Realitati din timp

Desi multe persoane ocolesc anumite subiecte in mod explicit, iar altii mi-au sugerat sa nu mai scriu despre, cred in continuare ca anumite lucruri trebuie spuse. Unii sustin ca trebuie sa fim "echilibrati", dar iau o anumita parte in abordarea proprie. Avertizarea este a Scripturii, iar daca, de dragul tacerii, linistii, imaginii etc, cineva nu doreste sa vorbeasca despre realitatea prezenta, atunci bine face. Fiecare va da socoteala.

Iubiti crestini, vremurile nu vor fi mai bune. Multi crestini inca viseaza la o pace cu lumea, pentru ca le place starea in care sunt. Numai ca lumii nu-i place. Intai te vrea in parteneriat, iar mai apoi vrea totul. Cand depinzi de ea in cam tot ce faci, vei mai putea alege sa renunti la tot?

Bunaoara crestinii au primit moartea pentru a ramane in credinta. Acum se vorbeste despre o viata si despre o moarte. Dar intr-un inteles mai adanc. Realitatea in care traim ne obliga la decizii, iar deciziile vor fi luate, fie ca vrem sa ne gandim la ce ne spune Scriptura, fie ca nu.


Intai de toate, iata cateva realitati despre politica SUA, adevarata fata a lui Obama si ce se va cauta sa se legalizeze in mai toate tarile asa-zise "democratice":
- avortul ca drept prin lege, in orice stagiu al sarcinii;
- drepturi depline pentru homosexuali, lesbiene, transsexuali si bisexuali;
- homosexualii sa poata infia copii precum orice familie naturala;
- legi aspre pentru cei care se impotrivesc homosexualilor;

Nici nu pot sa ma gandesc la ideea de a stii ca omul din burta sotiei mele ar fi avortat. O enunt in gand, dar ma blochez, pentru ca nu vreau sa merg mai departe. Ma cutremur la ideea ca voi avea un copil si, fara cuvinte, doar lacrimi prin care ceea ce e in mine incearca sa se exteriorizeze... O minune dumnezeiasca, o lucrare divina de creare, modelare si insufletire. Un om nou se va naste pe pamant... Un om nou, de la Dumnezeu...

Pe o masa de operatie confortabila, forcepsul "doctorului" ajunge la copilul pe care "dreptul" (ce ironic) femeii l-a condamnat la moarte. Capul sau trebuie strivit, pentru ca mai apoi bucatile copilului sa fie aspirate din locul tainic al formarii lui. Dumnezeu a fost intrerupt de omul curajos. El tace, nu zice nimic, se retrage. Dar totul in jurul Sau se cutremura. Cand va vorbi Dumnezeu despre asta, despre miile de crime ale copiilor nenascuti... atunci va fii liniste. Si ce pedeapsa, ce durere, ce manie... Dar, pana atunci, "mama" se ridica fericita ca a scapat destul de ieftin. O afacere buna, doctorul a fost ingaduitor.

Copii crescuti de parinti homosexuali, invatati de ei si formati de ei. Ce vina sa aibe acestia? Ce trist, ce dureros. Iar toate acestea se intampla astazi, acum. E Sodoma si Gomora langa noi. Sau noi langa ea. Am ajuns la portile ei, am intrat in ogorul ei. Si... nimicirea vine. Numai ca, oare vom vrea noi sa iesim din ea? Oare vom fii gata pentru a pleca fara sa ne uitam inapoi? Cineva zicea ca traim vremurile muceniciei...

Sa ne ascundem in nu stiu ce idei. Sa intoarcem capul? Nu, ci voi deplange regretabila cale pe care o apuca astazi societatile. Gandul lor este la a controla populatiile, la a le strange in orase, de unde sa le poate supraveghea. Voi, cei ce simtiti fiorul cercetarii divine, pregatiti-va, vremurile ne vestesc timpuri de mare har de suferinta pentru adevar.

Daca-mi va da Dumnezeu un copil, voi avea sa-l cresc in teama de Dumnezeu. Voi avea sa-i arat si sa-i explic toate malformatiile lumii noastre, toate surogatele ei si adevaratele valor ceresti. Vom suferi poate impreuna de grozavia cu care va fi batjocorit la scoala si in societate, fiindca este demn, drept si simplu. Doamne, ce-mi doresc - sa ai har si pentru copilul meu, in vremurile in care harul de la natiuni se ia.

Cand societatea te pregateste si te invata sa te obisnuiesti cu controlul, cand esti supravegheat macar ca nu ai facut nimic rau, cand un numar iti spune valoarea ta financiara, sociala si medicala, ce nadejde sa mai fie? La Dumnezeu, fratilor. La Dumnezeu. Fiindca am adormit, am lenevit. Sa vina timpul de prigoana, sa ne trezim, in sfarsit din somn.

Dar vei putea sa renunti la tot ce ai astazi? Esti gata sa renunti la alimentarea din sistem, la accesul la informatie, la "visul american"? Fiindca a ajuns un cosmar si se poate muri si in somn. Chemarea se aude, pe undele ei alese, doar pentru "cei care au urechi de auzit", pentru ca ei sa auda.

Semnul fiarei va fi o fortare. Sa nu avem impresia ca va fi optional. Cine crede ca lumea face ceva pentru crestini se inseala. Noi suntem cetateni cinstiti in raport cu valorile divine. Cand acestea vor fi schimbate, iar noi vor sta aceeasi in raport cu aceleasi valori, noi nu vom mai fi cetatenii aceia cinstiti, macar ca vom fi. Vom fi habotnicii, ametitii, ciudatii, rau-voitorii.

Cei care cred ca traiesc vremuri de libertate sunt in cea mai teribila stare de sclavie, robi ai lumii si anesteziati cu placerile ei. "La mai multi bani" e urarea printre crestini. Iar banii nici nu exista... Iata ce ne dorim, iata ce avem. Si ce greu va fi te desparti de nimicuri, pentru a sta langa vesnicul Dumnezeu... Cand tu investesti timpul tau, energia ta, viata ta, pentru a face parte din sistem; cum iti va fi cand ti se va cere sa renunti la el in schimbul vietii?

Am postat aici, intr-un articol precedent, adevarul despre semnul fiarei. Se intampla astazi lucruri care ne adeveresc spre ce se indreapta lumea, atat de clar - si tu tot mai vrei sa fi ea...? Cand sa vina marile lovituri, decat atunci cand Biserica doarme? Crestini, nu stiu daca mai e vreme pentru o trezire, dar ne mai putem trezi pentru noi insine, sa nu ne pierdem sufletul. Caci, nu putem sluji la doi stapani.


Ajutati-i pe nevoiasi, cumparati de mancare saracilor. Lasati virtualul si mergeti la frati in vizita, sa intariti ce e pe moarte. Caci dragostea celor mai multi s-a racit. Zeci de frati neputinciosi stau singuri, in timp ce pe strazi si biserici se plimba indiferenta in diversele ei forme. Cum au ajuns crestinii sa se inchine atat de "pasional" astazi, simtindu-L parca pe Dumnezeu in aerul pe care-l ating cu mainile, dar sa se uite unii pe altii...

Iubiti-va, cautati-va, aveti partasie unii cu altii. E un razboi crunt, in care sfintii nu vor castiga lumeste, ci duhovniceste. Crestinii vor pierde, dar vor castiga. Aceia care vor rabda pana la sfarsit, vor pierde spuma stralucitoare a lumii, dar vor castiga slava nepieritoare in duh.

Intalniti-va la rugaciune, nu asteptati sa va organizeze cineva. Rugati-va neincetat. Antrenati-va, se suna din corn. Vrajmasul nu va astepta sa fiti pregatiti. Iar, mai important, "hotul" nu va veni cand "stapanul casei" se va astepta. Semne, semne? Cu siguranta. Dar, dincolo de semne - vegheati mereu, caci nu stiti ceasul!

Intrebarea pe care sa ti-o pui zilnic: Esti pregatit de intalnire? Traieste in fiecare zi astfel incat sa poti raspunde afirmativ. Cristos vine! Amin, vino, Doamne Isuse...