E adevarat faptul ca se poate ca in unele cazuri, ucenicii sa nu fi scris anumite detalii in legatura cu Domnul Isus pentru ca nu si le aminteau (isi aminteau doar ceea ce au si scris- unii isi aminteau mai multe despre un eveniment altii despre un altul), si asta pentru ca Evangheliile au fost scrise cu cativa ani dupa ce lucrurile respective s-au intamplat? [un tanar]
Evangheliile au fost scrise dupa ce Domnul Isus a plecat la Tatal, probabil la ani de zile dupa. Acum, intrebarea poate avea doua sensuri:
1. Fiindca Evangheliile au fost scrise mai tarziu, ucenicii nu si-au mai adus aminte. Aceasta logica este foarte deficitara si nu poate fi considerata o afirmatie corecta in general vorbind, dimpotriva.
2. Faptul ca Evangheliile au fost scrise mai tarziu e o scuza a faptului ca ucenicii nu si-au mai amintit detaliile, sau doar unii si le-au amintit s.a.m.d. Dar noi nu stim daca au uitat sau nu. Scriptura nu ne face nici o astfel de precizare in relatarile lor. Prin urmare, nici ipoteza aceasta nu e valoroasa.
In primul rand, trebuie subliniat faptul ca "uitarea" ucenicilor e o chestiune greu de discutat direct, fiindca nu avem nici o informatie. Nevoia unei astfel de discutii este provocata de oamenii care doresc o relativizare a scrierilor Noului Testament si a Bibliei in general.
In Ioan 20: 30, 31 Ioan subliniaza ca ceea ce a relatat in evanghelia sa este o suma de lucrari pe care Domnul Isus le-a facut inaintea ucenicilor Sai (semne), dar care suma este mult mai mica decat cea a tuturor lucrarilor Domnului Isus in fata ucenicilor Sai. Ceea ce a fost scris a fost scris pentru ca cei care citesc sa creada, fiind clar faptul ca viata vesnica nu poate fi primita decat prin credinta in adevarul revelat de Domnul Isus.
Deci, Ioan a scris cele necesare ca noi sa credem. De unde a stiut El ce anume e necesar pentru ca noi sa credem? Matei, Luca si Marcu au relatat si alte lucrari ale Domnului Isus. Inseamna ca numai ce scrie in Ioan aduce viata vesnica, prin credinta? Daca da, atunci marea parte a lucrarii Domnului Isus a fost in van, ceea ce este dincolo de orice intelegere a lucrurilor Scripturii. Asadar, nu doar anumite pilde ale Domnului Isus, fapte sau minuni aduc, prin credinta, mantuirea. Dar, cele scrise de Ioan, de exemplu, o pot aduce. La fel si cele scrise de Matei, sau Marcu, sau Luca.
Sa nu uitam nici faptul ca Domnul Isus Insusi le-a promis ucenicilor ca le va da o "putere de sus", prin care Ii vor fi martori. Lucrarea de a marturisi in scris nu a fost deloc una oarecare. Este vorba aici de generatiile urmatoare, de milioane de oameni. Aici intra in discutie si suveranitatea lui Dumnezeu in planul Sau.
Apoi, vom observa ca aceste scrieri au trecut testul Bisericii primului secol. Mesajul crestin era vital pentru cei care L-au vazut pe Cristos inviat din morti, atat de important incat ar fi aratat ca falsa orice epistola care ar fi pus in pericol acest mesaj. Conformitatea acestor scrieri cu realitatea este evidenta pentru martorii patimilor lui Cristos si a slavei care le-a urmat.
Este esential sa intelegem ca Dumnezeu Insusi a pregatit scrierile NT prin ceea ce a facut prin Domnul Isus si prin lucrarea Duhului Sfant, prin oamenii alesi de El. Uneori, cand ii multumim Domnului ca ne aduce aminte ceva... cu atat mai mult trebuie sa Ii fim recunoscatori pentru ca a avut grija ca noi sa primim adevarul asa cum a fost transmis.
Faptul ca avem patru evanghelisti si o singura Evanghelie a relatarilor lor este o dovada concreta a faptului ca ei au scris documentat si real. Vezi cum incepe Luca evanghelia si Faptele Apostolilor pentru a intelege importanta pe care o dadeau ei lucrarii pe care o faceau, de a scrie pentru altii ceea ce a facut si a spus Domnul Isus Cristos cand a fost pe pamant si, prin ucenicii Sai, dupa ce S-a inaltat la Tatal.
Sa mai urmarim un fir. Pavel a primit Evanghelia direct de la Domnul Isus, dupa ce Acesta S-a intaltat la cer. Pavel a inceput sa o predice si, dupa un timp, s-a intalnit cu apostolii si au "descoperit" ca predicau aceleasi realitati. Pavel spune clar ca fara Evanghelie nu este mantuire - este mesajul lui evident si nu voi lua spatiu aici pentru a documenta aceasta, acum. Deci, daca prin auzirea Evangheliei cineva poate fi mantuit, atunci nici Pavel si nici ucenicii, dar mai mult - Dumnezeu, nu si-au putut permite sa lase in urma generatiilor o Evanghelie precara, incompleta sau deficitara, fara putere. Puterea Evangheliei se vede in istorie, incepand cu experientele primilor crestini redate in Faptele Apostolilor.
Apoi, voi sublinia ca oamenii de atunci foloseau preponderent marturia cuvantului, fiind putine scrieri. Memoria era mai des folosita si informatiile erau des accesate si, prin urmare, tinute proaspat. Ucenicii care au marturisit o viata intreaga ceea ce au experimentat prin Domnul Isus, in ceea ce El a facut si a spus, aveau memoria proaspata cu privire la lucrurile care s-au intamplat.
Slava Domnului ca S-a ingrijit ca si noi sa avem marturia Scripturilor, sa aflam despre adevarul venit din ceruri pentru noi si sa ne bucuram de intelepciunea cunoasterii lui, prin harul si mila lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu