duminică, 11 septembrie 2011

Despre tristetea bucuriei de a fi crestin

As putea spune ca ei posedau toate virtutile crestine, cu exceptia bucuriei. Pe aceasta n-o aveau decat la convertire. Apoi disparea. Ma mira mult acest fapt. Odata am intrebat un baptist: "Cum se face ca nu cunosti bucuria?" Mi-a raspuns: "Cum as putea sa fiu bucuros, cand trebuie sa ascund de pastorul bisericii mele ca-mi iau credinta in serios, ca duc o viata de rugaciune, ca incerc sa castig suflete? Pastorul este informator al Politiei secrete. Suntem urmariti, iar conducatorii turmelor sunt inselatori. Exista adanc in inima noastra bucuria mantuirii, dar aceasta stralucire a bucuriei - exterioara - pe care o aveti voi, noi nu o putem avea.


Crestinismul a devenit dramatic la noi. Cand voi, crestinii liberi, castigati un suflet pentru Hristos, castigati un membru al unei biserici vii, linistite. Dar atunci cand noi castigam un om, stim ca el poate ajunge in inchisoare, ca-i pot ramane copiii orfani. Bucuria de-a fi adus pe cineva la Hristos este umbrita de sentimentul ca exista intotdeauna un pret mare care trebuie platit."

Richard Wurmbrand, Strigatul Bisericii prigonite, Stephanus 1993, pag. 26

Niciun comentariu: