Implicatii ale accentului pus pe experienta

Am observat in acest articol, unde am discutat problema rolului experientei in raport cu adevarul privit ca absolut al Scripturilor, cat de periculoasa poate sa fie experienta in contextul carismatismului zilelor noastre (si nu doar), concluzionand ca ea nu poate sa fie un test valid pentru adevar, ci Scriptura este.

Totusi, cei care nu concluzioneaza impreuna cu noi aceste realitati nu sunt tocmai putini si impactul lor in biserici trebuie considerat si abordat corespunzator. Pentru ca raspunsurile la intrebari precum: ce presupune o viata bazata pe experienta, ce impact are o astfel de viata in formarea celui care o traieste etc - nu sunt tocmai imbucuratoare; cu atat mai putin de trecut cu vederea.

Aproape de neo-baalism, accentul extrem pus pe experienta conduce la marginalizarea, relativizarea si abandonarea Cuvantului. Din modul in care Eva a fost abordata de diavolul reiese intentia acestuia viz-a-viz de cuvantul revelat al lui Dumnezeu. Sarpele cel vechi, diavolul, dialogheaza cu Eva conducandu-o dinspre cuvant inspre experienta, inlocuind practic in intelegerea Evei porunca clara a lui Dumnezeu cu relativa intelegere provocata de imagine(proprie experienta).

Se pare ca Eva are lacune in redarea poruncii lui Dumnezeu. Ceea ce face diavolul este sa-i promita o apropiere mai mare de ceea ce inseamna Dumnezeu. Metoda diavolului este asemanarea cu Dumnezeu prin experienta: mananca din pom si vei fi ca Dumnezeu. De la inceput Dumnezeu a avut in plan asemanarea omului cu Sine, iar cand si-a inceput aceasta lucrare, in om, Dumnezeu i-a dat cuvantul Sau pentru aceasta. Dumnezeu dorea ca omul sa ajunga sa i se asemene prin ascultarea de cuvantul Sau.

Se face aici o distinctie intre credinta si vedere, despre care Biblia vorbeste concludent in multe ocazii. Revenind, la discutia despre lacunele Evei in ce priveste porunca lui Dumnezeu(Eva adauga poruncii elementul "si nici sa nu va atingeti", neglijeaza a fi clara cu privire la pomul despre care vorbeste), facem observatia esentiala ca o cunoastere inexacta a cuvantului lui Dumnezeu nu se abordeaza prin imbratisarea experientei in defavoarea cuvantului. Daca nu inteleg Cuvantul trebuie sa-L studiez, sa-L cercetez si nu sa-L parasesc, caci parasindu-L nu rezolv problema faptului ca nu traiesc ce-mi porunceste El si ce eu nu inteleg riguros.

Astfel, Eva si experienta caderii in pacat a primului om, ne aduce fata in fata razboiul invizibil dintre cuvant si imagine, dintre credinta si vedere, dintre ascultare si experimentare. Iar apostolul Pavel, intr-o situatie reala de ingrijorare, confrunta cateva biserici astfel:

"Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Cristos. In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit, sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit, sau o alta evanghelie pe care nu ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine"[BDC, 2Cor. 11:3-4]

John MacArthur subliniaza realitatea in care crestinismul din tara lui este, si cam de peste tot prin bunavointa globalizarii, folosind cuvinte de ingrijorare:

"Christianity is in danger. We are being victimised by the experiential spirit of the day. The legacy of misticism, with it's phylosophycal and religious offspring - existentialism, humanism and paganism - will overrun the church if we are not vigilent... Experiences can be produced by psichological, physiological, or demonic phenomena. The only real test for any experience is this: does it square with the Word of God?"[Charismatic chaos, p.50]

Cand implicatiile accentului pus pe experienta numara si parasirea Cuvantului absolut a lui Dumnezeu pentru o teologie generata de experienta personala, cauza nu poate sa fie una buna, sau autentica.

Un alt adevar important de subliniat este ca nu putem inlocui o orthodoxie uscata cu un liberalism bazat pe experienta. Ci, mai degraba avem nevoie de o orthodoxie vie in inimi transformate si vii.

"I fear that the contemporary church is losing the battle for the Bible. Very few christians today are like bereans, who 'received the word with great eagerness, examinig the Scriptures daily to see whether this things were so'. We must commit ourselves to searching the Scriptures, and let our experience of the Living Word come from that, not from inner feelings, supernatural phenomena, or other potentially counterfeit or untrustworthy evidences. Then our experiences will bring the greatest, purest joy and blessing imaginable - because it is rooted and grounded in divine truth"[CH, p.53]