Doamne-n Saptamâna asta grea a Patimilor Tale,
fa sa-Ti suferim alaturi când Tu sui a Crucii cale,
sa simtim si noi cum Crucea ne apasa si ne doare,
sa simtim cum arde biciul peste sânge si sudoare.
Doamne, sa-Ti simtim alaturi fiecare lovitura,
sa rabdam aceeasi hula si batjocura, si ura,
sa platim cu-aceleasi lacrimi si cu-acelasi sânge toate,
sa simti si Tu ca ne doare c-am trait cândva-n pacate.
Doamne, ia-ma si pe mine sa-mi pun umarul sub cruce,
macar partea mea de vina sa-Ti ajut sa mi-o poti duce,
macar sarcina mea, Doamne, sa m-apese si pe mine,
e de-ajuns câti ani din viata Ti-am facut si eu rusine.
Sus pe Golgota, Isuse, când pe Cruce-au sa Te-ntinda,
fa si firea mea cea veche rastignirea s-o cuprinda
si, privindu-Ti agonia, s-o vad si pe ea cum moare,
Tu sa Te cobori de-acolo, dar ea-n veci sa nu coboare.
Iar în clipa Învierii, piatra când se da-ntr-o parte,
sa se vada ca din groapa ai iesit Tu Fara Moarte,
sfintele mironosite si-ai Tai ucenici sa vada
si-ale mele semne-alaturi, si-nvierea mea s-o creada.
Atunci stiu ca si-n a Doua Fericita Înviere
as veni si eu cu Tine în Marire si-n Putere,
– caci, dac-am rabdat alaturi, în batjocuri si-n rusine,
vom fi-alaturi si-n Marire, sa împaratim cu Tine.
[de Traian Dorz]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu