Este o relaxare printre crestini. Totul pare bine, nimic nu te mai motiveaza (pe calea Domnului, ca in lume motivatii sunt destule).
Fiecare este suficient de destept sa nu mai asculte de altii.
Am observat ca tinerii crestini astazi se strang multi pentru diverse activitati si jocuri, distractie, dar nu si pentru Domnul. E vorba de pasiune, nu de prezenta. Observatiile mele se intind pe o mai mare perioada de timp si asupra mai multor generatii.
"Cu Dumnezeu in fiecare zi" este un vers de poezie citit cu plictis intr-un program la "biserica".
Am observat ca modul lumesc de a fi este adus in biserica si transferat in relatii. Cei mai importanti devin cei care sunt si cei mai flecari. Egoismul si aratarea spre sine sunt un mod de viata pentru multi.
Ideea jocului in sine ii conduce pe cei mai multi, se inalta ideea de "cel mai bun" si regulile sunt cele evolutioniste - supravietuirea celui mai bun, cel mai slab iese afara.
Am observat ca nu mai exista putere a cuvantului si nici autoritate. Daca cei mai multi hotarasc, nu mai conteaza daca cineva zice ceva bine, acela trebuie sa taca.
Cel mai trist este ca aceste lucruri se intampla printre crestini. In conditiile de fata nu este greu sa prezici unde se va ajunge si dezastrul spiritual care va urma. Interesul pentru Dumnezeu este tot mai scazut. In acelasi timp, oamenii nu vor sa plece din biserici, fiindca atunci ar parea ei rai, ci isi formeaza un club majoritar, care va ruina in cele din urma biserica.
Evident ca Dumnezeu este in control. Iar Dumnezeu va alege sa continue sa dea har, sau sa Isi ia harul sau sa nu-l mai dea. Dar nu are vreun sens sa discutam la acest nivel. Important este daca vor mai fi oameni care sa traiasca cu adevarat pentru Dumnezeu in fapte, nu cu vorba.
Ramane de vazut. Realiatea vorbeste clar, simplu si deschis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu