Va invit la o meditatie adanca, impreuna cu Alexandru Groza. "Marginit de timpul vietii, ce-l traiesti aici sub soare - nu ti-l risipi zadarnic pentru lucruri nimic."
Stiind ca numai dragostea ramane si ca "cel ce umbla in lumina va trai si-n vesnicii", cum este viata noastra?
Ce facem in fiecare zi si spre ce se concentreaza atentia noastra? La sfarsitul zilei, cand ne uitam in spate, ce-am lasat pe foaia timpului, care nu ne mai apartine si unde nu mai putem opera nicio modificare?
Iata si o compilatie care sa ne cerceteze in meditatia noastra despre raspunsul personal la intrebarea din titlu, impreuna cu fratii Man:
joi, 2 iulie 2009
miercuri, 1 iulie 2009
Despre credinta in Epistola soborniceasca a lui Iuda[3]
Sa revedem pasajul din Iuda 3, de data aceasta in traducerea Cornilescu:
Al doilea element obiectiv al pasajului este exprimat prin formularea "care a fost data". Credinta aceea unica, despre care am vobit pana acum "a fost data". Ce insemneaza aceasta? Iata cateva implicatii ale acestui fapt:
- daca credinta a fost data, insemneaza ca nu omul a descoperit-o;
- daca credinta a fost data, insemneaza ca nu omul a cautat-o;
- daca credinta a fost data, insemneaza ca nu omul a inventat-o;
- implicarea omului in ce priveste credinta nu exista;
Iata, asadar, cum aceasta exprimare "a fost data" subliniaza mai mult obiectivitatea credintei, dar si modul in care a ajuns aceasta credinta o realitate pentru om. Dupa cum am aratat si in alt articol, MacArthur face referire la acest cuvant (in greaca este vorba despre un singur cuvant):
Robertson puncteaza faptul ca aceasta aparitie este prima aparitie in aceasta forma gramaticala a cuvantului παραδίδωμι (paradidomi), care insemneaza a fi adus inainte, a fi predat, a transmite si ofera urmatoarele referinte pentru a fi studiate, in privinta acestui cuvant si a insemnatatii lui: 2 Petru 2: 21; 2 Tesaloniceni 2: 15; 1 Corinteni 11: 2; 1 Timotei 6: 20.
In 2 Petru este vorba despre cei care au primit odata cunoasterea adevarului, dar care s-au intors de la poruncile sfinte care le-au fost transmise. Ne punem intrebarea: cum au fost transmise. 2 Tesaloniceni ne arata ca fie prin viu grai, fie prin epistolele scrise de catre cei cu autoritate. Aceasta formulare de aici este la randul ei importanta. Ea ne arata ca fie ce spuneau, fie ce scriau, cei care aveau o atare autoritate transmiteau aceleasi valori, invataturi. Astfel ca, daca avem fie o inregistrare audio, fie scrierile, nu mai avem nevoie de cealalta. Ei bine, avem scrierile. Iar acestea contin ceea ce contineau si invataturile prin viu grai.
Aceste precepte, sau traditii sfinte, sau invataturi care au constituit credinta, trebuiau sa fie tinute asa cum au fost date. Apostolul Pavel, pe cand ii scrie lui Timotei, la sfarsitul vietii sale, mentioneaza: "am pazit credinta". Cand le scrie corintenilor, in prima epistola, 11: 2, apostolul Pavel arata cum acestia tineau invataturile primite de la el "intocmai" cum le-au primit de la el. Lui Timotei ii scrie si-i porunceste sa pazeasca ceea ce i s-a incredintat, referindu-se, evident, la invataturile credintei.
Deci, Iuda ne spune clar ca aceasta credinta, in sensul invataturilor care o compun, a fost data fara ca omul sa faca ceva (el participa pasiv) pentru aceasta. Credinta a fost data de Dumnezeu, evident. Omul nici macar nu o putea cauta, fiindca nu stia ce sa caute. Si, chiar daca ar fi gasit-o, filosofic vorbind, ar fi putut stii despre ce este vorba? Iata cat de important este faptul ca aceasta credinta "a fost data".
Faptul ca ea a fost data si ca poate fi data mai departe, clarifica mai multe ce inseamna lupta pentru credinta, cand Iuda spune "sa va lupati pentru credinta, care a fost data..." Iuda cheama la o lupta in asa fel incat credinta sa ramana asa cum a fost data de Dumnezeu sfintilor, atunci cand a fost data. Aceasta presupune ca invataturile credintei sa ramana asa cum sunt, sa fie transmise mai departe nealterat.
Intelegand acest fapt, intelegem si mai bine cat de importanta este Scriptura. Noul Testament contine pentru noi acele invataturi care cuprind realitatea credintei, pe care trebuie sa o avem si pe care trebuie sa o dam mai departe. Ideea de a face aceste invataturi relevante pentru o societate este absurda in acest context. Invataturile trebuie pastrate si date mai departe asa cum au fost primite.
Ne referim aici la litera legii, sau la spiritul legii? Ne referim la invataturi. Invataturile sunt exprimate in litera si pastrate pentru noi. Nu avem spatiul necesar aici sa aratam prin cate a trecut NT ca sa ajunga la noi, dar este o extraordinara lucrare a lui Dumnezeu si aceasta. Invataturile sunt pline de duh, de realitate, atunci cand sunt intelese si traite prin lucrarea Duhului Sfant, manifestata in si prin Biserica.
Faptul ca credinta "a fost data" este, asadar, semnificativ. Dar, oare s-a pierdut ceva? Oare noi astazi putem sa fim siguri de autenticitatea invataturilor? Cu siguranta ca exista o intreaga panorama pentru un raspuns la o astfel de intrebare. Dar, Iuda 3 mai are pentru noi un element important: "odata pentru totdeauna". Dumnezeu s-a asigurat ca, in momentul in care a dat credinta (ca suma de invataturi, ca intreg al invataturilor necesare credintei), s-a stiut ca aceasta credinta a fost data "odata pentru totdeauna".
Despre implicatiile acestui fapt, intr-un post viitor.
"Preaiubitilor, pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna"
Al doilea element obiectiv al pasajului este exprimat prin formularea "care a fost data". Credinta aceea unica, despre care am vobit pana acum "a fost data". Ce insemneaza aceasta? Iata cateva implicatii ale acestui fapt:
- daca credinta a fost data, insemneaza ca nu omul a descoperit-o;
- daca credinta a fost data, insemneaza ca nu omul a cautat-o;
- daca credinta a fost data, insemneaza ca nu omul a inventat-o;
- implicarea omului in ce priveste credinta nu exista;
Iata, asadar, cum aceasta exprimare "a fost data" subliniaza mai mult obiectivitatea credintei, dar si modul in care a ajuns aceasta credinta o realitate pentru om. Dupa cum am aratat si in alt articol, MacArthur face referire la acest cuvant (in greaca este vorba despre un singur cuvant):
"Also important in Jude 3 is the word 'delivered'. In the Greek it is an aorist passive participle, which in this context indicates an act completed in the past with no continuing element. In this instance the passive voice means the faith was not discovered by men, but given to men by God"
"Deasemenea, important in Iuda 3 este cuvantul 'data'. In greaca este vorba despre un aorist pasiv participiu, care in acest context indica o actiune incheiata in trecut fara niciun element de continuitate. In aceasta instanta partea pasiva insemneaza ca credinta nu a fost descoperita de om, ci data omului de Dumnezeu"
Robertson puncteaza faptul ca aceasta aparitie este prima aparitie in aceasta forma gramaticala a cuvantului παραδίδωμι (paradidomi), care insemneaza a fi adus inainte, a fi predat, a transmite si ofera urmatoarele referinte pentru a fi studiate, in privinta acestui cuvant si a insemnatatii lui: 2 Petru 2: 21; 2 Tesaloniceni 2: 15; 1 Corinteni 11: 2; 1 Timotei 6: 20.
In 2 Petru este vorba despre cei care au primit odata cunoasterea adevarului, dar care s-au intors de la poruncile sfinte care le-au fost transmise. Ne punem intrebarea: cum au fost transmise. 2 Tesaloniceni ne arata ca fie prin viu grai, fie prin epistolele scrise de catre cei cu autoritate. Aceasta formulare de aici este la randul ei importanta. Ea ne arata ca fie ce spuneau, fie ce scriau, cei care aveau o atare autoritate transmiteau aceleasi valori, invataturi. Astfel ca, daca avem fie o inregistrare audio, fie scrierile, nu mai avem nevoie de cealalta. Ei bine, avem scrierile. Iar acestea contin ceea ce contineau si invataturile prin viu grai.
Aceste precepte, sau traditii sfinte, sau invataturi care au constituit credinta, trebuiau sa fie tinute asa cum au fost date. Apostolul Pavel, pe cand ii scrie lui Timotei, la sfarsitul vietii sale, mentioneaza: "am pazit credinta". Cand le scrie corintenilor, in prima epistola, 11: 2, apostolul Pavel arata cum acestia tineau invataturile primite de la el "intocmai" cum le-au primit de la el. Lui Timotei ii scrie si-i porunceste sa pazeasca ceea ce i s-a incredintat, referindu-se, evident, la invataturile credintei.
Deci, Iuda ne spune clar ca aceasta credinta, in sensul invataturilor care o compun, a fost data fara ca omul sa faca ceva (el participa pasiv) pentru aceasta. Credinta a fost data de Dumnezeu, evident. Omul nici macar nu o putea cauta, fiindca nu stia ce sa caute. Si, chiar daca ar fi gasit-o, filosofic vorbind, ar fi putut stii despre ce este vorba? Iata cat de important este faptul ca aceasta credinta "a fost data".
Faptul ca ea a fost data si ca poate fi data mai departe, clarifica mai multe ce inseamna lupta pentru credinta, cand Iuda spune "sa va lupati pentru credinta, care a fost data..." Iuda cheama la o lupta in asa fel incat credinta sa ramana asa cum a fost data de Dumnezeu sfintilor, atunci cand a fost data. Aceasta presupune ca invataturile credintei sa ramana asa cum sunt, sa fie transmise mai departe nealterat.
Intelegand acest fapt, intelegem si mai bine cat de importanta este Scriptura. Noul Testament contine pentru noi acele invataturi care cuprind realitatea credintei, pe care trebuie sa o avem si pe care trebuie sa o dam mai departe. Ideea de a face aceste invataturi relevante pentru o societate este absurda in acest context. Invataturile trebuie pastrate si date mai departe asa cum au fost primite.
Ne referim aici la litera legii, sau la spiritul legii? Ne referim la invataturi. Invataturile sunt exprimate in litera si pastrate pentru noi. Nu avem spatiul necesar aici sa aratam prin cate a trecut NT ca sa ajunga la noi, dar este o extraordinara lucrare a lui Dumnezeu si aceasta. Invataturile sunt pline de duh, de realitate, atunci cand sunt intelese si traite prin lucrarea Duhului Sfant, manifestata in si prin Biserica.
Faptul ca credinta "a fost data" este, asadar, semnificativ. Dar, oare s-a pierdut ceva? Oare noi astazi putem sa fim siguri de autenticitatea invataturilor? Cu siguranta ca exista o intreaga panorama pentru un raspuns la o astfel de intrebare. Dar, Iuda 3 mai are pentru noi un element important: "odata pentru totdeauna". Dumnezeu s-a asigurat ca, in momentul in care a dat credinta (ca suma de invataturi, ca intreg al invataturilor necesare credintei), s-a stiut ca aceasta credinta a fost data "odata pentru totdeauna".
Despre implicatiile acestui fapt, intr-un post viitor.
Anonimi, martorii lui Iehova, amenintari si megalomanie tehnica
Iata cateva mesaje pe care le-am primit drept comentarii la un articol despre secta "Martorii lui Iehova", pe care l-am scris aici.
Intai de toate, imi cer iertare pentru regulile de tehnoredactare incalcate cu nonsalanta sau lipsa de cunoastere mai sus, dar nu am putut sa modific ceea ce altul a scris, chiar daca e un anonim "curajos".
E nevoie de un astfel de articol din doua ratiuni: intai de toate e un bun material didactic pentru ce inseamna anonimatul si megalomania. Atingem si chestiunea amenintarii sub anonimat; apoi sunt doua "iesiri" caracteristice sectei "Martorii lui Iehova" si e bine de stiut :).
Initial am oprit aceste doua comentarii fiind evident ca sunt de tipul instigarilor "teroriste", spre agitarea "multimii". Continutul lor este copilaresc in multe puncte (gen: "esti tare, ba?", "ce slab esti, daca nu faci cum zic eu imi iau jucariile si plec"), dar caracteristic in acelasi timp a doua grupari de oameni, care, se pare ca se identifica in multe valori. Dar sunt niste bune exemple pentru un astfel de articol.
Sa o luam pe rand.
1. Anonimatul si vitejia
Sub anonimat, o persoana reala scrie: "Esti un las!". Cat se poate de viteaza afirmatia, nu?
Sub anonimat adeseori se ameninta: "Locuiesc in apropierea ta...". Sunt o umbra, te urmaresc, nu ai scapare. Totul se va afla despre tine... Si eu, trebuia sa tremur si sa public repede mesajul, ca nu cumva sa se afle despre mine. :) Ce sa se afle? Pai, desigur, nu se poate afla decat ceea ce fac, iar noi, ceea ce facem facem la lumina. Dovada sta cel putin in simpla abordare a realitatii - eu ma identific ca persoana reala cu ceea ce scriu, semnand cu numele real; un anonim e viteaz, mare psiholog al persuasiunii si bun strateg in minciuna.
Un anonim nu risca. Chiar daca e copilaresc ce scrie. Chiar daca e aberant ce scrie. Chiar daca nu stie sa scrie. Chiar daca ameninta. Chiar daca vorbeste urat. Vine, scuipa, pleaca. Dar, nu uita sa lase in urma un autoportret idilic, frumos, care pluteste in aer, in timp ce erijeaza reculand in multe iesiri aparent necontrolate, dar bine gandite, sau chiar nervoase, intr-un mare cunoascator, apt si bun, dar geniu care nu ar putea trai daca-si arata identitatea.
Anonimat si smerenie. Sau, anonimat si megalomanie. Anonimat si cuvinte scumpe, spuse de cineva care doreste sa nu i se cunoasca identitatea pentru a nu fi apreciat peste masura. Sau anonimat si grosolanie, cu vorbe exprimate in cuvinte, care-ti lasa sentimentul de "bine ca e anonim".
L-am invitat pe acest comentator sa realizeze un blog, daca doreste, unde poate sa scrie ce binevoieste, asa cum a spus. Desigur, mi-a raspuns ca "a glumit". Unde sunt oamenii puternici prin adevar in toate aspectele vietii? Avem nevoie de caracter, de atitudini smerite si de vieti curate. Cine ar citi un blog plin de calomnii neadevarate, scris de un anonim?
Faptul ca ceea ce a scris nu a fost gandit se vede, mai pe urma, clar. E o realitate la care sa meditam cu totii. Oare am spus ceva ce acum am vrea sa nu fi spus? Oare am scris in acest fel? Si de ar fi asa, am cere iertare, sau ne-am ascunde sub vesnicul "am glumit"?
2. Martorii lui Iehova si argumentatia
In ce-i priveste pe martori... Aceste doua comentarii le sunt caracteristice.
Dupa o discutie de cateva luni pe care am purtat-o cu doi martori simpli, in Timisoara, impreuna cu un prieten bun, am primit vizita unui martor mai important in randurile lor. Se observa si din argumentatia lui ca era mai pregatit in ale martorilor.
Dar, dupa doua intalniri in care acest personaj a participat, s-a ridicat in picioare in timpul unei discutii pe care o pierduse, agitat si strigand: "Gata! Plecam! Nu mai vorbim cu voi, sunteti niste mincinosi"... si alte injurii. A fost nevoie de o astfel de iesire, pentru ca argumentele noastre conduceau discutia in asa fel incat unul dintre martori incepuse sa-si puna intrebari. Numai ca ei nu erau dispusi sa-l piarda...
Cand se simt demascati, martorii care inseala deliberat reactioneaza dur. La fel cu reactioneaza si omul care minte si e prins la minciuna, sau cel care e demascat in minciuna, curvie sau alte asemenea orori, in timp ce pozeaza in bunul zambaret ajutator omenirii.
Tot pe cand eram in Timisoara, ni s-a cerut sa aducem textele in ebraica, daca suntem asa de buni. Am sugerat, fiindca era vorba de Ioan 1: 1, sa aducem textele in greaca. Pana la urma ne-am lamurit si cu limbile, care cum. S-a nimerit ca aveam la noi textele integrale in greaca a NT. Dar, pana la urma nu le-am mai pus "pe masa" fiindca "expertii" erau in "ebraica".
Realitatea este ca Biblia martorilor a fost tradusa abuziv, pentru ca anumite texte sa se potriveasca doctrinei lor. Erorile de traducere sunt asa de mari, incat nerusinarea unui martor care spune: "sa vedem in ebraia, sa studiem in greaca" este impresionanta.
Nu am intrat in jocul martorilor care au comentat ca mai sus, fiindca il cunosc si stiu unde duce. Mai degraba voi conduce eu discutia, pentru a o pastra asa cum se cuvine. Astfel ca, desi martorii jignesc si te provoaca, caineste, pentru a cauta sa te canalizeze apoi spre un anumit subiect, de la care sar apoi la altul s.a.m.d. Sa nu ne precipitam.
Pe blogul http://martoriiluiiehova.wordpress.com/ strang articole (proprii sau preluate corespunzator), care demasca aceasta miscare eretica. Argumente biblice clare, discutii pe textele originale (folosind citate de specialitate, nu opinii personale despre gramatica), sau aratarea minciunilor clare ale martorilor sunt cateva categorii principale in care se incadreaza scrierile de aici.
Cred ca un dialog cu majoritatea martorilor nu este posibil. Mai ales cu anonimii. Dar, de ce ar alege un martor care sugereaza ca este luptatorul adevarului, razboinicul luminii, sa lupte sub anonimat? Ar fi un pas bun pentru un astfel de martor sa isi arate adevarata identitate si s-o probeze, nu? Un al doilea pas ar fi sa-si recunoasca eroarea si sa devina crestin, pentru a-si mantui si el sufletul. Ca om e si mantuirea e pentru oameni!
Este clar pentru cititor cine foloseste invective, nu? Numai ca, anonimul nu are nevoie sa se rusineze. Nu vei vedea un anonim rosu... Pare evident, nu? In ce priveste argumentatia, pe saitul amintit sunt multe articole foarte bine argumentate. Si alte vor fi scrise.
Ce curaj e acela sa publici niste posturi ale unor anonimi? Acela nu e curaj. E o simpla apasare pe un buton. Nu le postez pentru ca nu as avea curaj. Nu are de-a face. Ci, pentru ca sunt menite pentru alt scop, pe care, din fericire, il cunosc.
Ai curaj sa spui cine esti? Ai curaj sa faci fata profetiilor mincinoase ale fondatorilor gruparii tale? Ai curaj sa recunosti evidenta traducere abuziva a Bibliei martorilor? Iata intrebari in care cuvantul "curaj" isi are locul potrivit.
Sfaturi pentru crestini:
- nu primiti martori in casele voastre;
- nu va lasati atrasi in stilul de argumentatie al martorilor - ei sunt pregatiti pentru un astfel de dialog ciclic si nu vor accepta niciodata vreo concluzie diferita, chiar daca e dovedita riguros; vor trece la alt pasaj si jocul se repeta;
- informati oamenii despre minciuna promovata de martori;
Sfaturi pentru martorii care au avut "curajul" sa comenteze pe acest sait:
- voi reconsidera un dialog, daca va dovediti identitatea si va asumati comentariile ca persoane reale, civilizat;
- voi aproba comentariile voastre, daca renuntati la stilul de pana acum (desi nu cred ca e cazul);
- amenintarile vor ajunge unde trebuie;
- astfel de iesiri va fac rau si o imagine proasta in fata tuturor - incercati o abordare diferita (noi oricum o vom recunoaste si o vom demasca, dar pana si satanistii si-au schimbat modul de lucru...);
- considerati articolele mele si altele, cititi Biblia (dar nu traducerea voastra, sau cititi direct textele in ebraica si greaca) si primiti credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna, pentru a fi si voi mantuiti;
Mult har, tuturor!
"Eram sigur ca o sa-l refuzi!!!!Esti un las,un inselator,UN NECUNOSCATOR AL BIBLIEI.Vrei sa facem analize semantice pe textele Biblice? Vino Fariseule la “bataie”.Vino sa discutam,nu te ascunde dupa jigniri si invective.Nu vezi ca nu esti capabil sa dovedesti MACAR UN LUCRU pe care-l sutii?Tu spui ca noi mintim,cand noi TOT CE AFIRMAM DOVEDIM CU BIBLIA.Iar tu spui:…nu cunosti termenii…nu sti sa-I definesti…Care termeni?Vrei sa punem pe blog textul in ebraica si sa- l studiem? Dar,vezi ca se citeste de la dreapta la stanga!VREI???Haide sa-l punem!!!Nu refuza dialogul!!!Ai curajul sa pui acest post pe blog?"(autor anonim)
"Si sa sti ca are dreptate Gigi: ai o versiune personala si TOTAL NEBIBLICA de credinta.Nici nu sti in cine crezi.Tu spui ca sunt 2 Dumnezei Adevarati si Atotputernici,dar este totusi unul singur.Tu spui ca Isus este Dumnezeul Atotputernic (desi nu poti cita macar un verset in acest sens),dar El a primit puterea si autoritatea de la Tatal.Iar faptul ca este si D-zeu si Mare Preot in acelasi timp este in afara unei logici elementare.Inca odata:nu cred ca ai curajul sa publici posturile.Dar daca nu o faci,voi face un blog in care te voi prezenta publicului asa cum esti.Locuiesc in apropierea ta,si deja m-am interesat…Nu dorect acest lucru,dar daca tu ma obligi…"(probabil acelasi autor anonim)
Intai de toate, imi cer iertare pentru regulile de tehnoredactare incalcate cu nonsalanta sau lipsa de cunoastere mai sus, dar nu am putut sa modific ceea ce altul a scris, chiar daca e un anonim "curajos".
E nevoie de un astfel de articol din doua ratiuni: intai de toate e un bun material didactic pentru ce inseamna anonimatul si megalomania. Atingem si chestiunea amenintarii sub anonimat; apoi sunt doua "iesiri" caracteristice sectei "Martorii lui Iehova" si e bine de stiut :).
Initial am oprit aceste doua comentarii fiind evident ca sunt de tipul instigarilor "teroriste", spre agitarea "multimii". Continutul lor este copilaresc in multe puncte (gen: "esti tare, ba?", "ce slab esti, daca nu faci cum zic eu imi iau jucariile si plec"), dar caracteristic in acelasi timp a doua grupari de oameni, care, se pare ca se identifica in multe valori. Dar sunt niste bune exemple pentru un astfel de articol.
Sa o luam pe rand.
1. Anonimatul si vitejia
Sub anonimat, o persoana reala scrie: "Esti un las!". Cat se poate de viteaza afirmatia, nu?
Sub anonimat adeseori se ameninta: "Locuiesc in apropierea ta...". Sunt o umbra, te urmaresc, nu ai scapare. Totul se va afla despre tine... Si eu, trebuia sa tremur si sa public repede mesajul, ca nu cumva sa se afle despre mine. :) Ce sa se afle? Pai, desigur, nu se poate afla decat ceea ce fac, iar noi, ceea ce facem facem la lumina. Dovada sta cel putin in simpla abordare a realitatii - eu ma identific ca persoana reala cu ceea ce scriu, semnand cu numele real; un anonim e viteaz, mare psiholog al persuasiunii si bun strateg in minciuna.
Un anonim nu risca. Chiar daca e copilaresc ce scrie. Chiar daca e aberant ce scrie. Chiar daca nu stie sa scrie. Chiar daca ameninta. Chiar daca vorbeste urat. Vine, scuipa, pleaca. Dar, nu uita sa lase in urma un autoportret idilic, frumos, care pluteste in aer, in timp ce erijeaza reculand in multe iesiri aparent necontrolate, dar bine gandite, sau chiar nervoase, intr-un mare cunoascator, apt si bun, dar geniu care nu ar putea trai daca-si arata identitatea.
Anonimat si smerenie. Sau, anonimat si megalomanie. Anonimat si cuvinte scumpe, spuse de cineva care doreste sa nu i se cunoasca identitatea pentru a nu fi apreciat peste masura. Sau anonimat si grosolanie, cu vorbe exprimate in cuvinte, care-ti lasa sentimentul de "bine ca e anonim".
L-am invitat pe acest comentator sa realizeze un blog, daca doreste, unde poate sa scrie ce binevoieste, asa cum a spus. Desigur, mi-a raspuns ca "a glumit". Unde sunt oamenii puternici prin adevar in toate aspectele vietii? Avem nevoie de caracter, de atitudini smerite si de vieti curate. Cine ar citi un blog plin de calomnii neadevarate, scris de un anonim?
Faptul ca ceea ce a scris nu a fost gandit se vede, mai pe urma, clar. E o realitate la care sa meditam cu totii. Oare am spus ceva ce acum am vrea sa nu fi spus? Oare am scris in acest fel? Si de ar fi asa, am cere iertare, sau ne-am ascunde sub vesnicul "am glumit"?
2. Martorii lui Iehova si argumentatia
In ce-i priveste pe martori... Aceste doua comentarii le sunt caracteristice.
Dupa o discutie de cateva luni pe care am purtat-o cu doi martori simpli, in Timisoara, impreuna cu un prieten bun, am primit vizita unui martor mai important in randurile lor. Se observa si din argumentatia lui ca era mai pregatit in ale martorilor.
Dar, dupa doua intalniri in care acest personaj a participat, s-a ridicat in picioare in timpul unei discutii pe care o pierduse, agitat si strigand: "Gata! Plecam! Nu mai vorbim cu voi, sunteti niste mincinosi"... si alte injurii. A fost nevoie de o astfel de iesire, pentru ca argumentele noastre conduceau discutia in asa fel incat unul dintre martori incepuse sa-si puna intrebari. Numai ca ei nu erau dispusi sa-l piarda...
Cand se simt demascati, martorii care inseala deliberat reactioneaza dur. La fel cu reactioneaza si omul care minte si e prins la minciuna, sau cel care e demascat in minciuna, curvie sau alte asemenea orori, in timp ce pozeaza in bunul zambaret ajutator omenirii.
Tot pe cand eram in Timisoara, ni s-a cerut sa aducem textele in ebraica, daca suntem asa de buni. Am sugerat, fiindca era vorba de Ioan 1: 1, sa aducem textele in greaca. Pana la urma ne-am lamurit si cu limbile, care cum. S-a nimerit ca aveam la noi textele integrale in greaca a NT. Dar, pana la urma nu le-am mai pus "pe masa" fiindca "expertii" erau in "ebraica".
Realitatea este ca Biblia martorilor a fost tradusa abuziv, pentru ca anumite texte sa se potriveasca doctrinei lor. Erorile de traducere sunt asa de mari, incat nerusinarea unui martor care spune: "sa vedem in ebraia, sa studiem in greaca" este impresionanta.
Nu am intrat in jocul martorilor care au comentat ca mai sus, fiindca il cunosc si stiu unde duce. Mai degraba voi conduce eu discutia, pentru a o pastra asa cum se cuvine. Astfel ca, desi martorii jignesc si te provoaca, caineste, pentru a cauta sa te canalizeze apoi spre un anumit subiect, de la care sar apoi la altul s.a.m.d. Sa nu ne precipitam.
Pe blogul http://martoriiluiiehova.wordpress.com/ strang articole (proprii sau preluate corespunzator), care demasca aceasta miscare eretica. Argumente biblice clare, discutii pe textele originale (folosind citate de specialitate, nu opinii personale despre gramatica), sau aratarea minciunilor clare ale martorilor sunt cateva categorii principale in care se incadreaza scrierile de aici.
Cred ca un dialog cu majoritatea martorilor nu este posibil. Mai ales cu anonimii. Dar, de ce ar alege un martor care sugereaza ca este luptatorul adevarului, razboinicul luminii, sa lupte sub anonimat? Ar fi un pas bun pentru un astfel de martor sa isi arate adevarata identitate si s-o probeze, nu? Un al doilea pas ar fi sa-si recunoasca eroarea si sa devina crestin, pentru a-si mantui si el sufletul. Ca om e si mantuirea e pentru oameni!
Este clar pentru cititor cine foloseste invective, nu? Numai ca, anonimul nu are nevoie sa se rusineze. Nu vei vedea un anonim rosu... Pare evident, nu? In ce priveste argumentatia, pe saitul amintit sunt multe articole foarte bine argumentate. Si alte vor fi scrise.
Ce curaj e acela sa publici niste posturi ale unor anonimi? Acela nu e curaj. E o simpla apasare pe un buton. Nu le postez pentru ca nu as avea curaj. Nu are de-a face. Ci, pentru ca sunt menite pentru alt scop, pe care, din fericire, il cunosc.
Ai curaj sa spui cine esti? Ai curaj sa faci fata profetiilor mincinoase ale fondatorilor gruparii tale? Ai curaj sa recunosti evidenta traducere abuziva a Bibliei martorilor? Iata intrebari in care cuvantul "curaj" isi are locul potrivit.
Sfaturi pentru crestini:
- nu primiti martori in casele voastre;
- nu va lasati atrasi in stilul de argumentatie al martorilor - ei sunt pregatiti pentru un astfel de dialog ciclic si nu vor accepta niciodata vreo concluzie diferita, chiar daca e dovedita riguros; vor trece la alt pasaj si jocul se repeta;
- informati oamenii despre minciuna promovata de martori;
Sfaturi pentru martorii care au avut "curajul" sa comenteze pe acest sait:
- voi reconsidera un dialog, daca va dovediti identitatea si va asumati comentariile ca persoane reale, civilizat;
- voi aproba comentariile voastre, daca renuntati la stilul de pana acum (desi nu cred ca e cazul);
- amenintarile vor ajunge unde trebuie;
- astfel de iesiri va fac rau si o imagine proasta in fata tuturor - incercati o abordare diferita (noi oricum o vom recunoaste si o vom demasca, dar pana si satanistii si-au schimbat modul de lucru...);
- considerati articolele mele si altele, cititi Biblia (dar nu traducerea voastra, sau cititi direct textele in ebraica si greaca) si primiti credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna, pentru a fi si voi mantuiti;
Mult har, tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)