Nuntile si puntile

Este tot mai evident, daca iti folosesti ochii pentru vazut, ca nuntile in bisericile noastre se constituie, pe langa altele, in parti ale unei dorite simbioze intre natural si lumesc. Dorite de cel rau asa... Diavolul se pare ca foloseste aceste momente deosebit de frumoase si care ar trebui sa fie un timp de evidenta a iubirii, a ceea ce tine de suflet si de valorile vietii vesnice, pentru a le atasa punti de trecere peste hiatul ce desparte Biserica de lume, ce discrimineaza intre valorile Imparatiei Cerurilor si valorile (obiceiurile) Orasului Desartaciunii.

Ma gandesc de multa vreme si ma intreb de ce incearca cei care se numesc pe ei insisi crestini (vorbesc in speta de noi, evanghelicii, sau cel putin de cei care ne consideram a trai dupa adevarul Evangheliei Noului Testament) sa impresioneze prin valori prin care lumea impresioneaza. De ce? Aceasta in contextul in care avem de la Dumnezeu Cuvantul Sau, in care exista porunci clare si exemple de aplicare sau nu a lor cu privire la relatia celor chemati sa fie sfinti cu lumea. Trebuie noi sa luam modelul pe care lumea il are? Trebuie sa-i concuram pe cei din lume cu valorile lumii, in jocurile ei, cu regulile ei?

Raspunsul este evident pentru cei care inteleg adevarul. Dar, voi sublinia o evidenta tot mai marcanta a zilelor noastre - incultura biblica, analfabetismul spiritual. Ea se rasfrange si asupra acceptarii si alegerii valorilor. Daca nu cunosc valorile divine, daca nu imi straluceste clar adevarul acela unic inaintea ochilor, voi accepta fara prea multa argumentare si o palida de iminatie de lumanare, realizata holografic de maestrul in inginerie luciferica.

Pai ce are daca fac si asta? Daca stiu adevarul pot raspunde foarte usor ce are. Daca nu-l cunosc, nu am nici o capacitate discriminatorie. Pur si simplu. Nu pot discerne, sunt in bezna, merg haotic si ma dau si eu cu capul de pereti ca si ceilalti pelerini incurcati de lipsa luminii.

Pe drum este un tir, iar tu trebuie sa treci drumul. In fata, candva, a fost un trecator cu o lanterna. In urma lui venea inca vreo 300. El le-a spus primilor sa faca trei pasi spre stanga, doi inainte, patru spre dreapta si apoi sa inainteze si astfel nu se vor lovi. Si fiecare i-a spus celuilalt. Si tot asa. Cu timpul tirul a plecat si imaginea pe care o putea-i vedea in coltul acela de imaginatie era a unor oameni care fac trei pasi la stanga, doi inainte si patru spre dreapta, ca apoi sa treaca strada. Traditie fara sens, fara baza, fara intelegere, fara valoare... Ce trist ca urmatorul pas este sfintirea ei... in termenii umani, desigur. Ai ajunge nebun sa treci strada mergand drept inainte, cand nici un obstacol nu e acolo, in astfel de conditii.

Cam asa e si cu nuntile. Trebuie cutare si cutare. Asa de face ca se exagereaza infricosator de cumplit rolul miresei. Daca ar fi sa ne luam dupa traditia actuala, Cristos nu mai este reprezentat la nunta, mirele fiind doar o statuie care trebuie sa fie la numar (ca sa fie nunta tre sa fie mireasa si mire - in ordinea asta).

Dar la nunta vin si neamuri (rude cum se zice, motiv pentru care, probabil, se da si mult salam la aperitive). Si unele vin din meleaguri indepartate. Tre' sa manance si ei ceva. Totul este normal. E bine si frumos. Facem masa, facem sa fie frumos, sa fie elegant si sa ajunga la tot poporul (sa poata canta - vezi melodia uzata la astfel de ocazii "Sa cante tot poporul"). Nu am obiectii aici. Problema este ca, nu vine nimeni la nunta in timpul saptamanii, ca lucreaza oamenii. Cand se intampla sa fie o nunta Duminica, merg crestinii la nunta si nu mai vin la Biserica. Ne si miram in ton sa se vada, daca ne intreaba cineva daca mergem la biserica. Cum sa merg, ce ai, ai blocaj neuronal? E nunta! Da, inteleg ca e nunta, asta inteleg, ce nu inteleg este argumentul. E evident ca e nunta, ca e nunta. Dar de ce nu merg crestinii la partasie cu fratii lor, daca e nunta? De ce nu ne chemam rudele pe care le vrem mantuite, daca tot e nunta si au venit? De ce? Pentru nu ne pasa, in fapt! Da. Ne pasa de traditii, de obiceiuri, de ce zice lumea. Si scoatem doi bani din buzunar si-i aruncam pentru Dumnezeu si ce zice El... Cam asa arata tabloul si... cu nivelul cunostintelor de astazi, are si sunet. E strigator la cer! Si Dumnezeu o sa raspunda.

Scriptura ne invata sa nu fim ca Esau, care pentru o ciorba si-a vandut dreptul de intai nascut. Cum putem noi pentru o sarma, fie ea chiar si cu foi de dafin, sa uitam de Dragostea lui Dumnezeu? Pentru ca sper ca cititorul sa isi doreasca sa fie bine la nunta lui, as vrea sa dau o sugestie aici (si pentru ca m-am gandit la asta). Ce frumos ar fi la o nunta, duminica, sa ne luam pentru doua ore neamurile si sa facem o poza vesnica, pentru Dumnezeu, cu ceilalti frati la adunare (traducerea corecta a cuvantului "eklesia", "biserica"). Nu-i asa ca ai face cateva drumuri cu masina personala sa te asiguri ca ajung toti la frumoasa partasie a sfintilor in lumina?

Daca nu suntem atenti, nuntile vor fi folosite (si sunt deja) tot mai mult de diavolul pentru a ascunde in biserici, printre altele, valori lumesti, straine de adevar si de tot ce tine de viata vesnica.

De ce ne-am dori sa imitam ce este in lume cand avem totul in Cristos? Doar daca nu Il avem cu adevarat si daca nu-L cunoastem cum trebuie. Nu ti-ai dori o nunta in care Cristos sa fie pe primul plan? In care duhovnicescul sa iasa in evidenta? In care sa te bucuri cu adevarat de feluritele binecuvantari pe care le ai in Cristos? In care sa arati cu cinste si frica inspre mareata taina (dar descoperita sfintilor), Cristos si Biserica?

Ce conteaza pentru tine mai mult la nunta? Voi atasa acestui mesaj o fotografie memorabila, pe care am facut-o vazand peisajul pe care-l descrie. Ea este luata la o nunta deosebita pentru mine, importanta si frumoasa. Trebuie sa spun mai intai ca fotografia nu se refera la mire si la mireasa, ci la mesajul peisajului pe care-l transmite. Nicu si Andreea, fratii mei, s-au casatorit. Domnul sa fie a treia (dar prima) sfoara din funia casniciei lor! Nicu este un baiat la care tin foarte mult si Andreea e sora mea de sange preferata :D. SUB NICI O FORMA NU ATING ACUM VREO LATURA PERSONALA RELATIV LA EI DOI. Iata mesajul fotografiei: in timp ce predicatorul prezinta Cuvantul, langa el parca este alta lume, alta scena, alt teatru... Aceasta este tendinta la nunti... din pacate. Oameni buni, se predica Cuvantul, intelegeti?!!!






In plus, traditiile si obiceiurile lumii vor sa dea laoparte adevarul lui Dumnezeu. Si ce daca se predica? Pai atunci de ce se mai predica? Ne obliga cineva sa facem pe pocaitii si sa ne casatorim in cladirile lor? Oricum, Dumnezeu nu! Iar daca o facem si ne pasa sa fie nunta noastra in adunarea fratilor nostri, inaintea lui Dumnezeu, cum am putea sa fim indiferenti in ce priveste valorile promovate natural intr-un astfel de cadrul?

Trebuie sa fim atenti si sa facem din nuntile noastre momente cu adevarat istorice. Sa Il recunoastem pe Dumnezeu acolo unde este, in centrul oricarei lucrari. Daca citesti Apocalipsa poti vedea cum este acum in ceruri si cine este in centru, pe scaunul de domnie care este acolo. Inca este o usa deschisa, cum te uiti in sus, spiritual, desigur, si inca se poate vedea, prin credinta, aceasta.

O caracteristica a vremurilor de pe urma este aceea a faptului ca oamenii se vor casatori... Si atat. Si care e problema? Pai problema este ca Dumnezeu este exclus si de aici... Este dat laoparte. Cuvantul este impins undeva intr-un colt, duhovnicescul e pus pe locul 74 (sau cat mai spre 1000, sa fim siguri ca nu ajungem cu cifrele numarului activitatilor pe care ni le propunem).

Nu mai pot saracii miri sa fie si ei naturali. Ajung sa se prefaca la nunta lor! Fratilor e trist! Cum sa te prefaci la nunta? Asa vom face si la Nunta Mielului? A, nu, acolo nu, acolo nu!

Sa ne bucuram cand doi tineri se casatoresc. Sa fim alaturi de ei. Sa ii incurajam si sa-i ajutam, daca ne-o cer. Dar sa ne dorim nunti dumnezeiesti, care sa aiba sens in ce priveste adevarul, care sa aiba valoare spirituala si eterna, care sa iasa in evidenta prin simplitate in adevar. A fi simpli in adevar inseamna a lasa bogatiile adevarului sa curga din harul pe care l-am primit.

Va incurajez sa schimbati poza de aici cu una in care imitatia realitatii sa fie "aparatura invechita". Exista un aparat de luat vederi care surprinde mereu tot adevarul. Exista o fotografie adevarata - e Scriptura care te arata asa cum esti si care iti arata cum vrea Dumnezeu sa fi. Fa din nunta o punte spre cer, pentru tine, pentru partenerul tau, pentru invitati, pentru sfinti si pentru ceilalti. Nu lasa ca lumea sa-si intinda tentaculele traditiei oarbe peste punti artificiale facute intre valorile lumii si valorile eterne.

Uite ce frumos arata acum: