sâmbătă, 3 aprilie 2010

Isus, care stia tot ce avea sa i se intample

Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” (Ioan 18:4-9)

Dupa cina, dupa ce a mers in gradina cu ucenicii Sai, Cristos ramane consecvent celor pentru care a venit in lume, cautand sa-i protejeze. Pentru ca stia tot ce avea sa I se intample, Cristos nu a stat pasiv.

Stim ca in lume vom avea necazuri. Sa insemne aceasta ca vom astepta sa vina peste noi necazuri si ne vom trage viata dupa noi cum putem mai rau? Dimpotriva, pentru ca stim aceasta, noi trebuie sa fim plini de viata pentru Cristos si sa-i iubim pe ai Sai.

Stim ca lumea ne va ura. Si, ce vom face? Ne vom izola de lume, vom pleca privirile rusinate cand cei din lanturi ne vor acuza pe nedrept? Dimpotriva, le vom arata identitatea noastra - da, eu sunt, eu sunt pocaitul, crestinul lui Dumnezeu, fratele lui Cristos.

Dincolo de aceasta, insa, Cristos i-a ocrotit pe ai Sai, prin faptul ca a mers la cei care-l cautau si a impiedicat o lupta care putea degenera.

Este interesant cum cel care stie pune intrebarea "Pe cine cautati?" Nu se duce sa strige: "Eu sunt Isus, haideti si prindeti-ma". Este sugerata ideea aceasta a discrepantei dintre Dumnezeul care se lasa prins si oamenii care cauta sa-L prinda, fara sa stie cine este de fapt. Scena aceasta este cutremuratoare, caci oamenii Il cauta pe Cristos, dar nu pentru a se face pe ei insisi ucenicii Sai, ci pentru a-L prinde pe El in legile lor, spre a-L omora.

Niciun comentariu: