Traditia Crestina[29]

"Montanus insusi pare sa fi pretins ca fagaduinta lui Isus de al trimite pe Mangaietorul s-a implinit in el, cel caruia i s-au daruit viziuni si revelatii. Una dintre acestea prezicea ca sfarsitul este aproape, iar venirea Mangaietorului era ultimul semn care prevestea acest sfarsit. Sursa anonima a lui Eusebiu afirma ca Montanus "vorbea si scotea sunete ciudate,prezicand intr-un chip deosebit de cel obisnuit in Biserica inca de la inceputuri." Aceasta putea sau nu sa insemne ca Montanus era cazut in transa, dar pare limpede ca Montanus credea ca este inspirat de Dumnezeu. In plus, el promitea aceasta inspiratie si adeptilor sai. Ba chiar doua dintre discipole au primit inspiratia si aceste profetese au fost umplute de Duhul Sfant, rostind ceea ce li s-a dezvalluit in aceasta stare de transa. Aceasta practica a continuat in cadrul comunitatii montaniste o buna bucata de vreme; Tertulian vorbea despre "o sora aflata astazi printre noi" care avea harisma revelatiei in timpul serviciului divin, vorbind cu ingerii si uneori chiar cu Domnul Insusi. In Patimilor sfintelor Perpetua si Felicitas, lucrarea contemporana cu Tertulian, daca nu cumva scrisa sau redactata de el, se vorbeste despre recumoasterea si venerarea noilor profetii si viziuni si a celorlalte puteri ale Duhului Sfant care s-au pogorat asupra Bisericii in vremea din urma."

Citat din Traditia Crestina, de Jaroslav Pelikan Vol I, pag. 119-120