În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împãratul lui Iuda, Nebucadnețar, împãratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, și l-a împresurat. Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împãratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului sãu, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului sãu.
(Daniel 1:1-2)
Harul lui Dumnezeu este un subiect vast, greu de aprofundat in toate implicatiile sale, dar, in acelasi timp, unul minunat, care uimeste si da speranta omului.
As vrea sa va impartasesc inca un lucru la care m-am gandit citind aceste doua versete din introducerea cartii profetului Daniel.
Imparatul Nebucadnetar a avut trei batalii distincte, la un oarecare interval de timp, cu oamenii din Ierusalim. De trei ori si-a deplasat trupele pentru a incercui cetatea si a o ataca. Prinvind anii acestia in ansamblul lor, descoperim ca expresia "o parte din vasele Casei lui Dumnezeu" are sens, ba chiar este importanta. Ea ne arata grija lui Dumnezeu de a oferi omului inca o sansa. Merge Dumnezeu uneori foarte departe in oportunitatile pe care ni le da sa ne intoarcem la El atunci cand suntem pe o cale gresita. Aceasta arata cat de mult ne iubeste, desfasurandu-si astfel harul, in indelunga Sa rabdare, pentru a ne chema sa Sine.
Dumnezeu a dat o sansa Ierusalimului aratandu-i ce poate pati daca nu se intoarce la Domnul, prin judecata adusa asupra Imparatiei de Nord, prin asirieni, nu cu mult timp in urma. Poporul evreu din Nord a fost tramutat si alte popoare au fost aduse pentru a popula satele si orasele ramase pustii. Dar poporul nu a vrut sa invete sa se teama de Domnul. Va veni ziua cand Dumnezeu va aduce pentru a treia oara ostile lui Nebucadnetar impotriva Ierusalimului, zile in care cetatea si templul aveau sa fie daramate si pustiite de tot ce mai ramasese.
Si prima oara, dar si a doua oara, Nebucadnetar a mai lasat vese in Templu. Nu le putea lua atunci cand a luat Ierusalimul pentru prima data? Ba da! Nu putea deporta toti locuitorii lui Iuda? Ba da! Pentru Nebucadnetar nu a fost o plimbare in racoarea serii sa-si aduca ostile pana la Ierusalim si sa poarte un razboi. Si a facut-o de doua ori, lasand loc de o scapare. Doar a treia oara Dumnezeu a rostit judecata finala, lasand si atunci o ramasita. Din pacate, aceia care au ramas au luat drumul Egiptului, unde se pare ca au avut ca idoli pe zeii astrelor de pe cer. Cert este ca, cumva, in harul lui Dumnezeu, Iuda a avut o ramasita din care, pana la urma, S-a nascut chiar Mesia.
Toate acestea ne arata harul plin de grija al lui Dumnezeu. El de multe ori nu ne pedepseste pana la capat, asteptand sa ne intoarcem din calea noastra si sa ne alipim inima de El. Oare ce putem invata noi de aici? Ce putem spune copiilor nostri despre Domnul Dumnezeu?
Dumnezeu a dorit ca noi sa stim, a fost atent la detalii, a vrut sa intelegem ca Nebucadnetar cand l-a dus - printre altii - pe Daniel in robie a luat doar o parte din vasele din Casa lui Dumnezeu. Doar o parte! Oare am primit noi din partea Domnului rasplata pentru faptele noastre in mod deplin? Nu cred. Nu nedreptatea lui Dumnezeu reiese de aici, ci harul Sau. Dreptatea Lui e in Cristos, unde avem si harul Sau. In Cristos dreptatea se intalneste cu harul in modul deplin.
Haideti sa fim atenti la mustrarile Domnului si sa nu fim consecventi pe caile gresite pe care ne-ar putea rataci mintea sau inima noastra. Haideti sa ne oprim putin si sa-I multumim Domnului pentru harul Sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu