Despre insemnatatile jertfei lui Cristos

din Epistola apostolului Pavel catre Romani

Jertfa lui Cristos presupune suferintele pe care le-a avut, moartea Lui, ingroparea, invierea. Includ aici si invierea, pentru ca este vorba de un intreg pe care ni-l arata Scriptura.

Iata cateva elemente importante ale jertfei lui Cristos:

1. Romani 4: 25: "... care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca a m fost socotiti neprihaniti"

Odata, Cristos a fost dat pentru ca noi am facut faradelege, in perspectiva eliberarii noastre de aceasta stare de fapt, in perspectiva mantuirii. Cristos insa, cand a inviat, a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. Dovada inextricabila a faptului ca noi am fost socotiti neprihaniti (noi, care credem in Cristos si care suntem socotiti neprihaniti in sensul Romani 3: 21 - 30 s.a.) este invierea lui Isus Cristos din morti.

Invierea lui Cristos are multe insemnatati reale si practice in Scriptura. Una dintre acestea, deosebit de importanta este dovedirea socotirii de a fi neprihanit, fata de credincios. Credinciosul va crede mai tarziu, ulterior, dar dovada a venit inainte. Iar aceasta arata puterea lui Dumnezeu, pe care a desfasurat-o El, in El, cand L-a inviat din morti.

E intai de toate un mare adevar, care ne ajuta sa fim pe calea buna, in ce priveste ceea ce credem. Apoi, ne incurajeaza, ne ajuta. Ne face sa ne intarim in credinta si sa ne bucuram. Chiar faptul ca Cristos a inviat din morti este dovada faptului ca noi, care am crezut cu adevarat in Dumnezeu, prin El, am fost socotiti neprihaniti, am fost considerati fara prihana inaintea lui Dumnezeu.

Am fost, asadar, socotiti neprihaniti de Dumnezeu, in baza jertfei lui Cristos, in urma acesteia, fara nici o urma de indoiala, iar aceasta realitate s-a exprimat unic si evident in aceea ca Cristos a inviat din morti. Slava Lui!

Cand fratele nostru e cazut, e doborat de intristare, aceste cuvinte ale Scripturii aduc intarire si mangaiere. El are nevoie sa i se aminteasca de importanta invierii lui Cristos si implicatia majora pe care aceasta inviere o are in viata credinciosului in ce priveste indreptatirea.

Termenul de indreptatire este legat de termenul din spatele expresiei "socotiti neprihanit".


2. Romani 5: 1: "deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu..."

Consecinta faptului ca SUNTEM socotiti neprihaniti prin credinta este pacea cu Dumnezeu. Intai de toate, sa observam ca "suntem" nu "am fost" socotiti neprihaniti. Pentru ca acum, cel care a fost socotiti neprihanit este in continuare socotiti neprihanit.

De ce oare? Pentru ca indreptatirea tine de pozitie. Omul care a crezut nu a facut nici o fapta. Dar a crezut si a fost indreptatitit de Dumnezeu prin credinta aceasta pe care a avut-o si Avraam (vezi Romani 4, exemplul lui Avraam). El nu este practic in starea aceea de a nu mai pacatui, a omului matur spiritual si glorificat (scopul maturizarii crestine). Dar, in momentul indreptatirii, Dumnezeu ii iarta pacatele celui ce crede si il indreptateste sa fie inaintea Sa, sa intre in mantuirea lui Dumnezeu.

O prima consecinta esentiala este impacarea cu Dumnezeu. Aceasta inseamna ca pana sa credem, noi am fost vrajmasi cu Dumnezeu. Faptul ca suntem indreptatiti ne aduce ACUM pace cu Dumnezeu.

Cand esti ispitit sa uiti de Cristos, diavolul vrea sa te atraga in cursa lui de a nu-ti aminti aceasta importanta consecinta. Tu esti indreptatit inaintea lui Dumnezeu si aceasta ACUM, dar prin faptul ca ai crezut in Cristos, cand ai inceput viata de credinta cu Dumnezeu. Acum tu ai pace cu Dumnezeu. Adica, nu exista acea vrasmasie care sa aduca lipsa de comuniune si comunicare. Si, tocmai datorita acestei stari de pace, credinciosul poate sa vina inaintea lui Dumnezeu si sa-si rezolve noile probleme zilnice, pe care Duhul Sfant i le descopera.

Daca am pacatuit ca eveniment, noi avem la Tatal un Mare Preot, pe Isus Cristos. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne izbaveasca de orice nelegiuire. Ei bine, pacea cu Dumnezeu nu insemneaza ca facem ce vrea firea pamanteasca. Pentru ca noi nu mai gandim acum asa, ci am primit o noua perspectiva - aceea a trairii prin credinta, dupa voia lui Dumnezeu.

Noi acum avem pace cu Dumnezeu, dar aceasta inseamna ca:
- trebuie sa ii cerem iertare pentru pacatele accidentale, ca eveniment;
- nu trebuie sa credem ca aceasta ar insemna delasare sau umblare in firea pamanteasca, dimpotriva;

Pacea cu Dumnezeu ne ajuta sa ne culcam linistiti. Sa venim zdrobiti cand gresim, dar cu deplina incredere, inaintea scaunului harului, ca sa primim indurare. Caci avem un Mare Preot milos...

Si, daca avem pace cu Dumnezeu, atunci sa avem pace si unii cu altii. Sa nu ne certam, sa nu ne vrajmasim, sa nu ne lovim unii pe altii. Ci, sa fim facatori de pace.


3. Romani 5: 2: "Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu".

Cand am crezut am intrat intr-o stare de har. Suntem chiar acum, toti cei care am crezut, in aceasta stare de har. Faptul ca acum suntem in pace cu Dumnezeu si indreptatiti sa stam inaintea Lui si sa ne rugam si sa ne inchinam nu e ceva ce sa luam in chip usuratic!

Aceasta stare este o stare de har! Suntem in aceasta stare de har, deci nu e prin noi, nu e ceva de la noi, ci este harul lui Dumnezeu. Este harul Sau acum.

Poate ca vei dori sa te pui acum pe genunchi si sa te rogi. Doamne, multumesc ca sunt in harul Tau, ca ma consideri cu toata atentia si ca imi dai prezenta Ta in pace.

Nu desconsidera niciodata harul lui Dumnezeu pentru tine, ACUM. Astazi e ziua harului, in care esti. Esti intr-o stare de har, poarta-te cu mare atentie, Dumnezeu e acelasi Dumnezeu sfant si drept care a fost si cand nu erai in aceasta stare! Poate vei gasi de cuviinta sa incurajezi pe cineva cu aceste cuvinte. Sa iei Scriptura si sa-i citesti acest verset minunat - suntem intr-o stare de har si faptul acesta il datoram Domnului nostru Isus Cristos.

Da! Pentru ca Cristos a murit si s-a jertfit, avem noi harul acesta nespus de mare, sa fim inaintea lui Dumnezeu in PACE! Slava lui Dumnezeu!


4. Romani 5: 3 - 4: "... ne bucuram chiar si in necazurile noastre..."

Bucuria in necaz este consecinta intelegerii starii de fapt de a fii in pozitia de socotit neprihanit, prin credinta, inaintea lui Dumnezeu. Ceea ce ne da putere nu este o carte bine scrisa, versurile psihologiei contemporane sau capacitatea noastra de rezistenta. Ci, faptul ca am fost socotiti neprihaniti si ca suntem socotiti!

Sufar? Dar Dumnezeu acum ma socoteste neprihanit. Pai, atunci buna e suferinta. Caci suferinta, necazul, aduce rabdare, rabdarea biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea.

Cand am o suferinta acum, Dumnezeu ma pregateste pentru urmatoarea, ca sa am biruinta in incercare. Prin rabdare. Eu strang rabdare prin necazul prin care trec, stiind ca sunt socotit neprihanit de Dumnezeu Insusi. Iata cum vine adevarata rabdare in viata credinciosului.

Cand exista biruinta in incercare, prin rabdare, am nadejde. Ce nadejde? Una care nu inseala, care nu e o speranta ca poate... Poate va fi mai bine. Poate... Nu! E o nadejde de genul "sigur"!.


5. Romani 5: 8, 9: "... deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu"

Vedem ca suntem ACUM socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Sangele lui Cristos nu este pentru pocainta de faptele moarte, doar. Ci, pentru toata viata crestinului. De aceea mare putere are cuvantul din Evrei care ne invata ca e vai de cel care calca in picioare sangele legamantului...

Fratilor, noi acum suntem socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Cum asa? De fiecare data cand pacatuim accidental, cand, in procesul de sfintire ne impiedicam, noi nu trebuie sa pozam ca indreptatiti, ca nu suntem. Am pacatuit. Daca zicem ca nu am pacatuit, Il facem mincinos pe Dumnezeu si adevarul nu este in noi! Dar, daca ne marturisim pacatele... Si revenim la aceasta invatatura esentiala. Noi de fiecare data, cand Duhul Sfant ne cerceteaza, in prezentul de ACUM, trebuie sa ne ducem repede la sangele Domnului Isus Cristos, care ne ispaseste ACUM. Noi ACUM suntem socotiti neprihaniti prin sangele lui Cristos. Asa ne invata Scriptura.

De aceea, iarta, iubeste, fa pace, grabeste-te sa ajuti pe fratele tau. Caci si Dumnezeu te iarta, te iubeste, face pace cu tine si se grabeste sa te curete prin sangele scump al Fiului Sau, Mielul fara cusur al lui Dumnezeu!

Ei, dar sa urmarim rationamentul versetului. Daca atunci cand eram pacatosi, Cristos a murit pentru noi, cu atat mai mult ACUM, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Acum noi nu mai suntem pacatosi in situatia in care eram, ci indreptatiti. Deci, daca am fost indreptatiti sa fim ca acum, pe cand nu eram decat pacatosi, cu atat mai mult rezulta ca vom fi mantuiti deplin de mania lui Dumnezeu, atunci cand se va termina viata noastra aici pe pamant si va veni judecata.

Sa nu uitam ca mania lui Dumnezeu este descoperita si in prezent. Si, chiar si de aceasta manie ne apara Dumnezeu, caci daca ne marturisim pacatele, El ni le iarta si suntem drepti inaintea Lui. Atunci mania lui Dumnezeu nu se mai arata fata de noi. Dar, cu atat mai mult e vorba de mania viitoare, de ziua maniei, de ziua judecatii.

Aici e important - noi trebuie zilnic sa stam langa Dumnezeu, pentru ca aceasta izbavire sa fie reala. Nu exista alta cale decat aceasta. Daca nu stam langa Dumnezeu, atunci ma tem ca Scriptura nu ne vorbeste de bine. Dar, ce stim e ca pe aceasta cale e sigur.

Urmatoarele doua versete exprima acelasi lucru - daca pe cand eram vrajmasi am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.

Deci:
- impacarea e prin moartea Fiului;
- mantuirea e prin viata Fiului.

Vom mai discuta despre ce inseamna faptul ca mantuirea e prin viata Fiului. Evanghelia este ieftina astazi tocmai pentru ca uita de mantuirea aceasta care e prin viata Fiului si vorbeste de ea ca si cum ar fi prin moartea Fiului. Desigur, fara moartea Fiului nu ar fi mantuire. Dar mantuirea este prin viata Fiului, cu mult mai mult! Deci faptul ca am fost socotiti neprihaniti aduce posibilitatea de a trai prin viata lui Cristos, spre mantuirea lui Dumnezeu.

De aici vine bucurie, pentru ca, prin Domnul Isus, am primit impacarea si astfel ne putem bucura in Dumnezeu.

Noi ne bucuram in Dumnezeu - iata o alta consecinta a jertfei lui Cristos.


Cei care doresc sa aduca implicatii practice ale acestor invataturi, sunt bine-primiti sa o faca, aici sau la oricare articol.