Unii spun ca generatia de astazi este capabila sa faca mai multe lucruri in acelasi timp. Ca exponentii ei sunt asa de prinsi in ecoul alergarii stiintifice, mediatice, pe pista globalizarii, incat simplele activitati nu mai sunt de interes.
E privita gresit problema. Ne-ar ajuta sa intelegem mai bine situatia daca am stii ce fel de activitati sunt "plictisitoare" pentru tinerii de astazi. Pai, cititul, documentarea sistematica, efortul sustinut. De fapt, se observa de aici ca nu e vorba despre o vigoare crescanda in noua generatie, ci despre o delasare accentuata. E vorba nu de plictis, ci de lene.
Este o scadere si nu o imbunatatire. Un regres si nu un progres. O mare lipsa si nu un castig.
Ne uitam la unele realitati: vorbire superficiala, smecherisme, vorbe de doi bani, ras excesiv, flirt, nonsalanta, flecarisme etc si ar trebui sa intelegem ca avem de-a face cu niste consecinte grave ale unor lipsuri de neinlocuit.
De ce nu se ridica un tanar in fata perilor albi? De ce e gata sa raspunda obraznic profesorului sau, tatalui sau. De ce parca s-a anulat realitatea diferentelor de varsta? Sunt cauze pentru toate acestea, cauze grave.
Noi credem ca am putea functiona cu baterii. Sa punem bateriile si sa facem un bine, sa cantam o cantare, sa spunem o rugaciune. Si apoi, cand trece timpul alocat, scoatem bateriile si asteptam pentru a le pune la urmatoarea joaca. Mentalitatea aceasta se poate observa in multe "vitrine" din jurul nostru. Sau, poate e la noi?
Vedeti, pe noi Dumnezeu nu ne-a creat cu baterii. Nu asa functionam noi. Noi avem energie si existam aici, in contextul acesta, atata timp cat ne bate inima si ne functioneaza creierul; cat timp suntem "pe coordonatele" stabilite de Dumnezeu. Daca El ne opreste suflarea, la timpul hotarat, nu este in capacitatea noastra sa ne impotrivim in vreun fel. Aceasta inseamna o cu totul alta perspectiva - avem in noi energia sa traim o viata in mod continuu, iar nu secvential.
Este esential. Tot asa trebuie sa ne formam gandirea, viata, trairea. Practic, trebuie sa strangem energie pentru ceea ce facem in viata. In tinerete, mai ales, suntem capacitati sa invatam, sa retinem. Dar nu prostiile de bancuri gratuite de pe internet si nici milioanele de imagini fara vreun folos, care se deruleaza in fata ochilor, in timpul unui film, telenovela, show de "taina" (barfa)...
Tinerilor, sunteti in timpul in care trebuie sa strangeti in voi energia necesara sa traiti valoric. Sa invatati ce-i respectul, ce-i armonia, ce-i rabdarea, ce-i dragostea, ce-i frumusetea adevarata, ce-i jertfa de sine, ce-i vorbirea inteleapta si dreasa cu sare, ce-i bunul simt. Sa strangeti valorile ceresti, bune in voi si nu exprimarile flegmatice debitate de cei care au ca scop sa nu aibe scop, stiu ca nu pot sa-si indeplineasca acest scop, dar in fiecare zi fac tot posibilul sa isi atinga acest tel.
Trebuie ca aceasta generatie sa-si corecteze gandirea. De la paradigma bateriilor si a gandirii si vietuirii secventiale, trebuie sa revina la paradigma soarelui si la gandirea si vietuirea continua. Noi ne nastem si cand murim e gata. La fel si soarele. E un tipar in creatie. Nu putem sa ne zdruncinam sufletul cu aplicatii mecaniciste, invatate de la promotorii valorilor ateistice, comuniste si materialiste.
Daca ne formam si ne pregatim pentru o viata, atunci o vom putea trai cu consecventa, in toate lucrurile. Vom fi calmi si acasa si in public. Vom ierta si familia si vecinii si dusmanii. E vorba de ce este in inima, in minte, in caracter, in noi.
Nu exista bun gust de unica folosinta. Nu este intelepciune instant. Nu avem crestinism la microunde. Sa realizam starea de fata, sa nu le lasam prinsi in mrejele gandirii lumesti contemporane si sa fim crestini autentici, in fiecare zi.
Dar pentru aceasta avem nevoie sa intelegem ca batalia este de lunga durata, tine o viata de om si e vorba de viata noastra. Nu ne putem permite sa o ratam, o a doua santa (a se citi viata) nu vom mai primi. Ar fi simplu sa ne reincarnam intr-un vierme ca am facut multe pacate si apoi, sa redevenim oameni, intr-o alta viata, cine stie cand. Numai ca realitatea bate basmul.
Nu stiu insa daca generatia de astazi realizeaza ca atunci cand se roaga nu e filmata, ca atunci cand face un bine nu e in mijlocul unui interviu, ca atunci cand vorbeste nu i se contorizeaza glumele (dupa criteriul "cate glume proate poti spune, astfel incat majoritatea sa rada").
Gandeste-te serios la stilul tau de viata. Compara-l cu modul in care a trait Cristos. Vezi vreo diferenta? Ce ar trebui sa faci ca s-o anulezi?
3 comentarii:
Ce ar trebui sa faca un tanar care "traieste secvential" ca sa ajunga sa "traiasca continuu"?
Ai punctat o problema reala, ai adus argumente, este un prim pas bun.
Acum, mergi mai departe si fa mai mult: da si o solutie pentru cei care sunt in aceasta situatie, si care vor sa se schimbe!
Fara solutie, aceasta nu e decat o "judecare" sau "comentariu".
Cel ce vede o problema in fratele/semenul lui, trebuie sa-i dea si o posibila solutie/ajutor sa o rezolve - altfel e Adevar si judecata, fara dragoste, partasie si schimbare.
PS: eu pot comenta solutia data de tine, dar nu voi da eu solutii la provocari ridicate de alte persoane.
Eu discut de obicei probleme pe nivelul cel mai de jos si solutia este tot bazica. Adica de unde pleaca problema.
De obicei nu intru in a da solutii mai ramificate fiindca acestea pot varia in functie de cel care doreste sa se schimbe.
Eu nu sunt un guru care sa stie totul, iar oamenii sunt diferiti. Daca vrea cineva sa se schimbe, consider ca trebuie sa inteleaga situatia cat mai bine.
De aceea, fac tot posibilul sa exprim problema in sensul ei cel mai adanc (asa cum o inteleg eu, poate ca exista o si mai mare adancime a ei pe care nu o vad).
Solutia pentru cei care traiesc secvential este sa inteleaga de ce se intampla asta, sa stie ca normal e sa traiasca in mod continuu, consecvent si sa faca ceva pentru aceasta.
Ce sa faca? Pai asta variaza in functie de fiecare. Sa aduci principii aici este mai greu, cel putin pentru mine.
Daca cineva mi-ar spune ca el are o problema, as putea sa-l ajut (atat cat pot), fiindca deja ma raportez la o persoana reala, care are o viata a ei si, daca e gata sa-mi impartaseasca domeniile vietii sale, as putea sa vad o solutie. Dar numai cu ajutorul Domnului. Pana acum Domnul mi-a dat capacitatea sa ajut in acest sens, in aceste conditii.
De ce nu merg mai departe totusi, in a arata solutii? E buna intrebarea. Am mai discutat si pe seama asta. Poate, candva, cand voi fi mai intelept. Conteaza si varsta spirituala si maturitatea. Faptul ca intelegem si vedem problema nu ne face si capabili s-o adresam in modul potrivit, nu?
Nu e neaparat ca eu sa dau solutia de la inceput pana la sfarsit. Din acest motiv am lasat posibilitatea comentariilor pe acest sait. Sperand ca vor scris persoane care sunt cu adevarat interesate de subiect si vor sa ajute.
Un inceput ar fi sa identificam ce domenii anume sunt mai generale si carui segment de varsta ne adresam. Cred ca a doua parte e cam clara, fiind vorba de o anumita generatie, asa cum reiese si din titlu.
Dar domenii generale ale vietii cotidiene, care sa fie valabile tuturor crestinilor trebuie adresate aici?
Da, e clar cui se adreseaza..din titlu.
Totusi Principiile de "solutionare" sunt aceleasi, caci problemele cauzale sunt profunde si pincipial aceleasi...pentru crestini.
"Solutia pentru cei care traiesc secvential este sa inteleaga de ce se intampla asta, sa stie ca normal e sa traiasca in mod continuu, consecvent si sa faca ceva pentru aceasta.
Ce sa faca? Pai asta variaza in functie de fiecare. Sa aduci principii aici este mai greu, cel putin pentru mine." - nu sunt de acord, e ca si cum aplicarea Principiilor de solutionare se "relativizeaza" in functie de fiecare, se aplica subiectiv....
Nu se poate da o solutionare numai unei persoane care isi dezvaluie fata in fata problema (daca nu stii principial care e solutia, inainte de a afla detalii nesemnificative despre problema de cauza profunda). Asa cum problema o detectezi principial ca e problema, asa trebuie sa si existe solutii principiale la ea - altfel....am mai spus ... Si eu ma intreb: daca un om e insuficient de matur ca sa aiba si raspunsul lui Dumnezeu, principial, la o problema principiala, oare cum e posibil sa detecteze problema la adevarata ei profunzime, principial?
Nu stiu exact la ce te referi cu ultimele intrebari. Vreau sa ajut pe cei ce citesc, dar m-as bucura si la tine sa fie un progres - de aceea pun uneori anumite probleme. In conformitate cu intelepciunea si maturitatea mea, voi incerca sa ajut in continuare.
Problema pe care o semnalez la "De ce nu merg mai departe totusi, in a arata solutii? E buna intrebarea. Am mai discutat si pe seama asta. Poate, candva, cand voi fi mai intelept. Conteaza si varsta spirituala si maturitatea. Faptul ca intelegem si vedem problema nu ne face si capabili s-o adresam in modul potrivit, nu?" este urmatoarea: validarea ta ca model de viata, validarea invataturii pe care o dai. Un om care doar semnaleaza probleme fara a le sti rezolvarea, sau fara a o poate da macar din experienta personala cu Dumnezeu (aceea care exista pana la momentul prezent), consider ca nu are "statutul spiritual" de la care sa poata da invatatura despre problema respectiva. E ca si cum ar vorbi, doar, dar din viata lui nu ar reiesi cum rezolva ce spune, cum face practic ce vorbeste.
Sunt multi predicatori care vorbesc foarte bine, dar nu pot consilia, nu pot mustra, nu pot invata pe oameni ce predica - le arata problema eventual, si ii lasa cu ea. Pentru mine e o problema serioasa, atat de integritate a caracterului (sa faci ce spui, sa fii ce spui) cat si de maturitate si "statut spiritual" - cred ca Dumnezeu cheama la a da invatatura oameni descrisi in Timotei (in stare sa invete pe altii !), maturi, intelepti, care isi chivernisesc bine atat familia cat si propria viata etc.....
Sper ca intelegi la ce ma refer, si ma ierti pentru vorbele spuse fara menajamente dar ca nu vor sa fie un atac, ci doar o semnalare.
Ca text suplimentar gandeste-te la versetul din Daniel 12 "cei ce vor INVATA pe MULTI sa UMBLE IN NEPRIHANIRE". Ce inseamna a invata pe cineva sa umble in neprihanire?
Trimiteți un comentariu