It's Not Over

Domnul meu e viu! (My reedemer)

Ce cauta oamenii in "Joia Mare"?

Nu vreau sa-i jignesc, nu vreau sa-i judec. Nici eu nu sunt mai bun ca ei...

Totusi, voi sublinia o mica realitate pe care am observat-o, tocmai pentru a ne putea gandi la noi insine si la modul in care vedem viata crestina.

Am inceput sa scriu pe blog dupa o anumita varsta. Trecusem deja de perioada tensiunilor adolescentine, dar unele articole au vizat si chestiuni care m-au framantat in trecut, cum ar fi cele privitoare la fete. Am inteles anumite realitati spirituale si de bun simt, prin studiu Scripturii si mi-am consolidat o parere vis-a-vis de ceea ce ar trebui sa insemne pentru un barbat relatia cu o femeie, care sa fie si sotia lui. Asa am scris si un articol sub titlul "Ce sa vorbesc cu o fata?", cu dorinta de a fi folositor altora.

Cand intru pe contul de wordpress (blogul este si pe blogspot, in acelasi continut) imi apare o statistica zilnica cu privire la anumite accesari (un top). Articolul acesta este mai mareu primul, adica cel mai accesat, cel mai cautat pe net (asa ajung cei mai multi sa citeasca acel articol). Nu si astazi.

Astazi, in Joia Mare, altul a fost in top. Am pus poezia lui Costache Ioanid intr-un articol, cu cativa ani in urma - "Stergarul". E poezia aceea care se citeste, de obicei, la cina, in ziua de Joi, inainte de Paste. Dar sa nu ne grabim. La prima vedere pare ceva bun. Dar...

... Statistic, un an intreg ne sta gandul la noi, de Paste ne gandim la Dumnezeu. Si aceasta poate doar ca sa citim poezia la biserica, ca intr-un ritual. Evident ca blogul acesta nu este reprezentativ, ca sa putem vorbi despre un sondaj insemnat, relevant. Dar, pentru mine a insemnat ceva aceasta realitate. Pentru mine este trist si cred ca oamenii asta cauta - folosul lor si nu pe Dumnezeu.

Asa sa fie oare? Asa facem? Poate ar trebui sa cautam mai des "Stergarul", in special a doua parte a poeziei, care ne invata sa ajutam batranii neputinciosi, sa facem bine si milostenie. Sa fim, in timpul anului, fii ai Tatalui din ceruri, daca vrem sa avem partasie cu El.

Dumnezeu sa fie cu oamenii Sai.

Din seria "Mai bine nu vorbeati despre stiinta"

Un articol la care face referire Evenimentul Zilei, varianta electronica, si care apare pe Internet sub titlul "3 mituri despre Paste deconspirate de stiinta" face furori... Dupa modelul vesnicelor videoclipuri de pe youtube care "au adunat milioane de utilizatori" - dupa cum relateaza ziarele care altfel nu reusesc sa stranga vizitatori - si acest articol de pus in manualele de jurnalism (anexa cu exemple din categoria "Asa Nu") reuseste, prin intermediul autorului sau, sa atraga atentia prin lipsa de mai toate.

Articolul se gaseste aici. Nu am de gand sa il iau la bani marunti, dar voi descrie, totusi, cateva greseli elementare, care-i arata valoarea, atragand prin acest exemplu negativ atentia la acest tip de materiale care dezinformeaza pamfletar sub pancarde care folosesc termeni precum "stiinta" sau "demonstratie".

1. Titlul da tonul

E mare lucru sa reusesti un asemenea titlu agramat. Daca-s mituri, atunci de ce a mai fost nevoie de stiinta sa le arate? Apoi, daca sunt mituri, nu le deconspiram. Anumite sisteme de gandire pot fi rau intentionate si apoi aratate ca atare, descoperite sau deconspirate. Dar, daca vorbim despre niste mituri, atunci sa lasam stiinta in pace, fiindca treaba ei nu-i cu deconspirarea miturilor. E de recomandat a se citi definitiile cu privire la mit si deconspirare si ar fi buna o meditare la asocierea acestor termeni.

2. Afirmatie inedita, dar uzata deja in moda orbului cutezant

Deși Biblia ne îndeamnă să credem și să nu cercetăm, oamenii de știință nu s-au putut abține, iar unele din descoperirile lor contrazic faptele din Biblie.

Biblia nu ne indeamna sa credem si sa nu cercetam. Aceasta afirmatie arata cat cat de stiintific este articolul, apropos de acest termen larg folosit in societatea internetului de astazi. Am auzit si noi de "stiinta" si gata, stim si ce inseamna... scrie pe google.

Deci, oamenii de stiinta astia... Nu stiu ce sa ma mai fac cu ei! Pai cum de nu s-au putut ei abtine sa nu cerceteze, cand Biblia ne indeamna sa nu cercetam, ci doar sa credem, dupa cum scrie in capitolul 150 din Proverbe?! Uite, curiozitatea asta a omului spre ce-l impinge...

Acesti oameni de stiinta, acesti zei ai erei noastre... Ei reusesc unele descoperiri care... incredibil... contrazic fapte. Da, ati auzit bine. Nu conteaza ca faci tu o fapta, ca omul de stiinta s-ar putea sa ti-o contrazica. Asa ca, atunci cand faci o fapta, nu fi prea sigur ca ai facut-o. Nu se stie niciodata.

Asadar, pe langa ca nu s-au putut abtine sa nu asculte de o sugestie din Biblia din Tara Imaginatiei Sporite (de altfel si singura carte pe care au citit-o, in imaginatie, acesti amfitrioni ai stiintei), au reusit si performanta in veci inegalabila de a contrazice, prin descoperirile lor, fapte. Grozav. Sper ca autorul acestui material nu e profesor, Doamne fereste!

Dar, haidem sa trecem la stiinta, sa nu mai vorbim cuvinte. Sa mergem la argument si la dovezi inextricabile, sa ne punem in fata evidentelor acestor mari descoperiri (pe langa acestea, marile descoperiri geografice din urma cu cateva secole sunt nimic, expertii fiind de parere sa retraga specificatia "marile" pentru relevanta). Sa vedeti si dvs. care sunt aceste descoperiri deconspiratoare de mituri biblice.

3. Dovada fundamentala

Oamenii de știință sunt convinși că Iisus a existat cu adevărat, dar nu cred că el a făcut minuni și nici că a înviat - mare parte din Biblie este formată din legende.

Deci, da. Deci, am respirat usurat, avusesem mari emotii. Oamenii de stiinta sunt "convinsi ca Isus a existat cu adevarat". Mare lucru. Ok, acum, ca sunt convinsi ei, ce nevoie mai avem de dovezi sau de cercetare? Hai, gata cu prostiile, nu ati citit ca oamenii de stiinta sunt convinsi ca Isus a existat?

Dovada fundamentala a oamenilor de stiinta este ca ei "nu cred" ca Isus a facut minuni si ca a inviat. Pe baza acestei dovezi de mare pret, putem sa concluzionam verticaliceste, bazandu-ne pe o logica desavarsita ca "mare parte din Biblie este formata din legende".

Urmand aceasta fascinanta cale a argumentarii, m-am gandit si eu sa nu mai cred ca exista curent electric, sa vad cum mai scriu autorii acestor articole de 5 (cinci) stele randurile lor atat de frumos descrise chiar de Eminescu (pe care nu as indrazni sa-l numesc mare, din moment ce i-am adus pe ei in discutie), pe cand se gandea el prin ceata la ilustri epigoni care duceau tara-n spate la greu si stramtorare.

Care oameni de stiinta? Toti? Majoritatea? Doi-trei? Cine? Unde?

4. Sa construim pe fundament - prima concluzie

Aflăm încă din clasele primare că Iisus și-a dus singur - sau cu ajutorul unui bărbat - crucea până pe Golgota și toate filmele despre viața Mântuitorului folosesc această imagine impresionantă. Ba chiar expresia "a-și duce crucea" a intrat în limbajul nostru curent. 
De fapt, experimentele arată că lucrurile n-au stat chiar așa. Într-adevăr, crucificarea era adesea folosită de romani ca pedeapsă, încă din secolul VI î. Chr., însă condamnații nu își puteau duce singuri crucea făcută din trunchiuri de copac, care cântărea aproape 150 de kilograme.
În cadrul unui experiment s-a construit o cruce asemănătoare cu cele folosite de romani pentru tortură, iar un bărbat puternic a încercat s-o poarte pe umeri. Așa cum era de așteptat, el nici nu a reușit s-o urnească din loc. 

Cel putin autorul a facut clasele primare. E si asta ceva. Daca nu as avea informatii despre cum se trece in "clasele primare"... Dar, sa trecem peste. Important e sa argumentam, nu-i asa? Iata argumentul:
- aflam din clasele primare ca...(a)
- aflam din filme ca...(b)
- din (a) si (b) rezulta ca Biblia este formata in majoritatea ei din legende (cum am vazut deja mai sus, dar, ca sa intarim argumentatia si de dragul discutiei).

Toate filmele despre viata Mantuitorului folosesc aceasta "imagine impresionanta". Ar trebui amendate. Toate? Sper sa nu indrazneasca cineva sa faca vreun film despre viata Mantuitorului fara aceasta imagine. Cel putin la filme se uita (autorul). Macar atat. Pentru a intari si mai mult argumentatia de mai sus, specificam si faptul ca expresia "a-si duce crucea" a intrat in limbajul nostru curent. Cei care nici pana acum nu au priceput, vor urma un curs de logica speciala, pentru persoane cu dezabilitati severe si rare.

Cat cantarea crucea? 150 de kg. Mult, as zice. Deci, o persoana nu putea sa duca singur crucea, nici macar ajutata de cineva. In plus, daca ar fi sa calculam si crucea in sensul pacatelor omenirii... am depasi cu mult capacitatea omeneasca. Dar, oare numai 150 sunt? Pai la cate vagoane de lemn din "crucea lui Isus" exista prin manastiri si biserici in lume, nu m-as mira sa fie vorba de tone. In fine, iata si prima cifra. Si deja e prea mult... pentru stiinta. Nu cifrele conteaza, cat filmele, expresiile din popor si parerea unora. Dar nici aceasta cifra nu e tocmai exact, ci e vorba de "aproape 150", adica 120, 130, 140, 145, 149? Pe undeva pe acolo. Oricum raspunsul trebuie sa dea "nu", deci nu mai conteaza rezolvarea.

Un barbat puternic a incercat sa poarte pe umeri crucea, dar nici nu a reusit s-o urneasca din loc. Evident, nu e vorba despre crucea lui Isus (despre care nu se spune nimic), ci despre o cruce realizata in zilele noastre (posibil chiar in realitate). Aceata ma face sa ma intreb daca exista si altfel de barbati, decat "puternici" (fiindca eu credeam pana acum ca toti barbatii sunt puternici :) ).

Ca sa revenim putin si la lumea reala, voi mentiona ca Biblia nu ne spune exact daca Cristos a dus toata crucea, doar o bucata din ea, daca a dus-o singur etc. Textul sugereaza, noi speculam, dar nu e foarte clar nici macar ce incearca sa "deconspire" "toti oamenii de stiinta".


5. Mai apare o cifra in titlu

Sunt, asadar, trei mituri... Pai, da. Mitul caratului crucii, mitul rastignirii si... aaa... si... Al treilea unde este? Sunt, intr-adevar, trei subtitluri. Dar, in al treilea rand se vorbeste, in articol, despre Iuda Iscarioteanul si anumite scrieri gnostice si nu despre Paste. Probabil ca mitul al treilea este chiar ideea gnosticismului primelor secole de dupa Cristos cu privire la moartea lui Isus. Dar, deja e prea multa informatie, sa revenim la stiinta.

6. Argumente si mai mari

Învierea lui Iisus este unul din pilonii creștinismului, dar a fost reală? Conform istoricilor, această înviere nu a fost decât o legendă răspândită de apropiații lui Iisus pentru a convinge lumea că el era cu adevărat fiul lui Dumnezeu. 
Această teorie aproape că a fost dovedită în momentul când s-a descoperit mormântul lui Iisus, cu osemintele lui 

Este invierea lui Isus unul dintre pilonii crestinismului? Nu cred! Pai, fara inviere, nu exista crestinism, sa fie si mii de alti piloni (imaginari, ca...).

Argument: invierea nu e reala? De unde stim? Din doua mari surse, conform a doua mari experimente realizate de catre "oamenii de stiinta". Mentionam ca experimentele sunt "de buna credinta, stiintifice si de netagaduit". Iata-le:
a. istoricii au spus asa (din nou - care istorici, fratilor vitregi ce sunteti?)
b. descoperirea mormantului lui Isus, care aproape ca a dovedit teoria

A cui mormant? A lui Isus? Poate, dar nu cel din Biblie. Imi place nespus si formularea: "aproape ca a dovedit". Minunat. Aproape ca m-ati convins. Aproape ca era sa fuzionez. Osemintele, dragi tovarasi, erau inscriptionate cu numele decedatului. Erau zece la numar. Cifre, cifre. V-am spus eu ca e stiinta! Asa mi-am descoperit o noua curiozitate - imi doresc sa aflu ce nume scrie pe oasele mele, fiindca eu am doua prenume si sa stiu sa las prin testament ca oasele cu inscriptia numelui meu sa fie pastrate asa cum sunt.

Istoricii sunt "aproape siguri", dar inca nu chiar siguri siguri. Puteau sa fie siguri siguri siguri, dar sunt numai siguri siguri. Unii sunt in si mai putin, doar siguri. E sigur ca e un mit treaba aia cu invierea fiindca istoricii sunt aproape siguri si cand un istoric e aproape sigur, atunci mitul a fost deconspirat. Ma fac istoric.

Din dorinta de a nu forta acest blog, ma opresc aici cu explicatiile minutioase date. Restul se pot citi cu placere in teza de doctorat pe care sunt aproape sigur ca am sustinut-o, mitologic vorbind, cu niste istorici de calibru de 5mm.

Noapte buna logica. Buna dimineata tembelism.

Paula Seling - La umbra crucii Tale

Culoarea neagra a focului apei

Ma tot intreb ce are homosexualitatea cu frumusetea?... Frumosul si normalul este promovat prin naturalul in care a fost asezati de Dumnezeul Creator. Am ajuns sa nu mai distingem intre ceea ce este frumos si ceea ce este urat, intre ceea ce este bine si ceea ce este rau incat suntem prinsi intr-o teribila stare de amorteala care ne impiedica sa ne traim viata. Vorbesc despre omul de astazi.

Asocierile acestea false intre libidinos si frumos conduc la socuri cumplite in mintile oamenilor cu bun simt, a putinilor astfel de indivizi care mai traiesc in aceasta generatie. Sau, poate nu chiar asa de putini. Ce legatura este intre intuneric si lumina? Cand e lumina, nu mai e intuneric. Cand e intuneric insa, cu suficienta putere de convingere si minciuna cineva poate sa convinga in stanga si in dreapta ca e lumina - cum sa verificam oare, in lipsa luminii? Aceia care nu cunosc lumina adevarata pot fi usor pacaliti de falsurile din piata autohtona contemporana.

Altii sunt uimiti de ridicolul acestor situatii, cand, plangand cu rimel, unii se lamenteaza ca nu li se acorda drepturi de minoritate si ca sunt marginalizati, ca mai apoi sa isi bata joc de valori autentice. Dupa multa presiune, am acceptat ca hotul pe care l-am prins in casa noastra sa nu fie pedepsit, apostrofat si pedepsit pentru fapta sa, l-am acceptat asa cum este, ca mai apoi el sa ne sparga cu tupeu bibelourile, sa ne rupa mobila si sa ne sparga geamurile. Oricum fumusestea nu e decisa la un concurs de frumusete, dar, daca vorbim de concurs de frumusete, sa-l lasam sa fie intre concurenti femei sau barbati si atat.

Homosexualitatea organizata incearca din rasputeri sa influenteze societatea degradanta in care traim. E vremea lor. Nu intotdeauna va fi asa, vremurile se schimba. Poate traim ultimele zile, poate nu. Important este sa intelegem bine realitatea, lumina, adevarul si sa existe autenticul printre noi, ca nu cumva sarea sa fie lepadata si calcata in picioare, pierzandu-si puterea de a sara.

