Nu stim cu precizie care a fost momentul cand termenul 'Scriptura', cu referire la una sau mai multe dintre cartile cuprinse acum in Noul Testament, a dobandit conotatiile pe care le avea atunci cand se referea la Vechiul Testament. Pasajul din 2 Petru 3: 16 sugereaza ca cel putin anumite epistole ale apostolului Pavel purtau suficiente conotatii ca sa fie supuse acelorasi rastalmaciri ca si 'celelalte Scripturi'. Combatand astfel de rastalmaciri, Irineu vorbea despre 'bogatia de lucruri cuprinse in Scipturi', referindu-se prin aceasta, asa cum reiese din context, nu numai la Vechiul Testament, ci si la scrierile apostolilor. ceea ce predicasera apostolii prin viu grai ne-au 'lasat ei in Scripturi ca stalp si temelie a credintei noastre'. Neacceptarea continutului acestor Scripturi insemna dispretuirea celor care se aflasera in comuniune cu Hristos Domnul. Este adevarat ca, in cele mai multe cazuri, Irineu folosea termenul 'Scriptura' cu referire la Vechiul Testament, iar in aproape jumatate dintre ocurentele sale asta si insemna, insa cu timpul cuvantul a ajuns sa includa ceea ce se va numi canonul Noului Testament.
Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 132-133
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu