Am gasit in Biblie niste intamplari care se potrivesc cu lucruri pe care le vad astazi in jurul meu si care sunt necesar de inteles, in trairea noastra in ascultarea credintei.
Prima intamplare este cu Balaam. Balac ii trimite o oferta pentru a-i blestema pe israeliti. Acum sa intelegem ca Balaam era PROFETUL DOMNULUI, nu un pagan sau un vrajitor... Se duce si-L intreaba pe Domnul si Domnul ii spune "NU". Si Balaam ce face? Desigur, se duce si le spune oamenilor lui Balac "NU". Dar acestia revin cu un bonus si o noua oferta, mult mai substantiala. Raspunsul Domnului a fost "NU", sa nu uitam, fiindca e important. Acum vine partea interesanta, fiindca Balaam se duce iar sa intrebe pe Domnul. Ca si cum Dumnezeu s-a razgandit ca, de, vorba aia - oferta mare, bani pentru misiune... era prorocul Domnului si noi stim ce saraci sunt oamenii lui Dumnezeu... Si... mare surpriza - Dumnezeu ii spune "Du-te". Numai ca, pe drum, ingerul Domnului a stat inaintea lui si magarita lui a vazut ingerul, dar profetul (vazatorul) nu l-a vazut. Multi spun ca Balaam a fost nebun ca si-a auzit magarita vorbind... Pai era nebun...
Acum sa intelegem. Balaam se roaga Domnului. Domnul ii spune "NU", dar inima lui Balaam nu era acolo. El nu vrea sa faca de fapt voia Domnului si se mai roaga odata. Si Domnul ii zice "DA", dar numai pentru a-i arata nebunia, fiindca Dumnezeu a ramas cu "NU". Balaam suntem noi cand ne rugam sa ne lase Domnul in poftele noastre. Domnul zice "NU", dar noi ne mai rugam odata, cu mai multe lacrimi, ca niste copii care vor sa-si impresioneze tatal iubitor.
A doua intamplare la care vreau sa ma refer sunt israelitii(poporul Domnului) cand cer carne. Domnul le da mana din cer, dar ei vor carne. Si, dupa multe strigate, ce credeti - Domnul le da carne! Si cad prepelite din cer numai trebuia sa le aduni. Au cazut foarte multe, pe o intindere uriasa. Ei si-au strans carne si au insirat-o frumos, fiecare in parte. Au primit ce au cerut. Numai ca, pe cand mancarea le era in gura, s-a starnit mania lui Dumnezeu. N-a mai fost nici o magarita... Si multi au murit atunci. Cristos Isus ne-a spus ca El este adevarata paine din cer si nu mana venita prin Moise. Astazi crestinii vor mancare ca in Egipt, vor muzica lumii, vor accesoriile lumii, vor casele lumii, vor placerea lumii. Dumnezeu ni l-a dat pe Cristos, dar noi vrem "mai mult". O, ce tragedie...
Aud astazi argumente de genul: "m-am rugat si am plans mult, am postit si Dumnezeu mi-a dat incredintarea ca e bine asa". Pai cum sa nu-ti dea Dumnezeu raspunsul pe care-l vrei? Daca inima ta nu e la El, de ce te-ar tine Dumnezeu langa El cu forta? Face Dumnezeu asa ceva? Nu!
Nu putem aduce oamenii cu sila acolo unde ei nu doresc sa vina. Desigur, putem sa-i fraierim cu invitatii gen acea imitatie lumeasca la "Festivalul sperantei" (sau sa incercam sa-i fraierim), dar inima lor ramane la idolii lor. Sau putem? Oricum, Dumnezeu nu face asa. Daca inima ta o vrea, Dumnezeu te lasa in voia mintii tale blestemate. Citeste Romani 1 si vei vedea ca e asa.
Te intrebi de ce nu mai merge lucrarea? Sau de ce nu mai ai putere? Sau de ce esti tot mai lumesc? Pai, e din cauza rugaciunii...
luni, 26 mai 2008
Ar discrimina Isus?
Titlul acestui post este lozinca sustinuta intr-o campanie multinationala de reprezentantii comunitatilor gay. Au chiar un sait, un domeniu extrem de greu de obtinut.
Raspunsul pe care il dau eu - da, Isus ar discrimina! A discrimina inseamna a separa, a face deosebire, a distinge. Domnul Isus ar numi pacatul pacat si ar distinge concret si direct intre adevar si minciuna, intre cei care traiesc in pacat si cei care traiesc in neprihanire.
De fapt El Insusi ne-a spus ca intr-o zi va discrimina intre capre si oi, intre grau si neghina, intre ai Sai si cei pe care niciodata nu i-a cunoscut.
Parada gay s-a tinut anul acesta, desi multe ONG-uri au incercat sa obtina in instanta o anulare a ei si au fost contramanifestatii puternice. Organizatorii au asteptat vreo 1000, dar au fost doar 200, mai putini ca anii precedenti. Sa fie aceasta o consecinta a "rezistentei"? Ar fi bine... Ar fi bine sa fie anulata fiindca tot ce face este a dauna grav societatii (si sanatatii...)
Sa facem si noi un mars in rugaciune, intr-o traire curata si intr-un legamant cu ochii nostri (mai ales baietii!). Mult har si pace, fratilor.
Raspunsul pe care il dau eu - da, Isus ar discrimina! A discrimina inseamna a separa, a face deosebire, a distinge. Domnul Isus ar numi pacatul pacat si ar distinge concret si direct intre adevar si minciuna, intre cei care traiesc in pacat si cei care traiesc in neprihanire.
De fapt El Insusi ne-a spus ca intr-o zi va discrimina intre capre si oi, intre grau si neghina, intre ai Sai si cei pe care niciodata nu i-a cunoscut.
Parada gay s-a tinut anul acesta, desi multe ONG-uri au incercat sa obtina in instanta o anulare a ei si au fost contramanifestatii puternice. Organizatorii au asteptat vreo 1000, dar au fost doar 200, mai putini ca anii precedenti. Sa fie aceasta o consecinta a "rezistentei"? Ar fi bine... Ar fi bine sa fie anulata fiindca tot ce face este a dauna grav societatii (si sanatatii...)
Sa facem si noi un mars in rugaciune, intr-o traire curata si intr-un legamant cu ochii nostri (mai ales baietii!). Mult har si pace, fratilor.
miercuri, 21 mai 2008
Narnia lui C.S. Lewis
O scrisoare trimisa de autorul Narniei ne descifreaza concret mesajul cartilor ce compun seria. O redau mai jos in special pentru cei care vor sa inteleaga insemnatatea cartii Printul Caspian si a filmului facut recent dupa aceasta carte.
Intr-o lume care-L uita pe Dumnezeu cu religiile ei, noi trebuie sa fim cei care, traind prin credinta, sa aducem adevarul si speranta pentru pacatosi.
Dear Anne --
What Aslan meant when he said he had died is, in one sense, plain enough. Read the earlier book in the series called The Lion the Witch and the Wardrobe, and you will find the full story of how he was killed by the White Witch and came to life again. When you have read that, I think you will probably see that there is deeper meaning behind it.
The whole Narnian story is about Christ. That is to say, I asked myself 'Supposing there really were a world like Narnia, and supposing it had (like our world) gone wrong, and supposing Christ wanted to go into that world and save it (as He did ours) what might have happened?'
The stories are my answer. Since Narnia is a world of Talking Beasts, I thought He would become a Talking Beast there, as he became a Man here. I pictured Him becoming a lion there because (a) The lion is supposed to be the King of beasts: (b) Christ is called 'The Lion of Judah' in the Bible: (c) I'd been having strange dreams about lions when I began writing the books. The whole series works out like this:
The Magician's Nephew tells the creation and how evil entered Narnia.
The Lion etc ___________ the Crucifixion and Resurrection
Prince Caspian __________ restoration of the true religion after a corruption
The Horse and his Boy_____________the calling and conversion of a heathen.
The Voyage of the Dawn Treader_________ the spiritual life (specially in Reepicheep)
The Silver Chair _____________ the continued war against the powers of darkness
The Last Battle ____________ the coming of Antichrist (the Ape). The end of the world, and the Last Judgement
All clear?
Yours
C. S. Lewis
(Collected Letters of C. S. Lewis, Volume III, pp. 1244-1245)
Din pacate, ecranizarea 2008 a cartii Printul Caspian este foarte precara in raport cu cartea si nu mai are valoarea cartii, prin urmare. Dupa ce prima ecranizare (Leul...) a fost fidela cartii si filmul a avut un succes real, aceasta ecranizare recenta (Printul Caspian) pierde din vedere cateva elemente esentiale ale cartii si coboara foarte jos nivelul scrierii lui C. S. Lewis. Din pacate...
Aceasta este o dezamagire, care este doar o consecinta a dramei pe care o traim astazi si pe care, de fapt, o subliniaza Lewis in Printul Caspian - uitarea realitatilor Cuvantului lui Dumnezeu. Imi doresc sa se poata schimba unele replici absolut grotesti in raport cu cele din carte (ma refer la film aici, dar si la viata reala...)
Dar... aceasta e realitatea... supravietuiti prin subterane...
Intr-o lume care-L uita pe Dumnezeu cu religiile ei, noi trebuie sa fim cei care, traind prin credinta, sa aducem adevarul si speranta pentru pacatosi.
Dear Anne --
What Aslan meant when he said he had died is, in one sense, plain enough. Read the earlier book in the series called The Lion the Witch and the Wardrobe, and you will find the full story of how he was killed by the White Witch and came to life again. When you have read that, I think you will probably see that there is deeper meaning behind it.
The whole Narnian story is about Christ. That is to say, I asked myself 'Supposing there really were a world like Narnia, and supposing it had (like our world) gone wrong, and supposing Christ wanted to go into that world and save it (as He did ours) what might have happened?'
The stories are my answer. Since Narnia is a world of Talking Beasts, I thought He would become a Talking Beast there, as he became a Man here. I pictured Him becoming a lion there because (a) The lion is supposed to be the King of beasts: (b) Christ is called 'The Lion of Judah' in the Bible: (c) I'd been having strange dreams about lions when I began writing the books. The whole series works out like this:
The Magician's Nephew tells the creation and how evil entered Narnia.
The Lion etc ___________ the Crucifixion and Resurrection
Prince Caspian __________ restoration of the true religion after a corruption
The Horse and his Boy_____________the calling and conversion of a heathen.
The Voyage of the Dawn Treader_________ the spiritual life (specially in Reepicheep)
The Silver Chair _____________ the continued war against the powers of darkness
The Last Battle ____________ the coming of Antichrist (the Ape). The end of the world, and the Last Judgement
All clear?
Yours
C. S. Lewis
(Collected Letters of C. S. Lewis, Volume III, pp. 1244-1245)
Din pacate, ecranizarea 2008 a cartii Printul Caspian este foarte precara in raport cu cartea si nu mai are valoarea cartii, prin urmare. Dupa ce prima ecranizare (Leul...) a fost fidela cartii si filmul a avut un succes real, aceasta ecranizare recenta (Printul Caspian) pierde din vedere cateva elemente esentiale ale cartii si coboara foarte jos nivelul scrierii lui C. S. Lewis. Din pacate...
Aceasta este o dezamagire, care este doar o consecinta a dramei pe care o traim astazi si pe care, de fapt, o subliniaza Lewis in Printul Caspian - uitarea realitatilor Cuvantului lui Dumnezeu. Imi doresc sa se poata schimba unele replici absolut grotesti in raport cu cele din carte (ma refer la film aici, dar si la viata reala...)
Dar... aceasta e realitatea... supravietuiti prin subterane...
marți, 20 mai 2008
luni, 19 mai 2008
Raspuns pentru [unii] profesori de liceu
De curand niste prieteni au avut o experienta la scoala. In clasa, profesoara lor de engleza le-a pus o intrebare: "Ce ati schimba la profesorul de engleza?". In timp ce raspundea la intrebari (care au fost scrise pe foi), a intrebat daca e cineva pocait in clasa.
Desigur, prietenii mei au spus ca ei sunt. Si profesoara respectiva le-a zis ca sa fie atenti sa nu incerce sa-si impuna punctul de vedere fatza de ceilalti, ca nu e bine. Si ca, daca mai injuri e ok, ca Domnul te iubieste si tu-L iubesti si, daca ai o relatie cu El, Domnul trece cu vederea ca mai injuri din cand in cand.
Problema e ca acesti tineri le-au spus colegilor lor ca gresesc de multe ori cand au injurat si au vorbit urat. Si-au facut treaba - au sarat.
Ce sa raspunzi in fatza unei asemenea provocari? Profesorul trebuie intrebat politicos daca este cumva Dumnezeu. Daca zice ca da, atunci rugati-l sa-si dea demisia. Daca spune ca nu, atunci rugati-l sa va inteleaga daca veti asculta de Dumnezeu in ce priveste ce sa faceti si ce sa spuneti si nu de profesor (de el).
Daca va intreaba unde-I Dumnezeu sa ascuti de El, sau cine stie ce o zis El, rugati-l sa citeasca Biblia. Daca in continuare comenteaza orice impotriva Bibliei, rugati-l sa isi pastreze pentru el credintele si sa nu incerce sa ii convinga pe altii de parerile lui relative, fara baza si irelevante in ce-L priveste pe Dumnezeu. Daca nu crede in Dumnezeu, sa nu vorbeasca despre. Daca nu crede ce scrie in Biblie, sa nu zica nimic despre ce scrie in Biblie. Credinta lui personala e treaba lui.
In plus, daca vrea sa para interesant si puternic, sa isi aduca argumentele intr-o discutie egala, nu de profesor-elev, folosindu-se astfel intr-un mod dictatorial de o functie efemera...
Voi continuati sa spuneti adevar. Spune-ti pacatului pacat si impartasiti-le colegilor adevarul Evangheliei nechimbat, cu toata dragostea pentru ei. Condamnati-i astfel, prin Duhul Sfant si bucurati-va in prigonire.
Slavit sa fie Domnul ca traiti!
vineri, 16 mai 2008
Muzica (crestina) contemporana
Stufos de mandre in declaratii, unele persoane se exprima cu o deosebita acuratete in cuvintele:
"Noi ascultam muzica crestina contemporana".
La o astfel de replica, ca o fatza simpla a unei haine, dar care are zeci de buzunare pe interior, nu poti decat sa ramai fericit de uimit cum merge de bine "lucrarea" in jurul tau.
E, sa fiu mai concret. Am purtat si eu, ca orice muritor, discutii cu altii. Printre acesti "altii" se numara oameni (tineri in speta) care tin sus si tare la a canta in biserici "muzica crestina contemporana" si ca nu e bine sa fim conservatori si legalisti. Fara sa-mi dau seama la ce anume se refera cand spun "conservatori" si "legalisti" (unii nu stiu nici ei), voi referi un alt aspect al problemei.
Vreau sa stabilesc clar o chestiune de principiu. Muzica crestina contemporana este confundata cu anumite tendinte actuale si nu e bine asa, fiindca ce vina are ea, muzica, de confunziile noastre? Sau, mai concret, ce vina au cei care o canta? Adica, muzica crestina contemporana e un amalgam al muzicii. Aceasta fiindca exista doar criteriul "contemporana", iar "crestina" merge la numar sau da bine la auz.
Contemporan cu noi a fost si Nicolae Moldoveanu, de exemplu, zicea cineva. De ce nu-i canta "contemporanii" muzica? Ca nu e contamporan? Nu! Ca nu e crestin? Pai acum, daca mai e ceva, e in cer cu Domnul. Dar crestin a fost si s-a vazut clar! Ce sa mai zicem de versurile lui Costache Ioanid... Pe langa acestia sunt zeci de nume care compun muzica crestina contemporana, dar cu care "contemporanii" se poarta de parca ar vorbi cu o fantoma a trecutului pe care, in fapt, nu-l cunoastem experimental.
Mai exista crestini care sa fie in stare sa deosebeasca o muzica crestina de restul muzicii? Daca cineva nu poate face distinctia aceasta, atunci muzica crestina contemporana devine doar muzica contemporana, ceea ce aduce cu sine multe probleme (printre care si o cacofonie).
In afara de oua aruncate, pe care scrie "esti ingust" sub data de expirare contemporana, exista cineva care sa poata purta o discutie obiectiva, cu argumente biblice si logice, integre?
Intre timp ma voi rezuma sa cant o muzica crestina (contemporana). Sper sa fiu contemporan cu mine insumi, ca nu cumva sa fiu traditionalist. Adica, vreau sa spun: contemporana cu cine?
"Noi ascultam muzica crestina contemporana".
La o astfel de replica, ca o fatza simpla a unei haine, dar care are zeci de buzunare pe interior, nu poti decat sa ramai fericit de uimit cum merge de bine "lucrarea" in jurul tau.
E, sa fiu mai concret. Am purtat si eu, ca orice muritor, discutii cu altii. Printre acesti "altii" se numara oameni (tineri in speta) care tin sus si tare la a canta in biserici "muzica crestina contemporana" si ca nu e bine sa fim conservatori si legalisti. Fara sa-mi dau seama la ce anume se refera cand spun "conservatori" si "legalisti" (unii nu stiu nici ei), voi referi un alt aspect al problemei.
Vreau sa stabilesc clar o chestiune de principiu. Muzica crestina contemporana este confundata cu anumite tendinte actuale si nu e bine asa, fiindca ce vina are ea, muzica, de confunziile noastre? Sau, mai concret, ce vina au cei care o canta? Adica, muzica crestina contemporana e un amalgam al muzicii. Aceasta fiindca exista doar criteriul "contemporana", iar "crestina" merge la numar sau da bine la auz.
Contemporan cu noi a fost si Nicolae Moldoveanu, de exemplu, zicea cineva. De ce nu-i canta "contemporanii" muzica? Ca nu e contamporan? Nu! Ca nu e crestin? Pai acum, daca mai e ceva, e in cer cu Domnul. Dar crestin a fost si s-a vazut clar! Ce sa mai zicem de versurile lui Costache Ioanid... Pe langa acestia sunt zeci de nume care compun muzica crestina contemporana, dar cu care "contemporanii" se poarta de parca ar vorbi cu o fantoma a trecutului pe care, in fapt, nu-l cunoastem experimental.
Mai exista crestini care sa fie in stare sa deosebeasca o muzica crestina de restul muzicii? Daca cineva nu poate face distinctia aceasta, atunci muzica crestina contemporana devine doar muzica contemporana, ceea ce aduce cu sine multe probleme (printre care si o cacofonie).
In afara de oua aruncate, pe care scrie "esti ingust" sub data de expirare contemporana, exista cineva care sa poata purta o discutie obiectiva, cu argumente biblice si logice, integre?
Intre timp ma voi rezuma sa cant o muzica crestina (contemporana). Sper sa fiu contemporan cu mine insumi, ca nu cumva sa fiu traditionalist. Adica, vreau sa spun: contemporana cu cine?
miercuri, 14 mai 2008
O intrebare
E adevarat faptul ca se poate ca in unele cazuri, ucenicii sa nu fi scris anumite detalii in legatura cu Domnul Isus pentru ca nu si le aminteau (isi aminteau doar ceea ce au si scris- unii isi aminteau mai multe despre un eveniment altii despre un altul), si asta pentru ca Evangheliile au fost scrise cu cativa ani dupa ce lucrurile respective s-au intamplat? [un tanar]
Evangheliile au fost scrise dupa ce Domnul Isus a plecat la Tatal, probabil la ani de zile dupa. Acum, intrebarea poate avea doua sensuri:
1. Fiindca Evangheliile au fost scrise mai tarziu, ucenicii nu si-au mai adus aminte. Aceasta logica este foarte deficitara si nu poate fi considerata o afirmatie corecta in general vorbind, dimpotriva.
2. Faptul ca Evangheliile au fost scrise mai tarziu e o scuza a faptului ca ucenicii nu si-au mai amintit detaliile, sau doar unii si le-au amintit s.a.m.d. Dar noi nu stim daca au uitat sau nu. Scriptura nu ne face nici o astfel de precizare in relatarile lor. Prin urmare, nici ipoteza aceasta nu e valoroasa.
In primul rand, trebuie subliniat faptul ca "uitarea" ucenicilor e o chestiune greu de discutat direct, fiindca nu avem nici o informatie. Nevoia unei astfel de discutii este provocata de oamenii care doresc o relativizare a scrierilor Noului Testament si a Bibliei in general.
In Ioan 20: 30, 31 Ioan subliniaza ca ceea ce a relatat in evanghelia sa este o suma de lucrari pe care Domnul Isus le-a facut inaintea ucenicilor Sai (semne), dar care suma este mult mai mica decat cea a tuturor lucrarilor Domnului Isus in fata ucenicilor Sai. Ceea ce a fost scris a fost scris pentru ca cei care citesc sa creada, fiind clar faptul ca viata vesnica nu poate fi primita decat prin credinta in adevarul revelat de Domnul Isus.
Deci, Ioan a scris cele necesare ca noi sa credem. De unde a stiut El ce anume e necesar pentru ca noi sa credem? Matei, Luca si Marcu au relatat si alte lucrari ale Domnului Isus. Inseamna ca numai ce scrie in Ioan aduce viata vesnica, prin credinta? Daca da, atunci marea parte a lucrarii Domnului Isus a fost in van, ceea ce este dincolo de orice intelegere a lucrurilor Scripturii. Asadar, nu doar anumite pilde ale Domnului Isus, fapte sau minuni aduc, prin credinta, mantuirea. Dar, cele scrise de Ioan, de exemplu, o pot aduce. La fel si cele scrise de Matei, sau Marcu, sau Luca.
Sa nu uitam nici faptul ca Domnul Isus Insusi le-a promis ucenicilor ca le va da o "putere de sus", prin care Ii vor fi martori. Lucrarea de a marturisi in scris nu a fost deloc una oarecare. Este vorba aici de generatiile urmatoare, de milioane de oameni. Aici intra in discutie si suveranitatea lui Dumnezeu in planul Sau.
Apoi, vom observa ca aceste scrieri au trecut testul Bisericii primului secol. Mesajul crestin era vital pentru cei care L-au vazut pe Cristos inviat din morti, atat de important incat ar fi aratat ca falsa orice epistola care ar fi pus in pericol acest mesaj. Conformitatea acestor scrieri cu realitatea este evidenta pentru martorii patimilor lui Cristos si a slavei care le-a urmat.
Este esential sa intelegem ca Dumnezeu Insusi a pregatit scrierile NT prin ceea ce a facut prin Domnul Isus si prin lucrarea Duhului Sfant, prin oamenii alesi de El. Uneori, cand ii multumim Domnului ca ne aduce aminte ceva... cu atat mai mult trebuie sa Ii fim recunoscatori pentru ca a avut grija ca noi sa primim adevarul asa cum a fost transmis.
Faptul ca avem patru evanghelisti si o singura Evanghelie a relatarilor lor este o dovada concreta a faptului ca ei au scris documentat si real. Vezi cum incepe Luca evanghelia si Faptele Apostolilor pentru a intelege importanta pe care o dadeau ei lucrarii pe care o faceau, de a scrie pentru altii ceea ce a facut si a spus Domnul Isus Cristos cand a fost pe pamant si, prin ucenicii Sai, dupa ce S-a inaltat la Tatal.
Sa mai urmarim un fir. Pavel a primit Evanghelia direct de la Domnul Isus, dupa ce Acesta S-a intaltat la cer. Pavel a inceput sa o predice si, dupa un timp, s-a intalnit cu apostolii si au "descoperit" ca predicau aceleasi realitati. Pavel spune clar ca fara Evanghelie nu este mantuire - este mesajul lui evident si nu voi lua spatiu aici pentru a documenta aceasta, acum. Deci, daca prin auzirea Evangheliei cineva poate fi mantuit, atunci nici Pavel si nici ucenicii, dar mai mult - Dumnezeu, nu si-au putut permite sa lase in urma generatiilor o Evanghelie precara, incompleta sau deficitara, fara putere. Puterea Evangheliei se vede in istorie, incepand cu experientele primilor crestini redate in Faptele Apostolilor.
Apoi, voi sublinia ca oamenii de atunci foloseau preponderent marturia cuvantului, fiind putine scrieri. Memoria era mai des folosita si informatiile erau des accesate si, prin urmare, tinute proaspat. Ucenicii care au marturisit o viata intreaga ceea ce au experimentat prin Domnul Isus, in ceea ce El a facut si a spus, aveau memoria proaspata cu privire la lucrurile care s-au intamplat.
Slava Domnului ca S-a ingrijit ca si noi sa avem marturia Scripturilor, sa aflam despre adevarul venit din ceruri pentru noi si sa ne bucuram de intelepciunea cunoasterii lui, prin harul si mila lui Dumnezeu.
Evangheliile au fost scrise dupa ce Domnul Isus a plecat la Tatal, probabil la ani de zile dupa. Acum, intrebarea poate avea doua sensuri:
1. Fiindca Evangheliile au fost scrise mai tarziu, ucenicii nu si-au mai adus aminte. Aceasta logica este foarte deficitara si nu poate fi considerata o afirmatie corecta in general vorbind, dimpotriva.
2. Faptul ca Evangheliile au fost scrise mai tarziu e o scuza a faptului ca ucenicii nu si-au mai amintit detaliile, sau doar unii si le-au amintit s.a.m.d. Dar noi nu stim daca au uitat sau nu. Scriptura nu ne face nici o astfel de precizare in relatarile lor. Prin urmare, nici ipoteza aceasta nu e valoroasa.
In primul rand, trebuie subliniat faptul ca "uitarea" ucenicilor e o chestiune greu de discutat direct, fiindca nu avem nici o informatie. Nevoia unei astfel de discutii este provocata de oamenii care doresc o relativizare a scrierilor Noului Testament si a Bibliei in general.
In Ioan 20: 30, 31 Ioan subliniaza ca ceea ce a relatat in evanghelia sa este o suma de lucrari pe care Domnul Isus le-a facut inaintea ucenicilor Sai (semne), dar care suma este mult mai mica decat cea a tuturor lucrarilor Domnului Isus in fata ucenicilor Sai. Ceea ce a fost scris a fost scris pentru ca cei care citesc sa creada, fiind clar faptul ca viata vesnica nu poate fi primita decat prin credinta in adevarul revelat de Domnul Isus.
Deci, Ioan a scris cele necesare ca noi sa credem. De unde a stiut El ce anume e necesar pentru ca noi sa credem? Matei, Luca si Marcu au relatat si alte lucrari ale Domnului Isus. Inseamna ca numai ce scrie in Ioan aduce viata vesnica, prin credinta? Daca da, atunci marea parte a lucrarii Domnului Isus a fost in van, ceea ce este dincolo de orice intelegere a lucrurilor Scripturii. Asadar, nu doar anumite pilde ale Domnului Isus, fapte sau minuni aduc, prin credinta, mantuirea. Dar, cele scrise de Ioan, de exemplu, o pot aduce. La fel si cele scrise de Matei, sau Marcu, sau Luca.
Sa nu uitam nici faptul ca Domnul Isus Insusi le-a promis ucenicilor ca le va da o "putere de sus", prin care Ii vor fi martori. Lucrarea de a marturisi in scris nu a fost deloc una oarecare. Este vorba aici de generatiile urmatoare, de milioane de oameni. Aici intra in discutie si suveranitatea lui Dumnezeu in planul Sau.
Apoi, vom observa ca aceste scrieri au trecut testul Bisericii primului secol. Mesajul crestin era vital pentru cei care L-au vazut pe Cristos inviat din morti, atat de important incat ar fi aratat ca falsa orice epistola care ar fi pus in pericol acest mesaj. Conformitatea acestor scrieri cu realitatea este evidenta pentru martorii patimilor lui Cristos si a slavei care le-a urmat.
Este esential sa intelegem ca Dumnezeu Insusi a pregatit scrierile NT prin ceea ce a facut prin Domnul Isus si prin lucrarea Duhului Sfant, prin oamenii alesi de El. Uneori, cand ii multumim Domnului ca ne aduce aminte ceva... cu atat mai mult trebuie sa Ii fim recunoscatori pentru ca a avut grija ca noi sa primim adevarul asa cum a fost transmis.
Faptul ca avem patru evanghelisti si o singura Evanghelie a relatarilor lor este o dovada concreta a faptului ca ei au scris documentat si real. Vezi cum incepe Luca evanghelia si Faptele Apostolilor pentru a intelege importanta pe care o dadeau ei lucrarii pe care o faceau, de a scrie pentru altii ceea ce a facut si a spus Domnul Isus Cristos cand a fost pe pamant si, prin ucenicii Sai, dupa ce S-a inaltat la Tatal.
Sa mai urmarim un fir. Pavel a primit Evanghelia direct de la Domnul Isus, dupa ce Acesta S-a intaltat la cer. Pavel a inceput sa o predice si, dupa un timp, s-a intalnit cu apostolii si au "descoperit" ca predicau aceleasi realitati. Pavel spune clar ca fara Evanghelie nu este mantuire - este mesajul lui evident si nu voi lua spatiu aici pentru a documenta aceasta, acum. Deci, daca prin auzirea Evangheliei cineva poate fi mantuit, atunci nici Pavel si nici ucenicii, dar mai mult - Dumnezeu, nu si-au putut permite sa lase in urma generatiilor o Evanghelie precara, incompleta sau deficitara, fara putere. Puterea Evangheliei se vede in istorie, incepand cu experientele primilor crestini redate in Faptele Apostolilor.
Apoi, voi sublinia ca oamenii de atunci foloseau preponderent marturia cuvantului, fiind putine scrieri. Memoria era mai des folosita si informatiile erau des accesate si, prin urmare, tinute proaspat. Ucenicii care au marturisit o viata intreaga ceea ce au experimentat prin Domnul Isus, in ceea ce El a facut si a spus, aveau memoria proaspata cu privire la lucrurile care s-au intamplat.
Slava Domnului ca S-a ingrijit ca si noi sa avem marturia Scripturilor, sa aflam despre adevarul venit din ceruri pentru noi si sa ne bucuram de intelepciunea cunoasterii lui, prin harul si mila lui Dumnezeu.
marți, 13 mai 2008
God Tube
Ascultareacredintei va fi si pe GodTube incepand de astazi, unde voi prezenta filmulete (video).
http://www.godtube.com/ascultareacredintei
http://www.godtube.com/ascultareacredintei
marți, 6 mai 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)