De ce prefer scrisoarea

Vreau sa discut putin o anumita perioada dintr-o relatie. Acea perioada cand e nevoie sa trimiti o scrisoare.

Astazi pare mai simplu sa intri pe mes, sa dai doua clicuri si sa scrii un "ce mai faci?". Da, discutia poate inainta bine, dar o astfel de comunicare are probleme mari.

Scrisoarea are farmecul ei, frumusetea ei. Iata de ce am ales scrisoarea pentru a comunica cu fata pe care o iubeam, inainte sa ma casatoresc cu ea:

1. aveam timp sa ii scriu, sa ma gandesc la ce scriu, fiindca aveam spatiu limitat (nu-i puteam trimite o carte de 200 pagini cu vorbe multe si insemnatati putine);
2. comunicarea e asincrona (adica exista un timp mai indelungat intre adresare si raspuns) - aceasta faciliteaza gandirea, judecata. Poti citi scrisoarea de mai multe ori, te poti gandi la un raspuns, il poti da in liniste;
3. scrisoarea trebuie pusa in plic, cumparat timbru, dusa la posta. Acestea implica ceva din partea ta, arata pretuire, da valoarea;
4. scrisoarea ramane scrisa - trebuie sa alegi cuvintele potrivite, fiindca odata scrise, raman scrise;
5. o scrisoare poate fi pastrata, recitita, evaluata in timp si astfel continutul ei poate fi testat. Ai facut o promisiune - scrisoarea aceea va veghea ca tu sa o implinesti;
6. Dumnezeu ne-a scris o scrisoare;
7. Scrisoarea are scrisul tau, semnatura ta si, uneori, lacrima ta. Ai atins-o tu si o va atinge si ea. Ai privit-o tu si o va privi si ea. Aceeasi imagine, aceeasi foaie;
8. candva, copiii tai ar vrea sa stie ce a vorbit tata cu mama in timpul curtarii ei - ce le vei arata? Candva mama mi-a aratat un cufar mic - acolo erau scrisorile tatei. Nu am indraznit sa le citesc, dar erau acolo, erau marturia unei realitati frumoase intre parintii mei;
9. scrisoarea iti poate aminti mai tarziu de evenimente, sentimente si realitati din trecut, poate chiar in vremuri grele in relatia din casnicie. Mai ales daca scrisorile se centrau pe Scriptura si Dumnezeu si daca El este Cel care v-a unit. Obisnuiam sa discutam despre Dumnezeu in scrisorile noastre - gaseam placere in asta. De laudat si flirtrat nu era loc - sunt destui care lucreaza in domeniul acesta, eu mi-am dorit altceva de la viata. Scrisoarea iti poate aminti ca Dumnezeu e cel ce v-a unit (daca asa e) si aceasta este ceva esential;


Inca mai pastrez scrisorile. Am permis catorva persoane sa le citeasca pentru ca astfel au putut invata unele lucruri importante pentru ele. Le-am scris la varsta lor, asa ca s-au putut identifica cu mine si cu Vio (sotia mea). Au vazut cum ne-am raportat noi unul la celalalt si au vazut ca e posibila o iubire bazata pe Cuvantul Domnului. Important, nu-i asa?

Scrisoarea ar trebui sa aiba locul ei in comunicarea dintre doi logodnici care asteapta casatoria, dar care Il au intre ei pe Cristos ca Domn. As folosi si telefonul, as folosi si internetul, dar foarte putin. Nevoia de comunicare cu persoana iubita poate strange in inima ta ganduri chibzuite cu atentie, in timp, care apoi sa fie exprimate cu frumusete intr-o mica scrisoare. Acele comori de acolo apoi vor aduce fericire persoanei iubite, odata cu valorile lor, fiindca sunt bogate in insemnatate, fiindca ai avut timp sa le alegi.

La gura omului vin tot felul de cuvinte. Mintea trebuie sa aibe timp sa le sorteze si sa le aranjeze in asa fel incat sa iasa ceva frumos cand deschizi gura, sau cand misti pana.

Va doresc scriere placuta, aleasa si dreapta.