Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi cît şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
Saul si-a dat acceptul ca Stefan sa fie lapidat. Iata-l din nou in prim plan, in Fapte 9 cand incepe o calatorie lunga pana la Damasc, unde vroia sa loveasca in cei care traiau pentru Dumnezeu prin credinta in Cristos Isus.
Este semnificativ cum acest Saul ii avea ca tinta pe cei care umblau pe calea credintei. Pe cei care erau pe aceasta cale. Nu pe vorbareti, nu pe cei care azi erau, maine nu. Ci, pe cei care, fie barbati, fie femei, chiar traiau pe calea credintei, chiar mergeau pe ea, chiar erau pe ea.
Iata ca aceasta se vede si din afara. Daca apostolul Ioan ne arata foarte clar ca cei care umbla in adevar pot sa fie recunoscuti de altii care umbla precum ei (2 Ioan), Luca sugereaza ca si cei din afara pot sa recunoasca un credincios adevarat (nu prin comparatie a valorii de a fi, ci prin urmarirea trairii, a faptelor).
Apoi, iata spre cine se indreapta prigoana - spre cei care traiesc intru Cristos. Pe cei care sunt pe cale, pe cei care alearga inainte, pentru premiul chemarii ceresti. Caci, cei care traiesc cu evlavie in Cristos trebuie sa fie prigoniti. Este o realitate naturala a faptului de a fi credincios.
Si atunci, daca stim aceste lucruri, sa privim cu intelepciune cand suntem prigoniti in vreun fel, considerandu-ne haruiti sa avem acest privilegiu bun, din partea Celui care le stie toate si le randuieste si ingaduie dupa buna placere a voii Sale.
Sa ne rugam pentru frati atunci cand sunt prigoniti, mai degraba sa rabde ispita, sa sufere lovirea, sa primeasca cu intelepciune progonirea.
Apoi, inteleg ca prigoniti sunt si barbatii si femeile, in aceeasi masura, daca sunt gasiti ca-si duc traiul pe calea credintei, pe drumul asemanarii cu Cristos. Aceasta ma face sa cuget la importanta dedicarii pentru Cristos, atat a barbatilor cat si a femeilor. Iata ca identitatea traita si nu "partea" nasterii firesti iti aduce privilegiul de a fi prigonit pentru o viata traita cu adevarat pentru Dumnezeu.
Barbati sau femei se pot ridica din orice generatie - oameni care sa traiasca pentru Dumnezeu cu adevarat. Va incurajez dragi prieteni sa traiti din toata inima pentru Acela care ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi. Slavit sa fie Tatal ceresc atunci cand veti primi oportunitatea onorabila de a suferi pentru numele pe care-l purtati.
Calatoriti onorabil pe calea credintei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu