Imi place

"Imi place de tine". E o replica pe care poate o auzim de multe ori. E o reactie, dar mai mult decat atat. E o reflexie a ceea ce transmit oamenii prin ceea ce sunt, de cele mai multe ori. Uneori e si doar o replica spusa din obisnuita si care nu are a face cu vreo observatie. Dar, de obicei, si cand nu e o reactie deplin constienta si atenta, ea pune in lumina o conceptie despre viata.

Cand iti place de felul cum s-a imbracat cineva iti place de o anumita conceptie despre modul in care cineva ar trebui sa se imbrace. Unii o spun avand o agenda de urmat, altii indiferenti, altii inconstienti. Foarte multi tineri apreciaza astfel de gesturi. E un fel de implementare a gandirii pozitive promovate chiar: "zambeste si spune o vorba buna" (prin vorba buna intelegandu-se un compliment mai mult sau mai putin adevarat). Un tanar matur e interesat cine ii spune "imi place" si e interesat de ceea ce este vorba atunci cand primeste un asemenea compliment.

E una sa primesc un atare caliicativ din partea unui om matur in credinta, care a ramas langa Dumnezeu in vremuri grele si e cu totul altceva sa primesc acelasi calificativ din partea unei persoane care urmareste in mod evident alte scopuri (sau nu neaparat atat de evident).

Iar acel "imi place" este si el de spus uneori, dar uneori trebuie tinut ascuns, chiar daca e real. Uneori o anumita radacina a placerii poate crea monstri de necaracterizat. Cei care traiesc in vicii au placere sa le faca si se reintorc la ele din dependenta fata de placerea aceea.

Ne poate place ceva de suprafata, sau ceva mai valoros, esential. Ceea ce ne place este uneori de corectat, alteori de trecut in planul secundar. Uneori ceea ce ne place e ceva normal, dar numai daca se pastreaza in limitele normalului. Alteori e ceva bine, dar alteori e ceva gresit sau chiar grotesc.

E bine sa stii cand sa faci un asemenea compliment si cand sa nu-l faci nici macar din politete. E bine sa stii cand sa-l primesti si cand sa-i raspunzi. E bine sa stii cand sa-l iei si sa-l folosesti spre un cladirea unui caracter mai frumos si mai inalt.

Asadar:
- faptul ca-ti place nu garanteaza ca e de placut, ca e bine;
- faptul ca nu-ti place nu presupune ca ai dreptate;
- faptul ca ti se spune ca esti placut nu inseamna nici bine, nici rau, ci, dupa caz, poate sa fie un compliment sau o atentionare importanta

Samson s-a uitat la o femeie, s-a dus la tatal sau si i-a spus: "Imi place, ia-mi-o". Istoria relateaza drama vietii sale si valoarea acelei placeri. Apostolul Pavel simtea placere in stari grele (defaimari) pentru Numele Domnului Isus Cristos, stiind ce inseamna acestea toate din punct de vedere al vietuirii prin Duhul.

Uneori un grup social te exclude fiindca nu esti dupa chipul si asemanarea lui. Cei dintr-un anumit cerc, atunci cand faci un gest sau o actiune care-i caracterizeaza, iti transmit faptul ca gasesc placere in tine. Oare e un semn bun sau unul rau?

In ce priveste viata de credinta, crestinul trebuie sa se gandeasca pas cu pas la modul in care Dumnezeu il priveste, il cantareste si il aproba sau nu. Si, pentru omul lui Dumnezeu, tot ce face este parte din viata de credinta. Vorba, portul, gandul, relatiile... toate trebuie supuse examinarii atente in lumina intelepciunii care vine de sus, a Duhului Sfant care locuieste in noi.

Imi place sa fiu mereu in centrul atentiei. Dar lui Dumnezeu nu-i place. Imi place sa ma bat, dar nu Ii place Domnului. Imi place sa beau, dar Cristos a venit sa imi placa sa fiu sfant. Imi place sa trisez si sa fur, dar lumina Domnului Isus imi arata o alta cale, a dreptatii, pe care sa merg si pe care sa raman.

Ce-mi placea nu-mi mai place si ma lupt pentru aceasta. Si ce nu-mi placea, nascandu-ma pe pamant, imi place nascandu-ma pentru Cer.