Credinta speculativa in ideea ca dupa moarte nu mai e nimic nu e ceva nou

Discutand despre Paganism in Imperiul Roman, Franz Cumont, in cartea sa After Life in Roman Paganism incepe prin a prezenta ideologiile care au devenit in filozofia greaca impusa prin circumstantele evolutiei istorice in era romana, in ce priveste credintele ganditorilor vis-a-vis de viata de dupa moarte.

De remarcat este rolul pe care-l atribuie lui Aristotel in dezvoltarea conceptiei admise de cei mai multi din vremea sa, conform careia nu mai exista nimic pentru omul care-si inceteaza viata biologica (prin moarte), dupa aceasta:

Aristotle had thought that human reason alone persisted, and that the emotional and nutritive soul was destroyed with the body, but he leaved no personallity to this pure intelligence, deprived of all sensibility... With him begins a long period during which Greek philosofy nearely ceased to speculate on destiny beyond the grave. It was repugnant to Peripatetic philosophy to concern itself with the existence of a soul which could be neither conceived nor defined by reason. (p.6)

Conceptia propusa de Aristotel, in contextul speculatiilor cu privire la suflet si fiinta (o intreaga arie speculativa, cu idei nastrusnice, inchipuite) a devenit si astazi preferata multor asa-zisi atei, care incearca din rasputeri sa promoveze un spirit anti-viata-de-dupa-moarte larg acceptat de filosofii lumii noastre.

Nimic nou pana acum. Da, difera contextul. Dar este important si semnificativ de inteles contextul in care a aparut si s-a dezvoltat ametitor de mult crestinismul primelor veacuri.

Parerea noastra este ca asistam la o revigorare a paganismului (am putea sa-i zicem si neo-paganism, dar nu stiu daca ajuta, eventual doar sa parem mai eruditi), actiune care creaza premisele si cadrul pentru formarea de generatii intregi intr-o anumita directie care, paradoxal, poate ajuta raspandirea crestinismului pana la marginile pamantului daca vom intelege care este puterea care a dat viata Adevarului printre oameni in primele veacuri de era crestina.

Sa nu ne miram, dar, de sutele de tineri din jurul nostru care au fost crescuti intr-un anumit spirit defaimator la adresa invataturilor crestine avand in vedere o lipsa de cunoastere generalizata in ce le priveste pe acestea. Dar, in acelasi timp, sa fim constienti ca nu mediul favorabil a ridicat crestinismul in istorie, pana pe culmile tainice ale minunatului, ci Adevarul care ramane drept si acelasi chiar in mari prigoane ale speculatiei stiintifice omenesti.