marți, 2 martie 2010
Noaptea sau dimineata?
Dormim noaptea si ne trezim devreme, sau ne culcam tarziu si dormim mai mult a doua zi?
Pare acelasi timp. Ori ne culcam tarziu si ne trezim tarziu, ori ne culcam devreme si ne trezim devreme. Dar nu este. Dincolo de factorii fizici, demonstrati de stiinta, sau de cei psihologici, as vrea sa subliniez cateva avantaje importante ale somnului la timpul lui, adica acel somn care sa favorizeze trezirea de dimineata.
Dimineata suntem odihniti. Daca ne culcam la timp, ne trezim odihniti dimineata. Putem astfel sa avem un timp calitativ, cu trupul odihnit si mintea pregatita, pentru a citi din Biblie, pentru a ne ruga, pentru a ne gandi la Dumnezeu, viata, suflet. Din experienta, nicio alta parte a zilei nu este mai benefica pentru asa ceva, decat dimineata, cand suntem odihniti.
Dimineata incepem o noua zi. O noua zi trebuie inceputa in perspectiva. Daca suntem obositi cand incepem ziua, la ce ne mai putem astepta peste zi, decat la o si mai mare oboseala. Activitatile ne pot face sa nu ne simtim neaparat obositi, dar organismul este obosit, fie ca resimtim noi aceasta, fie ca nu. Exista o limita pe care o are si corpul uman, care este Templul Duhului Sfant si trebuie tratat ca atare.
Dimineata mintea este clara, relatiile se pot trai in normalitate, esti pregatit sa fii vigilent, atent, sa distingi, sa discriminezi. Prefer intalnirile de dimineata, celor de seara, de noapte. Nu degeaba angajatorii folosesc resursa umana in prima parte a zilei. Cele mai frumoase momente le-am petrecut in prima parte a zilei, in relatii, partasii crestine.
Dimineata este aerul curat, peisajele cele mai clare. Parca noaptea s-ar odihni si ele. Am fost la munte, in munte, de multe ori. Fiecare parte a zilei are farmecul ei, dar dimineata este deosebita, aparte si mai de dorit. Unii drumeti se trezesc cu noaptea in cap si pleaca pe traseu, pentru a surprinde rasaritul si dimineata zilei pe culme.
De ce aleg, totusi, oamenii sa stea noaptea pana tarziu? De ce in tabara, participantii vor sa stea cat mai mult noaptea? Relatiile sunt slabite de oboseala, mintea nu este clara, hormonii prind putere pe fondul oboselii. Apoi, a doua zi e pierduta. Se trezesc in miezul zilei, dezorientati. Se pierd astfel doua zile, degeaba. In plus, nu pentru a se ruga stau, de obicei, oamenii noaptea...
Daca cineva este integru, prefera relatii curate si nu e constrans pentru a nu putea alege singur, atunci nu cred ca va alege varianta sa stea treaz noaptea, ci mai degraba ar prefera sa aiba mintea clara dis-de-dimineata.
De ce sa stam noaptea pana la 2, cand putem sa ne trezim dimineata la 5? Daca mai adaugam si factorul lene, incepe sa fie tot mai evident de ce. Cum ne formam, cine devenim, ce obiceiuri ne facem - au toate de-a face cu cresterea spirituala si arata toate ce practicam, de fapt, ce urmarim, ce cautam, cine suntem.
Dumnezeu nu ne-a promis o noapte, ci o dimineata. Avem in inimi o dimineata a invierii, dupa o noapte a disperarii. Din noaptea aceasta a istoriei, tot o dimineata a invierii ne va salva, cand vom fii inviati, in Ziua de Apoi. Suntem in pericol sa adormim in asa fel incat sa nu ne trezim in dimineata aceea, cand ultima stea pe cer va fii Luceafarul de dimineata.
Pare acelasi timp. Ori ne culcam tarziu si ne trezim tarziu, ori ne culcam devreme si ne trezim devreme. Dar nu este. Dincolo de factorii fizici, demonstrati de stiinta, sau de cei psihologici, as vrea sa subliniez cateva avantaje importante ale somnului la timpul lui, adica acel somn care sa favorizeze trezirea de dimineata.
Dimineata suntem odihniti. Daca ne culcam la timp, ne trezim odihniti dimineata. Putem astfel sa avem un timp calitativ, cu trupul odihnit si mintea pregatita, pentru a citi din Biblie, pentru a ne ruga, pentru a ne gandi la Dumnezeu, viata, suflet. Din experienta, nicio alta parte a zilei nu este mai benefica pentru asa ceva, decat dimineata, cand suntem odihniti.
Dimineata incepem o noua zi. O noua zi trebuie inceputa in perspectiva. Daca suntem obositi cand incepem ziua, la ce ne mai putem astepta peste zi, decat la o si mai mare oboseala. Activitatile ne pot face sa nu ne simtim neaparat obositi, dar organismul este obosit, fie ca resimtim noi aceasta, fie ca nu. Exista o limita pe care o are si corpul uman, care este Templul Duhului Sfant si trebuie tratat ca atare.
Dimineata mintea este clara, relatiile se pot trai in normalitate, esti pregatit sa fii vigilent, atent, sa distingi, sa discriminezi. Prefer intalnirile de dimineata, celor de seara, de noapte. Nu degeaba angajatorii folosesc resursa umana in prima parte a zilei. Cele mai frumoase momente le-am petrecut in prima parte a zilei, in relatii, partasii crestine.
Dimineata este aerul curat, peisajele cele mai clare. Parca noaptea s-ar odihni si ele. Am fost la munte, in munte, de multe ori. Fiecare parte a zilei are farmecul ei, dar dimineata este deosebita, aparte si mai de dorit. Unii drumeti se trezesc cu noaptea in cap si pleaca pe traseu, pentru a surprinde rasaritul si dimineata zilei pe culme.
De ce aleg, totusi, oamenii sa stea noaptea pana tarziu? De ce in tabara, participantii vor sa stea cat mai mult noaptea? Relatiile sunt slabite de oboseala, mintea nu este clara, hormonii prind putere pe fondul oboselii. Apoi, a doua zi e pierduta. Se trezesc in miezul zilei, dezorientati. Se pierd astfel doua zile, degeaba. In plus, nu pentru a se ruga stau, de obicei, oamenii noaptea...
Daca cineva este integru, prefera relatii curate si nu e constrans pentru a nu putea alege singur, atunci nu cred ca va alege varianta sa stea treaz noaptea, ci mai degraba ar prefera sa aiba mintea clara dis-de-dimineata.
De ce sa stam noaptea pana la 2, cand putem sa ne trezim dimineata la 5? Daca mai adaugam si factorul lene, incepe sa fie tot mai evident de ce. Cum ne formam, cine devenim, ce obiceiuri ne facem - au toate de-a face cu cresterea spirituala si arata toate ce practicam, de fapt, ce urmarim, ce cautam, cine suntem.
Dumnezeu nu ne-a promis o noapte, ci o dimineata. Avem in inimi o dimineata a invierii, dupa o noapte a disperarii. Din noaptea aceasta a istoriei, tot o dimineata a invierii ne va salva, cand vom fii inviati, in Ziua de Apoi. Suntem in pericol sa adormim in asa fel incat sa nu ne trezim in dimineata aceea, cand ultima stea pe cer va fii Luceafarul de dimineata.
Tupeul homosexualului
Peste 5.000 de oameni si-au dat jos hainele pe treptele operei din Sydney, pentru a fi fotografiati de artistul american Spencer Tunick, intr-un mesaj de egalitate si toleranta fata de homosexuali, relateaza BBC News. [o stire recenta]
De ce ar fi tolerati niste homosexuali sa se comporte asa in public, cerand si mai multe drepturi? Nu este aceasta deja o ingaduinta prea mare? Gestul este inadmisibil.
De ce se dezbraca? De ce nu se imbraca dupa modelul Angliei din secolele trecute, cu multe articole, de exemplu? Gestul arata anormalitate. De aceea. Sunt de acord cu ei. Sa se dezbrace, dar nu in public.
Toleranta? Da. Ii lasam sa traiasca. :) Dar oricat ar fii cineva de tolerant, nu poate trece peste absolut orice limita. Ca in orice domeniu. Ce fac homosexualii este de condamnat oricand si oriunde. Faptul ca se afiseaza in societate si cer drepturi de a se manifesta public este deja obraznicie si nesimtire. Se poate pentru ca societatea de astazi este amortita.
Probabil peste 500.000 de oameni nu au fost de acord cu acest gest, dar, nu s-a gasit niciun artist care sa-i fotografieze imbracati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)