Homosexualii se simt discriminati - e refrenul pe care l-am auzit din totdeauna. Dragilor, nu noi i-am facut homosexuali. Omul trebuie sa inteleaga si sa se obisnuiasca cu realitatea existentei consecintelor deciziilor pe care le ia. Faptul ca societatea este permisiva, nu implica vreo schimbare in ce priveste adevarul sau esentialul a ceea ce este autentic. Ca eu accept si falsuri in muzeul de arta e o chestiune, pe cand faptul acesta nu implica anularea discriminarii intre tablourile pe care le expun (falsul va fi tot fals, daca oamenilor le place sa-l priveasca e o problema, o anormalitate, o eroare). Desigur, nu vorbesc aici despre atitudini anihiliste, ci doar despre autentic in sine si despre faptul ca realitatea nu poate fi alta decat ceea ce este, chiar daca unii aleg sa dea acest titlu si unor elemente imaginare. Eu pot sa numesc multimea numerelor ireale "multumea numerelor reale" - pot? Pot! Si, este pentru aceasta asa? Si tot matematicienii ar putea sa dea o declaratie in acest sens, dar realitatea ramane aceeasi. Nici daca majoritatea oamenilor ar fi homosexuali nu ar insemna ca acesti oameni sunt corecti in sensul implicatiilor care decurg din acest titlu evaziv.

Ce se vrea la Brasov este ceva anormal si atipic realitatii vietii de pe Pamant. In acelasi timp, astfel de deviatiuni nu sunt in concordanta cu frumusetea relatiilor omenesti si cu frumusetea persoanei in complexitatea ei existentiala. Si, mai mult inca, Biblia ne invata valori care promoveaza viata si nu sterilitatea, relatiile curate si nu cele libidinoase si ilicite, formarea unei identitati bune in raport cu ceea ce ar trebui sa fie omul in ochii Creatorului Sau.

As da un citat dintr-un interviu luat Gavriei Ioana, organizator al concursului de frumusete Miss Romania, completand ca e o sfidare la adresa credinciosilor din Romania, o lipsa de respect, nicidecum altceva:

“Mi s-ar fi parut nefiresc sa organizez si un concurs de Miss, in toata regula, in aceasta perioada a Pastilor, daramite sa te gandesti ca niste homosexuali se intrec in frumusete. E o sfidare la adresa romanilor care sunt majoritar ortodocsi”, ne-a declarat Gavrila Ioana, cunoscut organizator de concursuri de frumusete, intre care si traditionalul Miss Romania.

Traditia Crestina[30]

"Biserica nu mai pazea cu sfintenie respectarea postului, dar montanistii insistau asupra faptului ca apropierea sfarsitului impunea mai multa strictete in acest sens decat oricand. Aceste probleme, alaturi de altele precum fuga de martiriu si lipsa pocaintei sincere, se aflau in centrul preocuparilor noii pofetii. Cu o rigoare si un zel care i-au caracterizat mai mult pe reformatorii morali ai Bisericii decat pe reformatorii teologiei si doctrinei, montanismul indemna Biserica sa se caiasca, intrucat Imparatia lui Dumnezeu era acum foarte aproape"

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 120

Traditia Crestina[29]

"Montanus insusi pare sa fi pretins ca fagaduinta lui Isus de al trimite pe Mangaietorul s-a implinit in el, cel caruia i s-au daruit viziuni si revelatii. Una dintre acestea prezicea ca sfarsitul este aproape, iar venirea Mangaietorului era ultimul semn care prevestea acest sfarsit. Sursa anonima a lui Eusebiu afirma ca Montanus "vorbea si scotea sunete ciudate,prezicand intr-un chip deosebit de cel obisnuit in Biserica inca de la inceputuri." Aceasta putea sau nu sa insemne ca Montanus era cazut in transa, dar pare limpede ca Montanus credea ca este inspirat de Dumnezeu. In plus, el promitea aceasta inspiratie si adeptilor sai. Ba chiar doua dintre discipole au primit inspiratia si aceste profetese au fost umplute de Duhul Sfant, rostind ceea ce li s-a dezvalluit in aceasta stare de transa. Aceasta practica a continuat in cadrul comunitatii montaniste o buna bucata de vreme; Tertulian vorbea despre "o sora aflata astazi printre noi" care avea harisma revelatiei in timpul serviciului divin, vorbind cu ingerii si uneori chiar cu Domnul Insusi. In Patimilor sfintelor Perpetua si Felicitas, lucrarea contemporana cu Tertulian, daca nu cumva scrisa sau redactata de el, se vorbeste despre recumoasterea si venerarea noilor profetii si viziuni si a celorlalte puteri ale Duhului Sfant care s-au pogorat asupra Bisericii in vremea din urma."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 119-120

Traditia Crestina[28]

"Una dintre primele schisme sau erezii din sanul Bisericii crestine a fost cea initiata de Montanus, un preot frigian care a trait pe la mijlocul secolului al doilea. In mod surprinzator, se stie putin despre doctrina acestuia si cu atat mai putin despre biografia lui; nu stim cu siguranta nici cand si-a inceput lucrarea; candva intre 135 si 175."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 117

Traditia Crestina[27]

"Cu toate acestea, prin fiecare aspect pe care l-am prezentat, gnosticismul le-a amintit teologilor Biserici, inclusiv lui Clement si Origen, ceea ce ar fi fost inclinati sa uite .Miturile despre abisul divin au oferit o contrapondere pentru simplificarea exagerata a doctrinei impasibilitatii divine, care parea sa reduca paradoxul milei si maniei la o formula rationala. Ideea coborarii cosmologice a spiritului dadea un sens mai profund alilenarii omului fata de lume, fata de fiinta lui adevarata, si fata de Dumnezeu, decat o facea antropologia moralista a multor Parinti ai Bisericii. In ciuda docetismului sau, reprezentarea gnostica a Mantuitorului se apropia in anumite privinte de unele teme din Noul Testament decat definirea lui Cristos ca datator al Legii celei noi. Si, mai presus de toate, gnosticismul crestin era o religie a mantuirii si a impacarii spiritului omenesc cu maretia inefabila a lui Dumnezeu. Insa reprezenta  o denaturare fundamentala a doctrinei crestine in fiecare dintre aceste aspecte si, in consecinta, Biserica trebuia sa i se opuna. Dar mai ilustra, deasemenea un efort considerabil de a gasi o solutie problemelor doctrinei crestine care nu puteau fi evitate de nici un teolog, fie el otodox sau eretic."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 116-117

Traditia Crestina[26]

"Pe baza acestor asemanari esentiale dintre gnosticism si gandirea teologilor din Alexandria, am fi oare indreptatiti sa-i consideram pe Clement si pe Origen drept aripa conservatoare a gnosticismului crestin mai curand decat aripa liberala a ortodoxiei crestine"

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 116

Regrets

Traditia Crestina[25]

"Astfel, Vasilides pretindea ca are acces la invataturile secrete ale lui Petru, iar Valentin la cele ale lui Pavel. Doar cu ajutorul acestor invataturi secrete era posibila "explicarea pasajelor neclare ale Scripturii" ca facand referire la drama cosmica. In acest sens, gnosticii pretindeau "autoritatea Scripturilor" si in special al Noului Testament."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 113

Traditia Crestina[24]

"Punctul culminant al acestei eshatologii valentiniene nu era numai eliberarea spiritului de sub tiranie trupului si a acestei lumi, ci insasi distrugerea cosmosului si acestei materii.Iar in ceea ce ii priveste pe oamenii sufletesti, si ei puteau fi mantuiti, insa nu de la sine. Oamenii spirituali urmau sa fie mantuiiti gratie naturii lor spirituale, indiferent de purtarea acestora, insa oamenii sufletesti aveau nevoie de credinta si trebuiau sa practice abstinenta sexuala pentru a atinge stadiul de mijloc al mantuii."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 112

Traditia Crestina[23]

"O buna parte din originea gnosticismului crestin se afla in sectarismul iudaic si in declinul viziunii apocaliptice din cadrul iudaismului. Primii gnostici crestini se aflau, prin umare, la limita dintre iudaismul eretic si crestinismul erertic"

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 103

Traditia Crestina[22]

"Este esential pentru intelegerea doctrinei crestine timpurii sa analizam relatia ei cu sincretismul religios al epocii elenistice, eprezentat in primul rand de diferite tipuri de gnosticism. Pe langa formele lui crestine, gnosticismul aparea in alte trei medii: siriac, iranian si iudaic."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 102

Ce bine-i printre voi

Poruncile Domnului - dintr-un mesaj biblic

1. Porunca pocaintei

In har nu e o democratie dinasta totala in care suntem si noi. Si in har sunt porunci. O porunca este aceea a pocaintei.

Cand am venit, ne-am temut de o mare multime, dar... nu mai sunt vremuri ca acelea cand sa vina o mare multume. Noi ne-am dori ca sa se petreaca astazi treziri spirituale, dar ce-i de facut? "Pocaiti-va si intoarceti-va la Dumnezeu ca sa vi se stearga pacatele si sa vina de la Domnul vremurile de inviorare" (Fapte 2).

Domnul Isus nu avea microfoane, si se calcau pe picioare sa-L asculte si se pocaiau. Noi strigam in televizoare si radiouri si nu se mai pocaieste nimeni.

De ce sa se pocaiasca oamenii care nu s-au pocait? Fiindca s-a implinit vremea. "Ajunge, in adevar, ca intrecut ati facut voia neamurilor...". Nu mai credeti basme, nu mai credeti povesti, nu mai credeti traditii. Fara pocainta nu intra nimeni in imparatia lui Dumnezeu. Cand oamenii se pocaiesc, Dumnezeu lucreaza. Sa ne smerim si sa ne pocaim. Motivele? - pentru ca vine judecata, ca sa vina inviorarea si fiindca "ajunge".

2. Porunca iubirii

In primul rand, iubirea de frati - "sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu". In biserica noastra (baptista) mai este iubire de frati... nu mai este ca pe vremuri, dar mai este inca. Mai exista iubirea aceasta de frati, cand ni s-a umplut corabia, casa si pivnita, mai facem gestul acesta - veniti sa umpleti si voi? Sa iubim cu fapta si sa iubim cu adevarul.

Ce bine-i printre voi iubitii
si dragii sufletului meu,
iubirea voastra-n mine arde
alaturi de-a lui Dumnezeu:
intai e-a Lui, apoi aproape
de ea mi-e dragostea de voi -
Hristos si voi mi-ati fost comoara
in lumea asta de noroi.

Cand Dumnezeu ti-a dat puteri, ti-a dat si pentru cel care nu are. Cand Dumnezeu ti-a dat vedere si auz, ti-a dat si pentru cine nu are. Si esti pus la testul acesta - sa-ti iubesti semenul ca pe tine insuti. Sa-ti iubesti vrajmasul.

Porunca iubirii de frati si de semeni, dar si porunca iubirii dusmanului. Lucrarea lui Dumnezeu nu se face, caci El nu toarna binecuvantare peste ura, ci peste iubire.

Si... sa-L iubesti pe Dumnezeu. Ne-am adunat la evanghelizare sa cerem sa ne dea Dumnezeu putere sa iubim. In inchisorile comuniste, ii tot scotea la judecata, le modifica pedepsele, le mai da ani... odata a fost chemat un sfant. Interesant a fost ca n-a venit pana seara in celula. Venind avea o fata plina de bucurie - "s-a coborat arhanghelul Mihail si mi-a dat sentinta, maine voi fi executat."... iubire de Dumnezeu, mergea sa se intalneasca cu Dumnezeu, era plin de bucurie.

3. Porunca lucrarii

Indiferent de varsta, noi trebuie sa lucram. Cristos ne-a poruncit sa aducem roada.

Apostolului Pavel i se intarata duhul. Nu e un indemn, nu e un subiect de predica - e o porunca, Cristos ne-a poruncit sa lucram. Tu ce faci?

- fie prin cuvantul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor si minunilor, fie prin puterea Duhului Sfant... "asa ca, am lucrat acolo... unde nu altul a pus temelia" - apostolul Pavel. Ce binecuvantati sunt oamenii care stiu, sa aduca un suflet din pierzare, la Dumnezeu.

(notite din mesajul biblic al fratelui Petrica Gaina, 02.04.2011)