uneori intelept este sa nu o facem. Poate ca intelept pentru Lot ar fi fost sa caute sa-si impace robii cu robii lui Avraam si sa nu-si paraseasca fratele cu care a plecat la drum, cand Avraam a fost chemat de Dumnezeul Atotputernic.

Inseamna oare ca fondurile de la Stat trebuie privite ca o mana pentru noi? Inseamna oare ca, daca e mana Statului intinsa, Biserica va lua bogatiile acelea usor de primit? Noi trebuie sa gandim duhovniceste, sa asteptam pana ne vorbeste Cuvantul Domnului, sa traim prin credinta, sa nu uitam chemarea initiala pe care am primit-o din partea Dumnezeului care nu-Si schimba planul.

Este interesant ca Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam doar dupa ce acesta a refuzat sa-si aleaga partea de tara prin aceea ca l-a lasat pe Lot sa o faca. Este, intr-adevar, interventia lui Dumnezeu care ne ghideaza. Dar, mai intai, acest Dumnezeu care vrea sa ne arate drumul, sa ne conduca spre Tara Cereasca, mai intai El vrea sa ne incerce credinta, sa vada cum reactionam, ce ne dorim, de fapt... ce iubim.

Cred ca traim o astfel de situatie astazi. Nu doar intr-un anumit aspect sau domeniu, ci zi de zi. O astfel de situatie este chiar aceasta a fondurilor de la stat.

Trebuie, de asemenea, sa subliniez ca, nu inseamna ca, daca Lot a gresit alegand prin vedere, putem trage concluzia ca Lot nu a fost copilul Domnului. El insa alege prin vedere, nu prin credinta (intr-un mod duhovnicesc). Nu se gandeste la consecinta, nu se gandeste la urmasii lui (fapt ce-l va costa foarte scump: a se citi istoria lui Lot, in intregime). Nu cauta Cuvantul Domnului. Si... greseste. Tocmai aici este problema. Aratand si sustinand separarea Bisericii de Stat in sensul pur al expresiei si insemnatatii ei (deci, deplin, clar, asa cum se aude), in niciun caz nu ma refer la problema realitatii nasterii din nou si lucrarii de mantuire din viata unor oameni, frati, cu sau fara functii pamantesti (necesare), care nu sunt de acord cu ceea ce spun eu. Noul Testament ne spune despre Lot ca-si chinuia sufletul in fiecare zi din pricina celor din Sodoma, fiindca era un om neprihanit. Dar nu a fost in stare sa plece de acolo, sa renunte la a trai prin vedere in anumite lucruri. Aceasta i-a adus in viata durere si consecintele au atins si pe altii. Tocmai de aceea noi trebuie sa traim prin credinta, mai degraba decat sa acceptam niste fonduri, care, sunt cel putin suspecte.

Intr-adevar, nu ne-a chemat Dumnezeu pe noi sa traim prin credinta si depinzand de El? Nu stim noi ca nu banii ne vor asigura adevarata prosperitate spirituala? Eu cred ca ba da, stim! Si, tocmai de aceea, trebuie sa traim mai degraba prin credinta. Cred ca Dumnezeu ne va arata cum ne va conduce daca vom ramane credinciosi Lui si nu vom alege bonificatiile puterii de astazi (trecatoare si ea) doar pentru ca se vede frumoasa, ca o campie a Domnului.

[urmeaza partea a II-a]

Citeste aici tot articolul

Dr. Philips Davies, specialist in HPV si datator cu parerea despre moralitate

Iata ce declara un specialist in HPV, dar care emuleaza promiscuitatea schimbandu-i sensul, dupa cum face uz de pozitia sa vorbind descriptiv cu privire la teritorii pe unde nu a umblat:

"HPV este o infectie transmisa pe cale sexuala, foarte des intalnita, nu are legatura cu promiscuitatea", spune dr Philip Davies, directorul general al Asociatiei Europene de Prevenire a Cancerului de Col Uterin, intr-un interviu HotNews.ro. "Sunt dovezi stiintifice care arata ca dupa ce o femeie a avut o relatie sexuala cu doi parteneri, indiferent de perioada, 50% dintre acele femei au fost infectate cu HPV. Nu cred ca este cineva care considera ca a avea 2 parteneri sexuali este promiscuitate, sau ca este ceva anormal in acest comportament", continua Davies.

Citatul face parte dintr-un articol de pe hotnews.

Promiscuitate nu inseamna doar conditii mizere, ci si imoralitate. Chiar daca traim vremuri in care imoralitatea s-a redefinit si, recursiv si termenii care sunt definiti functie de aceasta notiune, este bine sa aratam ca Dr. Davies se inseala. In primul rand, credinta lui ca nu exista persoane care sa creada ca a avea 2 parteneri sexuali este promiscuitate, sau ca este ceva anormal in acest comportament", nu se intalneste cu realitatea pe taramul vietii acesteia. Ba exista multi care cred asa ceva!

Apoi, se inseala fiindca crede ca moralitatea a disparut, ca declara deja victoria intr-o batalie departe de a se fi terminat, si care are un final surprinzator pentru oameni cu pareri ca el.

Si de ce as crede eu, de exemplu, ca promiscuitatea e ceva rau, in sens moral? De ce as crede ca e gresit ca o femeie sa aiba legaturi sexuale cu doi sau mai multi barbati (cadrul se intelege, nu e vorba despre o femeie casatorita careia i-a murit barbatul si s-a recasatorit, care a fost abuzata sau molestata...) Tocmai pentru ca asa este drept, bine, adevarat si sfant, conform Creatorului nostru, al oamenilor, Dumnezeul adevarat al Bibliei.

Si, in fata unor asemenea afirmatii ca cele de mai sus, ma bucur sa pot sa reafirm adevarul cu privire la aceste aspecte: Dumnezeu vrea sa fim sfinti, curati, cu patul nespurcat, fideli si loiali, iubindu-ne sotiile cu adevarat. Moralitatea va dainui, dar cu ce pret...