Cum muntii isi uita
podoaba lor alba
Cand toamna aduna
belsugul ce-a fost
Asa ne vom trece
Uitandu-ne viata
Avand insa roada-i
Cu, sau fara rost...
Cum se-nalta ceata
spre ceruri, in aburi,
Cand soarele zilei
rasare frumos
Asa ne vom duce
lasand tot in spate,
Cand sus va apare
Maretul Cristos...
...
Si ce va ramane
din glia desarta,
Cand Tatal din ceruri
rosti-va usor:
"Opriti-va vremuri
Opriti-va ceasuri
Opriti-va toate
din mers si din zbor"?
Si ce te vei face
si ce Ii vei spune
Cand pumni-ti, tarana
Lasa-vor... si-s goi?
Ce lucruri din lume
Ce stari Ii vei duce...
Cand toate-s trecute
si toate sunt noi?
[intr-o dimineata, Septembrie 2009]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu