Cred ca in multe momente exista experiente reale si sincere, in care credinciosul intelege si stie ca Dumnezeu il cheama la mai mult. Dar uita imediat. Crestinii de astazi uita. Multi se plang ca nu au ce face, dar nu asta e problema reala.
Cand prima prigoana a lovit Biserica, mii de crestii au inceput un exod din Ierusalim, ajungand in diverse locuri prin Israel si dincolo de granitele de atunci ale sale. Ce-au facut acesti crestini urmariti de zelosi care doreau sa-i inchida, fara apostoli care sa-i ghideze (acestia ramanand la Ierusalim)? Iata ce-au facut:
Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare. Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.[NTR, Faptele Ap. 8: 3, 4]
Au vestit Cuvantul. Erau in fuga, incercau sa-si gaseasca un loc mai sigur, dar aveau timp sa predice Evanghelia pe unde treceau. In contextul in care astazi crestinii (care se zic asa) fac orice altceva numai nu ceea ce au fost chemati sa faca, ne intrebam in mod logic si necesar: au primit acestia "o putere" ca sa fie "martori"?
Faptul ca faci parte dintr-o biserica locala nu te face crestin. Nici chiar daca ai un grup de prieteni si faceti iesiri impreuna si aveti "partasie". Crestinii astazi nu sunt fugariti, au timp sa mearga din loc in loc, dar isi fac timp doar pentru ceea ce e important pentru ei - activitati, jocuri, mancare etc.
Primii crestini traiau pentru Dumnezeu. Isi foloseau timpul sa spuna altora despre Cristos, invierea Lui si iertarea pacatelor prin moartea Lui, prin credinta in Numele Lui. Alaturi de oameni cunoscuti de toti, ca: Petru, Ioan, Filip, Barnaba, iata-i pe toti crestinii aratand un interes pentru calea Domnului:
"Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia3. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. 20 Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor4, vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnaba să meargă până în Antiohia. 23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor. 24 Căci Barnaba era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul."[NTR, Faptele Ap. 11: 19 - 24]
In vremurile noastre se fac studii biblice, sunt pastori cam in fiecare Biserica locala, sunt posibilitati mari de implicare si totusi peisajul este unul trist. Ce s-a intamplat? Crestinii vin la mese, dau fuga la activitati, dar nu iubesc Cuvantul.
Cu lacrimi in ochi ma gandesc la primii crestini si la noi. Ce diferenta mare... Diferenta nu este ca ei vorbeau in limbi si noi nu... Diferenta este in ce priveste inima si modul cum judecam noi astazi. De unde un crestinism slab, care nu aduce roade si este fara putere. In acest timp insa, crestinii nu plang si nu cauta ajutorul Domnului. Ci, alearga spre invataturi ciudate, sau pur si simplu au cluburile lor (in biserici!!!), unde se simt bine si se distreaza copios.
In astfel de momente trebuie ca "cine-i sfant sa se sfinteasca si mai departe", sa traiasca cu Dumnezeu in fiecare zi. Nu fac cei din jur ce ar trebui sa faca, fa tu. Nu te vede nimeni si nu te apreciaza nimeni - iubeste-l pe Dumnezeu si continua smerit. Traieste pentru adevar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu