sâmbătă, 7 februarie 2009

Implicarea in slujire si de-personalizarea

Depersonalizarea este descrisa ca o boala mintala, care se constituie in lipsa constientizarii propriului eu, sau a propriei persoane. Ma vor referi mai degraba nu la o boala psihica, ci la de-personalizare, la luarea personalitatii omului, la alinarea lui de valorile primite de la Dumnezeu, prin definitie.

Omul este creatia lui Dumnezeu.

Valoarea omului este data de Dumnezeu, care l-a facut pe om. Chiar afectat de pacat, nu trebuie privit omul afectat de pacat, ci omul creat de Dumnezeu. Daca cineva se imbolnaveste, nu ma vor adresa cu mai putin respect fata de el, doar fiindca poarta un virus.

Omul a primit de la Dumnezeu, prin harul Sau, posibilitatea infierii. Infierea este o notiune teologica cu multe insemnatati si ramificatii ale consecintelor pe care le are. Dar, aceasta apropiere de Dumnezeu, ca posibilitate, ne atrage atentia asupra modului in care ne considera Dumnezeu.

Mantuirea este a individului, sau individuala. Nu egoismul sau eul este evidentiat prin aceasta, ci tocmai individualitatea ca notiune elementara. Dumnezeu ne invata sa folosim individualitatea nu pentru a ne inalta pe noi insine, ci pentru a-i sluji pe ceilalti.

Supunerea este tot o chestiune de individualitate. Este libera optiune a individului pentru a se raporta cu ascultare intr-o situatie concreta si fata de o autoritate specifica. Supunerea in sine este un act in stransa legatura cu individualitatea, iar supunerea este o atitudine a carei exprimare tine de moment. Un individ care arata mereu supunere, nu este neaparat un individ care e mai moale, ci care alege ca de fiecare data sa se supuna.

Individualitatea inteleasa corect, nu aduce razvratire, ci o supunere autentica. Individualitatea asigura autenticitatea in supunere (nu si supunerea). Cand eu ma supun autoritatii, o fac acum, intr-un context dat, dar numai dupa ce am evaluat contextul. Ce ma invata Scriptura? Sa fiu supus. Pana unde, e cazul acum? Poate da, poate nu. Uneori ti se poate cere sa te inchini altui dumnezeu, in numele autoritatii - aici vei refuza, desigur.

Acum, ce legatura are aceasta cu implicarea in slujire? Pai, implicarea benevola in slujire nu prea mai este. Si nu doar in slujire, dar ma refer la acest aspect. Pentru ca oamenii au uitat ca sunt indivizi si ca ei nu au cum sa fie controlati. De aceea exista notiunea de "a muri pentru Cristos", sau "martir", fiindca omul nu poate sa fie controlat. De aceea sunt ucisi crestinii, fiindca ura impotriva lor si imposibilitatea de a-i controla malefic devine o frustratie uriasa.

Ti se spune unde sa mergi, ce sa faci, cand, cum. Daca nu ti se spune nu faci. Daca vrei sa faci, intrebi mereu. Nu te implici tu din dorita ta in a discuta cu cineva acestea (cand se implica o comunicare, o echipa, notiunea de convergenta), ci ti se dicteaza.

Voi crestinilor, trebuie sa faceti binele fara sa va fie teama. Tot ce tine de viata crestina, trebuie facut neaparat. Da, e bine sa intrebati, sa va sfatuiti. Dar nu e un semn bun sa stati, sa nu lucrati, sa nu aveti idei, sa cada tenculaia langa voi si voi sa nu faceti nimic.

Scriptura ne vorbeste si despre notiunea de turma. Da, cu siguranta ca nu vom evada spre individualism si egoism. Da, suntem o turma a lui Cristos, in biserici locale. Dar, apasarea aceasta din societatea "seculara", nu cumva a intrat si "printre randuri" (cum se roaga unii)? Nu cumva purtam si noi greutati pe cap, fara sa fie necesar?

Eu nu vorbesc aici despre identitatea ta, ci despre identitatea ta in Cristos. Faptura noua, a ta, este rezultatul lucrarii lui Dumnezeu. Numai ca tu, copil al lui Cristos cum esti, trebuie sa te lupti sa fii ceea ce esti chemat sa fi. Nu lasa teama sa te copleseasca. Dar nu lasa nici mandria, sau egoismul, sau falsa impresie de superioritate care bantuie astazi.

Biserica are nevoie de oameni care sa fie pasionati pentru Cristos, care sa fie creativi pentru El in tot ceea ce fac. Oameni care sa fie gata sa ajute, sa zideasca, sa cladeasca, sa sufere, sa se bucure, sa iubeasca. Iata la ce suntem chemati noi. Sa fim si sa traim ca Domnul Isus.

Ai curaj, ridica-te si umbla - in Numele Domnului Isus. Si traieste pentru Dumnezeu!

Un comentariu:

danashtefan spunea...

Ganduri sfinte in cuvinte alese...
Asa sa ne ajute Dumnezeu!