marți, 5 iulie 2011

Apus de nemurire

Odata tremura de cutremur
In fata minunii divine
Acum e doar o parere
Un murmur in vant, de spine
Doar o tacere
A ceea ce-a fost bunaoara.

Candva stia ce e bine
Si raul stia sa-l alunge
Acum... insa... e alta lume
Cu susul in jos
Stralucinda in spume -
Valori de nimic
Si nimic de valoare.

De-i rau... nu i se pare
De-i bine, nu vrea.
Asa e mai sic, mai misto
E usor in lumea grea
Dar e greu in lumea usoara
Sa fii cineva... cineva... de ocara.

A fost... candva... o lumina
Acum a palit, s-a inchis, s-a schimbat
Si nu mai stie ce-i bine
A orbit, s-a-nselat.
Dar crede ca stie, (Nu) crede ca... Da,
Si, uite, o mie-s ca ea.

Deci, daca asa s-a-ntamplat
Sa fie
De ce cineva, de ce
Oare ar vrea altceva?
Cine esti tu ca sa judeci?
E parerea ta!

Si asa s-a inchis cerul, marite
Si uite, romantic, cum stam
E-apus de mileniu, de nemurire
Noi, ca la spectacol, ultimii aflam
Chiar daca-i premiera.

Niciun comentariu: