Eram la Bradatel acum cativa ani, intr-o vara in care numai ce terminasem scoala si participam la diversele activitati organizate impreuna cu niste canadieni. Ei au venit intr-un grup numeros pentru a lucra la tabara, a face lectii de engleza in scoli si a-i ajuta pe oameni din punct de vedere medical. Aspecte de laudat, de altfel si bune de facut.
Am lucrat mai mult cu echipa de engleza, ca translator si sofer (cursurile se faceau la Rachitova, un sat aflat la ceva distanta de Bradatel). Printre altele am avut ocazia sa discut cu tinerii implicati in acest proiect si, intr-o discutie, cineva m-a intrebat daca nu stiu un magazin de unde sa-i cumpere unui prieten care l-a ajutat sa vina in Romania (financiar) o sticla de vin.
Eram deja obisnuit cu trendul libertinajului acceptat tacit(mai mult sau mai putin) in bisericile din Vest si am intrebat politicos de ce alegerea aceasta. Putea sa-i cumpere o Biblie in limba romana, de exemplu. Sau ceva traditional, romanesc. Sau o sticla de suc (cum rad colegii mei de mine in diversele ocazii propice). Si mi-a raspuns daca eu cred ca vinul nu e bun. Desigur, intrebarea aceasta are mai multe implicatii.
In primul rand, ca sa raspund, ar fi trebuit sa fiu certificat pentru asta. Adica, sa fi baut ceva vin pentru a-mi putea da cu parere in ce priveste gustul. Dar aici ar fi problema ca nu m-a intrebat daca e bun pentru mine. Si aici ar fi fost probleme, fiindca nu stiu daca ar fi fost bun pentru mine medical, sau sa-mi pun pe vreo rana, sau sa il tin decorativ pentru a demonstra o oarecare cultura sociala vizitatorilor camerei in care locuiesc... Sau poate intrebarea se referea la chestiuni morale... In fapt, stim la ce se referea, nu? In spate, undeva, statea preconceptia conform careia romanii, fiind mai inapoiati, nu realizeaza inca "libertatea in Cristos", deoarece au trait o buna bucata de vreme sub opresiunea comunista si legalista...
Aceasta alimentata de protagonistii apararii conceptiilor neo-libertiniste care cutreiera bisericile de la Vest la Est, cu o viteza estimativa alarmanta, suficient de mare pentru a ne lua prin surprindere.
Dar, sa revenim. Am ocolit insa toate aceste ganduri, pentru a nu intra intr-o polemica neinteleapta, desi gandurile arogantei si ale mandriei se ingramadeau la usa gurii cerand libera trecere, in numele exprimarii libere... Am intrebat daca putem sa citim ceva din Biblie. Da, mi-a raspuns. Si am citit pasajul acela care ne spune sa nu ne imbatam de vin, ci sa fim plini de Duh.
Desigur, persoana nu dorea sa se imbete si nici sa incurajeze la aceasta. Si nici eu nu am vrut sa folosesc acest pasaj pentru a sugera asa ceva (desi riscul exista). Ci, iata de ce.
In primul rand, pentru a fi plin de Duh (si aici vorbim, desigul despre Duhul Sfant, al lui Dumnezeu) presupune un proces. Intelegerea plinatatii Duhului Sfant ca invatatura biblica, ne arata ca avem de-a face cu o crestere in asemanarea cu Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfant, care, progresiv ne umple de prezenta Sa, in lucrarea pe care o face cu noi dupa ce am fost nascuti din nou.
Exista, asadar, un proces prin care las in urma ceea ce este comun si propriu lumii acesteia si iau ceea ce este valoros in lumea de sus, a lui Dumnezeu. Cu cat cresc mai mult in cunostinta, cu atat vad alte lucruri gresite in mine, dar si valori eterne, pe care le am in Cristos, cu care sa le inlocuiesc pe acestea. Astfel, tot mai mult din mine devine ceresc, prin cedarea in mainile lui Dumnezeu. Aceasta pe scurt, pentru a nu intra in detaliu. O analiza profunda a ceea ce inseamna viata crestina, ne conduce sa intelegem lucrarea Duhului Sfant in vietile credinciosilor lui Dumnezeu si deci si lucrarea de umplere pe care o face in fiecare din copiii Sai.
Fiind vorba de un proces, o persoana are nevoie de incurajare si sustinere pas cu pas, in ascensiunea care-i sta inainte, spre asemanarea cu Cristos. Aceasta este o nevoie reala pe care o are, indiferent daca stie sau nu despre ea, sau daca avem avizul de la breasla expertilor "psiho". Aceasta inseamna ca eu, ca un bun prieten crestin, voi incerca sa fac tot posibilul ca omul lui Dumnezeu pe care-l slujesc sa fie incurajat spre a fii umplut de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, pas cu pas, ceas cu ceas, indiferent de circumstante.
Acum, in pasajul despre care vorbeam, observam ca apostolul Pavel prezinta doua procese:
1. imbatatul, care incepe cu prima gura de bautura alcoolica si continua pana cand exista suficient alcool in sange incat mintea omului sa nu isi mai realizeze rolul pentru care a fost pusa in cap si nu altundeva (capul judeca, da directie, verifica, alege, protejeaza functie de anumite norme, pentru a proteja trupul in intregul sau s.a.m.d.);
2. umplerea cu Duhul Sfant, care este oferirea controlului asupra propriei persoane tot mai mult Duhului Sfant (in sensul unei partasii reale a credinciosului cu Dumnezeu si nu cum se intampla in cazul oamenilor posedati demonic, cu privire la care exprimarea este identica forma - si ei cedeaza controlul unui spirit malefic, dar aceasta conduce la dezintegrare personala din toate punctele de vedere);
Prin urmare exista doua directii total opuse, exprimate, de altfel, de apostolul Pavel prin cuvantul "dimpotriva" folosit in versetul despre care discut aici (si pe care il veti gasi voi in Noul Testament, spre a va edifica in ce priveste autenticitatea celor exprimate aici).
Acum, intrebarea pe care i-am pus-o eu persoanei cu care discutam a fost in genul: tu ce-ti doresti - sa contribui la umplerea fratelui tau crestin cu Duhul Sfant sau nu? Evident, raspunsul sincer al unui crestin trebuie sa fie "da". Atunci, nu exista nici un sens pentru care sa ii cumperi o sticla cu vin! Mai bine petrece cu el o zi in care sa-l slujesti in Numele lui Cristos, cu dragostea Sa si cu multa smerenie, in adevar.
Plecand de la acest verset, argumentul poate fi extins pentru a intelege cum crestinii au cu totul alt scop in viata decat alcoolul si alte placeri de aici de jos, care se fac "dupa voia neamurilor", fiind niste "slujiri neingaduite" dupa cum se exprima apostolul Petru, referidu-se si la betii.
In vremea noastra exista tot mai multi autodeclarati crestini, care iti raspund in doi peri (sau mai multi, depinde si de capacitatile fiecaruia) ca ce treaba ai tu cu ei daca mai beu si ei cate ceva. E doar un pahar frate. Inteleg ca e doar un pahar, dar tu intelegi ca paharul acesta este parte din drumul opus umplerii cu Duhul Sfant? Si, oare tu ce-ti doresti, nu umplerea cu Duhul? Afara numai daca nu esti crestin sau daca te-ai lepadat de credinta.
Fratilor, haideti sa nu ne mintim singuri. Sa ne evaluam bine si sa nu invocam astfel de argumente puerile, din topul celor din societate. Dumnezeu Insusi nu ne obliga sa devenim copii ai Sai. Dar, daca alegem sa-L urmam, atunci se intelege ca vom renunta la tot si vom merge dupa El. Alegerea este una complexa, care implica multe. Nu este doar "vrei sa-L primesti pe Isus in inima ta?"...
Pe langa toate acesta exista si o problema mai grava, pe care apostolul Pavel o arata in 1 Corinteni. Acolo existau oameni care veneau la biserica cu mancare de acasa si se imbuibam. Printre altele, aduceau si vin. Apostolul subliniaza ca el nu vrea ca acei oameni sa fie in partasie cu dracii, ci cu Dumnezeu, prin cina Domnului, unde este singurul loc in care crestinul este chemat sa bea vin (rodul vitei, mai clar), pentru a descrie si identifica jertfirea Domnului Isus, in aticipatie si admiratie fata de ziua in care vom sta la masa in Imparatia Tatalui Sau.
Noi sa fim in partasie tot mai mult cu Dumnezeu. Dincolo de certurile de vorbe, care nu aduc nici un folos, sa intelegem valoarea chemarii noastre, antrenandu-ne zi de zi in urcarea pe calea credintei, care este asa de ingusta si diferentiata, incat nu ne putem rataci de la ea! Sa luptam intr-un cuget pentru alergarea care ne sta inainte, avand acest unic scop - uitand ce este in urma noastra, sa alergam spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti, IN ISUS CRISTOS!.
"Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftarile? Ale cui sunt neintelegerile? Ale cui sunt plangerile? Ale cui sunt ranile fara pricina? Ai cui sunt ochii rosii? Ale celor ce intarzie la vin si se duc sa goleasca paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cand curge ros si face margaritare in pahar. El aluneca usor, dar pe urma, ca un sarpe, musca si inteapa ca un basilisc. Ochii ti se vor uita dupa femeile altora si inima iti va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat in mijlocul marii, ca un om culcat pe varful unui catarg: 'M-a lovit, dar nu ma doare, m-a batut dar nu simt nimic. Cand ma voi trezi? Mai vreau vin!'" [Proverbe 23: 29 - 35]
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu