Frumusetea nu se cumpara, nu se negociaza: pur si simplu o ai sau nu. Orice incercare de a o imita incepe sa semene cu o simpla caricatura pe care o aduci propriului tau chip. A-ti modifica chipul incepe sa semene cu acel bal mascat la care iti pui o masca de circumstanta, cu care iesi in lume fara a fi tu insuti, fara a vrea sa fii tu insuti. Caci a te ascunde in spatele unei masti asezate dimineata de dimineata pe chipul tau, obligatoriu te va invata sa folosesti si acea dubla personalitate care caracterizeaza pe prea multi dintre noi. Fardul este un nou chip cu care vrei sa te prezinti in fata lumii; este o incercare de a fi „altfel", de a schimba raportul tau cu ceilalti. Adica o stare de minciuna... [Monahul Paulin, Putna]
Unde este adevarata frumusete? Cum este acea frumusete autentica, pe care cineva s-o poata identifica si la un copil, si la un adolescent, om matur sau in varsta?
Cum arata oare machiajul moravurilor, sau al sufletului? Traim oare in ipocrizie? Cum aratam cu adevarat? Suntem frumosi, in fapt, sau... urati?
9 comentarii:
Cu tot respectul, dar la echivalenta facuta de Monah intre "fard" si "masca" ("ipocrizie") se aplica expresia biblica "ravna fara pricepere".
Masca ascunde fata, fardul pune in evidenta trasaturile fetei, le pune in valoare, in lumina, asa cum o culoare a hainei se asorteaza cu culoarea tenului, ochilor, parului....Fardul nu poate sa dea frumusete acolo unde nu este, nici nu poate sa faca trasaturile "altfel" - el doar intensifica sau valorifica frumusetea care deja exista - sau nu!
Biblia invata ca ipocrizia / caracterul oamenilor se citeste dupa un singur principiu: "dupa roade ii veti cunoaste". O persoana fardata e o persoana fardata, nu se poate trage concluzia asupra caracterului (ipocriziei) ei pe aceasta baza. In schimb exclusiv pe baza roadelor, se poate evalua corect un om - pomul bun face roade bune, dupa cum invata Isus!
Argumentatia Monahului este atat lipsita de ratiune, cat si de intelepciune duhovniceasca si intelegere umana.
PS: Eu NU ma fardez. Deloc. Dar nu sunt impotriva unui machiaj foarte discret (nu de televiziune!) care in anume ocazii sa valorifice mai mult frumusetea nativa.
O sugestie: Consider ca in cazul subiectului de fata, fiind vorba de femei (ca doar ele se fardeaza) ar trebui sa vorbeasca o femeie crestina, nu un barbat! Dupa cum zice Biblia, femeile mai batrane sa invete pe cele mai tinere cum sa=si iubeasca barbatii, sa fie gospodine, sa se comporte evlavios.... La fel, barbatii sa invete pe cei mai tineri lucruri care tin de barbati. Iar in comunitate, barbatii chemati la lucrare publica, sa dea invatatura sanatoasa, doctrinara si despre viata practica de credinta.
Gasesc ridicol ca un barbat sa vorbeasca despre farduri, tampoane si "meseria de mama". Exista femei credincioase care, daca sunt indemnate de Dumnezeu, pot sa vorbeasca femeilor mai tinere despre aceste subiecte.
Har, binecuvantare si intelepciune de sus!
Draga Roxana,
Nu am pus citatul pentru fardul de pe fata, ci pentru echivalarea pe care autorul o face cu ipocrizia, sa subliniez tocmai acest tare.
Intre fard si masca(ipocrizie) este o legatura clara. Fardul este pentru a modifica aspectul natural, nu pentru a-l sublinia. Si daca l-ar sublinia, este vorba despre infrumusetarea exteriorului, de curatarea blidului pe dinafara. Asta am vrut sa ating.
Frumusetea trebuie cautata in alta parte, nu in cosmosul acesta. Nu echivalam ipocrizia cu caracterul. Prima il prezinta pe al doilea intr-o lumina deformatoare. Al doilea este intrinsec in aceasta comparatie.
Evident ca nu putem emite judecati finale pe baza fardului cu privire la caracter. Nu aici am vrut sa ajung. Cred ca aceasta observatie este una categorica, o premisa neaparata, nici nu mai trebuie amintita. Totusi, o persoana fardata aduce spre fals mai mult decat una nefardata, chiar daca nu neaparat spre frumos, in acceptiunea lumii, a ochilor si a conceptualizarii imaginilor prelucrate de creierul nostru afectat de pacat.
Roxana, cum arata roadele bune? Este adevarul si trairea in adevar o astfel de roada? Desigur, nu am nimic impotriva fardului, dar nici nu il pot numi aducator de adevar...
Cred ca iti extinzi judecatile prea mult si fara echilibru.
Nici eu nu ma fardez... desi efeminizarea e la moda. Eu nu sunt impotriva machiajului de nici un fel. Din partea mea, oamenii pot sa inoate in machiaj, daca doresc. Frumusetea nativa nu se poate valorifica prin artificial, chiar daca, la prima "vedere" pare ca e asa.
Sotia mea, de pilda, este asa cum este. Fara nimic in plus. Zi de zi, insa, e tot in minus. Acesta este mersul, acesta este cosmosul nostru blestemat... imbatranim. Dar, frumusetea nu este acolo unde izbeste privirea. Domnul Isus nu avea nimic care sa ne placa in infatisarea Lui, si, totusi, este cel mai frumos dintre oameni.
Nu e vorba doar de femei, ci de ipocrizie in general. Apoi, eu imi rezerv dreptul primit de la Domnul sa vorbesc despre tot ce tine de viata crestina, tocmai fiindca sunt in crestin. Dimpotriva, barbatii sa uite de revolutia feminista si sa vorbeasca, dar cu intelepciune fiindca gura face parte din ceea ce numim "cap".
Exact. Deci, invatatura sanatoasa dadeam. Daca gasesti ridicol aceasta inseamna ca esti in eroare. Se poate intampla, nu crezi? Apoi, amesteci categoriile prea mult. Despre farduri si mai ales despre meseria de mama, eu am ce sa vorbesc. Cat despre chestiuni intime, acestea trebuie pastrate ca tare si abordate tot cu intelepciune.
Articolul nu era adresat femeilor, ci crestinilor. Si, nu oricaror crestini, ci cu preponderenta celor ipocriti.
Ca sa sumarizez:
-gresesti in legatura cu aprecierea despre farduri;
-gresesti in legatura cu parerea ta despre ce trebuie sa faca barbatii si ce nu (aceasta s-a decis deja, in timpul Bisericii Primare).
Mult har.
Eu nu voi enumera /sumariza lucrurile [pe care consider] ca le gresesti [mai ales pe acest blog] - unele flagrante, recunoscute de tine ca greseli, altele nu dar nu mai putin evidente.
Mi-am exprimat pozitia in intelegerea mea actuala. Voi continua sa meditez la cele 2 pozitii diferite, in cautarea unui adevar mai profund legat de subiect.
Daca te consideri ca ai gasit raspunsul absolut, vei ramane in pozitia de acum. Daca nu, vei cauta sa descoperi cu ajutorul lui Dumnezeu ce inca nu stii legat de subiect.
Permite-mi sa spun ca observ o incapatanare si "....." foarte serioase in a-ti sustine spusele fara a admite posibilitatea de a gresi, cu toate ca e evident in anumite lucruri ca gresesti (vezi postul despre Iov si comentariile mele, si spusele tale).
Mult har. Apreciez ca ai fost dur, dar nu nepoliticos fata de mine, cunoscandu-mi numele.
Cateva completari, probabil inutile pentru tine:
- nu toate lucrurile din lumea in care traim sunt aducatoare de adevar - nici hainele, nici mancarea, nici animalele, nici florile, nici parfumurile. nici....nici....Daca fardul nu e aducator de adevar, ce inseamna?
- legat de frumusetea lui Hristos - Ps 45 la cine se refera? La EL, Hristos (v.2 si 7)? Sau la cine? Daca la Hristos, atunci cum zice Isaia ca El nu avea nimic care sa ne placa in infatisarea Lui? Care e verdictul in privinta frumusetii fizice a Lui? Atentie la concluzii categorice fara studiu suficient si fara gandire aprofundata!
- sunt lucruri despre care se poate vorbi principial - acolo barbatii au ce spune. Sunt lucruri despre care se poate vorbi in aplicarea principiala - doar o mama poate face o marturie completa si semnificativa despre ce inseamna a fi mama - la asta ma refeream, dar nu ai inteles.
- la restul, te gandeste singur; ai repetat dur ce ai spus si inainte in articol - se pare ca informatiile date de mine pt dialog si gandire nu au folosit la nimic
- despre viata crestina cineva poate vorbi in aspectele generale, ce nu tin de particularitatile de sex; cand e vorba de barbati sau de femei in lucruri practice particulare, specifice sexului respectiv sau rolului femeii/barbatului, Biblia invata ca femeile batrane invata pe cele tinere, si barbatii batrani pe cei tineri; ce nu e clar
- o curiozitate: de ce nu vorbeste sotia ta despre imbaracaminte, farduri, a fi mama, a fi femie etc etc pe acest blog? Asa, nimeni nu ar mai avea multe de obiectat : )) Sau poate da?
@"Daca te consideri ca ai gasit raspunsul absolut, vei ramane in pozitia de acum. Daca nu, vei cauta sa descoperi cu ajutorul lui Dumnezeu ce inca nu stii legat de subiect."
Ma faci sa zambesc amar. Nu ma consider absolut. Raspunsuri absolute avem in Cristos. Eu nu voi aborda moda postmodernista. In chestiunile pe care Scriptura le admite ca fiind relative la credincios nu mi-am propus sa-mi promovez "adevarul meu", crezand ca am ajuns la absolut. Pur si simplu, conotatia pe care am dat-o eu articolului nu s-a suprapus cu interpretarea oferita de tine. De data aceasta ai gresit acuzandu-ma de ceea ce nu am facut. E simplu. Nu are sens sa continuam pe acest fagas, poate... daca astepti alt articol :)
Legat de ce spui tu despre greselile mele, prefer sa nu discut. Fiecare are dreptul sau de a ma cataloga cum doreste. Alegerea mea este sa permit oamenilor inclusiv sa ma desconsidere in public.
Legat de cartea Iov... e mai mult de trait acolo, decat de vorbit (din partea noastra).
Completarile despre care vorbesti si le numesti inutile pentru mine sunt observatii pe care le faceam cu multa vreme in urma, la inceputul vietii de credinta (nu o zic tendentios), sunt de multa vreme clare pentru mine (si altele), dar sunt in acelasi timp implicite, si, fiind evidente, nu le mai aduc in discutii. Acest obicei mi-a adus mai multe critici cum ca sunt asa si asa. Succes tuturor la judecat si acuzat. Fiecare sa-si faca treaba cum stie mai bine. Anumite chestiuni ma plictisesc de moarte, iar eu am fost chemat la viata...
Sotia mea are chemarea ei. Familia noastra nu este formata dupa modelul ultimei mode.
Cu privire la alte jigniri: le las in seama Domnului.
Mult har iti doresc si pace in inima.
Imi pare rau daca te simti judecat, acuzat, jignit etc.
Am vrut sa iti arat adevarul si mustrarea in dragostea frateasca.
Poate mai bine e sa nu mai fac nimic, sa te las in pace sa scrii si sa faci ce vrei pe acest blog ( si in trecut am mai zis asta, dar cumva am intervenit din nou).
Poate candva vei analiza ultimul comentariu, in prezenta lui Dumnezeu. El sa descopere lucrurile nevazute!
ANALIZEAZA-TI INIMA IN PREZENTA LUI DUMNEZEU, PRIN DUHUL LUI!
Asta daca intr-adevar esti chemat la viata si te intereseaza si influenta pe care o ai asupra altor oameni!
Adevarul e greu de inteles in vremuri ca acestea.
Chiar crezi, Roxana, ca scriu acest blog sa-mi dezvalui persoana in toate detaliile ei? Poti cunoaste despre mine citind aici, dar extrem de putin, prea putin sa emiti judecati (tu, sau altii).
De aceea, articolele trebuie abordate altfel, cu dorinta de a discuta ideile, fara a ma implica pe mine, sau pe altii. Din start mi-am propus o abordare cat mai obiectiva, de aceea, acela care stie sa se apropie astfel de scrierile de aici, va avea de castigat cate ceva, in functie de caz, dar nu se va pierde in labirintul imposibil al subiectivismului speculatiilor fara finalitate.
Majoritatea afirmatiilor pe care le faci sunt presupuneri despre mine, bazate pe nimic concret, care nu fac decat sa jigneasca in cel mai bun caz.
Te invit sa discuti subiectul si nu omul. Can you?
No, I can't!
Am incercat sa discut subiectele, dand argumente biblice si aratand greselile obiectiv tale (un singur exemplu, Ps 45 despre frumusetea sau uratenia lui Hristos - la care nu ai avut puterea sa recunosti nimic). Si am vazut ca nu poti sa discuti "obiectiv", nici sa accepti ca valabila o invatatura practica (legata de suferinta )cuiva care a experimentat mai mult si la alt nivel decat tine ! Nu accepti decat ce ai inteles tu, pana la nivelul tau.
Ce este omul nu se vede din ce subiecte abordeaza, poate nici chiar din modul cum le abordeaza, ci din comportament si atitudinea inimii atunci cand interactioneaza cu comentatorii! Si cuvintele si atitudinea spun mult, nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama cum e omul, ci doar sa recunostii criteriile biblice precum acela ca "din prisosul inimii vorbeste gura".
Daca nu poti sa iti analizezi inima in prezenta lui Dumnezeu si te ascunzi sub impresia ca de fapt eu "presupun" fiindca n-am cum sa te cunosc cum esti de fapt in viata reala, esti intr-o stare cu mult mai grava decat crezi!
Ce te costa in definitiv sa te analizezi cu Dumnezeu? Daca esti bine asa cum spui tu, o sa iti spuna Duhul ca esti bine si ca eu sunt mincinoasa, presupun si inventez eventual cu scopul de a te jigni. Deci, care e problema pentru care refuzi sa vii inaintea Lui cu "problemele" semnalate de mine (si cu toata inima de altfel)? think about that!
Nu am avut ce sa recunosc legat de Psalmul 45.
Faci mai multe afirmatii care iti depasesc capacitatea de intelegere. Nu ai de unde sa stii motivatia mea. Asta ma deranjeaza la comentariile si atitudinea ta. Din acest motiv am spus sa incerci sa discuti obiectiv. Vad ca nu o fac. Nu ai vrea sa incerci? Pur si simplu nu am ce argumente sa aduc presupozitiilor subiective pe care le faci cu privire la realitati non-obiective care ma privesc.
Tocmai ca eu imi analizez inima inaintea lui Dumnezeu si in prezenta Lui si nu are sens sa mai spus si ca mereu, sau des s.a.m.d. pentru ca nu are relevanta si este absurd. Acestea sunt chestiuni care fac parte din alta sfera decat discutiile pe un blog.
Trimiteți un comentariu