sâmbătă, 24 decembrie 2011

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Despre nasterea lui Cristos - Matei 1 - Avraam si Solomon (nasterea: intre moarte si inviere)

Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. (Matei 1: 1)
De ce avem o carte a neamului lui Isus Cristos, unde apar oameni din genealogia lui si nu se vorbeste in astfel de situatii, in Noul Testament, despre vesnicia Sa?

Sunt oameni care, folosindu-se de acest aspect, accentueaza ideea conform careia Isus Cristos ar fi fost un simplu om.

Intre umanitate si divinitate, Cristos nu putea sa detina decat o singura "carte a neamului" - genealogie. Evident ca aceasta este cea care tine de umanitatea sa, ca unul care s-a nascut din femeie. In ce priveste divinitatea lui Cristos, vorbim mai degraba de eternitate si dumnezeire, decat de o nastere. Nasterea are de-a face cu lumea aceasta, in ce-L priveste pe Cristos, El aducand pentru noi posibilitatea unei alte nasteri (nasterea din nou) care, in ce ne priveste pe noi, are de-a face cu lumea cealalta.

Scriptura aminteste de "cartea vietii" unde sunt scrise numele celor care vor mosteni Raiul. Iata, asadar, nume de oameni scrise in cartea lui Dumnezeu si Numele (de om) lui Dumnezeu scris intr-o carte a oamenilor. Ideea ca un nume sa fie scris undeva este combinata cu ideea ca acel nume nu apare singur acolo, ci intr-un context al unei pluralitati de acelasi fel (de exemplu, mai multi oameni).

Atat in cartea vietii apar mai multe nume, cat si in cartea neamului lui Isus Cristos. Dar, in cazul al doilea, acelea sunt legate de Cristos spre trecut si raportat la El explicit, pe cand in primul caz numele sunt legate de Cristos in viitorul nostru (dar tot spre trecut, la momentul cand aceste nume vor fi citite, in Ziua Vesniciei) si se raporteaza la El ca la Cel care le-a implinit mantuirea.

Matei incepe Evanghelia tocmai cu aceasta carte, a neamului lui Isus Cristos. Aceasta ne pune in fata unei continualitati. Nu putem sa pricepem aceasta propozitie daca nu stim cine e David, cine e Avraam. Astfel ca, Matei presupune o curgere fireasca a istoriei pentru cei care o cerceteaza, dinspre oamenii din vechime spre Omul prezentului sau (al lui Matei).

Totusi, desi este evident ca textul ne duce cu gandul la o spita de neam, conform urmatoarelor versete, trebuie sa semnalam si implicatiile spirituale ale acestui prim verset, cel cu care incepe Evanghelia. Fiindca nu doar Avraam si nu doar David sunt parte din aceasta genealogie. Asadar, conotatia spirituala nu poate sa nu fie ceruta de text.

Voi sugere o latura a acestei implicatii, referindu-ma la Isaac, fiul lui Avraam si la Solomon, fiul lui David ; avand in vedere ca Isus Cristos este numit fiu al fiecaruia dintre cei doi. Isaac a fost adus ca ardere de tot Domnului, dar Domnul l-a oprit pe Avraam sa-l jertfeasca. In Cristos, fiul lui Dumnezeu, cerinta aceasta a fost indeplinita - Isus, "fiul lui Avraam" a fost jertfit pana la urma, a fost adus ca ardere de tot. In acelasi timp, semnificativ pentru Solomon este zidirea Templului - iar Cristos spunea: "Daramati acest Templu si in trei zile il voi zidi iarasi" (vorbind despre Templul trupului Sau).

Odata este Cristos care Isi aduce trupul ca ardere de tot (in contextul lui Isaac) si odata este Cristos care-Si reface trupul (in contextul lui David). Asadar, nasterea lui Cristos:

1. are de-a face cu motivul special si specific pentru care a avut loc - jertfirea trupului lui Cristos odata pentru totdeauna, pentru mantuirea omului;
2. in acest context, arata spre cele doua repere absolute ale jertfirii acestui Trup - moartea si invierea, plasand omenirea intre "noul Isaac", cel care S-a jertfit pentru pacatul ei si "noul Solomon", cel care a (re)construit Templul (trupul) dupa trei zile (invierea).

Dumnezeu i-a pregatit un trup Domnului Isus. El a strabatut cerurile ca sa-l ia, sa se nasca asadar, pentru a jertfi acest trup, prin Duhul Sfant, lui Dumnezeu in contextul absolut al mantuirii, dar si pentru a-l reface intr-un mod tainic si desavarsit, intr-o noua creatie, dovedind prin aceasta ca credinciosii au fost socotiti neprihaniti si aratand cum va fi trupul acela de slava la care nadajduim astfel.

Multumim Domnului pentru ca S-a intrupat pentru a noastra mantuire!

joi, 15 decembrie 2011

Particula lui Dumnezeu - articol de Alister McGrath



In 1994, Nobel Laureate Leon Lederman came up with a nickname for the Higgs boson – the mysterious particle proposed by physicist Peter Higgs back in the 1960s to explain the origin of mass. Journalists loved the name – "the God particle" – which probably explains the huge media interest recently in the work of the Large Hadron Collider. Most scientists hated it, considering it misleading and simplistic. Maybe so. But it certainly got people talking about physics.
And maybe it’s not such a bad nickname after all. Lederman invented the name the "God particle” because it was “so central to the state of physics today, so crucial to our understanding of the structure of matter, yet so elusive.” Nobody had seen it back in 1994. And they’re still not sure whether they’ve really seen it today. Yet this isn’t seen as a massive problem. The idea seemed to make so much sense of things that the existence of the “God particle” has come to be taken for granted. It has become, I would say, a “particle of faith”. The observations themselves didn’t prove the existence of the Higgs boson. Rather, the idea of the Higgs boson explained observations so well that those in the know came to believe it really existed. One day, technology might be good enough to allow it to be actually observed. But we don’t need to wait until then before we start believing in it.

Cititi tot articolul aici

luni, 12 decembrie 2011

vineri, 2 decembrie 2011

Nervii si stresul cu care ne laudam

Acum nu se mai spune "Banii nu aduc fericirea", ci "Banii nu te scapa de stres". Nici somnul nu te scapa de stres...

A fi nervos si stresat pare ceva obisnuit pentru generatiile de astazi, grabite sa prinda urmatoarea secventa din viata, ca-n filmul de la TV. Este o consecinta si a internetului folosit "din plictiseala" si in exces.

Dar cauza cea mai importanta a stresului pentru tinerii de astazi este lipsa fundamentului, incapacitatea de a se relationa la absolut. E de vina si posmodernismul? Sau, mai degraba, obiceiul de a pune "la spate" Cuvantul Domnului.

Activitatea este buna, dar nu e bine sa faci activitate fara ca mai intai sa fii echipat pentru ea. Am observat ca exista o dorinta pentru a fi lider exagerata daca stam sa ne raportam la capacitatea de a fi. Si-a pus societatea corupta amprenta asupra acestor generatii care au vazut la adulti multa vorba, putine fapte si totusi... pozitii inalte? Sau, mai degraba, au vazut ca se poate sa pari spiritual la Biserica, pe cand acasa...

Stresul ca esti mereu in urma poate produce dezechilibru, dar mai ales atunci cand habar nu ai de ce... Adica nu te astepti sa termin ceva la un moment dat, dar esti stresat ca nu vei termina la timp. Si nu exista un etalon pentru ca singurul absolut pe care-L avem, revelatia lui Dumnezeu, lipseste. Lipsesc Cristos, Duhul Sfant, Cuvantul, Adunarea sfintilor in lumina... dar si pentru ca oamenii care ne sunt modele nu au nici ei un etalon, sau vorbesc despre el dar traiesc cu totul altceva.

Ajungem sa vorbim, asadar, despre stres fara-de-cauza, sau pentru nimic. Implinirea in viata nu-i implinire fara Dumnezeul cel neschimbator. Neamurile se framanta pentru nimic, pentru foc. Ideile de astazi vor fi uitate maine, drumurile alergarilor de acum nu vor mai fi in viitor, iar noi, imbatraniti de nervi si stres, ne vom alerga si mai departe viata dinspre nimic si catre nimic, antrenati de mersul lumii acesteia care pare mai alert doar din cauza ca rotitele universului, care e pe sfarsite, s-au cam stricat si fac galagie tot mai mare.

Astfel ca, unind lipsa Cuvantului ca etalon si lipsa vietuirii altora, ca exemplu de implinire, tanarul este pierdut si fata de absolut si nici nu vede vreo umbra macar de tipenie de om care sa mearga intr-acolo. Sunt triste vremurile, au in ele un frig care doare, dar pe care nu-l simtim din comoditate.

Si ce-i de facut? Mai mult stres pentru a rezolva problema stresului pentru nimic? Mai multa agitatie pentru a opri masina stricata care merge degeaba? Isterizare si nesomn? Apelarea unui orb la alt orb pentru calauzire?

Pacea si linistea vin doar din prezenta Domnului. Sa cautam oameni care traiesc cu adevarat in spiritul Cuvantului lui Dumnezeu. Sa ne formam viata dupa valorile Scripturii, care nu ne vor insela nici dupa 50 de ani. Ca-i mai bine mai agale si cu folos, decat multa zarva pentru o traista goala. Oamenii incearca sa acopere lipsa de intelepciune cu vorbe multe, trairea cu Dumnezeu cu o sumedenie de activitati... si toate acestea descriu starea oamenilor si nevoia lor reala.

luni, 14 noiembrie 2011

luni, 7 noiembrie 2011

Pentru un calculator mai curat - control parental

Sugerez parintilor doua metode inteligente de control parental si siguranta online:

Norton Family Safety

- gestionarea calculatoarelor din casa si a conturilor pe fiecare din aceste calculatoare, fara a fi nevoit sa te contectezi la un calculator anume (contul online se poate accesa de oriunde);
- filtrarea saiturilor dupa anumite criterii care se pot specifica independent de calculatorul protejat;
- posibilitatea de preintampinare a problemelor potentiale inainte ca acestea sa devina probleme;
- gestionarea cu usurinta a orelor petrecute de copii pe calculator (atat perioadele cand se poate loga pe calculator, cat si timpul pe care-l poate petrece pe calculator, pe zile);
- solutie extinsa cu mai multe functii, contra-cost (abonament anual) - monitorizare video etc;




Windows Live - Securitatea familiei

- ofera mai multe posibilitati de gestiune a activitatii online a copiilor, dintre care cea mai important este filtrarea saiturilor si trimiterea de rapoarte;
- daca toate calculatoarele implicate folosesc ca Sistem de Operare Windows 7 (sau Vista), se pot controla: jocurile, programele folosite si timpul de acces pe contul calculatorului (time control), suplimentar. Functiile exista in consola web, dar nu functioneaza decat pentru Windows Vista sau Windows 7.



Ambele solutii sunt gratuite. Ambele solutii sunt realizate de profesionisti cu traditie (Norton si Microsoft). Recomand folosirea lor pe ultima versiune de Windows disponibila (Windows 7, acum). Solutia oferita de Norton poate fi folosita si pe Mac. Pentru folosirea lor este nevoie de o conexiune la internet care sa fie valabila pentru toate calculatoarele implicate.

Solutiile pot fi combinate, in cazul in care se doreste folosirea unui cumul de functii pe care doar unul dintre programe nu il ofera (sau il ofera dar detaliile tehnice impiedica folosirea lor).

luni, 10 octombrie 2011

miercuri, 5 octombrie 2011

luni, 3 octombrie 2011

Iar discriminarea...

Timp de zeci de ani, britanicii care aveau nevoie de pașaport trebuiau să bifeze la căsuța ”părinți” numele mamei și al tatălui. În urma presiunilor făcute de comunitățile gay, s-a decis că în căsuța respectivă se va completa astfel: ”Părinte 1” și ”Părinte2”.
(de aici)

Deci, trec pe Parinte 1 si 2, ca sa nu se discrimineze. Ok. Atunci, cine e 1 si cine 2? Daca ma pune pe mine 1 nu-i discriminare? De ce nu-i 2, 1? De ce nu-i invers. E discriminare, evident. Si intotdeauna va fi.

Asadar, nu e vorba de nicio discriminare, ci de anumite politici pe rol...



sâmbătă, 1 octombrie 2011

Traditia Crestina[50]

A fi botezat pentru (ad litteram, intru) iertarea pacatelor inseamna, potrivit lui Clement din Alexandria, o lepadare a modului de viata pagan si o inlocuire a pacatului cu credinta ; aceasta era ceea ce facea ca pacatul savarsit dupa botez sa fie considerat atat de grav, iar o a "doua pocainta" sa fie privita drept un privilegiu care nu putea fi tratat cu usurinta.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 181

vineri, 30 septembrie 2011

Traditia Crestina[49]

Din pacate teologia dogmatica nu i-a acordat locul meritat doctrinei cuvantului lui Dumnezeu, predicat, dar si citit, care a avut o importanta deosebita in cadrul doctrinei generale a mijloacelor harului din secolele al II-lea si al III-lea.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 179

joi, 29 septembrie 2011

Statistica: despre crestinism in Romania

La polul opus, in tipul celor mai religioase tari, si ne referim la cele in care crestinismul este religia dominanta, conduce detasat Vaticanul, cu un procent de 100% de romano-catolici in randul populatiei (500 de locuitori are Vaticanul), situatie intalnita si in Panama si Samoa. Pe locul secund se situeaza Romania, cu un procent de 99% de crestini in randul populatiei (86% ortodocsi, 5.2% protestanti, 4.7% romano-catolici si 0.9% greco-catolici). De altfel cu 18.817.975 de credinciosi, la care putem adauga si circa 720.000 de credinciosi din Republica Moldova, Bisrica Ortodoxa Romana este cea de a doua din lume ca marime, fiind depasita doar de Bsierica Ortodoxa Rusa.

(citat dintr-un articol din Revista de Stiinta si Tehnica, Anul LX, Nr. 6, Septembrie 2011, pag. 41)

Traditia Crestina[48]

Traducerea termenului logos cu sermo, "predica" sau "discurs", pare sa fi fost destul de raspandita in latina primelor veacuri crestine: Hristos era predica lui Dumnezeu. Ceea ce inseamna ca, prin prezenta lui in cuvantul propovaduit, Hristos, Cuvantul Persoana, a dat invatatura Bisericii si puterea de a crede si urma aceasta invatatura.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 178

miercuri, 28 septembrie 2011

Traditia Crestina[47]

Este interesant ca in toate cele sapte epistole ale lui Ignatie, Biserica este numita "sfanta" o singura data, in vreme ce unitatea Bisericii prin episcop constituie o preocupare constanta reflectata in toate epistolele, astfel incat pare justificat sa tragem concluzia ca "cel mai important aspect al Bisericii pentru Parintii apostolici este unitatea ei".

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 177

marți, 27 septembrie 2011

Dr. Robert Jastrow despre o intalnire pe varful muntelui

All in all, the concept of a big bang type creation event shouldn't trouble Christians too much. While specifics such as the nature of the creation, if it was guided intelligently, and other points should be discussed vigorously and the Christian position defended, the main idea of the universe coming into existence a finite time ago is actually a huge concession on the part of modern science - ground that the scientists for a long time did not want to give up. This is why Dr. Robert Jastrow, Director Emeritus of Mount Wilson Observatory and founder of NASA's Goddard Institute for Space Studies had written "For the scientist who has lived by his faith in the power of reason, the story ends like a bad dream. He has scaled the mountains of ignorance; he is about to conquer the highest peak; as he pulls himself over the final rock, he is greeted by a band of theologians who have been sitting there for centuries."(5)

Intregul articol poate fi citit aici.

Traditia Crestina[46]

In tratatul sau despre pocainta, Tertulian il portretizeaza pe Dumnezeu ca fiind "cel caruia poti sa-i dai satisfactie" si considera ca spovedania este motivata de dorinta de a da aceasta satisfactie. Cel care se caieste "ii da satisfactie Domnului", iar cel care cade din nou in pacat dupa ce s-a cait "ii da satisfactie diavolului". Importanta introducerii acestui termen in vocabularul crestin a devenit insa evidenta mult mai tarziu.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 165

Traditia Crestina[45]

Potrivit lui Irineu, Hristos a adus mantuirea nu numai prin recapitularea fiecarei etape din dezvoltarea omului, ci mai ales prin acceptarea suferintei, care pe lemnul crucii a rascumparat raul facut de lemnul [pomului] neascultarii.

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 163

joi, 22 septembrie 2011

Pentru parinti: Simptome ale dependentei de internet

O lista cu astfel de simptome, de luat in considerare mai ales de catre parinti, gasim in cartea dr. Andrei Dragulinescu, Dependenta in cultura si civilizatia mortii. O voi reda mai jos dar nu inainte de a preciza ca literatura in domeniul acesta se limiteaza, in Romania, la trei sau patru carti, pe cand problema este una delicata, imediata, cu varii implicatii in societate si putin tratata in familii si Biserica.

Semnalele de avertizare (simptome) ale dependentei de Internet includ:
Tulburari ale somnului: Obisnuiesc copiii dumneavoastra adolescenti sa stea treji pana dupa miezul noptii si se trezesc cu greutate dimineata? Intarzie la scoala? Adorm in timpul zilei?
Timp petrecut online: Cat timp petrec on-line?
Activitate scoalara: Au scazut notele lor? Temele sunt predate la timp? Au dificultati de concentrare?
Activitati extra-curriculare: Si-au pierdut interesul fata de activitati care inainte le placeau?
Folosirea computerului: Insista sa fie lasati singuri atunci cand folosesc computerul? Sterg istoria Internetului (o lista a site-urilor vizitate)? Si-au facut un cont personal protejat cu parola? Inchid un site atunci cand dumneavoastra va apropiati de computer?
Cheltuieli telefonice: Taxele telefonice sunt mai mari decat de obicei? Ati fost taxati pentru apeluri catre numere necunoscute? Sunteti surprins de numarul de minute de folosire a liniei telefonice?
Scrisori/Cadouri personale: Copilul dumneavoastra adolescent primeste scrisori/cadouri personale din partea unor persoane pe care dumneavoastra nu le cunoasteti? Este dispus copilul dumneavoastra sa vorbeasca despre continutul scrisorii/pachetului?

Daca ati observat trei sau mai multe dintre aceste semne pe o perioada mai lunga de timp, este recomandat sa recurgeti la anumite masuri de ajutor.

(pag. 18-19, ed. Cristiana, 2008)

As preciza ca anumite chestiuni din lista de mai sus au devenit perimate, cel putin cea cu chestuielile telefonice, avand in vedere tipul de conexiune care se practica la ora actuala. Dar, in acelasi timp, astfel de taxe pot aparea in alte moduri (adolescentii pot folosi Internetul si face plati via cartea de credit s.a.).

Incurajez parintii sa ceara ajutor de specialitate si sfaturi de rezolvare a unor asemenea probleme pana nu e prea tarziu in relatia lor cu proprii copii. DEOCAMDATA nu e prea tarziu.

marți, 20 septembrie 2011

Interviu cu Virgiliu Gheorghe, autorul cartii "Efectele televiziunii asupra mintii umane""

din interviu:

- Esenţial este ca oamenii să înţeleagă ceea ce MacLuhan afirma în urmă cu 30 de ani: „Nu contează atât ce vezi la televizor, cât faptul că eşti prins în această non-activitate”. Neuropsihologii au descoperit că simplul fapt de a petrece câteva ceasuri pe zi în faţa ecranului, din primii ani de viaţă, are consecinţe dramatice pentru dezvoltarea reţelelor neuronale, pentru organizarea creierului. Televizorul, în esenţă ecranul, chiar dacă este vorba de calculator, inhibă funcţionarea emisferei stângi a creierului şi subminează activitatea lobului prefrontal, ceea ce duce în timp la o atrofiere a acestor zone. Savantul italian prof. Sartori, în cartea sa Homo videns, chiar vorbeşte despre o imbecilizare prin televizor. Lucrurile sunt însă mult mai grave. Nu este vorba numai despre o scădere a nivelului de inteligenţă, de o sărăcire intelectuală. Îmi este teamă că televiziunea, atât prin impactul tehnologic, cât şi prin cultura pe care o promovează, are un efect dezumanizant.

Restul la adresa de mai jos:

http://www.familiaortodoxa.ro/2011/04/07/ce-face-televizorul-din-copiii-nostri/

Modelul transsexualului si al hermafroditului da din coatele politicii spre a razbate in mintile copiilor prin scoala


Câteva exemple vor fi suficiente pentru a ilustra situaţia contemporaneităţii. În Indonezia, transsexualii vor avea dreptul să-şi aleagă singuri sexul pe care să-l declare la recensământul naţional ce va fi realizat pe parcursul acestui an. Marea Britanie a adoptat în 2004 Legea Recunoaşterii Genului, prin care statul îmbrăţişează de fapt principiul fundamental al ideologiei de gen, ce susţine că genul bărbătesc şi femeiesc nu ar fi altceva decât un construct social cu care ne-a obişnuit şi „opresat” o civilizaţie patriarhală a legii, normativistă şi tiranică. Potrivit aceluiaşi principiu, genul nu se identifică cu sexul biologic, ci depinde de opţiunea profund personală a fiecăruia. De aceea, nici nu există un singur gen, ci chiar şase sau mai multe!

Această ideologie impregnează legea britanică prin care transsexualii primesc în consecinţă recunoaşterea şi modificarea certificatului de naştere, fără ca măcar operaţia de schimbare de sex să fi avut loc. Singurele cerinţe sunt: diagnosticarea unei confuzii asupra identităţii de gen; traiul pentru doi ani „în cadrul genului ales” şi prestarea unui jurământ că persoana intenţionează să trăiască astfel pentru tot restul vieţii.

Tot în Marea Britanie, Comisia pentru Egalitate şi Drepturile Omului – omologul CNCD din ţara noastră – a cerut la începutul acestui an ca accesorii precum fustele să fie scoase din uniforma şcolară a fetelor, pentru că discriminează fetele care se simt şi vor să fie băieţi.



În 2005, Curtea Constituţională din Germania a hotărât că legile statului german violează viaţa privată a persoanei şi dreptul de a-şi exprima identitatea de gen, aleasă de fiecare după bunul său plac. În Austria, „asociaţia pentru îngrijirea copiilor «Fun & Care» practică cu copiii «educaţia pentru sensibilizare faţă de dimensiunea de gen» şi-i învaţă «limbajul corespunzător dimensiunii de gen». Băieţii vor primi în cadrul cursurilor un coş cu cosmetice şi rochii de prinţesă, în vreme ce fetiţele sunt încurajate să ţipe şi să îmbrăţişeze violenţa fizică.” Cf. Gabriele Kuby, Integrarea dimensiunii de gen – revoluţia secretăDe altfel, una dintre cerinţele fundamentale ale activiştilor homosexuali şi transsexuali este tocmai scăderea vârstei consimţământului sexual la 12 ani şi nedeclararea sexului biologic al copilului până la această vârstă – când el şi l-ar putea alege singur, fără intervenţia părinţilor. (cititi un intreg articol aici)

Ingrijorator !

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Se aud pasii Lui pe drum - Daca Domnul chiar la noapte ar veni....

Framantari antiteiste. Cartea care e impotriva tuturor cartilor

Antiteistul (care, in opinia mea, este mai mult decat un ateist, fiind cel care este impotriva teismului - aceasta fiindca unii considera aceste doua notiuni ca fiind sinonimice) trebuie ca are mai multe framantari in viata cu privire la Dumnezeu si ceea ce tine de religie in general.

Aceasta este una din framantarile sale - Biblia.

