Pastele sunt aproape

"Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N'are să vină la praznic?” Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-l prindă." (Ioan 11:55-57)

Iudeii se pregateau de Pastele evreiesc. Ne pregatim si noi - curatenie de primavara, haine noi, o masa bogata, invitatie prentru membrii familiei, cadouri, oua vopsite, cozonaci. Pregatirea aceasta, dimpotriva, ar trebui sa fie sufleteasca. Odata pe an e o asemenea "sarbatoare", mai degraba ii pot zice comemorare, si atunci ratam complet sensul ei.

Poate vine Domnul chiar de Paste, saptamana viitoare. Si, toate acestea, pentru ce le-am pregatit? Ce vom lua cu noi din tot ce-am pregatit? Daca ne-am pregatit sufleteste, atunci aceasta va ramane. Si tocmai si aceasta este chemarea pentru crestini - sa fim intotdeauna pregatiti, fiindca Domnul sta sa vina!

Noi nu o sarbatoare asteptam, ci Il avem mereu cu noi (daca-L avem) pe Cristos Insusi, "Pastele nostru". Cristos, Pastele, a fost la Pastele evreiesc. Erau zilele cand Domnul era pe pamant, cand Cel catre care aratau toate semnele si semnificatiile Vechiului Testament era printre oamenii care traiau aceste obiceiuri in speranta esentei din spatele lor. Numai ca, in timp, au ramas cu obiceiul, uitandu-i semnificatia. Au ramas cu o metoda perfectionata de a taia lemne, uitand sa mai faca focul. Au ramas cu o icoana, ajungand sa nege si sa omoare pe Cel zugravit in ea, atunci cand a venit in mijlocul lor Domnul, pe care-L asteptau. Ce trist, nu-i asa? Dar, oare, noi cum suntem, noi cum ne pregatim zilnic de revenirea lui Cristos?

Este Pastele pentru noi doar o sarbatoare, odata pe an? Suntem si noi crestini de Craciun si Pasti, cand, de fapt, tot pentru noi sarbatorim?

Preotii cei mai de seama se pregatisera si ei - au hotarat sa-L omoare pe Cristos, au vorbit cu oamenii sa le spuna daca-L vad, sa-L poata prinde. Au pus panda impotriva Celui omniprezent, acum fiu al omului... Preotii cei mai de seama... doreau sa-L prinda pe imparatul calare pe un magarus... Si iata-i cum n-au priceput. Si iata-ne si pe noi, gata sa trecem pe langa realitate cu obiceiuri, pompa si fast.

Caci, in Cristos, sarbatoarea este deplina. Dincolo de o zi, dincolo de un obicei, Cristos ni S-a adus pe Sine, dandu-se deplin noua, ca sa avem partasie cu Tatal tot deplin, prin Sine. Astfel ca, Cristos, Pastele nostru, este Sarbatoarea in care suntem in fiecare zi - daca suntem in El - si motivul pentru care ne pregatim.

Da, este si un praznic. Este praznicului sarbatorii in spatiu si timp, o sarbatoare a unei zile. Cand, am putea sa avem mancare, bautura si galagie si fara Cristos. Este praznicul in familie, in Biserica. Si acesta poate sa fie fara Cristos. Este si praznicul Imparatiei Cerurilor, masa cu Cristos Insusi, parte din nadejdea pe care o avem, parte din asteptarea cu care nadajduim. Acesta din urma nu se poate fara Cristos, iar acolo vor fi doar aceia pe care i-a testat Cristos in viata de aici si i-a gasit vrednici.

Pastele este aproape. Cum ne pregatim?