Biserica [2]

Este important acum sa facem o distinctie in ce priveste istoria bisericii. Trebuie sa remarcam ca a existat o vreme, in care s-a scris canonul Noului Testament. Corespunzator acestei perioade voi exista ceea ce numesc istoria canonica a Bisericii.

De ce este important aceasta? Fiindca Dumnezeu nu a pus dintr-o data Biserica asa cum o vroia. Dar nici nu a format Biserica in sute de ani. Dumnezeu ne-a descoperit cum trebuie sa fie Biserica si ce inseamna de fapt Biserica (ne-a definit-o) in chiar perioada aceasta a scrierii Noului Testament, in chiar istoria canonica a Bisericii.

Ei bine, in primele zile exista doar o singura Biserica. E vorba de Biserica din Ierusalim. Ei erau impreuna mai mereu. Era o adunare mare de oameni cand se strangeau toti... Mai ales dupa ce s-au pocait primii peste cinci mii de oameni, in ziua Cincizecimii!

Inseamna pentru aceasta ca toate bisericile trebuie sa fie de minim cincii mii si ca trebuie ca pe pamantul acesta sa exista doar o singura biserica si ca doar acolo ne putem strange impreuna? Ar fi un dezastru total. Nu putem sa luam definitia completa a Bisericii doar din Fapte 2. Trebuie sa cercetam in continuare.

Din acest motiv am subliniat ca insemnatatea Bisericii nu este luata dintr-o frantura de pasaj. Doctrina (invatatura) despre Biserica este redata intr-o perioada de cativa zeci de ani, timp in care s-a scris Noul Testament.

Astfel ca, Biserica reala, canonica, nu este cea din Fapte 2. Acolo este doar Biserica in prima ei faza, in formare.

Urmeaza prima mare prigoana din istoria Bisericii. Tot in Ierusalim, evident. Pentru prima oara, crestinii implinesc porunca Domnului Isus de a face ucenici, dincolo de granitele Ierusalimului. Porunca spunea "incepand din Ierusalim...". Ei, intr-adevar, au inceput din Ierusalim. Dar, odata cu prigoana ei au ajuns in Samaria, in Iudeea, asa cum cerea si porunca.

Pentru prima data au existat cel putin doua locuri diferite in care erau comunitati de crestini. Si au inceput sa apara astfel ceea ce numim "biserici locale". Acum nu mai era doar Biserica din Ierusalim. Daca studiem cartea Faptele Apostolilor vedem ca Biserica din Ierusalim nu a incetat sa exista odata cu aceasta mare prima prigoana. Ea a ramas. Da, multi au plecat in alte locuri, dar unii au ramas, printre care si apostolii. Exista, asadar, Biserica din Ierusalim, dar si cea din Samaria si cea din Iudeea. Apoi se arata despre cea din Galileea.

Apoi apostolii sunt chemati spre neamuri. Tineti minte de Petru si vedenia sa cu animalele necurate. Apoi Dumnezeu Il intalneste pe Saul, pe care-l face apostolul Pavel, dupa planul Sau vesnic. El devina, dupa chemarea divina, apostolul neamurilor. Astfel, a inceput Evanghelia sa calatoreasca, dupa porunca Domnului, spre marginile pamantului (pana la marginile pamantului).

Pentru prima data, asadar, apar biserici de non-evrei. Si chiar biserici mixte.

Aceasta perioada de tranzitie de la Ierusalim spre restul lumii si de la evrei spre natiuni este caracterizata de cateva elemente importante in ce priveste Biserica:
- apar bisericile locale;
- apar intalnirile numite "in case";

Uneori in diversele locuri unde au fost imprastiati crestinii din cauza prigoanei nu existau sinagogi (acolo se strangeau crestinii evrei, de obicei, la inceput) si erau chiar printre natiuni, neexistand nici un sens pentru care crestinii iudei sa amestece lucrurile intre crestinism si iudaism (sau religia mozaica). Din acest motiv se strangeau in casele unora dintre ei, cati puteau, cum era nevoie. Exista astfel expresia "biserica din casa lui...".