Unii antiteisti au nascocit, printre altele, ideea ca Biblia ar fi o carte care e impotriva celorlalte carti. Cum aceasta carte nu este o persoana, ne gandim ca trebuie sa fie pe undeva in paginile ei mentiunea aceasta sau inducerea ei intr-un fel sau altul.

Este, asadar, adevarat ca Biblia ii invata pe cei care o citesc ca toate celelalte carti sunt rele, nefolositoare, bune de aruncat, de nepastrat in biblioteca s.a.m.d.? Fiindca, daca Biblia se pretinde o carte buna, folositoare, buna de pastrat si de tinut in biblioteca, doar contrariul ar putea sa fie aplicat tuturor celorlalte carti deopotriva. Ori, nu este asa.

Biblia, principial, este impotriva minciunii si promoveaza adevarul, ea insasi constituindu-se in adevarul revelatiei divine oferit oamenilor in acest mod inedit (de cartre Dumnezeu, evident). Ca atare, daca am aplica aceasta la problema cartilor, da, Biblia este impotriva lor, fiindca aceste carti se aseaza singure, prin alegerea autorilor lor, in sfera minciunii. Astfel de carti ar putea fi acelea care promoveaza sclavagismul ca fiind o calitate buna a societatii. In acelasi fel ne putem referi la carti care promoveaza prostitutia, degradarea fiintei umante, concepte care prezinta ca adevar mentalitati zapacite sau rauvoitoare.

Dar, din fericire, nu toate cartile sunt asa. Nu toate cartile cauta sa rataceasca minti, sa insele, sa aduca in mintea omului o invatatura data de oameni rau famati. Sunt carti care prezinta anumite descoperiri geografice, anumite informatii de cultura generala, anumite chestiuni stiintifice. Lista este vasta si variata, nepropunandu-ne sa face o invetariere a lor.

In acealsi timp Biblia promoveaza cunoasterea. Familii ca cea a lui Daniel - personaj proeminent al Bibliei - au inteles rostul Bibliei dar si importanta altor carti. Astfel de familii si-au invatat copiii in multe domenii ale cunoasterii din vremea lor - cum de altfel se intapla si astazi - fara sa gaseasca vreo invatatura in Biblie prin care toate celelalte carti ar fi de ocolit. Asa ceva Biblia nu invata in nicio parte a ei.

Daca ar fi adevarat ca Biblia este impotriva tuturor cartilor, atunci credinciosii cei mai fideli acestei Carti unice nu si-ar invata copiii sa studieze bine la scoala, sa fie bine sa se pregateasca la modul cel mai serios citind cartile unei bibliografii variate. Nu ar exista profesori crestini. Nu ar exista teologia crestina, ca sa nu mai lungim vorba, asa cum este ea astazi: de o bogatie de neegalat in lume.

Cu adevarat, mari oameni de stiinta care au facut descoperiri de care noi toti astazi ne folosim mai mult sau mai putin au fost credinciosi dedicati studierii Bibliei. Au gasit ei vreo invatatura acolo care sa le interzica accesul la alte carti. Nu.

Argumentul cel mai simplu de verificat este acela care ii cere respectuos cititorului sa studieze singur, daca inca nu a facut-o, aceasta Carte, Biblia, si sa se convinga singur ca scopul ei nu este niciodata indepartarea omului de adevar, de cunoastere, de invatatura. Dimpotriva.

Atunci, de ce spun unii atiteisti ca Biblia ar fi impotriva tuturor celorlalte carti? Motivul pentru care un astfel de om ar face o astfel de declaratie poate sa nu fie cunoscut de noi. Dar ne putem imagina cateva posibil astfel de motive. Poate un ateu a citit doar carti mincinoase, cum sunt cele de propaganda antiteista. Atunci, in ce-l priveste, toate cartile pe care le-a citit sunt impotriva Bibliei, autorii lor dorind sa contrazica Biblia si sa o desfinteze. Dumnezeu, Autorul Bibliei, nu si-a dorit sa fie impotriva acestor carti, dar aceste carti sunt impotriva Lui. La fel cum adevarul nu a propus lumii sa nasca minciuni ca sa aiba si el cu ce sa se lupte, ci minciunile s-au format pe adevar (ca altfel nici nu se putea) si au intrat astfel in contradictie cu ce exista de drept.

Sau, poate ca acesti antiteisti nu au citit Biblia. De unde sa stie ei ce sa spuna despre ea. Multi atei folosesc argumente impotriva Bibliei dar fara sa o fi citit, argumente legate de textul acesteia. Sau - cazuri mai rare - probabil ca acesti atei doresc sa denigreze Biblia prin minciuna doar fiindca, dintr-un motiv sau altul, Il urasc pe Dumnezeu.

Dar, Biblia este o carte care vrea sa-l ajute pe om. Vrea sa-i deschida mintea dincolo de sfera care poate sa produca doar o carte. Ea este o carte, dar mesajul ei nu provine de aici, de pe pamant. Este ceva mai mult. Biblia nu este un text intre niste coperti, dupa cum nici o alta carte nu este. Cartile sunt mai mult decat atat. Ele au un mesaj. La fel se intampla si cu Biblia, dar mesajul Bibliei transcende mesajul altor carti care nu au de-a face cu ea, fiindca este unul pe care Dumnezeu l-a dat omului.

In inchisorile comuniste credinciosii nu au avut Biblii. Erau interzise. Ani la rand nu au avut o Biblie sa citeasca din ea. Ei au putut sa-si achizitioneze, insa, carti de propaganda antiteista, prin care se ridiculizau versete biblice. Acele carti erau permise. Numai ca acele carti contineau versetele biblice pe care autorii lor le ridiculizau cum putea si ei. Asa ca, sub ochii comunistilor gata sa identifice un corp de om de batut, ei citeau versete biblice si se intareau in credinta. Iata, deci, ca mesajul e important, nu cartea in sine. Unii oameni argumenteaza cu privire la importanta unei cruci pe coperta Bibliei. Doar atunci Biblia e una buna. Dar, noi nu ne referim la o atare argumentatie, ci la Biblie ca fiind o carte valoroasa pentru sufletul omului.

Biblia, asadar, nu este nicidecum impotriva tuturor celorlalte carti, desi e posibil sa se afle in contradictie cu unele carti sau cu afirmatii din unele carti, ca o consecinta a alegerii autorilor acelor carti sa se pozitioneze antagonic fata de Dumnezeu.

Invitam cititorii sa citeasca cate carti bune gasesc, sa foloseasca timpul pentru a-si cultiva mintea. Dar, in special, ii invitam sa citeasca Biblia. Citim o carte de matematici pentru a ne dezvolta un anumit simt. Citim Biblia pentru a ne dezvolta un alt simt, acela care are de-a face cu viata sufletului omului. Si suntem bucurosi ca avem oportunitatea sa citim o astfel de carte, precum Biblia. Sa o si implinim!

miercuri, 14 septembrie 2011

Wurmbrand, despre biserica-scena (si) la baptisti

     In Romania, comunistii au ajuns la putere si cu ajutorul unui preot ortodox, numit Burducea, fost fascist care trebuia sa-si acopere greselile trecutului si-a devenit mai rosu decat sefii lui. Preotul a stat langa Vasinski, ministrul sovietic de externe, a zambit in mod aprobativ, cand acesta a declarat, la instalarea noului guvern comunist: "Acest guvern va cladi un paradis terestru, incat nu mai este necesar unul ceresc".
     Cat despre cei asemenea lui Nikolai din Rusia, exista inregistrari cu informatiile lor date Guvernului. Maiorul Deriabin, un dezertor al Securitatii sovietice, a depus marturie ca Nikolai era agentul lor.
     Aceasta este situatia in aproape toate confesiunile. Conducerea baptista romana a fost impusa prin forta. Ea denunta pe crestinii adevarati. In Rusia conducerea baptista face la fel. Presedintele adventistilor romani, Tachici, mi-a destainuit ca a fost informator al Securitatii din prima zi a venirii lor la putere.

(din Strigatul Bisericii Prigonite, pag. 117-118)

marți, 13 septembrie 2011

duminică, 11 septembrie 2011

Despre tristetea bucuriei de a fi crestin

As putea spune ca ei posedau toate virtutile crestine, cu exceptia bucuriei. Pe aceasta n-o aveau decat la convertire. Apoi disparea. Ma mira mult acest fapt. Odata am intrebat un baptist: "Cum se face ca nu cunosti bucuria?" Mi-a raspuns: "Cum as putea sa fiu bucuros, cand trebuie sa ascund de pastorul bisericii mele ca-mi iau credinta in serios, ca duc o viata de rugaciune, ca incerc sa castig suflete? Pastorul este informator al Politiei secrete. Suntem urmariti, iar conducatorii turmelor sunt inselatori. Exista adanc in inima noastra bucuria mantuirii, dar aceasta stralucire a bucuriei - exterioara - pe care o aveti voi, noi nu o putem avea.


Crestinismul a devenit dramatic la noi. Cand voi, crestinii liberi, castigati un suflet pentru Hristos, castigati un membru al unei biserici vii, linistite. Dar atunci cand noi castigam un om, stim ca el poate ajunge in inchisoare, ca-i pot ramane copiii orfani. Bucuria de-a fi adus pe cineva la Hristos este umbrita de sentimentul ca exista intotdeauna un pret mare care trebuie platit."

Richard Wurmbrand, Strigatul Bisericii prigonite, Stephanus 1993, pag. 26

Marturie de la un Congres Baptist

Am participat la Congresul baptistilor din Resita, congres tinut sub steagul rosu, unde s-a cantat imnul sovietic cu toata lumea stand in picioare. Un conducator baptist a declarat ca Stalin nu a facut decat sa indeplineasca poruncile lui Dumnezeu. El l-a laudat pe Stalin ca fiind un mare cunoscator al Bibliei!

...

Trebuie, insa, sa se inteleaga ca adevaratii baptisti nu au fost de acord cu asa ceva, ei au ramas foarte credinciosi si au suferit foarte mult. Dar comunistii au fost aceia care i-au "ales" pe conducatori, iar credinciosii baptisti nu au avut alta posibilitate decat sa-i accepte.

(Richard Wurmbrand, Strigatul Bisericii prigonite, Stephanus 1993, pag. 17 si pag. 18)

Wurmbrand despre multiplele roluri jucate pentru comunism in Romania

Daca inainte de al doilea razboi, numarul comunistilor din Romania era de numai 512, in anii imediat urmatori conflagratiei mondiale numarul lor n-a crescut mult. Cu toate acestea Varsinski, fostul ministru de externe al Uniunii Sovietice, a navalit in biroul regelui Mihai I, a batut cu pumnul in masa si i-a cerut: "Trebuie sa numiti comunisti in guvern!" Armata si politia noastra erau dezarmate si astfel, prin violenta, comunistii au ajuns la putere. Acest lucru nu s-a petrecut fara cooperarea conducatorilor americani si britanici din acea vreme.

(Richard Wurmbrand, Strigatul Bisericii prigonite, Stephanus 1993, pag. 14)

vineri, 9 septembrie 2011

Ce resping ateii la crestini

In contextul pledoariei sale impotriva unui manual de ateism prelucrat la Moscova, Richard Wurmbrand scria:

"A-i descrie pe crestini ca pe un manunchi de lingusitori ai tiranilor inseamna doar a-i caricaturiza. Prin urmare, ceea ce ateii resping nu este crestinismul, ci o parodie a lui"

(Richard Wurmbrand, Umpleti vidul, pg. 160, ed. Stephanus, Bucuresti 1994)

joi, 25 august 2011

Aurora boreala

(foto: nasa.gov)

Credinta speculativa in ideea ca dupa moarte nu mai e nimic nu e ceva nou

Discutand despre Paganism in Imperiul Roman, Franz Cumont, in cartea sa After Life in Roman Paganism incepe prin a prezenta ideologiile care au devenit in filozofia greaca impusa prin circumstantele evolutiei istorice in era romana, in ce priveste credintele ganditorilor vis-a-vis de viata de dupa moarte.

De remarcat este rolul pe care-l atribuie lui Aristotel in dezvoltarea conceptiei admise de cei mai multi din vremea sa, conform careia nu mai exista nimic pentru omul care-si inceteaza viata biologica (prin moarte), dupa aceasta:

Aristotle had thought that human reason alone persisted, and that the emotional and nutritive soul was destroyed with the body, but he leaved no personallity to this pure intelligence, deprived of all sensibility... With him begins a long period during which Greek philosofy nearely ceased to speculate on destiny beyond the grave. It was repugnant to Peripatetic philosophy to concern itself with the existence of a soul which could be neither conceived nor defined by reason. (p.6)

Conceptia propusa de Aristotel, in contextul speculatiilor cu privire la suflet si fiinta (o intreaga arie speculativa, cu idei nastrusnice, inchipuite) a devenit si astazi preferata multor asa-zisi atei, care incearca din rasputeri sa promoveze un spirit anti-viata-de-dupa-moarte larg acceptat de filosofii lumii noastre.

Nimic nou pana acum. Da, difera contextul. Dar este important si semnificativ de inteles contextul in care a aparut si s-a dezvoltat ametitor de mult crestinismul primelor veacuri.

Parerea noastra este ca asistam la o revigorare a paganismului (am putea sa-i zicem si neo-paganism, dar nu stiu daca ajuta, eventual doar sa parem mai eruditi), actiune care creaza premisele si cadrul pentru formarea de generatii intregi intr-o anumita directie care, paradoxal, poate ajuta raspandirea crestinismului pana la marginile pamantului daca vom intelege care este puterea care a dat viata Adevarului printre oameni in primele veacuri de era crestina.

Sa nu ne miram, dar, de sutele de tineri din jurul nostru care au fost crescuti intr-un anumit spirit defaimator la adresa invataturilor crestine avand in vedere o lipsa de cunoastere generalizata in ce le priveste pe acestea. Dar, in acelasi timp, sa fim constienti ca nu mediul favorabil a ridicat crestinismul in istorie, pana pe culmile tainice ale minunatului, ci Adevarul care ramane drept si acelasi chiar in mari prigoane ale speculatiei stiintifice omenesti.

miercuri, 24 august 2011

Rock de drog si drog de rock

Influenta nefasta a Rock-ul a fost bagatelizata prin discutiile - de multe ori fara valoare si nefolositoare - cu privire la acceptarea muzicii rock in Bisericile noastre. Desi subiectul pare evident, discutiile sunt interminabile si obositoare, concluzia pe care o sugereaza unii fiind relativismul si acceptarea unui compromis pe baza acestuia. Timp in care in culise rozul e negru si viata e moarte.

Dupa cum sugereaza un studiu publicat pe Internet o abordare statistica a sperantei de viata pentru modelele generatiilor de acum nu suna tocmai bine. De fapt, chiar macabru. Avand ca baza de studiu 321 de vedete rock, cercetarea conchide ca varsta medie la care se moare este de 37 de ani, in comparatie cu cea la care mor americanii (care nu au imbratisat un stil de viata asemanator), 76 de ani (aproximativ).

Adica, cei care ne spun sa ne traim viata promovand o libertate ingradita de promiscuitate si relativitate morala traiesc o jumatate de viata, nu reusesc s-o traiasca pe toata, grabindu-se sa si-o urasca indragind-o si s-o distruga in distractii ieftine. Adica, valorile pe care le-am putea urma sunt expirate si trebuiesc inlocuite cat mai repede.

Imbatati de iluzia fericirii volatile ei mor traind iluzii si veituiesc tanjind dupa experiente care aduc moartea intr-o vreme care nu ar fi trebuit sa fie a ei. Grotescul si uratul sunt promovate cu patos, dar numai pentru a crea un cadru in care cei care-si distrug viata sa o poata face fara a fi deranjati de cei carora le pasa (mai mult sau mai putin) de ei.

Dragilor, modelele credintei sunt de mare pret si evidentele din jurul nostru trebuie intelese si nu respinse, fiindca ele sunt un bun indicator al raului care ne poate afecta viata. Libertatea noastra nu se castiga prin ingradirea ei. Caci atunci cand ni se ofera o mai mare ograda, ea e de fapt prea putina, iar cand ni se pare ca nu avem loc sa ne miscam am primit libertatea cea de folosinta. Iata, placerile ne slobozesc spre a ne inrobi, pe cand gardurile ne atentioneaza sa nu intram in gradinile prea mici, ale robiei. Caci nu noi suntem ingraditi, ci  plaiurile robiei, dar, prea aproape fiind de ele, ni se pare altfel.

Cartea Iov ne ofera un remarcabil citat, care rasuna peste veacurile care au trecut ca si cum n-ar fi fost, chiar daca ni se pare ca am evoluat atat de mult:

Nelegiuitii se manie, nu striga catre Dumnezeu cand ii inlantuie, isi pierd viata in tinerete, mor ca cei desfranati (36: 13 - 14, sublinierea ne apartine).
Legat de aceleasi realitati, un alt studiu, publicat de niste cercetatori din Anglia (in Journal of Epidemiology and Community Health), realizat  asupra unui esantion de vedete pop din America de Nord si Marea Britanie, ajunge la acelasi rezultat, anume ca aceste vedete sunt expuse unei probabilitati de doua ori mai mari de a muri prematur, comparativ cu oamenii obisnuiti de aceeasi varsta (vezi articolul lui Andrei Dragulinescu din revista Familia Ortodoxa, nr. 7/2011, pag. 30). Studiul a fost realizat luand in considerare date despre 1064 de cantareti apartinand genurilor punk, rock, rap s.a.m.d. Conform articolului cu titlul "Stilul de viata al vedetelor muzicii de astazi aduce moartea" din revista mai sus amintita, Mark Bellis, conducatorul studiului mentionat afirma ca "stereotipul ce-i caracterizeaza pe cantaretii rock s-a dovedit a fi adevarat - drogurile si petrecerile inecate in alcool si-au spus cuvantul..." (sublinierea ne apartine).

Pe de alta parte, Dumnezeu ne cheama la o viata curata, simpla, frumoasa, dreapta, in adevar si... intreaga.

Cartea RATACIREA BAPTISTA [1] - primul contact si intelegerea contextului autorilor

Voi scrie cateva articole plecand de la cartea mentionata in titlu, gasita de mine cu cateva saptamani in urma intr-o Manastire din Bucovina (Sucevita) si citita in graba, dar nu fara atentie. Am observat o imbunatatire oarecare a modului in care este structurat atacul la adresa miscarii baptiste, fata de alte articole/carti pe care le-am gasit in ultimii zece ani, mai mult sau mai putin "intamplator"; aceasta in ideea ca m-au interesat intotdeauna argumentele si nu faptul ca baptismul a fost atacat (si lucrurile rele si cele bune sunt uneori sub asediu, noi trebuie sa trecem dincolo de superficialitatea discutiilor fara rost, care nu fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu, prin credinta).

Pentru inceput, trebuie inteles contextul in care au scris autorii, mai ales ca acesta este destul de vizibil pe Internet si totusi trebuie studiat si puzzle-ul completat atent. Plecand de aici vom intelege mai bine afirmatiile si tipurile de argumente din cartea care-i numeste pe baptisti, implicit, niste rataciti si eretici.

Desi apar si erori in carte, modul in care este scrisa denota o oarecare atentie la argument, ceva mai rar intalnit. Acest fapt trebuie vazut cu ochi buni, fiindca se articuleaza totusi niste argumente care ne provoaca la gandire. In primul rand, la a gandi in identitatea crestina si abia apoi ca baptisti. Caci, daca nimeni nu poate argumenta ideea absurda ca toti baptistii nu pot fi crestini pentru ca sunt baptisti, atunci insasi identitatea crestina este atacata indirect, insasi mantuirea, insasi valoarea individului care se apropie de Dumnezeu prin credinta - valoare data de jertfa lui Cristos.

Iata, asadar, de unde sa plecam, iata cateva articole care ne aduc informatii de baza:

http://barzilaiendan.wordpress.com/2008/08/16/mihai-oara-si-daniel-branzai/

http://mariuscruceru.ro/2011/08/23/cum-se-poate-scrie-o-porcarie-ba-chiar-doua-ratacirea-baptista-si-ratacirea-penticostala/#comment-69746

http://www.ortho-logia.com/Romanian/CaleaMea.htm

http://danutm.wordpress.com/2009/12/28/mihai-oara-cum-n-oi-mai-fi-pribeag/

--------

http://www.odaiadesus.ro/personala.html

http://vaisamar.wordpress.com/tag/bogdan-mateciuc/

--------

http://www.scribd.com/doc/57349364/Visarion-Moldoveanu-Ereziile-Apusului-2

marți, 23 august 2011

Interviu cu dl. Virgiliu Gheorghe - de ce s-a ajuns la divort. Revolutia socialista si visul lui Reich

Spicuiesc cateva replici din interviul aparut in revista Familia Ortodoxa, nr. 7/2011, De ce s-a ajuns la divort:

La drept vorbind, nu este intamplator faptul ca revolutia sexuala si cea feminista au evoluat in paralel si in legatura cu revolutia comunista si socialista.
De asemenea, marii sustinatori ai societatii socialista au fost si promotori ai libertinajului sexual.
Reich (Wilhelm Reich, directorul scolii de psihanaliza a lui Freud) a demonstrat faptul ca familia nucleara este cel mai important obstacol in calea realizarii societatii comuniste sau, mai nou, a colectivismului conturat de societatea globala. In acest sens, el sustine distrugerea autoritatii tatalui in familie si, mai mult, chiar o preluare a cresterii copilului de catre stat.
Distrugerea totala a tuturor inhibitiilor morale cu privire la sex este considerata de Reich ca un principal obiectiv... Prin eliminarea tuturor restrictiilor sexuale, sustine Reich, crestinismul si familia ar fi distruse.
Progresul fara precedent al revolutiilor sexuale si feministe demonstreaza ca suntem, paradoxal, mai aproape ca niciodata de realizarea idealurilor comunismului!
De aceea si joaca astazi mass-media un rol atat de important: ea este principalul instrument al instaurarii colectivismului globalist, adica a comunismului cu fata umana.
Multi isi imagineaza ca mentalitatile sau conceptiile pe care le impartasesc se datoreaza progresului social, politic, economic etc. NImic mai fals! Nu este vorba de un progres, ci de un proces initiat in urma cu doua secole, o data cu Revolutia Franceza de la 1879. Daca vom intelege acest lucru, ne va fi mai usor sa identificam ideile virotice care, prin educatie si mass-media, ne-au infectat mintea si arunca in aer familia!
Revolutia se continua prin lansarea si promovarea ideilor darwiniste in biologie, a celor feudiene in psihologie si psihiatrie si, nu in ultimul rand, prin nihilismul care a invadat cultura prin Nietzsche, precum si literatura, muzica si arta prin romantism. Romantismul este cel care a facut posibil aparitia conceptiei freudiene.
Romantismul nu a imbogatit sentimentul de dragoste, ci l-a depreciat. Dragostea romantica nu mai este personala. Este un fel de auto-hipnoza imaginativa. Citesti carti de dragoste si visezi sa traiesti si tu o poveste asemanatoare!
Freud, practic, extinde la intreaga umanitate concluziile trase asupra unui comportament patologic aparut la cateva femei din vremea lui. E ca si cum un medic oftalmolog, tot consultand oameni cu vederea slaba (caci numai acestia se duc la doctorul de ochi!), ar trage concluzia ca toata lumea are probleme de vedere...
Practic Freud, in loc sa trateze niste biete femei de obsesiile sexuale la care ajunsesera, lanseaza teoria ca sexul este totul in viata unui om - virus care se va raspandi cu repeziciune in intreaga lume.

Mass-Media te omoara, facandu-te sa uiti ca vei muri

S-a schimbat mult lumea in ultimii ani - sau, mai curand, noi ne-am schimbat, adaptandu-ne cu placere sau cu durere noului ritm. Timpul nu mai este acelasi, aceasta substanta a vietii si a memoriei noastre... Dar cine sa mai priceapa aceste lucruri, cine sa mai afle ragazul de a asculta si a contempla trecerea timpului, cautand dincolo de el la Cel ce il iconomiseste?
Nu stim cum, dar, pentru ca timpul trece asa de repede, nici lucrurile nu mai au insusirile de odinioara - frumusetea, pacea, adancimea si odihna lor. Realitatea a devenit fluida, ne ascapa printre degete, precum imaginile de la televizor care vin si pleaca. Iar viata noastra se transforma intr-un vis.
...
Inghitim cu lacomie imagini care nu sunt, dar devin ale noastre, precum intr-un vis de noapte... La limita, cand umbra e totala si realitatea dispare cu totul, stralucirea ecranului capata cea mai mare vizibilitate.
Astfel ca omul de astazi isi duce existenta intre cele doua lumi antinomice: realitatea si imaginea ei, care o concureaza pana la a o substitui cu totul. Tocmai de aceea zilele vietii noastre au ajuns atat de uniforme si cenusii, tot atat pe cat sunt de asemanatoare intre ele telenovelele, meciurile sau stirile de la televizor.
(din articolul cu acelasi titlu, Revista Familia Ortodoxa, Nr. 7/2011, 30, pag. 3)
Articolul este foarte bine dezvoltat si provoaca gandirea de sinteza. Sunt unele intrebari pe care merita sa ni le pune, in ce priveste haosul junglei care se dezvolta tot mai aproape de noi, in sistemele organizate ale universului imaginar deconstructiv care amesteca culturile cu indoctrinarea in spiritul ateismului secular.

Parerea mea este ca ateismul, la nivel istoric, vizeaza inlocuirea crestinismului cu paganismul organizat - crestinismul fiind o prezenta seculara in statele cu traditie in ceea ce omul numeste civilizatie. In stransa legatura este imaginarul promovat de mass-media, el aduce in mintea omului o lume virtuala, la fel ca lumea zeilor si idolilor fata de care, insa, fiinta umana nu poate ramane fara reactie fizica.

Vizualizarea filmelor devine un mod de viata pentru generatia tanara, care nu mai poate diferentia la nivelul mintii intre amintirea din viata reala si anumite scene pe care mintea le selecteaza intr-un context extrem de complex din filmele pe care ochiul le-a vazut. Nu vorbim doar de o dependenta vicioasa, dar si de o transformare la nivel fizic, nu doar la nivelul mintii, dar si in restul compartimentelor vietii sarmanului om ratacitor si pierdut in placerile cu care singur a ales sa se distruga.

Problema cea mai mare este pentru cei care se doresc a fi crestini, macar cu numele. Ei invata si isi inoculeaza cu migala ideea de razbunare, de dreptate omeneasca si prin puterea proprie, de a te descurca in viata prin puterea proprie, in detrimentul altora, si prin siretie.

Lumea idolatra a vechiului Pamant nu s-a transformat astazi prea mult, caci daca s-au schimbat tehnologiile idolii au ramas aceeasi incapabili facuti de mana omeneasca. Imaginarul ne amesteca gandurile. Imaginile obliga creierul nostru sa faca fata unei informatii prea mari pentru a fi sortata ca atare, adunate cu gramada in fuga, fara atentie si dorinta de a sintetiza ce e bun. Fiinta umana devine astfel un produs al unei culturi care distruge prin ceea ce creaza. Caci numai Dumnezeu nu este centrul ideologiei ei si mirarea e ca cei care se numesc crestini pe ei insusi isi doresc cu ardoare placerile lumii tot mai mult, spre distrugerea lor.

Din filme inveti sa fii de succes prin ce poti arata altora, deci in ochii lumii. Din fotbal inveti sa fii arogant si bagaret, sa injosesti pe altii si sa-i domini prin nimicuri. Din muzica inveti sa fii fara granite, fara discernamant si lipsit de principii. Din statul pe calculator inveti orice atceva dar nu sa citesti, sa porti o discutie sistematizata, sa ai prieteni cu adevarat.

Idolii moderni sunt obiecte de joaca pentru "crestinii maturi" care, de speciali ce sunt in proprii lor ochi, nu mai vad bine fundalul atipic in care isi scalda ideile si conceptiile eronate dar ambalate stralucitor si elegant.

Omul ajunge sa poata orice, sa viseze scene ireale (cu scene din filme, prelucrate de minte si adaptate unor situatii diverse). Crestinul modern nu se mai trezeste dimineata dupa un vis in care a marturisit Evanghelia, sau s-a rugat cu cineva. Tanarul crestin nu mai are modele dedicate vietii crestine reale, sa-si doreasca sa fie si el asa.

E ca o moarte in viata care duce la moarte fata de viata, dar atat de perfid incat nici nu-si mai aminteste cineva ca ar fi trait. Inchei tot cu un citat din acelasi articol cu care am inceput (pag. 6):

Dumnezeu este Realitatea prima si ultima, desi multi Ii pun la indoiala existenta. In mod paradoxal, ceea ce vedem la televizor nu este, cu adevarat, decat visul unei lumi si a unor minti umane, de cele mai multe ori bolnave. Ce preferam, asadar: sa visam ca traim, in minciuna vietuind si in mare durere si suferinta murind, sau sa traim cu adevarat in Hristos, vazandu-le pe cele trecatoare ale lumii acesteia ca pe un vis?

joi, 18 august 2011

Faptele bune - din epistola lui Pavel catre Tit

Se exagereaza in teologia cu influente ale Reformei cu privire la faptul ca faptele ar fi urmarea credintei, o consecinta. Aceasta realitate o precizeaza textul Scripturii, dar nici acesta din urma nu trebuie citit doar intr-un singur loc.

Ca noi nu ne lucram mantuirea ca si cum ea nu ar fi deja este clar, dar rolul faptelor in viata crestinului si importanta lor au fost minimalizate prea mult prin folosirea exagerata a unor explicatii tipice invataturilor Reformei.

Cand vorbim despre credincios, acesta trebuie sa fie constient de importanta faptelor in viata sa. In primul rand, credinta fara fapte este moarta. Degeaba se lauda cineva cu credinta, cand un altul isi arata credinta din faptele pe care le face. Caci, credinta fara fapte nu este credinta mantuitoare. Mantuirea este, asadar, conform lui Iacov, si prin fapte, caci suntem socotiti neprihaniti prin credinta, dar credinta aceasta se arata in fapte.

Apostolul Pavel insista pe importanta faptelor in viata crestinului, in Epistola sa catre Tit:

1. Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună. (1: 16)

A spune "Il cunosc pe Dumnezeu" si a trai intr-un mod prin care Dumnezeu sa nu fie cinstit conform spusei acesteia devine o minciuna. A fi nesupus si netrabnic pentru fapte bune il face pe cel care traieste astfel si care totusi are pretentia ca-L cunoaste pe Dumnezeu sa fie o scarba.

Omul care nu face fapte si care nu Il cinsteste pe Dumnezeu lucrand pentru El nu poate sa emita pretentia intalnirii cu Dumnezeu si a cunoasterii de El. Noi nu suntem chemati sa ne botezam si gata, ci sa traim o viata in umblare zilnica cu Dumnezeu.

2. Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. (Tit 2: 6 - 7)

Tit este chemat, ca lider si autoritate lasata de apostolul Pavel in zona aceea insulara, sa fie un exemplu in fapte bune pentru ceilalti credinciosi. El este cel care ii invata, dar nu doar din gura trebuie sa fie invatatorul, ci mai ales in fapte vrednice de numele de crestin.

De ce sa fie Tit o pilda de fapte bune in toate privintele? Fiindca Pavel considera ca este importanta trairea in fapte si Tit, ca lider, trebuia sa fie un exemplu pentru credinciosi. Ei, asadar, trebuiau sa fie facatori de fapte bune. Altfel, ne intoarcem la versetul precedent, care ne arata falsitatea celor care au pretentii verbale in timp ce sunt fara putere in traire.

3. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (2: 14)

Jertfa lui Cristos are, conform invataturii pauline, un dublu scop:
(1) sa ne rascumpere din orice faradelege (si)
(2) sa-si curateasca un popor care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune

Dupa ce ne-a rascumparat, ne-a curatit ca sa puna in noi o plinatate a ravnei pentru a face fapte bune. Omul rascumparat de Dumnezeu si curatit de el nu poate sa nu fie plin de ravna pentru fapte bune, caci aceasta este ceea ce urmeaza.

Faptele bune, asadar, sunt strans legate de lucrarea de curatire a lui Dumnezeu in viata credinciosului, lucrare realizata nu tocmai ieftin, caci Cristos S-a dat pe Sine Insusi pentru noi pentru aceasta. Nu este, deci, doar a face fapte bune, ci a cauta mai mereu sa faci fapte bune - plin de ravna.

Rascumpararea din faradelege nu se face pe baza faptelor noastre, ci prin puterea lui Dumnezeu, in harul Sau. Dar intotdeauna aceasta rascumparare este consecinta daruirii de Sine a lui Cristos. O alta consecinta este plinatatea in ravna pentru fapte bune. Nu putem avea doar ce consecinte vrem noi - fie le avem pe toate, cum este natural si normal, fie nu putem sa le avem, din moment ce nu se afla asupra noastra puterea mortii si invierii lui Cristos.

4. Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun (3: 1)

Credinciosul care a primit mesajul divin este chemat la a face lucruri bune. Iata ca, desi trebuie sa fie ceva natural, a face fapte bune este si o consecinta a unei alegeri personale. Un crestin poate sa uite, la un moment dat, cat de importante sunt faptele bune pentru el. De aceea este si nevoie sa i se aminteasca.

5. El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! (3: 3 - 8)

Este clar ca nu am fost mantuiti de Dumnezeu pentru faptele facute de noi in neprihanire. In ratacire am facut fapte, dar evident ca nu pentru mantuire. Dar nici in neprihanire noi nu putem face fapte pentru ca astfel sa primim mantuirea. Ci, mantuirea este prin indurarea lui Dumnezeu, prin spalarea prin nasterea din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.

Mantuirea primita prin har ne conduce la a fi socotiti neprihaniti prin credinta. Astfel, ne putem face, in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice. De aceea cei care au crezut in Dumnezeu trebuie sa caute sa fie cei dintai in fapte bune.

Fapta buna inseamna si intensitate, efort. Eu trebuie sa urmaresc aceasta si nu voi face o fapta oricum, ci exemplar. Doar mantuitul lui Dumnezeu stie ce inseamna a face o fapta buna cu adevarat, asa cum Ii place lui Dumnezeu.

Binele si folosul oamenilor sunt faptele bune ale celor care au crezut in Dumnezeu. Cel care crede nu se poate exila de la fapte si nu poate sa se retraga din slujire. El nu incearca sa se faca uitat, sa dispara in multime, ci se sileste sa fie cel dintai in faptele bune pe care le face.

6. Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori. (3: 14)

Probabil ca si atunci erau, ca si acum, oameni care veneau in Biserici sa primeasca mantuirea, dar care erau lenesi din punct de vedere spiritual. Apostolul Pavel subliniaza faptul ca "ai nostri" trebuie sa se DEPRINDA (prin exercitiu, prin a face in mod repetat) sa fie cei dintai in fapte bune. Erau credinciosi care stateau si leneveau, cum sunt si astazi. Nu fac nimic si, deci, nu au o deprindere in a face fapte bune. Solutia pentru acesti oameni nu este sa rupa si sa arda si ei Epistola lui Iacov, ci sa se apuce de treaba, daca sustin ca Il cunosc pe Dumnezeu.

Deci, ai nostri de prin Biserici nu trebuie sa fie doar facatori de fapte bune si sa se deprinda cu aceasta, ci ei trebuie sa fie cei dintai in fapte bune, adica exemple de faptuitori autentici.si sa traiasca asa incat sa devina experti in asta, deprinsi cu trairea exemplara in fapte bune valoroase.

marți, 9 august 2011

luni, 8 august 2011

Liderii cu rang apostolic

Avantajele unei biserici de casă sunt atmosfera relaxată, stilul ad-hoc, programul nedefinit și spiritul obștesc. Vulnerabilitatea unui asemenea sistem este posibilitatea afirmării unor impostori eretici care să ducă o parte din popor în rătăcire. Apariția unor lideri cu autoritate incontestabilă (cu rang… apostolic?) va fi obligatorie. (Cristian Ionescu)


Apostolul Pavel a lasat o randuiala importanta Bisericilor - ca in fiecare cetate unde este o Biserica locala, sa fie asezati presbiteri, cu mare atentie si dupa anumite criterii selective. Acestia sunt liderii cu autoritate incontestabila despre care vorbeste Scriptura, in Bisericile autentice. Numai ca autoritatea aceasta nu o da nivelul decibelilor cu care striga cineva pe stadion sau la biserica (cum mi-a fost dat sa aud nu odata) si nici taria vreunuia in relatii, bani sau putere fizica. Autoritatea apostolica a fost greu atestata, prin prigoane si mari incercari, in batai, in temnite, in primejdii peste tot si chiar printre frati mincinosi.


Noi stim cum vor fi Bisericile fiindca stim ca Dumnezeu are istoria in maini si planul Sau a fost deja facut cunoscut sfintilor Sai. Dumnezeu nu va schimba nimic din planul Sau si nu va adauga nimic la el. Taina lui Dumnezeu a fost descoperita. Din fericire.


Biserica nu are nevoie de lideri puternici si nici de oameni cu rang apostolic. Biserica are nevoie de oameni sfinti, chemati de Dumnezeu si care traiesc dupa voia lui Dumnezeu. Taina Bisericii este Cristos in credincios - nadejdea slavei, iar aceasta nu depinde de vreun pastor sau alt fel de lider. Din fericire.


Biserica va avea intotdeauna presbiteri curati si va face fata provocarilor de orice fel din partea sistemului omenesc de organizare. Dupa al patrulea imperiu din Daniel, a venit vremea celui care va umple tot pamantul, fara ajutorul unei maini omenesti. Nu mai exista vreo forma de organizare statala sau vreo situatie din lumea aceasta care sa poata invinge Biserica.


Planul lui Dumnezeu a fost pe deplin descoperit Bisericii. Dumnezeu a dat deja credinta sfintilor odata pentru totdeauna. Nu mai are in plus ce sa dea, desi credinta e bogata si nu ajungem sa ne bucuram o viata intreaga de ea, pe deplin. Apostolii au avut aceasta autoritate de a fi etalon de informare pentru voia lui Dumnezeu in vremea in care Scriptura se scria inca. Acum avem cu noi Scriptura si pe Duhul Sfant. Atat e tot ce e necesar. Caci prin Duhul avem darurile spirituale si in Scriptura avem harta cararii catre Cetatea Cereasca.


In alta ordine de idei, avem nevoie de slujitori mai mult decat avem nevoie de lideri. Avem nevoie de oameni atat de inalti incat sa se plece sub toti, de oameni atat de mari incat sa fie robii tuturor. De asemenea oameni are nevoie Biserica, cu rang cristic.

Despre respectul esentei fata de forma

Intalnesc tot mai des un soi de argument, mai bine sau mai putin bine spus, pe care-l incearca unii in discutii. Si pe Internet. E vorba despre ideea ca "eu sunt mai matur decat tine, dar te ingadui ca asa imi zice mie Biblia".

:)

Tot Biblia spune si ca daca intalnesti pe cineva care se crede intelept sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el. Si ca si prostul ar trece drept intelept daca ar tacea...

Apostolul Pavel atinge problema astfel:

(Rom 14:1) Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.
In primul rand nu este bine sa ne apucam la vorba asupra parerilor indoielnice, adica asupra chestiunilor unde nu avem o certitudine. Cand cineva are o astfel de parere, nu incepem sa filosofam pe ea, ci trebuie sa mergem direct la ceva solid, clar, ceva ce cunoastem deja (o ancora, un reper).

E important sa subliniem ca scopul nostru nu este sa stim ceva mai bine ca altii, ci sa traim planul lui Dumnezeu cu adevarat (daca zicem ca suntem mantuiti). Scopul nostru trebuie sa fie cel divin, astfel ca vom canaliza eforturile noastre spre zidirea celuilalt.

In al doilea rand, cand Pavel se refera la cel slab in credinta, nu se refera la cineva care are o parere diferita de cea pe care o avem noi, ci la cineva care nu are o credinta tare, puternica, bine ancorata in adevar. Omul care are o astfel de credinta (puternica) nu va argumenta in stilul acesta vulgar de a lua peste picior credinta altuia mai slab ca el (din lipsa de argumente) fiindca scopul lui (evident din credinta lui) este zidirea aproapelui si nu injosirea lui prin diverse mijloace. E adevarat ca unii vor sa faca rau folosind neadevaruri, dar nu despre un raspuns fata de astfel de persoane e vorba acum.

Sunt anumite chestiuni in care "fiecare trebuie sa fie deplin incredintat in mintea lui". Concluzia apostolului Pavel este, avand in vedere lucrarea lui Cristos:
Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci, mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

Asadar, important este ca fratele meu sa poata creste spritual prin puterea lui Dumnezeu. El oricum sta in picioare prin Dumnezeu care are putere sa-l tina in picioare. Dar eu nu trebuie sa-i pun piedici. Faptul ca Dumnezeu il tine nu-mi da dreptul sa ma port cum vreau si sa-i pun piedici in calea cresterii spirituale bazandu-ma pe puterea lui Dumnezeu de a-l tine in picioare in orice conditii. Eu, dimpotriva, trebuie sa-i facilitez cresterea spirituala si nu sa o estompez. Concluzia logica, daca urmaresc acest bine pentru fratele meu (bine in conformitate cu planul lui Dumnezeu) este ca nu trebuie sa fac NIMIC care sa fie pentru el o pricina de poticnire sau un prilej de pacatuire.

Asadar, spre exemplu, nu-i mai matur cel care poate sa bea un pahar, fata de cel care daca bea cade in pofte macabre si pacatuieste sau se poticneste pe cale. Ba chiar, cel care se lauda in felul acesta trebuie sa ia bine seama la modul in care se raporteaza la fratele sau, pe care-l vrea intreg in Ziua Domnului, nu lovit de o libertate imaginara.

Mai matur nu-i cel care vede o cale mai larga si nici cel care o vede mai ingusta, ci cel care traieste in asa fel incat sa se tina de invatatura sanatoasa a Domnului nostru Isus Cristos si care nu face rau fratilor prin actiunile sale, ci ii ajuta prin darul pe care il are tot de la Domnul, care s-a suit sus si a luat robia roaba ca sa dea daruri oamenilor.

Asadar, cine intelege bine credinta, in esenta ei, va respecta forma. Caci o forma se naste din esenta, indiferent cat este de veche. O forma nu devine gresita sau de inlocuit pentru ca are o anumita varsta de cand e practicata, dar poate fi folosita gresit daca omul nu intelege esentialul din spatele ei - ce anume a determinat aceasta forma oarecare.

In ce priveste incredintarea cuiva, iata invatatura:
Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.
Daca eu sunt incredintat cu privire la o mancare, nu voi discuta despre aceasta fiindca trebuie sa-mi pastrez incredintarea pentru mine. Exista foarte multe alte chestiuni care trebuie discutate si impartasite cu altii, dar exista unele care nu trebuie.

Trebuie sa inteleg si faptul ca apostolul se refera aici indeosebi la mancare si, cand vrem sa face o hermeneutica consistenta, nu vom aplica aceste invataturi la situatii de alt timp. De exemplu, Pavel nu se refera aici la mancarea data porcilor. Adica, daca cineva crede ca e bine sa manance laturi sa-l lasam in pace, ca e treaba lui si a lui Dumnezeu... Mancarea e ceva bun - Pavel vorbeste despre o mancare buna dar jertfita idolilor (care nu sunt nimic) si despre o mancare la fel de buna (pentru trup) care nu a fost jertfita idolilor, nicidecum despre mancare sanatoasa si mancare stricata, de exemplu.

Acest pasaj nu se poate aplica in mod corect la chestiunea cu tigarile, de exemplu. Fiindca medicina deja a dovedit influenta negativa a tutunului in corpul nostru, chiar daca aparent ne linisteste. Tigara nu-i buna pentru trup, ne minte ca ne rezolva o problema (mania) si ne ajuta sa parem oamenii care nu suntem.

Dimpotriva, eu care inteleg esentialul, ma voi stradui sa nu-i impiedic deloc pe cei care s-au luptat cu anumite vicii si pentru care alcoolul si tutunul sunt dusmani de moarte.

In acelasi timp, atunci cand apostolul Pavel vorbeste despre forma nu o exclude in favoarea esentialului. Esentialul nu se poate manifesta decat intr-o forma anume. Nu exista in om esenta in stare pura. Adica, noi nu putem sa fim esentiali fara sa avem o forma de exprimare, de manifestare, fiindca suntem creati intr-un mod anume si nu ne putem nega pe noi insine. Noi folosim forma, materia, trecatorul, sa intelegem esentialul si vesnicul. Nu putem gandi, de pilda, fara creier, contrar impresiilor pe care le au unii astazi, iar creierul este ceva fizic, material.

Nu exista intalnire informala. Noi mai numim asa diverse intalniri pe care le avem si care ies dintr-un anumit tipar, dar ele insele devin un tipar si informalul e formal in alt sens. Exista si un trand de a renunta la orice forma veche pe motiv ca e vorba de forma si nu de esenta, dar apar forme noi, care, in scurt timp devin obicei si ne intoarcem de unde am plecat. Ce mare lucru am facut cu galagia? Sau, am facut ceva? Nu mai bine ne concentram asupra autenticului esentialului in exprimarea lui cat mai buna in viata de zi cu zi?

Cristos a venit in trup, trup de carne si oase. El Insusi a avut un respect deosebit fata de acest trup muritor, pe care insa l-a inviat prin puterea lui Dumnezeu dovedind faptul ca noi toti, din orice veac, am fost socotiti neprihaniti. Trupul Sau a fost pregatit mai dinainte, ca strabatand cerurile, sa vina in lumea noastra, la timpul randuit, si sa-Si aduca trupul ca jertfa, odata pentru totdeauna, lui Dumnezeu Tatal, prin Duhul cel Vesnic.

Esenta nu se poate trai decat in forma. Forma pe care noi o facem trebuie sa fie autentica in baza esentei pe care o intelegem. Daca stim ce inseamna credinta, o traim nu ocolim diverse forme pe motiv ca ele ar fi moarte. Nu exista asa ceva. O forma e moarta cand cel ce o face e mort. Esenta da viata si daca nu exista ea in om degeaba e forma. Dar esenta fara forma nu exista, caci daca ar fi putut exista in coordonatele de acum, atunci nu ar mai fi fost nevoie de jertfirea trupului lui Cristos.

Asadar, noi trebuie sa fim reali in ceea ce facem si nu sa facem ceva anume ca sa fim reali. Nu exista nicio problema cu formele vechi, dimpotriva, sunt verificate si a fost suficient timp sa fie testate. Ba chiar timpul le-a cernut, caci daca un om cu intentii bune a facut ceva, acel ceva nu e neaparat bun pentru toti, dar poate sa fie.

Filozofia despre bautura, de exemplu, merge cand discuti teoretic, pe fotoliu, cu sucul langa tine, mancat si fara griji ca maine te vei trezi in santul satului. Dar nu merge cand stai langa oamenii care sunt robiti de acest viciu sau care au luptat cu el ani la rand si au biruit. Acolo stai uimit si respectuos, in fata omului simplu dar credincios, asculti in tacere si-i multumesti lui Dumnezeu ca face minuni si astazi. Acolo inveti, iti iei notite, te bucuri ca oamenii sunt eliberati inca de putere satanei care vrea sa-i robeasca. Acolo e clar totul si cu bautura si cu tutunul si cu alte vicii, fiindca aceste concepte sunt aplicate la viata reala iar nu la cea pe care ne-o imaginam noi in discutiile inutile pe care le avem.

Sa fim, asadar, intelepti si respectuosi, fara mandrie si cu gand bun, sa-i ajutam pe frati si pe toti oamenii sa traiasca in voia lui Dumnezeu. Iar la viata noastra sa fim atenti, sa luam bine seama sa nu cadem, daca credem ca stam in picioare.


vineri, 5 august 2011

A aparut subiectele de la BAC pentru 2012


Subiectul II (Matematică)

1. Aflați valoarea lui x din ecuația: x = 2.
2. Suma a două numere este 4. Numerele sunt egale. Aflați măcar unul din cele două numere.
3. Calistrat avea 10 ani când mama lui l-a ars cu un fier încins pentru că a luat un 9 la matematică. Câți ani are Calistrat la 2 ani după tristul eveniment?
4. Desenați un pătrat.
5. Imaginați-vă un trunchi de piramidă triunghiulară regulată.
6. Puneți în ordine crescătoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
7. Gândiți-vă la două numere la alegere și scrieți-l pe cel mai mare.

restul aici.

joi, 4 august 2011

Mai da-mi sa beau...

M-am intalnit zilele astea cu un credincios, intr-un sat din zona Olteniei, un barbat la 50 de ani. Avea o gospodarie bine pusa la punct, cu gradina, pomi fructiferi, cam toate animalele domestice (ei, nu chiar toate) bine ingrijite in fiecare zi, mai multi stupi de albine...

Cand am ajuns prima oara in satul de resedinta al acestui om am aflat ca fratii din Biserica locala sunt destul de instariti. Presbiterul sta chiar in spatele terenului unde se strang credinciosii pentru rugaciune. Aceeasi persoana cu cel despre care incepusem sa scriu. Un om primitor de oaspeti, dar in acelasi timp ocupat cu gospodaria si lucrul campului.

Povestea lui aveam s-o aflu abia dupa cateva zile de stat acolo. Parea un om rece, dar l-am vazut extrem de atent la o predica la care am asistat impreuna, ceea ce m-a facut sa-l mai intreb una-alta. Nu ma gandeam ca-mi va raspunde in felul in care a facut-o cand, in ultima seara de stat acolo i-am lansat provocarea: "Cum v-ati intors la Dumnezeu?"... mai mult in treacat. Atunci a inceput povestea vietii lui, pe care mi-a spus-o cu patos, cu ochii inlacrimati si cu gesturi explicative mai mult decat suficiente.

Nu m-as fi gandit niciodata, dar... omul acesta a fost un betiv. Un alcolic notoriu, un dependent. In timp ce-mi povestea am inceput sa inteleg, pentru prima oara, ce inseamna pentru un om care a fost in coma alcoolica sa fii liber de aceasta patima, sa nu bei niciun pahar. Lacrimile au inceput sa-si faca loc si in ochii mei...

Omul a fost un cioban, ultimul om din sat. Nu avea nimic. Impreuna cu sotia tineau un porc mic, legat de picior cu o sfoara, sub cerul liber. Dormeau intr-o incapere din stuf. Isi bea banii si-i lua si pe ai sotiei. Ajunsese sa lucreze si in mina, la Lupeni. A baut tot ce a castigat. Povestea cum toti colegii de pahar urinau pe el in sant, dupa ce el cadea ca mort acolo... imi explica cum se simtea cand se trezea, dimineata. Dar...

Dar Dumnezeu, in mila Lui, dupa bunul Sau obicei, a trimis la el pe un credincios, un coleg de mina. Acesta l-a chemat la Biserica, sa asculte despre Dumnezeu, si l-a chemat sa se pocaiasca. Au urmat luni de zile de framantare si zbucium. Omul nostru s-a botezat la Craiova, dupa ce si-a vandut porcul sa aiba bani de drum.

Dar, cand s-a intors acasa, s-a imbatat din nou, cu banii sotiei. Dar in inima a simtit o durere cumplita. Tensiunea lui a fost uriasa. Nu putea sa nu bea. A fost la medic cu ceva timp in urma iar acesta i-a explicat ca nu-l poate izola de alcool, fiindca trupul nu-i poate face fata. Nu va pot descrie cum isi putea mainile pe cap in timp ce-mi povestea. Ce durere...Numai ca, de data aceasta, avea o strangere de inima, o parere de rau pentru ca bea alcool. Dumnezeu il cerceta, Duhul Sfant il chema la neprihanire. A inteles si s-a hotarat sa nu mai puna strop de bautura in gura.

Si n-a mai pus. Pana astazi. Doi ani de zile s-a luptat sa scape de ce simtea in trup cu privire la alcool. A tremurat dupa el, dar nu si l-a dorit. A luat, in schimb, Biblia si a inceput sa o indrageasca. O lua la oi si citea mai mereu. Seara adormea cu ea in mana. Cuvantul lui Dumnezeu... o adevarata bautura... A refuzat sa mearga la nunta fratelui sau - stia ca nu va rezista si va lua din nou alcool. A trebuit sa plece de la stana, unde ciobanii il ademeneau mai mereu cu bautura.

Dumnezeu i-a dat pace. Si-a platit datoriile celor care i-au dat bautura mai demult. Si-a ridicat o gospodarie, cu case si s-a instarit. Acum vin oamenii la el sa ii imprumute cu bani si sa-i ajute. Ultimul om a ajuns o minune in sat. Fara tata si mana fiind, Dumnezeu i-a dat o familie. Acum asteapta un nepotel.

In timp ce ascultam toate acestea, povestite chiar de el, au trecut mai bine de doua ore... fara sa realizez. Era noapte. Stelele acolo se vad clar. Tot limpede mi-a fost cat de greu a fost pentru acest om. Mi-a spus ca nu a mai luat nimic, fiindca daca ia doar un paharel, cade iar, chiar daca acum nu mai are probleme cu bautura si nu-l mai atrage diavolul cu asta. Dar, zicea el, are diavolul altele la care lucreaza acum.

Ma intreb cu stupefactie, cum pot unii frati sa se joace cu asa ceva, cand astfel de oameni au platit un pret enorm pentru a scapa de patima prin care-i tinea diavolul robi intr-o groapa a mizeriei de orice fel?! "Ce, frate, e pacat sa bei un pahar?". Da, frate, e pacat. E pacat sa ne batem joc de fratii nostri, sa nu le respectam lupta si fiinta atat de greu incercata. E pacat sa fim egoisti si fara simtire frateasca, sa uitam de cei care se lupta cu o patima cu care noi vrem sa ne jucam.

Cand poate cineva sa mai ceara un pahar? Cand a mai baut unul... Toate au un inceput, dar nu toate au un sfarsit. De ce ne jucam in groapa unde altii au murit? Astfel de oameni sunt marturie si ii vor judeca pe altii care au crezut ca sunt tari si maturi... Pai nu bunul Dumnezeu ne-a dat putere si har sa nu ne atraga bautura? Si atunci, de ce o luam ca pe ceva ce detinem prin meritul nostru? Daca a avut mila Dumnezeu de noi, sa nu fim WC-ul satului, atunci poate avem si noi intelepciune sa nu ne mai ducem la groapa de gunoi.

I-am promis acestui om ca ma voi ruga pentru el. Va rog si pe voi acelasi lucru, asa cum el m-a rugat, staruitor, de mai multe ori. Ne-am despartit imbratisandu-ne, fara ca eu sa-i spun prea multe cuvinte. Mi-a spus ca acum are de toate, dar nu mai citeste din Biblie ca la inceput. Ne-am hotarat amandoi sa luptam pentru a iubi Cuvantul in fiecare zi. Nu-i o joaca, nu-i o sceneta - e realitatea si doare...

Mai da-mi sa beau, o, Doamne, din Cuvant
Intelepciune, pace si iubire
Cu fratii sa-mi alin dureri in cant
Spre slava Ta, in tainica uimire.

Mai da-mi un strop, ca nu pot fara El
Sa-mi arda-n suflet si in trup fiinta
Sa n-am din lume slava-i de-orice fel
Traind in fapte harul si credinta.

vineri, 15 iulie 2011

miercuri, 13 iulie 2011

Un text relevant pentru astazi, pe care l-am gasit citind capitolul din Proverbe care corespunde zilei de 13:

Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine.
Proverbe 13: 5

marți, 12 iulie 2011

Ce este discernamantul?[1] - cantarea

Ehe, despre discernamant e greu de vorbit... Discernamantul e de folosit, zi de zi.

Discernamantul:
- tine de maturitate;
- este important in planul lui Dumnezeu cu Biserica;
- este folositor in umblarea cu Dumnezeu;
- trebuie cautat de fiecare dintre noi
- se invata, se dobandeste
- este in stransa legatura cu prezenta Duhului Sfant in viata credinciosului

A discene inseamna a deosebi, a discrimina intre doua lucruri - unul fiind bun si altul rau; intre un lucru folositor si unul inutil vis-a-vis de umarea lui Cristos; intre un lucru care ma ajuta si unul care ma impiedica sa fac ceea ce ma cheama Dumnezeu sa fac.

Sunt multe locul in Scripturi care se refera la cantare si la importanta adresarii ei cu intelepciune si capacitate de discernamant. Intr-un psalm suntem chemati sa cantam Domnului "o cantare inteleapta". Ca sa stim sa facem aceasta trebuie sa stim cum e o cantare inteleapta si apoi sa facem in asa fel incat o asemenea cantare sa cantam (sa alegem, asadar). Daca toate cantarile ar fi fost cantari intelepte, atunci sensul acestui indemn-porunca ar fi fost in domeniul aberantului si inutilului (mai multe cuvinte sa fie Biblia mai groasa...), dar, evident, nu este asa.

Cantam orice? Da, am putea. Eu nu cant orice fiindca stiu ca trebuie sa-mi folosesc discernamantul sa cant in asa fel incat sa fiu aprobat de Domnul Dumnezeu. Iar, daca am un asemenea discernamant trebuie sa am motive foarte bine intemeiate in adevar ca sa cant sau sa nu cant o anumita cantare, oricare ar fi ea. Ar trebui sa ma atraga, intrinsec fiintei mele, acele cantari duhovnicesti... daca umblu cu Dumnezeu.

Daca umblarea mea cu Dumnezeu este una relativa, discernamantul meu este practic inexistent (Cristos-Stanca este o imaginea importanta in acest sens: nu am raportez la realitatea obiectiva) si nu voi putea efectiv sa discriminez intre o cantare si alta din punct de vedere al bunului spiritual. Sunt, desigur si alte etaloane la care ma pot raporta, cum ar fi placerea proprie (gustul propriu, nerafinat), determinate de o vietuire fireasca si care nu are a face cu devenirea dupa voia lui Dumnezeu.

Atat crestinul ca indivit, cat si Biserica locala ca entitate spirituala aflata in mainile lui Dumnezeu spre modelare si pregatire (dupa un plan bine pre-stabilit) au o maturitate spirituala la care se gasesc la un moment dat si trebuie sa aiba capacitatea de a discerne intre ceea ce e folositor sau nu, bine sau rau, adevar sau minciuna s.a.m.d.

Acum, pentru a ne clarifica punctul de vedere, ar trebui sa stim raspunsul la unele intrebari clare, pe deoparte, dar si sa avem sentimentul normalitatii sau nepotrivitului care se naste la un moment dat inedit din umblarea cotidiana cu Dumnezeu.

1. Umblarea cu Dumnezeu

Acela care traieste pentru Dumnezeu, face voia lui Dumnezeu, cauta mai intai Imparatia Cerurilor si neprihanirea, lucreaza fapte neprihanite ale credintei va fi foarte capacitat sa stie voia Tatalui dupa cum il calauzeste Duhul Sfant care l-a invatat pana in momentul nevoii de a lua o decizie in sensul discutiei de fata care anume este aceasta. Desigur ca el continua sa se maturizeze, dar o decizie cu care este pus fata in fata trebuie luata la maturitatea la care a ajuns pana atunci.

Aceasta chestiune poate duce usor in domeniul misticismului, dar ma refer in special la capacitatea practica intuitiva de a lua o decizie, in contextul obisnuintei cu prezenta lui Dumnezeu, cu Biblia (Cuvantul Sau revelat), cu exemplul Domnului Isus, cu exemplul apostolilor etc.

2. Cateva intrebari pe care sa ni le punem:
- cine a scris cantarea, de ce, in ce context (cineva poate sa scrie o poezie care sa devina ulterior cantare fiind intr-un moment de maxima sensibilitate, trecand printr-o perioada cand, indragostit fiind, se gandeste toata ziua la iubita lui si la cum sa-i mai spuna ceva frumos, inaltator, poetic - si apoi sa-i schimbe destinatia cum au facut catolicii cu mai multe statui pagane care au devenit dintr-o data sfinti Petru sau Ioan redati fidel si in detaliu...);
- daca a fost tradusa, de ce a fost tradusa, cum, cine a tradus-o (o cantare se poate traduce de catre o persoana care nu are nimic a face cu crestinismul, transmitand prin expresiile si cuvintele alese o cu totul alta nuanta decat ceea ce a intentionat autorul crestin)
- are valoare teologica (poate sa vorbeasca despre ceva istoric, dar poate sa vorbeasca despre ceva istoric cu pretentia ca s-ar intampla si astazi, pe cand nu stim daca e cazul sau stim ca nu e - nu cantam daca e ambiguu, alegem cantari cu continut clar, folositor, nu cantari care sa arate altora la ce parere am ajuns dupa o vreme de meditatii intense si discutii pe facebook)
- ce produce in viata omului care o canta si o asculta (bunica mea povestea cum era atrasa de cantarile pocaitilor si le asculta apropiindu-se de Biserica lor, dar atenta sa nu o observe cineva din sat, cu mult inainte sa se pocaiasca la randul ei - o cantare duhovniceasca trebuie sa provoace emotii sfinte, curate, hotarari conforme cu voia lui Dumnezeu)
- sfatuieste, invata, ajuta (in Biserica e important sa se ia in considerare aspectul slujirii, fiind esential prin definitia Bisericii - nu cant ce-mi place mie, ci ceea ce foloseste celuilalt... deci nici ce-i place lui ci, cum spunea, ce-i foloseste... iar aici e nevoie de maturitate.
- cui ii plac aceste cantari (o cantare poate sa fie hit pentru unii, sau toiag de sprijin in viata de sfintenie pentru altii - am vazut o sora batrana, care abia mai respira suspinand in timp ce cantam versurile unei cantari... "cand buzele-mi n-or mai putea/Suspinul meu Te-a lauda"...)

luni, 11 iulie 2011

Mai face Dumnezeu minuni?[1]

Pornesc de la o argumentatie pe care am citit-o pe internet. Acest tip de argument este suficient de des intalnit incat sa fie suficient de clar pentru fiecare faptul ca nu vom discuta deloc despre persoana pe care o voi cita mai jos. Am preferat sa pun si sursa pentru a da contur realitatii inconjuratoare - se intampla, are loc...

Da! Categoric, Dumnezeu nu se schimbă, nu își anulează promisiunile și nu se dezice de Biserica Sa! (Cristian Ionescu, pe blogul sau)
Acesta este raspunsul la intrebarea din titlul acestui articol. Iata argumentele (cu referire la prezent):
1. Dumnezeu face minuni pentru ca nu se schimba
2. Dumnezeu face minuni pentru ca nu Isi anuleaza promisiunile (si)
3. Dumnezeu face minuni pentru ca nu se dezice de Biserica Sa

Primul argument este preferat de cei mai multi - Dumnezeu face si astazi minuni fiindca nu se schimba. Faptul ca Dumnezeu este Acelasi nu presupune ca faca aceleasi lucruri. Daca ar fi asa, Dumnezeu ar trebui sa faca si astazi lucrari pe care le-a facut si in trecut, si anume toate. Realitatea este insa ca Dumnezeu are si un plan pe care L-a facut in Sine Insusi inainte de intemeierea lumii si pe care il duce la indeplinire in timp ce citim aceste randuri. Atotputernicia lui Dumnezeu (omnipotenta) se defineste avand in vedere chiar acest plan suveran. De exemplu, Dumnezeu a putut sa nu Il trimita pe Fiul Sau in lume in vremea judecatorilor, dar nu a putut sa nu-L trimita in vremea in care a venit (fiindca atunci a fost "implinirea vremii" pentru intrarea Fiului in lume). S-a schimbat Dumnezeu intre timp? Nu, pur si simplu Si-a dus la indeplinire un plan mai dinainte facut. Noul Testament vorbeste pe larg despre "taina lui Dumnezeu" descoperita acum Bisericii (sfintilor Lui).

Problema este pusa, asadar, gresit. Daca Dumnezeu a facut minuni in trecut nu presupune ca va face si astazi (oricare ar fi acel "trecut" si oricare ar fi acel "astazi"). Ceea ce conteaza, insa, este chiar planul Sau. A planuit sa faca "astazi" minuni? Aceasta este o intrebare importanta. Apoi, insasi folosirea terminologiei este ambigua. Un urmator pas ar fi incercarea definirii a ceea ce intelegem prin "minune/minuni".

Este important sa fim intelepti sa cautam raspunsul real nu ce ne-ar placea noua sa gasim.

Al doilea argument, potrivit caruia Dumnezeu ar face si astazi minuni fiindca nu-Si anuleaza promisiunile este putin mai bine incadrat. Cand vorbim despre promisiunile lui Dumnezeu deja trebuie sa luam in considerare planul divin care transcende generatiile.

Ne intrebam daca Dumnezeu a promis ca va face minuni in generatiile viitoare si ce fel de minuni a promis ca va face. Vorbim aici nu despre interpretarea noastra cu privire la anumite texte, ci despre Cuvantul lui Dumnezeu (vorbirea divina efectiva, nu ma refer aici la canon), nefortat ca sa incapa in vreo teologie, ci luat asa cum este. Discutia intra aici pe taramnul evangheliei prosperitatii si pe cel al umblarii reale cu Dumnezeu. Uneori Dumnezeu ne-a promis anumite minuni in viata (prezenta Lui langa noi, lucrarea de sfintire prin Duhul, transformarea dupa chipul Celui care ne-a chemat, biruinta asupra pacatului, insasi eliberarea de sub robia pacatului, infratirea cu Cristos etc), pe cand alte minuni nu (nu ne-a promis Dumnezeu ca vom avea parte de o viata de bunastare financiara, de exemplu). Dumnezeu nu ne-a promis ca vom gasi bani in burtile pestilor, ca vom cumpara o paine care sa ne ajunga o luna tot mancand din ea in fiecare zi etc, desi toate acestea El le poate face. Din nou, faptul ca le poate face nu inseamna ca le face. Iar daca le face nu inseamna ca e o regula pentru toti si ca le va face in viata oricarui credincios sau in viata unei Biserici locale cu fiecare credincios de acolo.

Dumnezeu insa ne-a promis prigonire din pricina Cuvantului si din pricina Numelui lui Cristos, dar si putere de a trece prin asemenea situatii prin prezenta Duhului Sfant in vietile noastre, in noi. Toti cei care doresc sa traiasca in evlavie pentru Domnul Isus vor fi prigoniti... toti. Nu toti insa vor experimenta minuni si semne. Exista un plan divin prin care toti trebuie sa trecem daca suntem ai Lui, dar nu toti trebuie sa traim din minune in minune ca sa fim copiii Sai. Noi trebuie sa fim mereu pe Calea lui Cristos, fie ca am experimentat o minune care tine de viata aceasta, fie ca nu... ca minuni mari si minunate toti experimentam, daca suntem ai Lui. Minunea nasterii din nou este o astfel de minune care se intampla in viata celui care afla mantuirea lui Dumnezeu - altfel nu se poate.

Fara vindecarea trupului se poate ajunge in cer, fara vindecarea sufletului NU se poate.

In fine, in al treilea rand este argumentul ca Dumnezeu face minuni si astazi fiindca nu se dezice de Biserica Sa. Dumnezeu poate sa nu faca minuni si sa nu se dezica de Biserica Sa. Practic, Dumnezeu NU se dezice de Biserica Sa niciodata, fiindca este a Lui, Trupul lui Cristos si Mireasa Lui. Poate lipsa minunilor sa Il faca pe Dumnezeu sa se dezica de Biserica Lui? Nu. Poate prezenta lor sa Il determine la o asemenea alegere? Nu. Pentru ca El are deja un plan, e suveran si atoatecunoscator si cand a facut chemarea si a dat promisiunile Sale nespus de scumpe a facut-o in asa fel incat nu-I pare rau de ele (nu se razgandeste, neavand de ce sa o faca).

Minunile nu determina hotararea lui Dumnezeu de a se dezice sau nu de Biserica Lui. El a luat aceasta hotarare mai inainte ca sa se fi intemeiat lumea aceasta, inainte de orice inceput, pe cand nicio minune nu se petrecea in spatiul si timpul inca necreate.

Eu nu pot sa spun daca cred sau nu in minuni. Ceea ce pot sa spun este ca cred in Dumnezeu. Prin credinta pricep multe fapte mari si minunate pe care le-a facut Dumnezeu si ma bucur de ele ca si cum s-ar intampla astazi. Si, daca bunul Dumnezeu doreste sa lucreze cu mine intr-un fel sau altul (in conformitate cu voia Sa perfecta, desavarsita, intreaga buna) este deja ceva minunat - Dumnezeu lucreaza in viata mea. De indata ce omul devine crestin prin puterea lui Dumnezeu el ajunge la o credinta care duce la randul ei la credinta. Noi, prin credinta, suntem paziti de puterea lui Dumnezeu si dupa ce ne facem ai Sai. Este vorba despre o lucrare minunata a lui Dumnezeu in prezent, care este de asa natura prin insasi existenta ei incat continua atata timp cat omul in viata caruia are loc mai traieste pe pamantul acesta.

Nu doar ca Dumnezeu nu se schimba, dar El nici planul nu si-L schimba. Unii cred ca da, si staruie zile intregi, nopti intregi. Intai ar trebui sa cautam sa aflam si sa intelegem bine planul acesta descoperit "sfintilor Lui", valorile credintei date sfintilor "odata pentru totdeauna" (non-volatile, valabile in orice generatie, deci si astazi).

Cand eram student am fost chemat sa ma rog impreuna cu cineva peste un vecin bolnav de cancer intr-o faza terminala (pe creier). Nu mai putea articula cuvinte, dar ne intelegea. Ne-am rugat cu putere si i-am predicat Evanghelia incercand sa-l facem sa inteleaga ca e posibil sa fie ultima oara cand o aude si cand poate lua o decizie. Barbatul acela a murit... de cancer, dupa cateva zile. Inseamna ca Dumnezeu nu mai face minuni? Nu, nu inseamna asta. Cunosc si oameni care s-au vindecat de diferite boli in urma rugaciunilor. Lucreaza Dumnezeu - evident. Dar nu inseamna ca El va vindeca pe oricine, oricand, in orice conditii. Sa nu se mai roage oamenii pentru vindecare - ba da, sa se roage... si sa aiba credinta, dar sa nu lase loc dezamagirii mai apoi, fiindca Dumnezeu lucreaza cu o putere pe care lumea nu o poate intelege si face in fiecare clipa minunea prezentei Sale in orice credincios care este al Sau.

Inchei printr-o intrebare - Mai face Dumnezeu ucenici?