Sfaturi si indemnuri pentru credinciosi[1]

Voi reda cateva parti din Comunicatul Uniunii Baptiste din Romania din 14.12.2010 (vezi saitul Uniunii Baptiste din Romania, www.uniuneabaptista.ro) din urmatoarele motive:

- e foarte posibil ca, in contextul agitatiei cu Strajerii, anumite aspecte mentionate sa ne scape;
- sunt de folos;
- merita subliniate

Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creștine baptiste s-au bucurat și în anul acesta de harul Său pentru creștere spirituală și pentru mântuirea multora. Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din țară și pentru dedicarea slujitorilor și a bisericilor noastre în slujirea încredințată și în dorința de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credinta care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3). 

Smerenia

Cristos S-a nascut in ieslea din Betleem, atitudinea in care suntem chemati sa sarbatorim nasterea Mantuitorului sa fie una de smerenie si recunostinta. Asadar, exemplul Domnului Cristos trebuie sa ne fie mereu inaintea ochilor. Oamenii au relatii, iar relatiile dintre ei difera de la caz la caz. Cristos ne-a aratat cum sa cautam sa fim in trairea noastra pe pamant. Sa nu uitam de aceasta stare frumoasa si inalta la care suntem chemati. Sa ne asemanam cu Domnul Isus cel care S-a smerit, S-a coborat. El, care nu a cautat bogatia lumii (un gunoi, praf), a venit sa caute si sa mantuiasca pe cei pierduti. Plecand din lume a poruncit urmasilor Sai sa faca ucenici! Ucenicii acestia nu pot sa fie si sa traiasca in alt spirit decat acela al smeririi de sine, avand o atitudine conforma cu adevarul revelat noua, oamenilor, cu privire la Cine este Dumnezeul care ne cheama sa-L urmam.

Iata-L intr-o iesle. Iata-L copilas. Iata-L in scutece si in paie. Iata-L respirand acelasi aer cu animalele din grajdi. Iata-L respins mai inainte sa zica vreun cuvant. E Cristos, a venit in lume, la ai Sai... dar ai Sai nu L-au primit... Acesta este adevaratul Cristos, care nu a urmarit faima lumii acesteia, ci sa duca pe multi fii la slava. Slava aceasta este aceea pe care o da Dumnezeu si care nu face parte din zidirea aceasta. Si, ca sa nu ne incurcam, Dumnezeu ne-a lasat in trup, in acest trup care asteapta infierea, adica imbracarea cu trupul de slava!

Rabdarea

Avand aceasta promisiune, simtind in noi nevoia de infiere, avem nadejdea copiilor lui Dumnezeu. Noi nu asteptam aur si faima, ci o noua stare, in Imparatia lui Dumnezeu, unde valorile nu sunt acelea de pe acest pamant. Avem nevoie de rabdare ca sa primim ce ne-a fost fagaduit de Dumnezeu, care nu poate sa minta.

In contextul predicarii unui mesaj al prosperitatii pe pamant, ne simtim intristati de astfel de propuneri inaltate si nerabdatoare. Oricum avem prea multe si uitam prea des de saraci si lipsiti. E mai ferice sa dai decat sa primesti a devenit un mit religios pentru mintile noastre, o frumoasa zicere fara putere pentru inimile noastre.

Sa rabdam foame? Sa rabdam frig? Sa rabdam fiind prigoniti pentru Numele lui Cristos? Iata-ne cum alergam dupa haine, mancare, sau alte bunuri (cum ne denumim valorile).

[Articol in mai multe parti. Va urma]