Din sursele noastre reiese ca, in timp ce se afla in stare de transa, Montanus vorbea despre Mangaietor la persoana intai: 'Eu sunt Mangaietorul'. Potrivit lui Epifanie, Montanus spunea: 'Eu sunt Domnul Dumnezeu Atotputernic, care m-am pogorat intr-un om'' ; si din nou: 'Nu a venit un inger sau un patriarh, ci Eu, Domnul Dumnezeu''. Didim cel Orb mentioneaza alte cuvinte pe care le-a auzit ca fiindu-i atribuite lui Montanus: 'Eu sunt Tatal si Fiul, si Mangaietorul'. Pe baza unor astfel de relatari, unii dintre criticii de mai tarziu ai montanismului au fost inclinati sa creada ca Montanus se identifica pe sine insusi cu Sfantul Duh in chip esential ; de pilda, Chiril din Ierusalim scria ca Montanus 'avea indrazneala sa spuna ca el insusi este Sfantul Duh'. Insa o comparatie intre afirmatiile atribuite lui Montanus in aceasta privinta si alte afirmatii asemanatoare, atat crestine, cat si pagane, ale celor care practicau discursul extatic pare sa indice faptul ca aceasta interpretare nu este corecta. Se pare mai curand ca asemenea formulari exprima ideea pasivitatii ca instrument al divinitatii care este specifica unei astfel de practici, si nu arogarea insusirilor divine de catre o fiinta umana. Epifanie il cita pe Montanus spunand: 'Luati aminte, omul este ca o lira'. Ceea ce a devenit pana la urma aceasta practica montanista este o cu totul alta problema, dar in cazul lui Montanus si al succesorilor lui apropiati, pare mult mai indreptatita concluzia potrivit careia practica in cauza avea aceasta natura instrumentala.
Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 122
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu